Si cine nu crede in Imparatzia din lumea cealalta,si ca Hristos ne-a promis ca va fi cu noi pana la sfarsitul veacurilor,si se tzine de promisiune,si ca lumea basmelor e intr-adevar inchipuire,iata,ni se arata cum se deschid cerurile!!!Lucru recunoscut chiar si de multzi dintre pagani.Rusine celor botezatzi in dreapta credintza spunand ca aceatea sunt basme...:"Eu consider ca tot ce ne inconjoara si toata creatia Lui Dumnezeu este o minune, deoarece noi oamenii nu ne putem explica nici pina azi cu e posibil ca existam... chiar daca se gasesc multi care incerarca sa dea explicatii unor fenomene si altii vin cu alte explicatii si le darima pe cele vechi... deci noi oamenii nu putem fi chiar atit de siguri cu toata stiinta si calculele noastre...Numai ceea ce e creat de Dumnezeu e perfect si sigur!
Dar acum o sa povestesc si eu un fenomen pe care il consider un miracol...Cu ajutorul Lui Dumnezeu am reusit sa ajung la Mormantul Sfint la Ierusalim imediat dupa revolutie desi nici nu visasem vreodata la asta...dar asta e o alta poveste. Era inainte de pasti si eram foarte bucuroase ca vom putea vedea Sfinta Lumina care coboara din cer, dupa cite stiam...dar din pacate n-am reusit sa intram in biserica, fiind foarte multa lume care se imbulzea sa intre, basta politisti care nu mai dadeau voie la nimeni, caci biserica era plina...In acel an am fost nevoite sa asistam la eveniment de afara si cind s-a apropiat momentul desi nu a dat nimeni nici un semnal s-a simtit in atmosfera o incordare si toata zarva din jur s-a potolit brusc, am ridicat instinctiv ochii pe cer si mi se parea ca exact deasupra bisericii cerul clocotea, brusc lumea a inceput sa strige si sa tipe ca intr-un delir si bliturile de la aparatele de fotografiat straluceau in aer. Imediat au inceput sa bata clopotele si sa se aprinda lumanarile din mina in mana din directia bisericii. Acest lucru se intimpla la Ierusalim in Simbata Mare intre orele 12 si probabil 15 dar nu este o ora fixa si nimeni nu stie clipa exacta...Multi spun ca sint trucaje, dar acest lucru se intimpla de aproape 2000 de ani in acel loc si sincera sa fiu nici eu nu prea eram convinsa de ceva concret, a fost prima data cind am vazut!
Dar s-a intimplat sa ma mai duc o data, acum citiva ani, si de asta data eram sigura ca voi ocupa un loc in biserica si voi vedea evenimentul foarte bine. Dar desi am venit de vineri dimineata cu gind sa stam pina a doua zi, nu a fost posibil pentru ca dupa miezul noptii cind s-au terminat toate slujbele desi biserica era arhiplina politia a scos din biserica pe toti pina la ultimul, am fost impinsi pe ulitele strimte marginite de zidurile de piatra in care sint magazine arabesti cu tot felul de marfuri.
Speram ca a doua zi la ora 10 sa ni se dea drumul in biserica, asa ca multimea a asteptat rabdatoare toata noaptea in fata barierelor de politisti...A venit si ora 10 simbata dimineata dar nici vorba sa intram...se dadea drumul nu stiu dupa ce criterii la alte rinduri. Si de data asta am asteptat in zadar vazind cum cei de pe alte stradute intrau iar noi ne imbulzeam degeaba. N-am avut noroc sa intram nici de asta data si lumea se impingea din spate disperata, asa ca eu si prietena mea am hotarit sa plecam acasa ca sa nu fim calcate in picioare. Cu multa greutate am reusit sa iesim din ingramadeala si am gasit dupa explicatia unui politist, o cale ocolita care cica ar fi dus la locul unde eram cazati, dar in drum am observat un punct de control unde nu erau prea multi oameni si ne-am hotarit sa stam acolo si sa asteptam in speranta ca vom reusi sa intram...Am incercat sa vorbesc cu politistii (eu stiind ebraica) dar in zadar, ordinele erau ordine "pe aici nu se trece". Dezamagite si obosite ne-am asezat la o masa a unui restaurant din apropiere si abia cind m-am vazut pe singurul scaun liber mi-am dat seama cit de obosita sint ca nu mai sezusem de ieri de dimineata. Am fost multumite ca macar am gasit un loc sa ne odihnim cind apare chelnerul si ne intraba ce vrem sa servim...Ii raspund ca tinem post si nu servim nimic, la care el spune ca in acest caz nu avem voie sa ocupam masa...Omul avea dreptate, dar nu m-as fi sculat de acolo nici daca ar fi trebuit sa-i platesc asa ca am comandat eu o inghetata si prietena mea o cola cu gindul sa le luam cu noi...in jurul nostru era o larma de nedescris si aproape am si uitat de ce ne aflam acolo, am primit comanda si vazind inghetata mi-am adus aminte cit de flaminda si infierbintata eram, am uitat si de post si m-am infipt pofticioasa in ea...Mi-am dat seama numai dupa ce infulecind pofticiasa aproape tot ridicandu-mi privirea, am vazut zimbetul dojenitor al prietenii mele care statea linistita cu paharul de cola neatins linga ea, desi stiam ca e si ea foarte insetata...Eah... i-am spus lasa ca nu-i nici o nenorocire, nu vezi ca nici de data asta nu am reusit sa intram in biserica... desi am facut atitea sacrificii si nici macar la toaleta nu ne-am dus de ieri dimineata...tot vorbind asa nici nu-mi dau seama cum s-a intimplat ca brusc s-a facut liniste totala in jurul nostru (nici nu stiu exact ce ora era) dar ca la un semnal desi sint sigura ca nu a dat nimeni nici un semnal si eram destul de departe de biserica toata lumea s-a ridicat in picioare si a ramas locului fiecare acolo unde era si sint sigura ca nu toti cei din jurul meu erau crestini...Am sarit si eu in picioare ca un resort cu un sentiment vag de vinovatie pentru inghetata mincata si mi-am indreptat ochii spre biserica, de fapt spre locul unde stiam ca se afla biserica, pentru ca aceasta nici nu se zarea. In jurul nostru totul icremenise, parca si timpul de oprise si nici norii pe cer nu se miscau doar deasupra bisericii, unde cerul era de un albastru pur, se vedeau niste vartejuri ca atunci cind apa incepe sa clocoteasca, dar nu erau nori. Era a doua oara cind vedeam fenomenul acesta si daca prima data l-am pus pe seama blitzurilor care scanteieau in aer acum chiar ca nu mai aveam ce explicatie sa gasesc...Dupa citeva minute au inceput clopotele sa bata si lumea sa vina cu lumanari aprinse din directia bisericii...A treia oara adica anul trecut am reusit sa intru in biserica si am avut fericirea sa mi se aprinda lumanarea din senin si stiind ca flacara asta nu arde am atins-o... prima data cam cu teama dar intr-adevar nu ardea si atunci mi-am plimbat si eu flacara pe fata asa cum faceau toti in jurul meu si intr-adevar nu ardea... era doar lumina pura...Toata biserica era o mare de lumina si nimic nu lua foc...nu este asta o mare minune?"
E intamplarea povestita de o doamna pe net...
|
19.12.2006, 08:43:16
Subiecte asemănătoare
Mod linear
