![]() |
![]() |
|
#71
|
|||
|
|||
![]()
E uimitor felul în care Îl cunoaștem pe Dumnezeu aici, la nunta din Cana, la răspunsul pe care i-l dă Maicii Domnului - omului în ultimă instanță. Căci vedem că iubirea, delicatețea, dorința de a nu-i face supărare Îl face să-și schimbe planul. Dumnezeu îl primește pe om ca partener la creația Sa, la planul Său privind lumea. Planul Său îl ia în considerare pe om, din iubire, în cel mai înalt grad, îl consideră parcă chiar partener egal, din moment ce nu își impune voia proprie, ci chiar o supune unui om.
Planul lui Dumnezeu cu lumea depinde, iată, de voința, dorința, rugămintea (rugăciunea) omului. Dumnezeu ascultă de om. Totuși, nu întotdeauna, căci atunci când Petru Îl roagă să evite Crucea, îi răspunde abrupt: „Înapoia mea, satană!”. Deci nu ne răspunde atunci când voia noastră este rea. |
#72
|
|||
|
|||
![]()
Transcriu din Partea II, Cap. II
Sunt două feluri de feciorie pe care le observăm la Maica Domnului: cea păstrată de ea însăși prin lupta sa personală și cea dăruită de Dumnezeu, cea minunată, căci prin minune rămâne fecioară și când a luat în pântece fără de sămânță și când a născut fără de stricăciune. "Ai rămas fecioară, mai presus de cuget și de înțelegere" (Cântare la Vecernia de sâmbătă, glasul al 7-lea) Prin lupta ei Sufletul este curat, feciorelnic, atunci când nu este întinat de gânduri murdare. Trupul poate fi feciorelnic, dar sufletul poate fi desfrânat. Întâi desfrânează sufletul și apoi trupul. Nu se întinează trupul dacă înainte nu s-a întinat și sufletul. Este mult mai ușor să își țină cineva trupul curat decât sufletul. Pentru a-și păstra cineva sufletul curat este nevoie de o luptă dură, dusă pe parcursul întreg al vieții. Înainte de Hristos chiar și fecioria trupului este greu de păstrat, cu atât mai mult fecioria sufletului. Și iată că tânăra Maria, trăind într-o astfel de lume și fără a avea un model, s-a nevoit așa încât a urcat până la gradul desăvârșit al fecioriei. A rămas fecioară nu doar în trupul ei, ci și în sufletul ei. (Sf. Ioan Damaschin, PG 94, 1160) Toate simțurile ei și toate funcțiile sufletului și trupului erau străine de orice întinăciune. (Sf. Grigorie Palama, PG 151, 172, Omilia 52, 8) Clipa când s-a învederat adâncul cel de neînțeles al fecioriei a fost momentul Bunei Vestiri. Tânăra Maria era singură în casă când Arhanghelul Gavriil i s-a înfățișat în chipul unui tânăr preafrumos și i-a făcut o propunere: să nască un copil. Maria știa că fără de bărbat nu se nasc copiii, însă nici sufletul ei preacurat nici adâncul conștiinței ei nu s-a mișcat. Nici o clipă nu a apărut dorința nepotrivită. Nu și-a mijlocit o presimțire sau măcar o pregustare a dorinței pătimașe, deoarece era străină de orice astfel de dorință. (Sf. Palama, idem) Așa ceva l-a minunat și pe Arhanghelul Gavriil: "De frumusețea fecioriei tale și de prealuminoasa curăție a ta, Gavriil mirându-se a strigat ție, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică îți voi aduce ție, sau cum te voi numi pe tine nu mă pricep și mă minunez. Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit zic ție: bucură-te, ceea ce ești plină de har!" (Tropar, glasul al 3-lea, în Catismele Duminicii) Particularitatea Maicii Domnului nu stă în faptul că a rămas trupește fecioară, ci că a rămas și sufletește pe deplin fecioară. Atunci când imităm fecioria ei la trup, noi micșorăm cu mult bunătatea și curăția Maicii Domnului. "Toată slava fiicei împăratului este înlăuntru" (Psalmi 44, 15) Last edited by cezar_ioan; 29.03.2013 at 15:03:11. |
