Nascatoare de Dumnezeu ?

E uimitor felul în care Îl cunoaștem pe Dumnezeu aici, la nunta din Cana, la răspunsul pe care i-l dă Maicii Domnului - omului în ultimă instanță. Căci vedem că iubirea, delicatețea, dorința de a nu-i face supărare Îl face să-și schimbe planul. Dumnezeu îl primește pe om ca partener la creația Sa, la planul Său privind lumea. Planul Său îl ia în considerare pe om, din iubire, în cel mai înalt grad, îl consideră parcă chiar partener egal, din moment ce nu își impune voia proprie, ci chiar o supune unui om.
Planul lui Dumnezeu cu lumea depinde, iată, de voința, dorința, rugămintea (rugăciunea) omului.

Dumnezeu ascultă de om.

Totuși, nu întotdeauna, căci atunci când Petru Îl roagă să evite Crucea, îi răspunde abrupt: „Înapoia mea, satană!”. Deci nu ne răspunde atunci când voia noastră este rea.

[cezar_ioan]

Transcriu din Partea II, Cap. II

Sunt două feluri de feciorie pe care le observăm la Maica Domnului:
cea păstrată de ea însăşi prin lupta sa personală
şi cea dăruită de Dumnezeu, cea minunată, căci prin minune rămâne fecioară şi când a luat în pântece fără de sămânţă şi când a născut fără de stricăciune.
"Ai rămas fecioară, mai presus de cuget şi de înţelegere" (Cântare la Vecernia de sâmbătă, glasul al 7-lea)

Prin lupta ei

Sufletul este curat, feciorelnic, atunci când nu este întinat de gânduri murdare.
Trupul poate fi feciorelnic, dar sufletul poate fi desfrânat.
Întâi desfrânează sufletul şi apoi trupul. Nu se întinează trupul dacă înainte nu s-a întinat şi sufletul.
Este mult mai uşor să îşi ţină cineva trupul curat decât sufletul.
Pentru a-şi păstra cineva sufletul curat este nevoie de o luptă dură, dusă pe parcursul întreg al vieţii.
Înainte de Hristos chiar şi fecioria trupului este greu de păstrat, cu atât mai mult fecioria sufletului. Şi iată că tânăra Maria, trăind într-o astfel de lume şi fără a avea un model, s-a nevoit aşa încât a urcat până la gradul desăvârşit al fecioriei. A rămas fecioară nu doar în trupul ei, ci şi în sufletul ei. (Sf. Ioan Damaschin, PG 94, 1160)
Toate simţurile ei şi toate funcţiile sufletului şi trupului erau străine de orice întinăciune. (Sf. Grigorie Palama, PG 151, 172, Omilia 52, 8)

Clipa când s-a învederat adâncul cel de neînţeles al fecioriei a fost momentul Bunei Vestiri.
Tânăra Maria era singură în casă când Arhanghelul Gavriil i s-a înfăţişat în chipul unui tânăr preafrumos şi i-a făcut o propunere: să nască un copil.
Maria ştia că fără de bărbat nu se nasc copiii, însă nici sufletul ei preacurat nici adâncul conştiinţei ei nu s-a mişcat. Nici o clipă nu a apărut dorinţa nepotrivită. Nu şi-a mijlocit o presimţire sau măcar o pregustare a dorinţei pătimaşe, deoarece era străină de orice astfel de dorinţă. (Sf. Palama, idem)

Aşa ceva l-a minunat şi pe Arhanghelul Gavriil:
"De frumuseţea fecioriei tale şi de prealuminoasa curăţie a ta, Gavriil mirându-se a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică îţi voi aduce ţie, sau cum te voi numi pe tine nu mă pricep şi mă minunez. Pentru aceasta, precum mi s-a poruncit zic ţie: bucură-te, ceea ce eşti plină de har!" (Tropar, glasul al 3-lea, în Catismele Duminicii)
Particularitatea Maicii Domnului nu stă în faptul că a rămas trupeşte fecioară, ci că a rămas şi sufleteşte pe deplin fecioară. Atunci când imităm fecioria ei la trup, noi micşorăm cu mult bunătatea şi curăţia Maicii Domnului. "Toată slava fiicei împăratului este înlăuntru" (Psalmi 44, 15)

