Catolicismul si ecumenismul

În prealabil postat de mihaiB

Aceasta este numai o parere a unei persoane pentru mine necunoscute.Nu este parerea mea. Are totusi un sambure de adevar?

Pe forumul ăsta mi-a fost dat să întâlnesc multe persoane inteligente şi foarte inteligente. Cred că cine e inteligent poate fi un credincios mai bun. Şi cred că trebuie să fii suficient de inteligent pentru a înţelege că inteligenţa nu te poate ridica peste înţelegerea acestei lumi şi că pentru acea cunoaştere e nevoie de altceva: de credinţă.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de N.Priceputu

Cred că cine e inteligent poate fi un credincios mai bun.

Am mari rezerve asupra acestui lucru. Mai degrabă, inteligenţa (în înţelesul ei curent) poate fi un impediment şi un pericol în urcuşul spiritual. Unul surmontabil, desigur, dar un pericol, totuşi.
Se înţelege că nu fac apologia ignoranţei aici: susţin ceea ce Domnul nostru bănuiesc că a intenţionat să spună când ni i-a dat ca exemplu pe copii. Trebuie nu să fim ignoranţi ca şi copiii, ci să avem capacitatea pe care o au ei de a ne lăsa conduşi de mânuţă. Chestiunea se reduce, deci, la: diminuează inteligenţa această capacitate ? Poate că aici este diferenţa dintre inteligenţă şi înţelepciune.

Da, probabil că inteligenţa în accepţiunea ei curentă poate fi o problemă. Însă inteligenţă nu înseamnă neapărat a vrea să diseci şi ceea ce nu intră sub simţuri. A fi inteligent ar putea însemna şi să înţelegi că dincolo de ceea ce este analizabil este inanalzabilul, taina pe care nu trebuie nici să o negi, nici să încerci să o diseci.
Cred că Sfinţii Părinţi au fost oameni de o inteligenţă ieşită din comun. Iar în timpurile noastre, marii noştri teologi s-au remarcat şi ei prin inteligenţă. E adevărat că s-au lăsat şi iluminaţi de har, altfel nu ar fi putut fi cu adevărat mari.
Cât priveşte chemarea Mântuitorului de a fi precum copiii, cred că se referea la inimile lor curate. Căci mai spune şi „fiţi înţelepţi precum şerpii şi curaţi ca porumbeii”.

În prealabil postat de mihaiB

Aici acum 50 de ani in sate vecine, unul catolic si altul evangelic, de sarbatoarea catolica aruncau taranii balegar pe strazile satului catolic si de sarbatoarea evangelicilor aruncau taranii cat. balegar in satul ev.

Balegarul este f folositor gradinaritului; de aceea cred ca isi faceau cadou unii altora acest balegar. In unele locuri din Europa de Nord balegarul se pastra in curte, sub privirile atente ale gospodarului, ca sa nu fie furat, caci de el depindea recolta de pe camp. Timpurile s-au schimbat insa.

[Danut7x]

În prealabil postat de mihaiB

O parere interesanta din West. Sunt oare ateistii mai toleranti?

"London School of Economics şi Ştiinţe Politice, în 2009, a identificat într-un studiu de 14.000 adolescenti din SUA un IQ ridicat diferenţă între oameni non-religioase, cu IQ> 106 şi religioase cu IQ <95. Persoanele conservatoare religioase sunt fixate pe familie, cele ne religioase mai mult axate pe nou si evolutiv. Persoane non-religioase sunt mult mai tolerant, mai puţin xenofobe, de exemplu anti-semitismului. Potrivit unui studiu elveţian, 26% din catolici, 24% din Evanghelii, şi 28% din musulmanii cred ca evreii sunt responsabili pentru persecutia lor. Fiecare religie îşi are rădăcinile în ignoranţă, prostie şi a rasismului, justificând acest lucru prin cuvinte frumoase ca fiind corect."

Aceasta este numai o parere a unei persoane pentru mine necunoscute.Nu este parerea mea. Are totusi un sambure de adevar?

are, da. nu vezi ca ai postat la fix?