#73
|
||||
|
||||
![]()
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#74
|
|||
|
|||
![]()
Proorocul Iezechiel a văzut în vedenie poarta din răsărit a unui templu ce era închisă și L-a auzit pe Domnul zicîndu-i:
"Această poartă va rămâne închisă, nu se va deschide niciodată și nimeni nu va intra prin aceasta decât numai Domnul, dar și atunci poarta va fi închisă." (Iezechiel 44, 2). Templul pe care l-a văzut Proorocul Iezechiel era însăși Maica Domnului. Prin poarta închisă a templului Maicii Domnului S-a născut Hristos, după cum și Biserica grăiește: "Bucură-te, poartă, bucură-te, ușa tainei celei de cinste!" Biserica noastră preamărește fecioria Maicii Domnului făcînd o paralelă între fecioria ei și trecerea Mării Roșii: "În Marea Roșie chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris de demult." (Doxologie, glasul al 5-lea) Atunci marea s-a despărțit în mijlocul poporului evreu, stînd ca un perete de apă. S-a făcut trecere și uscat pentru evreii ce ieșiseră sub îndrumarea lui Moise din Egipt. Au trecut marea fără să își ude picioarele. Acesta este chipul zâmislirii și nașterii fără de stricăciune a Mântuitorului din Fecioara Maria. Atunci adâncul l-a trecut cu picioare neudate în Israel, acum pe Hristos L-a născut fără de sămânță Fecioara. Apoi marea s-a adunat înapoi, așa cum era înainte, nemaitrecînd nimeni prin adâncul ei. La fel și Hristos, ieșind din Fecioara. Nimeni altul nu a mai trecut, așa cum nici prin Marea Roșie nimeni nu a mai trecut. Maica Domnului a fost fecioară înainte de naștere, în timpul sarcinii și după nașterea Fiului ei. Cele trei stele care sunt zugrăvite pe icoanele Maicii Domnului, două pe umeri și una pe cap, simbolizează această veșnică feciorie a ei. Îngerii, heruvimii și serafimii stau în jurul tronului luminos al lui Dumnezeu, în timp ce Fecioara a devenit tron al lui Dumnezeu. L-a ținut în brațele ei pe Domnul, Cel ce este înfricoșător pentru îngeri: "Pe tine, de Care tremură cetele cerești, ca Dumnezeu vâzîndu-Te pe Tine cea curată, Te îmbrățișează ca pe Fiul ei". (Cântarea a VIII-a din Triod, săptămâna a III-a din post) Îngerii, serafimii, heruvimii se acoperă, neputînd îndura lumina slavei Domnului, își ascund fețele lor, iar Fecioara L-a purtat înlăuntrul ei, L-a îmbrățișat, L-a alăptat pe Cel de a cărui dumnezeiască strălucire îngerii își acoperă fețele slujindu-L, pe Acesta L-a întrupat și L-a ținut Preacurata în chip văzut. |
#75
|
|||
|
|||
![]()
În principiu, dar nu întru totul, sunt de acord cu ceea ce spui, domnule Lucian. Doar că în această situație cred că este necesar și să specificăm că în baza acestor criterii, precum și a altora, putem să spunem că ortodocșii nu sunt la 86% din populația Rumâniei, ci undeva la 0,86%, dacă or fi așa mulți; dar să zicem că cu multă îngăduință aș accepta și o astfel de cifră, deși este nerealistă din punctul meu de vedere.
|
#76
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Ferească Dumnezeu! Ce spui tu e blasfemie curată! |
#77
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Sf Ioan Gura de Aur spunea ca unul dintr-o mie de preoti se vor mantui. Asa ca definirea ortodoxiei asa cum a spus-o eu nu e chiar nerealista.
