Metanoia - " Bucurati-va pururea "

[Moroco]

26 iulie cu par. profesor Constantin

Psalmul 131 (al facliei din Sion)
1. Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui.
2. Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:
3. Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,
4. Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele,
5. Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.
6. Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui Iaar.
7. Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.
8. Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.
9. Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.
10. Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău.
11. Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: "Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,
12. De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău".
13. Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui.
14. "Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.
15. Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.
16. Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.
17. Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.
18. Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea".

[Moroco]

27 iulie cu par. profesor Constantin

Psalmul 132 (al unitatii fratiei intru Hristos (unsul Domnului))
1. Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!
2. Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.
3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.

[Moroco]

28, 29, 30, 31 iulie, 1, 2 august cu par. profesor Constantin

Psalmul 133 (al lepdarii de sine si de slava desarta a celor ce slujesc)
1. Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.
2. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.
3. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Psalmul 134 (intarirea indemnului bucuriei pentru cei ce slujesc)
1. Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul,
2. Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.
3. Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.
4. Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.
5. Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.
6. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.
7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.
8. El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.
9. Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.
10. El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:
11. Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.
12. Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.
13. Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.
14. Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.
15. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.
16. Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.
17. Urechi au şi nu vor auzi, că nu este duh în gura lor.
18. Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.
19. Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;
20. Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.
21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim.

[Moroco]

3, 4 august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 135 (este in veacul vecilor, in vesnicie este Cel ce este)
1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
2. Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
3. Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
9. Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
11. Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
12. Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
13. Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
14. Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
15. Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
17. Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
18. Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
19. Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
20. Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
21. Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
22. Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
23. Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
24. Şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
26. Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

[Moroco]

5, 6, 7, 8, august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 136 (al semetiei fiilor sedomitzi ai Babilonului-Ierusalimului cel vechi si al razbunarii Domnului pe fiii ei,
pe fiii cei semeti ai lumii travestiti in drepti ce se dau mari)
1. La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!"
4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
6. Să se lipească limba mea de grumazul meu,
de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!"
8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
9. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.
(Pe aripa Templului fiind si acolo desfasurandu-se actiunea:
satana-lumeu: ”-Sari jos ca este scris ca te va pazi ingerii sa nu lovesti piciorul tau de piatra”,
Domnul Iisus ”-Mergi inapoia Mea satano ca mai este scris si sa nu ispitesti pe Domnul tau si numai Lui sa I te-nchini si sa-I slujesti.”)

[Moroco]

În prealabil postat de Moroco

5, 6, 7 august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 136 (al semetiei fiilor sedomitzi ai Babilonului-Ierusalimului cel vechi si al razbunarii Domnului pe fiii ei,
pe fiii cei semeti ai lumii travestiti in drepti ce se dau mari)
1. La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: "Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!"
4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
6. Să se lipească limba mea de grumazul meu,
de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: "Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!"
8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
9. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.
(Pe aripa Templului fiind si acolo desfasurandu-se actiunea:
satana-lumeu: ”-Sari jos ca este scris ca te va pazi ingerii sa nu lovesti piciorul tau de piatra”,
Domnul Iisus ”-Mergi inapoia Mea satano ca mai este scris si sa nu ispitesti pe Domnul tau si numai Lui sa I te-nchini si sa-I slujesti.”)

Psalmul 137 (Al celui prea bun si greu incercat)
1. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele şi înaintea îngerilor Îţi voi cânta.
2. Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău.
3. În orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea. (smereniei si credintei)
4. Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale,
5. Şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.
6. Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte.
7. De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta.
8. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

[Moroco]

5, 6, 7, 8, 9, 10 august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 137 (Al marturisitorului greu incercat)
1. Marturisi-ma-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele şi înaintea îngerilor Îţi voi cânta.
2. Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi mărturisi numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău.
3. În orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea. (smereniei si credintei)
4. Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale,
5. Şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.
6. Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte.
7. De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta.
8. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

[Moroco]

11, 12, 13, august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 138 (Al sufletului ceresc, relatia minunata si vie dintre om si Dumnezeu)
1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.
2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.
3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.
4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea
5. Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.
6. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge.
7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?
8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.
9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării
10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.
11. Şi am zis: "Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu".
12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.
13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.
14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.
15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.
16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă.
17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor.
18. Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine.
19. O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sânge, depărtaţi-vă de la mine!
20. Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele.
21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?
22. Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani.
23. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele
24. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.

[Moroco]

14, 15, august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 139 (al curatirii ochiului firii de pacatul-gandul celui viclean si nedrept la inima, semet si trufas)
1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,
2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.
3. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.
4. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.
5. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.
6. Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele".
7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.
8. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina păcătosului;
viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească.
9. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei!
10. Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.
11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.
12. Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani;
13. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

[Moroco]

16, 17, 18 august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 140 (Domnul este ochii dreptului si glasul sfantului, jertfa de seara. Cadea-vor in mreaja lor ispititorii-pacatosii)
1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.