cu ce fel de om v-ati casatori?

E bine să fii pretenţios atunci când îţi alegi soţul?
[COLOR=#FF00FF]Sigur că da, foarte pretenţioasă. [/COLOR]Noi trebuie să fim alese, noi trebuie să ne lăsăm alese. Să alegem din cei care vor să ne aleagă. Trebuie să fim pretenţioase, în sensul că să ştim ce vrem de la viaţă şi să ne cunoaştem neputinţele. Dacă eu sunt emotivă, dacă sunt nervoasă din fire, atunci voi avea grijă ca mama
băiatului meu să fie o femeie cumsecade, că altfel degeaba este el băiat bun, dacă mama soacră este rea.
Trebuie să fiu extrem de puternică ca să fiu fericită într-o căsnicie în care mie mi se pare că mama soacră
nu e cum trebuie.
[COLOR=#FF6600]Trebuie să avem pretenţii: soţul meu pretind să fie creştin, pretind să accepte să năştem
toţi pruncii pe care ni-i dăruieşte Dumnezeu, pretind să nu se consoleze cu băutura când l-oi scoate eu din minţi - să nu se consoleze cu ţuică, ci să se consoleze cu Maica Domnului, cu spovedanie; acestea să-mi fie pretenţiile.[/COLOR]
Şi, dacă doi tineri se spovedesc şi se împărtăşesc, nu se poate să nu se iubească! Cele mai
reuşite căsnicii în istoria comunităţilor tradiţionale erau cele făcute de familiile mirilor sau cele făcute din
interes. De ce? Pentru că într-o căsnicie se întâlnesc două neamuri, două seminţii, care trebuie să se
iubească.
Şi părinţii ştiau mai bine: „E de-a lui cutare, n-ai ce să faci cu ei”. Şi se iubeau tinerii şi se luau,
în ciuda sfaturilor părinţilor, şi ieşeau iubiri tragice, pentru că se luau şi se lăsau. Pentru că toată
mentalitatea aceea, tot felul în care crescuse, apărea ca o piedică după ce dispărea spuma sentimentelor.
Nu trebuie să ne căsătorim din interes material sau din sfatul părinţilor, dar din interes duhovnicesc, da.
Mă mântuiesc eu lângă băiatul acesta? Am încredere că atunci când n-o să mai poată, va apela la ajutorul
lui Dumnezeu? Dacă nu, nu pot să am încredere în nimeni, nici în mine. Eu nu pot să am încredere în
mine, dacă nu aştept de la mine să mă duc la Dumnezeu. Acesta să ne fie reperul când suntem pretenţioşi.
Postat in Alegerea soţului/soţiei, Maica Siluana

[irina1f]

În prealabil postat de aradeanu

M-am intrebat de multe ori care ar fi calitatile cele mai importante ale persoanei cu care
te-ai casatori. Eu consider ca esentiala e credinta in Dumnezeu (intre cele duhovnicesti) de aici se nasc apoi toate. Voi ce parere aveti?

Asa este, credinta in Dumnezeu este esentiala. Insa la mine este o problema. As vrea sa ma casatoresc cu prietenul meu si el la fel, dar pe de alta parte simt ca nu ar fi bine sa fac aceasta deoarece el nu prea are tangente cu rugaciunile si cu Biserica, are momente in care se roaga dar mult mai putine decat mi-as fi dorit eu. Crede in Dumnezeu, dar nu respecta poruncile, le incalca. Nici eu nu pot spune ca sunt mare credincioasa, dimpotriva. Insa as fi vrut ca persoana iubita sa ma invete si sa ma ajute sa am grija de sufletul meu si sa ma indrept, sa o iau pe calea credintei cu adevarat, pentru ca eu am felul meu de a fi si uneori nu pot lupta singura, am nevoie de cineva care sa ma impinga de la spate cu atat mai mult daca acel cineva e chiar persoana iubita. El este bun cu mine, ma face fericita aproape din toate celelalte puncte de vedere, insa din punct de vedere spiritual, mai mult ma trage in jos, spre pacat ... Asa ca oricate calitati ar avea persoana cu care vrei sa iti imparti viata, daca nu are si focul credintei in suflet, nu este suficient. Pentru ca ma gandesc ca acele calitati pur si simplu exista. Dar daca ai credinta adevarata in Dumnezeu si respecti legile crestine, ai si acele calitati, si esti de doua ori fericit. Misterioasa problema ...

[alicia]

Eu cred si e adevarat ca exista dragoste adevarata am trecut prin asa ceva din pacate nu a fost pt totdeauna dar exista asta e important.Ce e rau ca nu la toti le place dragostea adevarata adica stiti voi fara pacatul acela mare care normal s-ar face dupa nunta dar in ziua de azi e la moda acesta si rar sunt tineri care mai respecta legea Domnului,oricum acelora putini ferice lor!!!!!!!!!!!!!!!!