[cristiboss56]

http://www.youtube.com/watch?v=-iAucO3qnbw

[cezar_ioan]

Proorocul Iezechiel a văzut în vedenie poarta din răsărit a unui templu ce era închisă şi L-a auzit pe Domnul zicîndu-i:
"Această poartă va rămâne închisă, nu se va deschide niciodată şi nimeni nu va intra prin aceasta decât numai Domnul, dar şi atunci poarta va fi închisă." (Iezechiel 44, 2).
Templul pe care l-a văzut Proorocul Iezechiel era însăşi Maica Domnului.
Prin poarta închisă a templului Maicii Domnului S-a născut Hristos, după cum şi Biserica grăieşte: "Bucură-te, poartă, bucură-te, uşa tainei celei de cinste!"
Biserica noastră preamăreşte fecioria Maicii Domnului făcînd o paralelă între fecioria ei şi trecerea Mării Roşii:
"În Marea Roşie chipul Miresei celei neispitite de nuntă s-a scris de demult." (Doxologie, glasul al 5-lea)
Atunci marea s-a despărţit în mijlocul poporului evreu, stînd ca un perete de apă. S-a făcut trecere şi uscat pentru evreii ce ieşiseră sub îndrumarea lui Moise din Egipt. Au trecut marea fără să îşi ude picioarele.
Acesta este chipul zâmislirii şi naşterii fără de stricăciune a Mântuitorului din Fecioara Maria.
Atunci adâncul l-a trecut cu picioare neudate în Israel, acum pe Hristos L-a născut fără de sămânţă Fecioara. Apoi marea s-a adunat înapoi, aşa cum era înainte, nemaitrecînd nimeni prin adâncul ei. La fel şi Hristos, ieşind din Fecioara. Nimeni altul nu a mai trecut, aşa cum nici prin Marea Roşie nimeni nu a mai trecut.

Maica Domnului a fost fecioară înainte de naştere, în timpul sarcinii şi după naşterea Fiului ei. Cele trei stele care sunt zugrăvite pe icoanele Maicii Domnului, două pe umeri şi una pe cap, simbolizează această veşnică feciorie a ei.

Îngerii, heruvimii şi serafimii stau în jurul tronului luminos al lui Dumnezeu,
în timp ce Fecioara a devenit tron al lui Dumnezeu.
L-a ţinut în braţele ei pe Domnul, Cel ce este înfricoşător pentru îngeri: "Pe tine, de Care tremură cetele cereşti, ca Dumnezeu vâzîndu-Te pe Tine cea curată, Te îmbrăţişează ca pe Fiul ei". (Cântarea a VIII-a din Triod, săptămâna a III-a din post)

Îngerii, serafimii, heruvimii se acoperă, neputînd îndura lumina slavei Domnului, îşi ascund feţele lor, iar Fecioara L-a purtat înlăuntrul ei, L-a îmbrăţişat, L-a alăptat pe Cel de a cărui dumnezeiască strălucire îngerii îşi acoperă feţele slujindu-L, pe Acesta L-a întrupat şi L-a ţinut Preacurata în chip văzut.

[Decebal]

În prealabil postat de Lucian008

Dar nu acestia definesc ortodoxia. Nu. Ortodoxia o definesc cei care cred invataturile Bisericii, isi ghideaza viata dupa ele si se straduiesc sa traiasca in conformitate cu acestea.

În principiu, dar nu întru totul, sunt de acord cu ceea ce spui, domnule Lucian. Doar că în această situaţie cred că este necesar şi să specificăm că în baza acestor criterii, precum şi a altora, putem să spunem că ortodocşii nu sunt la 86% din populaţia Rumâniei, ci undeva la 0,86%, dacă or fi aşa mulţi; dar să zicem că cu multă îngăduinţă aş accepta şi o astfel de cifră, deşi este nerealistă din punctul meu de vedere.

