Anonimatul

Andrei.ierom: Va multumesc parinte. Nedumerirea in legatura cu forma de adresare se datoreaza faptului ca in "scurta" mea viata ortodoxa nu mi-am pus intrebarea ce este un ieromonah, desi auzisem de Parintele Cleopa ca a fost ieromonah. Ortodoxia mi se dezvaluie ca un mozaic si in fiecare zi "descopar" noi si noi lucruri, intregind imaginea. Pentru acest lucru ma aflu pe acest site si astfel am ajuns membra a acestui forum.
Cat despre "draga Ancuta", imi aduce aminte de forma de adresare a Sf. Pavel. El se adresa cu "iubitilor", cuvant atat de mangaietor in suferintele pe care trebuie sa le induram intru Hristos. Ca si Psalmistul, pot spune si eu " intru necaz m-ai desfatat", si pe acest fond, o vorba mangaietoare precum si o rugaciune spusa pentu mine sunt datatoare de putere pentru a putea duce crucea mai departe.
Doamne ajuta!

[vsovi]

Iertatzi-mi interventzia va rog,
dar egocentrismul (= dragoste de sine) nu este chiar asha, si nici macar nu este un lucru negativ. Adica sa fi tu in centrul atentziei tale, adica sa te ocupi de tine, poi este foarte bine! Partea negativa apare atunci cand incepi sa renegi diferite chestiuni, diferite persoane, sa-ti indepartezi prietenii doar pentru faptul ca par a fi motivul pentru care dumneata nu reushesti sa te mai ocupi de tine. Oricum termenul ar vrea sa sublinieze, prin partea profund negativa, o iubire falsa de sine, defapt greshita, mai ales ca si conduita delasata plina cu indrumari ale orbilor pozitivishti... daca tot veni vorba. :)
Cuvantul Dumnezeiesc "A te lepada de sine" de tine, presupune ceva foarte important dar care trebuie practicat altfel... si nu doar pentru a-i face pe plac aproapelui, ci lepadarea de sine presupune acceptarea invatzaturii, si altele...
Adica defapt este vorba despre o persoana pozitiva, nu este rea pentru societate, pentru ceilaltzi, acest egocentric are probleme doar prin anumite neajunsuri comportamentale, laudaroshenia si meritele cuvenite fiind principalele sensuri pe care le urmareshte... uneori fara sa-si dea seama... Scuze ca am intervenit...

În prealabil postat de Clausemi

Deja incep sa ma cred importanta vazand cata importanta mi se da :) :) :)

acum inteleg si eu ce vroia sa zica Alexandr_Bazil pe undeva, de unii care isi construiesc alter-ego-uri pe net...

sincer nu imi vine sa cred cat de mult se discuta pe aceasta tema, care nu este suficient de importanta ca sa ne rapeasca atata timp:(, sunt atat de multe subiecte frumoasa, interesante pe acest site..va rog haideti sa ne canalizam atentia pe ceva mai folositor iertare!!! ( asta nu inseamna ca sunt mai buna sau mai desteapta decat voi dovada?! sunt aici pe acest topic cu voi..)

[andrei.ierom]

Draga Ancuta

Ma bucur ca ai observat duiosia cu care se adreseaza Sf. Pavel, si nu doar el, fratilor si copiilor sai intru Domnul. Dar in masura in care noi o luam pe langa (sau impotriva!) acestor Scripturi, se taie orice posibilitate reala de adevarata comuniune. Dar si o preluare mecanica a Scripturii va avea cam acelasi rezultat. Si atunci Adevarul va fi inlocuit cu multitudinea punctelor de vedere, si marturisirea Adevarului va fi inlocuita cu toleranta, iar bucuria si mantuirea ce insotesc Adevarul vor fi inlocuite cu placerea de sine.
Si atunci nu ne ramane decat a intelege cate un glas care striga in pustiul lumii moderne, precum cel al Arhim. Sofronie care zice: "Traim intro mare epoca a istoriei omenirii. Nu stiu exact, dar avem multe temeiuri sa gandim ca istoria omului pe Pamant se gaseste in fatţa primejdiei sfarsitului ei. Astfel de inclinari esha*tolo*gice sunt astazi caracteristice lumii intregi" (Cuvantari duhovnicesti, p.99). Si iarasi zice: "Puterea raului in lumea organizata contem*porana este atat de mare, caă nici o rugaciune, nici o incordare a duhului nostru nu biruieste acest duh al lumii. Suntem zdrobiti de suferintele care ne ajung din afara. Insa o astfel de forma de suferinţa, poate ca Domnul a dat-o numai acum, si nu inainte" (p.325).

Tot p. Sofronie ne indeamna sa ne centram pe esential: "Asa cum inteleg situatia la care sa ajuns in lume in ultimii cativa zeci de ani, nu ne mai ramane alta cale decat sa patrundem in taina invataturii lui Hristos, sa cunoastem pe Hristos in deplina desavarsire cu putinta omului" (p.23).