[windorin]

Indraznesc sa spun ca iubirea omului intru virtuti nu este iubire, caci nu este firesc sa facem asta? Iubirea se verifica intru patimi, iubirea unui om in pofida patimilor sale, aceea consider ca este iubire. Iubindu-l pe cel de langa noi intru neputintele sale, cu adevarat putem spune ca iubim, ca facem mai mult decat "ce ar face si paganii".

[Adelinne]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu stiu a da sfaturi si retete in acest sens, dar in cei 25 de ani, ea, sotia mea, m-a completat perfect , adica cam jumatatea ce-mi lipsea, iar eu am comletat la ea jumatatea ce-i lipsea. Suntem firi diferite, dar asat cred ca a fost cheia casniciei noastre ,a ne completa unul pe altul.

Wow !....Nu stiam daca sa cred ?? chiar exista suflete care isi gasesc jumatatea? Ma bucur sincer si sper sa nu dau in invidie ...cer scuze
Eu personal am cautat sa fie bland barbatul ,si sa ne completam reciproc ,sa ne intelegem in diferite circumstante care nu sunt usoare pe aceasta lume ..DAR pentru mine conteaza lucrurile marunte ...daca vine acasa si cu un fir de iarba si zice iubita ..sau cum zice ..uite am vazut firul acesta de iarba azi si m-am gandit la tine ....recunosc ca de cand cu criza aceasta inchipuita la toata lumea zic iarba in loc de floricica dar asta e....la vremuri noi iarba:P
Ceea ce vreau sa spun este ca difera dorintele la fiecare ,important este sa stim cand sa tacem si cand sa vorbim ...sa nu stresam prea mult nici noi dar nici ei sa fie echilibru cred!...
Eu din pacate sunt foarte ranita si nu pot fi un exemplu de reusita dar nu inseamna ca nu sper ...da sper sa intalnesc un barbat intelept si bland ,atunci sigur vom reusi impreuna
Am sa cer ajutor de Sus ca eu cand am ales nu a fost bine ,in speranta ca nu suna ciudat tot ce scriu ,va doresc post usor cu folos duhovnicesc

[Adelinne]

În prealabil postat de windorin

tinand cont ca fiecare dintre noi avem neputintele noastre, consider, ca pe langa a fi indragostit de omul pe care ti-l alegi pentru toata viata ca impreuna-lucrator, este necesara si practicarea smereniei .. si anume acea "lasare de la noi" atunci cand ceva nu ne este pe plac.. pentru a nu pierde pacea si intelegerea..

mandria este cea care ne face sa vrem sa conducem pe toti.. si mai ales pe cei de langa noi.. ascultarea trebuie sa fie reciproca.. ca si iubirea si rabdarea..

citeam undeva ca a iubi un om inseamna a-l accepta asa cum este si a nadajdui doar schimbarea acestuia.. fara insa a-l obosi si a-l forta sa se schimbe.. daca se va schimba, asta tine doar de Dumnezeu..

frumoasa teoria.. cu practica este insa mai greu..
dar ce lucru bun este usor? cu cat este mai greu sa facem ceva, cu atat lucrul acela este mai bun.. si ce lucru este mai greu decat a iubi?

Foarte frumos spus !
Imi doresc sa fie credincios, sa vrea sa cladim ceva pe pamant dar cu gandul la Ceruri ...sa fie darnic cu cei din jurul lui,sa vrea sa tinem post amandoi ,sa nu fie nepasator la raul altuia ,sa vrea sa facem o fapta buna impreuna macar ...atunci cred ca imi dau seama daca este el alesul meu,dar am decis nu il mai caut,astept

[axios]

nu cred in retete predefinite. e o prostie sa stai cu lista si sa bifezi in ea virtutile sau defectele jumatatii... dragostea vine. pur si simplu. in primul rand, e chimia aceea care trebuie sa existe neaparat... restul vine de la sine...

familia e ca un cerc. e clar ca nu ai voie sa/l intrerupi... insa, e important sa nu lasi pe nimeni strain in interior. dupa formarea cercului prin sfanta taina a cununiei, nimeni, nici mama, nici tata, oricare din ei, nu mai au voie sa vina sa intervina... cercul e al nostru si el se roteste in sensul acelor de ceas. in interior sunt copiii. depinde de noi cum il facem sa se invarta. insa, pana la urma, trebuie sa se invarta. asta e menirea lui...