[myself00]

În prealabil postat de cezar_ioan

Capitolul XVI "Viaţa Maicii Domnului"

Toate sunt în mâna Maicii Domnului, rugăciunea ei este poruncă.

Ferească Dumnezeu! Ce spui tu e blasfemie curată!

[Lucian008]

În prealabil postat de Decebal

În principiu, dar nu întru totul, sunt de acord cu ceea ce spui, domnule Lucian. Doar că în această situaţie cred că este necesar şi să specificăm că în baza acestor criterii, precum şi a altora, putem să spunem că ortodocşii nu sunt la 86% din populaţia Rumâniei, ci undeva la 0,86%, dacă or fi aşa mulţi; dar să zicem că cu multă îngăduinţă aş accepta şi o astfel de cifră, deşi este nerealistă din punctul meu de vedere.

Poate ca nu e nerealist. Poate prin prisma logicii noastre umane ne asteptam ca de mantuire sa aiba partea un procent insemnat din oameni. Dar meritam noi asta? Ne traim viata conform invataturilor lui Hristos? Daca este Hristos Calea si noi o luam pe lunga care sunt sansele sa ajungem la destinatie?
Sf Ioan Gura de Aur spunea ca unul dintr-o mie de preoti se vor mantui. Asa ca definirea ortodoxiei asa cum a spus-o eu nu e chiar nerealista.

[Lucian008]

În prealabil postat de myself00

Ferească Dumnezeu! Ce spui tu e blasfemie curată!

Poate ca exprimarea e putin fortata. Dar... toate rugaciunile Maicii sunt ascultate.

[myself00]

În prealabil postat de cezar_ioan

Capitolul XVI "Viaţa Maicii Domnului"

Marea ei îndrăzneală
Hristos îi răspunsese foarte clar Maicii Sale: "Nu a venit încă ceasul Meu, adică nu a venit vremea să fac minuni, am Eu planurile Mele", însă de dragul ei Şi-a refăcut planul. Şi Evanghelistul consemnează: Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileei şi s-a arătat slava Sa (Ioan 2,11).

Mântuitorul a manifestat respect față de fecioara Maria asemeni unui fiu, dând curs cererii sale. Nu i-ar fi stat în fire s-o refuze!

În prealabil postat de Decebal

Dinoysie Pseudo-Areopagitul se bazează pe Tradiţia Apostolică şi pe Sfintele Scripturi, de aceea în primul rând nu apare cinstirea sau preacinstirea Mariei; pur şi simplu aceasta nu făcea parte din credinţa apostolică. Chiar şi Pavel spune în epistola către Galateni că Fiul S-a născut din femeie, dar nici nu se oboseşte să îi pomenească numele, aşa de preacinstită (ca şi cult mă refer, nu ca persoană, evident că au cinstit-o şi au respectat-o pe Maria în timpul vieţii ca pe maica Domnului, fără a îi aduce cult acesteia) era în credinţa apostolică. Faptul că avem de a face în mod evident cu inovaţii nu înseamnă în mod necesar că ar fi vorba despre vreo erezie; nu vorbeam de inovaţie în sens de erezie, dar este evident că nu făcea parte din credinţa apostolică. Nu ştiu când şi cum a apărut acest cult nefundamentat pe credinţa apostolică.

Eu nu sunt deloc împotriva îmbogăţirii revelaţiei, împotriva dinamicii Tradiţiei, ba dimpotrivă am susţinut asta chiar şi folosindu-o ca argument în alte chestiuni, dar aici când vorbim despre revelaţie şi despre descoperirea celor viitoare Hristos se referea în mod special la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţilor dumnezeieşti, a planului dumnezeiesc. Cultul Crucii exista într-un anumit sens, teologia paulină este plină de Cruce în ea, sunt atâtea epistole în care se vorbeşte despre mântuirea prin Cruce, despre răstignirea răscumpărătoare a lui Hristos, despre cuvântul crucii care este în esenţă evanghelia, despre răstignirea de sine faţă de lume şi a lumii faţă de sine, dar aproape nimic nu pomeneşte Pavel despre vreun cult al Fecioarei. Şi nici măcar un cult al Crucii nu exista, cult care fie vorba între noi nu are o necesitate absolut obligatorie, te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste.