Sigur, asta va fi cu neputinta celor care nu vor sa treaca de etapa... desenelor animate!

Parinte Andrei,
Cu mai multi ani in urma am citit ce a scris psihanalistul Carl Gustav Jung, si anume, ca in secolul xx raul si-a cucerit dreptul la existenta. Cuvinte alarmante atunci, dar adevaratul inteles si urmarile acestui fapt mi-au scapat atunci. Acum simtim multi dintre noi cat de adevarate sunt aceste cuvinte. Citatele din Arhim. Sofronie intaresc tocmai acest lucru. Si atunci va intreb: ce putem face? Cum putem rezista fortei crescande, cu care raul loveste? Cum ii putem ajuta pe cei nepregatiti in a sesiza pericolul? Nu-mi este frica pentru mine, caci rugaciunea este apararea cea mai buna si ea ma insoteste incontinuu, dar ma doare sa vad cu cata usurinta ii doboara pe cei, care nu stiu. Si poate nu intamplator sunt tocmai cei, care inca mai savureaza desenele animate si citesc carti de acelasi calibru. Dar nu ne poate fi tot una, caci oameni sunt si soarele rasare si peste ei.
Doamne ajuta!

[cozia]

Anca, raspunsul la intrebarea ta demonstrat practic, fara discutii ar cistiga premiul Nobel pentru pace si umanitate.

[andrei.ierom]

Raspunsul la intrebarea "cum pot fi ajutati cei care nu stiu" (Anca) il dau toti sfintii Bisericii, un raspuns "demonstrat practic" (Andrei din Cozia) prin viata si dragostea lor. Cu toate acestea, nu prea stiu cazuri ca acesti sfinti sa fi fost premiati. Acelasi parinte Sofronie din care am citat mai inainte zice:

"Voi vedeti din experienta cat de putini sant cei ce ne primesc... Pentru ce aceasta lepadare? Pentru ca Hristosul nostru este Dumnezeu Cel nemarginit? Pentru ca El Sa rastignit nu numai pentru cei credinciosi, ci si pentru toti cei de la Adam si pana la cel mai de pe urma ce va din femeie sa se nasca? Pentru aceasta sa ne lepede? Dar sa o stiti si pe aceasta: Cu cat mai aproape ne aflam de pasii lui Hristos Care mergea pe Golgotha sa-si dea viata pentru intreaga lume, cu atat mai putini vor fi in jurul nostru" ("Cuvantari duhovnicesti", p.56).

Dar si fiecare dintre noi, in masura in care ne asumam calitatea de crestini, ajutam pe cei din jur. Aici trebuie o mare, mare atentie, pentru ca o subtila mandrie se strecoara adesea. Un ganditor contemporan a numit "sindrom mesianic" boala sufleteasca la care ma refer: avem intentia buna de a ajuta pe aproapele si nu constientizam ca fiecare suntem neajutorati. De aceea, nu putem concepe o alta mantuire decat cea descoperita de Hristos. In acest caz, prin ajutarea aproapelui, eu exersez iubirea care mi s-a poruncit, ma inscriu in acest suvoi al iubirii dumnezeiesti. Paradoxal, ajutand pe fratele, ma salvez pe mine.

Vorbind de "etapa desenelor animate", nu m-am referit strict la acele (ne)vinovate productii TV pe care le urmaresc copiii (si nu numai) intru nevinovatia inimii lor. Ma gandeam la posibilitatea de a-ti construi "un alter-ego" (Mirela), adica un pseudo-ego.
Sf. Nicodim Aghioritul zice: "Imaginatia si memoria sunt treptele inselaciunii vrajmasului, dar mai cu seama imaginatia: intr-insa este radacina oricarui pacat" ("Razboiul nevazut").
Ei bine, cuviosul Paisie Aghioritul numeste imaginarul unei gandiri dezordonate - "desene animate". Tocmai prin acest imaginar necontrolat adesea omul tinde sa-si creeze o imagine "mai reprezentativa" decat cea reala. E o evadare in virtualul imaginatiei, adica un "pseudo", un fals.

Eu propun iesirea din acest fals, din anonimatul pseudo-egoului, prin afirmarea identitatii crestine. Si sunt convins ca NUMAI asa poate fi cineva ajutat, dar nu atat de mine sau de tine. "Ajutorul e de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul". In mod sigur, nimeni nu va primi Premiul Nobel pentru asta.