am vazut/o intr/o zi de toamna... avea un aer nobil... era...ca o printesa. am stiu ca va fi a mea. aveam 18 ani si ea 15. eram in acelasi liceu. am crescut impreuna, iar 10 ani mai tarziu ne casatoream. dupa 2 ani s/a imbolnavit si dupa alti 2... am pierdut/o... si acum, dupa 2 ani de intalniri in cimitir, as vrea acum sa dau tot timpul inapoi si sa repar... sa imi musc limba pentru fiecare cuvant aiurea spus... sa/i ofer clipele irosite cu cine stie ce altceva... sa/i aduc toti trandafirii pe care m/am zgarcit sa/i cumpar... sa/i sorb privirea si sa nu treaca zi in care sa/i spun cat o iubesc si cat inseamna ea pentru mine... sa ma bucur de glasul ei, de mersul ei, de mangaierea ei, de respiratia ei... sa/i ascult bataile inimii atat de regulate ca si dragostea ei pentru mine... sa cert zilele urate si sa chem soarele sa rasara pentru ea... si n/am spus mai nimic din ce as vrea cu adevarat... ce sunt cuvintele...?

uitati/va langa voi... e tot ce aveti mai scump pe lume. credeti/ma... altceva mai bun nu exista... abia cand pierzi pretuiesti cu adevarat... abia acum stiu. ce n/as da sa i/au totul de la inceput, sa pot face totul cum trebuie! sa pun inceput bun...

un singur lucru ma mangaie... ca prin suferinta ei, prin dragostea si rabdarea, prin jertfa ei, cu rugaciunile noastre, a celor care am iubit/o, Dumnezeu i/a daruit mantuirea iar Maica Domnului a luat/o sub sfant acoperamantul ei...
de aceasta traiesc.

asa ca fratiorilor si surioarelor... iubiti, ca si cum maine ar fi ultima zi. pretuiti, ca si cum maine ati pierde totul... luati/va in brate si taceti impreuna... nu lasati grijile sa va transforme in straini. si el si ea sufera sau se bucura. nu lasati greul doar pe unul singur. un cuvant bun face minuni. sa taci atunci cand esti calcat pe batatura e foarte intelept... si, cel mai important lucru, sa nu/L uitati pe Dumnezeu. pentru ca Dumnezeu este dragoste. si daca dragoste nu e... nimic nu suntem...

lacrimile mele de dor transformati/le in lacrimile voastre de fericire ca va aveti unul pe altul...

Domnul si Maica Domnului sa va binecuvanteze!

[Adelinne]

În prealabil postat de axios

nu cred in retete predefinite. e o prostie sa stai cu lista si sa bifezi in ea virtutile sau defectele jumatatii... dragostea vine. pur si simplu. in primul rand, e chimia aceea care trebuie sa existe neaparat... restul vine de la sine...

familia e ca un cerc. e clar ca nu ai voie sa/l intrerupi... insa, e important sa nu lasi pe nimeni strain in interior. dupa formarea cercului prin sfanta taina a cununiei, nimeni, nici mama, nici tata, oricare din ei, nu mai au voie sa vina sa intervina... cercul e al nostru si el se roteste in sensul acelor de ceas. in interior sunt copiii. depinde de noi cum il facem sa se invarta. insa, pana la urma, trebuie sa se invarta. asta e menirea lui...

am vazut/o intr/o zi de toamna... avea un aer nobil... era...ca o printesa. am stiu ca va fi a mea. aveam 18 ani si ea 15. eram in acelasi liceu. am crescut impreuna, iar 10 ani mai tarziu ne casatoream. dupa 2 ani s/a imbolnavit si dupa alti 2... am pierdut/o... si acum, dupa 2 ani de intalniri in cimitir, as vrea acum sa dau tot timpul inapoi si sa repar... sa imi musc limba pentru fiecare cuvant aiurea spus... sa/i ofer clipele irosite cu cine stie ce altceva... sa/i aduc toti trandafirii pe care m/am zgarcit sa/i cumpar... sa/i sorb privirea si sa nu treaca zi in care sa/i spun cat o iubesc si cat inseamna ea pentru mine... sa ma bucur de glasul ei, de mersul ei, de mangaierea ei, de respiratia ei... sa/i ascult bataile inimii atat de regulate ca si dragostea ei pentru mine... sa cert zilele urate si sa chem soarele sa rasara pentru ea... si n/am spus mai nimic din ce as vrea cu adevarat... ce sunt cuvintele...?

uitati/va langa voi... e tot ce aveti mai scump pe lume. credeti/ma... altceva mai bun nu exista... abia cand pierzi pretuiesti cu adevarat... abia acum stiu. ce n/as da sa i/au totul de la inceput, sa pot face totul cum trebuie! sa pun inceput bun...