E dreptul fiecarui om sa accepte sau nu invataura crestin – ortodoxa despre Cinstirea Sfintei Cruci.
E dreptul dvs. sa nu credeti in necesitatea inchinarii Sfintei Cruci; sa nu credeti ca avem nevoie de un Acatist al Sfintei Cruci.
Un acatist nu este o odă.

<<Crestinul dreptmaritor vede si cinsteste in Sfanta Cruce, deodata: jertfa Fiului lui Dumnezeu "Care s-a facut om pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire..."; lemnul crucii pe care s-a rastignit Domnul, deci altarul Sau de jertfa; semnul crucii, semn al "Fiului Omului" si al crestinului in acelasi timp, cu care insemnandu-ne ca si cu o pecete, aratam participarea noastra la jertfa sfintitoare a lui Hristos.

Pastrand cu sfintenie acest intreg "dreptar al cuvintelor sanatoase" cum invata Sfantul Pavel (II Tim. I, 33), in cele ce urmeaza vom expune pe fiecare din cele trei intelesuri ale Sfintei Cruci: si cel duhovnicesc si cel de altar si cel de semn dumnezeiesc.

Ortodoxia este si trebuie sa fie intru totul si dreapta credinta si plinatate a credintei; unitate a intregii credinte. Caci Domnul ne-a invatat: "Cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in imparatia cerurilor" (Matei V, 19).

Iar Apostolul previne: "Cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile" (Iacob II, 10). Se intelege, ca e de ajuns gresirea sau calcarea uneia ca sa pierd curatia si intregimea adevarului.>>
(Parintele Constantin Galeriu, Cinstirea Sfintei Cruci)
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...uci-70174.html


<<Inaltarea Sfintei Cruci

In fiecare an, pe data de 14 septembrie, praznuim Inaltarea Sfintei Cruci, cea mai veche sarbatoare in&not;chinata cinstirii lemnului sfant.

In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: aflarea Sfintei Cruci pe care a fost rastignit Mantuitorul si Inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusali&not;mului, in ziua de 14 septembrie din anul 335 si aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in Biserica Sfantului Mormant din Ierusa&not;lim - Biserica Sfintei Cruci

Aceasta sarbatoare a avut la inceput un caracter local si era celebrata numai la Ierusalim, unde se pastra lemnul Crucii Rastignirii. Cu timpul, sarbatoarea s-a extins si in Constantinopol (secolul V), unde ceremonialul ei a primit o noua stralucire si dezvoltare, mai ales din sec. VII, cand Sfantul Lemn a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol.

Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci a fost introdusa in calendarul roman de papa Serghie I.
Inaltarea Sfintei Cruci se serbeaza cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului.
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...uci-72711.html

<<Pe 14 septembrie, in cursul fiecarui an bisericesc, praznuim Inaltarea Sfintei Cruci.

In aceasta zi, sarbatorim aflarea Crucii pe care S-a jertfit Hristos si inaltarea ei de catre episcopul Macarie al Ierusalimului in fata poporului, la 14 septembrie 335.

Un alt eveniment pe care il sarbatorim in aceasta zi este si aducerea Sfintei Cruci de la persi la Ierusalim, in anul 629, de catre imparatul Heraclius.

Potrivit Traditiei, in vremea imparatului Constantin au fost descoperite trei cruci. Nestiindu-se care este Crucea lui Hristos, acestea au fost atinse de trupul unei femei moarte. Aceasta a inviat, atunci cand a fost atinsa cu Sfanta Cruce.

La inceput, sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci avea un caracter local, serbarea ei fiind limitata doar la Ierusalim.

Cu timpul, sarbatoarea s-a generalizat, incat in secolul al VI lea este intalnita in toata Biserica de Rasarit.>>
http://www.crestinortodox.ro/religie...ost-96801.html