Ieromonah

[vsovi]

În prealabil postat de andrei.ierom

Raspunsul la intrebarea "cum pot fi ajutati cei care nu stiu" (Anca) il dau toti sfintii Bisericii, un raspuns "demonstrat practic" (Andrei din Cozia) prin viata si dragostea lor. Cu toate acestea, nu prea stiu cazuri ca acesti sfinti sa fi fost premiati. Acelasi parinte Sofronie din care am citat mai inainte zice:

"Voi vedeti din experienta cat de putini sant cei ce ne primesc... Pentru ce aceasta lepadare? Pentru ca Hristosul nostru este Dumnezeu Cel nemarginit? Pentru ca El Sa rastignit nu numai pentru cei credinciosi, ci si pentru toti cei de la Adam si pana la cel mai de pe urma ce va din femeie sa se nasca? Pentru aceasta sa ne lepede? Dar sa o stiti si pe aceasta: Cu cat mai aproape ne aflam de pasii lui Hristos Care mergea pe Golgotha sa-si dea viata pentru intreaga lume, cu atat mai putini vor fi in jurul nostru" ("Cuvantari duhovnicesti", p.56).

Dar si fiecare dintre noi, in masura in care ne asumam calitatea de crestini, ajutam pe cei din jur. Aici trebuie o mare, mare atentie, pentru ca o subtila mandrie se strecoara adesea. Un ganditor contemporan a numit "sindrom mesianic" boala sufleteasca la care ma refer: avem intentia buna de a ajuta pe aproapele si nu constientizam ca fiecare suntem neajutorati. De aceea, nu putem concepe o alta mantuire decat cea descoperita de Hristos. In acest caz, prin ajutarea aproapelui, eu exersez iubirea care mi s-a poruncit, ma inscriu in acest suvoi al iubirii dumnezeiesti. Paradoxal, ajutand pe fratele, ma salvez pe mine.

Vorbind de "etapa desenelor animate", nu m-am referit strict la acele (ne)vinovate productii TV pe care le urmaresc copiii (si nu numai) intru nevinovatia inimii lor. Ma gandeam la posibilitatea de a-ti construi "un alter-ego" (Mirela), adica un pseudo-ego.
Sf. Nicodim Aghioritul zice: "Imaginatia si memoria sunt treptele inselaciunii vrajmasului, dar mai cu seama imaginatia: intr-insa este radacina oricarui pacat" ("Razboiul nevazut").
Ei bine, cuviosul Paisie Aghioritul numeste imaginarul unei gandiri dezordonate - "desene animate". Tocmai prin acest imaginar necontrolat adesea omul tinde sa-si creeze o imagine "mai reprezentativa" decat cea reala. E o evadare in virtualul imaginatiei, adica un "pseudo", un fals.

Eu propun iesirea din acest fals, din anonimatul pseudo-egoului, prin afirmarea identitatii crestine. Si sunt convins ca NUMAI asa poate fi cineva ajutat, dar nu atat de mine sau de tine. "Ajutorul e de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul". In mod sigur, nimeni nu va primi Premiul Nobel pentru asta.

Ieromonah

stimate parinte, m-atzi intristat peste masura, si poate sunt trist si pentru dumneata, care nu mi-ati intzeles sfatul, poate nu atzi dorit sa-l folositzi, si atzi continuat sa dezagreatzi spre tristetzea poate si a sfintzilor parintzi pe care-i amintitzi... nici nu stiu pentru ce o facetzi... eu n-ash vrea sa mai am argumente... si sunt crispat... dar bine ca mai avetzi domnia voastra... ???
A face ce face domnia voastra inseamna ... sper ca doar in opinia mea..., ce bine ar fi, inseamna "sa neglijezi locul unde anume te afli", adica pe un forum unde exista desene animate :thumbsup:
Ash mai avea argumente... dar prefer sa tac deoarece uneori si tacerea este un argument, timid, dar totusi argument.
Sa-mi fie cu iertare ca am sa incerc sa raman anonim pentru amintirea domniei voastre, si va rog din nou, rugatzi-va pentru noi...
E chiar asha de grav daca va inshelatzi? Sigur ca nu e prea grav... dar am impresia ca incet incet ajungem si acolo... Va rog, v-ash ruga, sa nu mai continuatzi! :|

[cozia]

Da, foarte frumos spus...

Raspunsul meu pentru Anca tinea de practica si de rezultate clare si pentru care chiar s-ar lua premiul Nobel.

Exemplu: Ti se da in administrare undeva in New York sau Bucuresti un grup de 20 de copii ai strazii sau/si un centru de dezintoxicare, sau/si un Centru de ajutor al femeilor abuzate,sau un grup de parlamentari corupti pina-n maduva oaselor, pe care sa-i salvezi ,etc sa-i aduci pe calea spre mintuire, folosind bogata teorie pe care o avem, raspunsul pe care-l avem dat de toti Sfintii Bisericii.

Asta am vrut sa spun prin demonstratie practica, care se cere tot mai mult in zilele noastre si sunt convins ca se poate.