Citat:
În prealabil postat de eulaura
si sunt perfect de acord cu parerea lui ory, cati din cei care dau cu asprime acest sfat l-au urmat si ei??? plus ca inuman...chiar mi se pare prea mult si atunci cand o dam in habotnicie riscam sa cadem in pacate mult mai mari...
|
Nu, nu cred că-i vorba de asprime , ci de diferite păreri, interpretări. Fiecare are libertatea în a alege și a fi sau nu de acord cu o părere sau chiar cu o învățătura. În general, cam tot ce smintește , nu-i de folos . Echilibrul și discernământul sunt foarte de folos și aici , ca de altfel peste tot și-n toate. Mare grijă însă, ca atunci când o luan pe alături, se ne revenim cât mai repede posibil. Staționarea îndelungată în păcatele mărunte, sunt baza, temelia patimilor de mai târziu, iar patima e îmbolnăvirea propriuzisă a trupului și a sufletului nostru. Atenție deci și la săruturi, la săruturile ce dau fiori și schimbă gândul în direcții nedorite. Aici ma-m referit la sărutul celor îndrăgostiți, al iubăreților. Este normal să te îndrăgostești, să iubești, dar mintea să fie folosită la parametrii normali. Cei ce nu-și pot folosi mintea la parametrii normali, cad cu ușurință în păcat. Nu este nici în această situație, un capăt de țară, dar îndreptarea cere multă credință si multă osteneală.