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#78
|
||||
|
||||
![]()
Poate ca exprimarea e putin fortata. Dar... toate rugaciunile Maicii sunt ascultate.
__________________
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi. |
#79
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Mântuitorul a manifestat respect față de fecioara Maria asemeni unui fiu, dând curs cererii sale. Nu i-ar fi stat în fire s-o refuze! |
#80
|
|||
|
|||
![]() Citat:
E dreptul fiecarui om sa accepte sau nu invataura crestin – ortodoxa despre Cinstirea Sfintei Cruci. E dreptul dvs. sa nu credeti in necesitatea inchinarii Sfintei Cruci; sa nu credeti ca avem nevoie de un Acatist al Sfintei Cruci. Un acatist nu este o odă. <<Crestinul dreptmaritor vede si cinsteste in Sfanta Cruce, deodata: jertfa Fiului lui Dumnezeu "Care s-a facut om pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire..."; lemnul crucii pe care s-a rastignit Domnul, deci altarul Sau de jertfa; semnul crucii, semn al "Fiului Omului" si al crestinului in acelasi timp, cu care insemnandu-ne ca si cu o pecete, aratam participarea noastra la jertfa sfintitoare a lui Hristos. Pastrand cu sfintenie acest intreg "dreptar al cuvintelor sanatoase" cum invata Sfantul Pavel (II Tim. I, 33), in cele ce urmeaza vom expune pe fiecare din cele trei intelesuri ale Sfintei Cruci: si cel duhovnicesc si cel de altar si cel de semn dumnezeiesc. Ortodoxia este si trebuie sa fie intru totul si dreapta credinta si plinatate a credintei; unitate a intregii credinte. Caci Domnul ne-a invatat: "Cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor" (Matei V, 19). Iar Apostolul previne: "Cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile" (Iacob II, 10). Se intelege, ca e de ajuns gresirea sau calcarea uneia ca sa pierd curatia si intregimea adevarului.>> (Parintele Constantin Galeriu, Cinstirea Sfintei Cruci) http://www.crestinortodox.ro/sarbato...uci-70174.html <<Inaltarea Sfintei Cruci In fiecare an, pe data de 14 septembrie, praznuim Inaltarea Sfintei Cruci, cea mai veche sarbatoare in¬chinata cinstirii lemnului sfant. In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: aflarea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul si Inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusali¬mului, in ziua de 14 septembrie din anul 335 si aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant din Ierusa¬lim - Biserica Sfintei Cruci Aceasta sarbatoare a avut la inceput un caracter local si era celebrata numai la Ierusalim, unde se pastra lemnul Crucii Rastignirii. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins si in Constantinopol (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o noua stralucire si dezvoltare, mai ales din sec. VII, cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol. Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci a fost introdusa in calendarul roman de papa Serghie I. Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului. http://www.crestinortodox.ro/sarbato...uci-72711.html <<Pe 14 septembrie, in cursul fiecarui an bisericesc, praznuim Inaltarea Sfintei Cruci. In aceasta zi, sarbatorim aflarea Crucii pe care S-a jertfit Hristos si inaltarea ei de catre episcopul Macarie al Ierusalimului in fata poporului, la 14 septembrie 335. Un alt eveniment pe care il sarbatorim in aceasta zi este si aducerea Sfintei Cruci de la persi la Ierusalim, in anul 629, de catre imparatul Heraclius. Potrivit Traditiei, in vremea imparatului Constantin au fost descoperite trei cruci. Nestiindu-se care este Crucea lui Hristos, acestea au fost atinse de trupul unei femei moarte. Aceasta a inviat, atunci cand a fost atinsa cu Sfanta Cruce. La inceput, sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci avea un caracter local, serbarea ei fiind limitata doar la Ierusalim. Cu timpul, sarbatoarea s-a generalizat, incat in secolul al VI lea este intalnita in toata Biserica de Rasarit.>> http://www.crestinortodox.ro/religie...ost-96801.html |
|