În prealabil postat de ioan cezar
Sora, Biserica este in suferinta si pentru ca oamenii care o alcatuiesc, crestinii care constituie Biserica luptatoare aici pe pamant, sufera.
Iar cateva din suferintele cele mai amare ale crestinilor dreptmaritori se datoreaza, dupa cat inteleg eu, tocmai bisericii institutie (din acest motiv scriu biserica acum cu b mic).
Biserica-institutie este un organism daunator (cand spun organism ma gandesc fix la un parazit, din cei studiati de biologie si medicina) pentru crestinii dreptmaritori deoarece, consider eu:
1. are practici agresive si manipulatorii
2. a abdicat de la respiratia in Duhul lui Hristos pentru a alege alternativa unui surogat artificial lumesc, religios; a devenit o imensa taraba unde se practica comertul de toate felurile, iar cel mai urat dintre acestea este comertul cu sentimentele (naive si desfigurate ale) oamenilor.
3. mimeaza opera filantropica, sociala, punind pe locul doi vocatia Sacerdotala a Bisericii.
4. cauta sa confiste puterea si impactul institutiilor lumesti; face pactul cu diavolul astfel: cu statul, finantele, armata s.a.m.d, impartind "prada". Este in mod evident axata pe dominatie, pe putere (lumeasca), in vreme ce Biserica este fundamental/ontologic constituita din si pentru Dragoste. Este Jertfa intr-o nesfarsita Reinnoire.
5. exacerbeaza pana la isterie deplina melanjul sugestiilor de tot felul, devenind un butic unde se vinde hipnoza de proasta calitate, submisivitatea si suficienta cretina.
6. nu isi delimiteaza ferm teritoriul, amesteca si se amesteca, zapacind oamenii. Exclude, condamna, pune la zid lucruri care nu sunt de competenta ei. Nu colaboreaza, nu asculta (cu urechile de auzit), nu vede (cu ochiul bun), nu schimba, ci dicteaza. Desi nu ii place deloc sa i se vorbeasca de teatru, a devenit atat de ritualista si seaca incat atrage lumea ca la opera si ofera, mai nou impreuna cu zeul fotbal: paine si circ.
7. Si cel mai grav dintre toate, cultiva scheme fara continut, piere in ritualuri moarte, osificate, sustinind sus si tare ca ofera harul. Si uita ca harul e viata, adica are spontaneitate, face cu adevarat minune. Institutia asta practica de fapt o semiterapie psihologica de mana a saptea (caracterul amatorist si daunator al "specialistilor" ei este indiscutabil pentru oamenii cu minime cunostinte reale in problema terapiei sufletului). Geloasa si invidioasa, uitind ca nu e asta treaba ei, institutia de care pomenesc acum tinde, vai, sa devina un club de psihoterapie, un salon de masaj sufletesc. Injura pe fata pe psihologi si psihologii, iar cand nu ii injura ii ciuguleste si ademeneste mieros. Uita ca nu psihologia si psihologii sunt dusmanul ei, ci pacatul sau mai exact satana, duhul uciderii de tot felul. Iar vrajmasul nu se abordeaza prin psihoterapie.
NU, NU, NU: aceasta institutie nu are nimic comun cu Biserica Cea Una, Sfanta, Apostoleasca si Soborniceasca.
Consider ca institutia biserica sufoca pana la asfixie dragostea si puterea de nespus a Bisericii.
De aceea oamenii sufera, se smintesc, pleaca (spre paguba lor, spre nenorocire) in locuri mai pitoresti, mai "omenesti".
Biserica nu a cultivat niciodata altceva decat Dragostea. In Duhul Dragostei lucreaza/viaza Hristos si crestinii dreptmaritori.
Nu stiu daca lumea se apropie de sfarsit, cum spun cu certitudine pesimistii infatuati. Nu sunt Dumnezeu ca sa stiu eu asta si s-o spun.
Vadit sunt vremurile din urma? Poate... Ale minunatelor si trecutelor deja vremuri ale Bisericii. Acum dikteaza biserica. Este o substitutie fina, neincetata, perfida si grotesca.
Imi pare tot mai evident ca Duhul Bisericii lui Hristos respira din greu, se chinuieste astmatic, aici pe pamant in zilele noastre. Plaga care o sufoca este institutionalizarea mediocra, agresiva si sterila. Formule seci, din capete schizoide si infumurate, din inimi impietrite, nepasatoare. Asta e institutia agresiva si omniprezenta (unde e discretia, finetea, blandetea, atmosfera tainica de altadata?) care poarta cu nerusinare numele cel sfant al Dumnezeiestii Biserici.
Dumnezeu sa ne miluiasca!
|