[Dumitru73]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Am mari rezerve asupra acestui lucru. Mai degrabă, inteligenţa (în înţelesul ei curent) poate fi un impediment şi un pericol în urcuşul spiritual. Unul surmontabil, desigur, dar un pericol, totuşi.
Se înţelege că nu fac apologia ignoranţei aici: susţin ceea ce Domnul nostru bănuiesc că a intenţionat să spună când ni i-a dat ca exemplu pe copii. Trebuie nu să fim ignoranţi ca şi copiii, ci să avem capacitatea pe care o au ei de a ne lăsa conduşi de mânuţă. Chestiunea se reduce, deci, la: diminuează inteligenţa această capacitate ? Poate că aici este diferenţa dintre inteligenţă şi înţelepciune.

indemnul nu era sa fim nestiutori ca pruncii.
ci smeriti, puri, cu inima curata ca ei.

[Mihailc]

O analiză expozitivă și total nepătimașă a catolicismului (cu accent pe Conciliul Vatican II și reverberațiile sale ) în documentul atașat.

[ucenic]

În prealabil postat de Traditie

Martir nu e oricine sufera sau moare pentru conceptiile lui legate de crestinism ci doar cei care au credinta dreapta si sufera pentru ea.

Nici una nici alta.

Martir nu este cel ce-si da viata pentru o idee, ci cel ce-si da viata pentru Hristos.

[delia31]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Am mari rezerve asupra acestui lucru. Mai degrabă, inteligenţa (în înţelesul ei curent) poate fi un impediment şi un pericol în urcuşul spiritual. Unul surmontabil, desigur, dar un pericol, totuşi.
Se înţelege că nu fac apologia ignoranţei aici: susţin ceea ce Domnul nostru bănuiesc că a intenţionat să spună când ni i-a dat ca exemplu pe copii. Trebuie nu să fim ignoranţi ca şi copiii, ci să avem capacitatea pe care o au ei de a ne lăsa conduşi de mânuţă. Chestiunea se reduce, deci, la: diminuează inteligenţa această capacitate ? Poate că aici este diferenţa dintre inteligenţă şi înţelepciune.

Subscriu. In esenta, cred ca e o chestiune de gestionare a orgoliului.
Inteligenta si intelepciunea, departe de a fi unul si acelasi lucru, uneori, nici macar nu au ceva in comun. Doar uneori. Exista un tip de inteligenta care e mandra ca a ajuns sa stie atat de multe. In timp ce intelepciunea e intotdeauna umila ca stie atat de putin.

„Putini sunt cei care stiu cat de mult ar trebui sa stie, ca sa stie cat de putin stiu”. Mi-am amintit ca Scotianul, „omul-enciclopedie”, a spus candva pe forum citatul asta al lui Shakespeare (?).
Sau ca sa-l citez pe N.Priceputu: „trebuie să fii suficient de inteligent pentru a înţelege că inteligenţa nu e suficienta”.

[Decebal]

În prealabil postat de Eugen7

chiar doriti sa discutam despre acest subiect, din moment ce atat Biserica Ortodoxa cat si cea Romano-Catolica considera "depasita" aceasta abordare a discutiilor reciproce.

Lucrurile nu stau tocmai aşa cum vor romano-catolicii să ne facă să credem iar asta se vede din atitudinea duplicitară pe care romano-catolicii au avut-o cu privire la ceea ce chiar ei au numit uniatism. Pe faţă la Balamand dădeau impresia că nu ar mai fi de acord cu această metodă uniatistă, în culise în schimb şi în planul ocult se văd presiunile foarte clare pentru susţinerea uniatismului din toate punctele de vedere, în special prin susţinerea şi pe faţă, şi în planuri oculte, discrete a politicii restitutio in integrum (bineînţeles că restitutio nu a bisericilor şi averilor furate de greco-catolici de la ortodocşi). Cu alte cuvinte este absolut evident jocul duplicitar al Vaticanului iar după aceste lucruri nu cred că mai are cineva dreptul în Biserica Ortodoxă să creadă în vreo bună credinţă a vaticanezilor şi nici în relaţiile ecumeniste cu ei, pentru că şi-au dovedit a nu ştiu câta oară duplicitatea lor perversă, mai mult ameninţând pe planuri văzute şi oculte România cu neintrarea în Uniunuea Europeană dacă nu se rezolvau problemele, mai ales în plan legislativ, pentru a le susţine politica lor de restitutio in integrum (evident restitutio doar pentru ei).