un singur lucru ma mangaie... ca prin suferinta ei, prin dragostea si rabdarea, prin jertfa ei, cu rugaciunile noastre, a celor care am iubit/o, Dumnezeu i/a daruit mantuirea iar Maica Domnului a luat/o sub sfant acoperamantul ei...
de aceasta traiesc.

asa ca fratiorilor si surioarelor... iubiti, ca si cum maine ar fi ultima zi. pretuiti, ca si cum maine ati pierde totul... luati/va in brate si taceti impreuna... nu lasati grijile sa va transforme in straini. si el si ea sufera sau se bucura. nu lasati greul doar pe unul singur. un cuvant bun face minuni. sa taci atunci cand esti calcat pe batatura e foarte intelept... si, cel mai important lucru, sa nu/L uitati pe Dumnezeu. pentru ca Dumnezeu este dragoste. si daca dragoste nu e... nimic nu suntem...

lacrimile mele de dor transformati/le in lacrimile voastre de fericire ca va aveti unul pe altul...

Domnul si Maica Domnului sa va binecuvanteze!

Din pacate nu esti singurul care crede asta ...iar iubirea adevarata ,pura>> care : nu cauta ale sale ...este rara,cam as zice ca ireala ,un basm ...cati batrani plimbandu-se mana in mana vedeti in parcuri?...eu cand ma plimb prin parc si vad un cuplu de varsta a 3-a care glumeste se tine inca de mana ...da acolo vad ca a existat iubirea sincera...completarea..

si nu imi place un barbat sau o femeie batrana care nu vorbesc decat de rau pe alesul inimii lor ..ma doare asta si ma gandesc ca nu e sansa deloc spre o iubire eterna ...ceva sublim pe care il poti dobandi daca ai face un mic efort ...off

imi pare rau prin ce ai trecut ...dar imagineaza-ti sa fie in viata si sa nu iti pese...se intampla la multe cupluri ceea ce te pune pe ganduri daca casatoria merita incercata..off

[Animis]

În prealabil postat de 7th_Brigade_TzHL

Calitati care ar fi de dorit pt o fata:
6. sa nu fie foarte frumoasa dar nici foarte urata
7. sa nu fie foarte inteligenta dar nici mai zapacita

Pardon? "Sa nu fie foarte inteligenta" ? Iti dai seama cat de insultator este ceea ce spui?

[axios]

În prealabil postat de Adelinne

Din pacate nu esti singurul care crede asta ...iar iubirea adevarata ,pura>> care : nu cauta ale sale ...este rara,cam as zice ca ireala ,un basm ...cati batrani plimbandu-se mana in mana vedeti in parcuri?...eu cand ma plimb prin parc si vad un cuplu de varsta a 3-a care glumeste se tine inca de mana ...da acolo vad ca a existat iubirea sincera...completarea..

si nu imi place un barbat sau o femeie batrana care nu vorbesc decat de rau pe alesul inimii lor ..ma doare asta si ma gandesc ca nu e sansa deloc spre o iubire eterna ...ceva sublim pe care il poti dobandi daca ai face un mic efort ...off

imi pare rau prin ce ai trecut ...dar imagineaza-ti sa fie in viata si sa nu iti pese...se intampla la multe cupluri ceea ce te pune pe ganduri daca casatoria merita incercata..off

draga mea adelinne,
zambesc amar la vorbele tale. si totodata cu intelegere catre tine...
insa, asculta-ma bine, as retrai aceeasi viata de o mie de ori... chiar daca as sti ca se termina la fel... nu regret o secunda din clipele petrecute alaturi de ea. si ma hranesc cu aceste amintiri fara sa-mi fac vreun fetis sau ceva de genul.
nu poti trai dragostea curata daca fugi de ea. asta nu intelegi...
ce s-a intamplat mi-a intarit credinta. mi-a schimbat total sistemul de valori. m-a facut sa vad viata altfel. insa asta nu inseamna ca nu mai am de oferit nimic. nu inseamna ca nu mai pot iubi din nou. nu inseamna ca am murit. traiesc pentru a ma mantui si a ajunge langa ea. indiferent ca voi ramane in lume si ma voi recasatori sau voi intra in manastire...
am ramas cu o dorinta enorma de a avea o familie... si de la sotia mea am invata ce este jertfa... ce este iubirea... ce este dragostea... acum stiu ce inseamna sa pui inceput bun...
Voia lui Dumnezeu! El stie ce va fi cu mine...

MERITA SA IUBESTI! chiar si pentru o ora... daca o faci din toata inima, nu o vei uita niciodata! pentru ca... dragostea nu cade niciodata...
iubeste ca sa simti ca traiesti... altfel, esti un om mort. concluzia pe care o trag de la tine este ca, e drept, e nevoie de doi... pentru armonie. si pentru asta e nevoie de ce spuneam mai sus... sa punem inceput bun!
Doamne ajuta!