DESPRE RUGACIUNEA LUI IISUS

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

da , trebuie anulat acest automatism ... raul exista si noi trebuie numai sa constatam existenta lui ; asta nu inseamna sa ne intereseze pe noi ce rele fac altii de oriunde , ci numai atunci cand vedem rele fara voia noastra , mai intai sa ne ferim pe cat cu putinta sa le vedem , daca insa vedem ceva , sa nu judecam ; a nu judeca inseamna a accepta existenta raului exact asa cum este el , fara sa ii adaugam noi sau sa ii scadem noi nimic ... acceptam pur si simplu realitatea exacta , exact asa cum este ea , fara a incerca noi sa indreptam lucrurile ... este bine sa indrepti pe cineva numai atunci cand el insusi intreaba ce este mai bine sa faca ... daca nu intreaba , a indrepta pe altii inseamna a-i judeca ... deci asta este : " tine mintea ta in iad si nu deznadajdui " ...
observam ca zice clar : " mintea " ... deci asta inseamna clar , ca in iad ne odandim numai cu suprafata mintii si a inimii , adica asta inseamna sa acceptam exitenta raului care se oglindeste pe suprafata contiintei , a mintii si a inimii noastre , ca si cum s-ar proiecta un film acolo ... noi observam cum stau lucrurile fara nici un fel de intristare sau de judecare , si mergem mai departe cu rugaciunea in pace ... caci daca nu ai judecat deloc ai pace in tine si bucurie , si te poti ruga foarte usor ... trebuie sa fim impacati cu toti permanent , asta este o conditie a rugaciunii neincetate ... faorte mult conteaza asta : sa nu indrepti , sa nu faci observatii , sa nu intristezi pe nimeni niciodata ... trebuei lasata grija de ce fac altii ; in realitate noi nici nu avem deloc grija altora cand le facem observatii altora , degeaba se mint aceia care isi spun ca asta este mila de altii ... de fapt noi avem tot grija noastra , dar intr-un mod egaoist : ne simtim ofensati ca altcineva care face un pacat , ne manjeste si pe noi , ne pateaza cu pacatul lui imaginea noastra sau suprafata sufletului nostru , caci pe acea suprafata se oglindeste permanent ceea ce vedem si auzim noi ... si noi ne intristam ca ne este patata oglinda sufletului nostru , si ne suparam pe altii si le zicem ca sa se corecteze ... insa calea pacii nu este asta , ci pacea o ai atunci cand ii lasi pe altii sa faca ce vor ei , fara sa intervii ... deci : lasi ca pe suprafata sufletului tau sa se vada mereu pacatul , dar in interiorul tau trebuie sa ramai acelasi ... nu trebuie sa permiti niciodata ca raul sa intre in interiorul inimii tale , caci asta inseamna sa pierzi harul ...
uneori , gandurile rele nu intra prin constientul nostru , adica nu sunt niste ganduri clare , distincte , care sa arate clar ce vor de la tine ; uneori acele ganduri intra prin subconstient si te influenteaza intr-un mod , la inceput , nevazut ; observi efectul lor abia dupa ce ele lucreaza liber in tine , si fiindca nu vezi radacina lor care este in subconstient , te chinui sa scapi de ele si nu poti ; incepi sa inventezi false motive pentru faptul ca esti tulburat : ca ala ti-a zis nu stiu ce , ca cutare a facut ceva rau si tu ai vazut etc. ... si apoi incepi sa te superi pe altii , motivand ca te-au tulburat ... insa motivul real al tulburarii se afla de multe ori in interiorul tau , in subconstient ; gandurile din subconstient sunt influente care vin de la distanta , de la oameni care se gandesc la tine de la distanta , sau de la oameni care te-au vazut odata pe undeva si apoi s-au mai gandit la tine chiar daca nu te cunoaste , sau sunt ganduri de scurta durata ... aceste ganduri apar ca ceva foarte nedistinct , parca mascat , ascuns in spatele gandurilor tale din constient ; ele sunt parca pe undeva pe dedesupt , si sunt mici si greu de observat si de distins ce anume vor ele de la tine ... cand vin ganduri de astea se observa o schimbare a sufletului in rau , pierzi pacea si bucuria putin cate putin , si incepi sa te superi fara motiv , sau pe motive inventate de mintea ta ( ca nu stiu ce a facut cutare ) ... aceste ganduri subtile nu pot fi observate decat de o minte curatita de rugaciune ; cand mintea se curata straluceste , si ai in tine o bucurie nepamanteasca , interioara ... cine are bucuria asta ii este firesc sa iubeasca pe toti , si pe cei ce iti fac rau , sau pe vrajmasii Bisericii , pe oricine ... daca te rogi suficient incat sa tii in tine bucuria asta , nu te mai tulburi de schimbarile din viata ta , ci le treci pe toate in pace si usor ... dar trebuie atentie , si rugaciune permanenta , ca mintea sa nu piarda harul , bucuria , incat gandurile rele din subconstient sa fie usor observate ; cel mai usor se observa aceste ganduri cand ai aceasta stare de bucurie permanenta , caci aceste ganduri iti aduc o scadere a pacii si bucuriei interioare ... si cand simti astfel ca scade harul , iti dai seama ca un gand rau iti da tarcoale ... atunci , imediat trebuie sa te rogi ca sa iti descopere harul ce anume vrea acel gand de la tine ; caci uneori acel gand poate sa fie amestecat : sa aiba si ceva bun si ceva rau in el ; si daca vei respinge gandul deodata , fara sa stii exact ce anume vrea de la tine , poti sa cazi in judecare ... deci imediat rugaciune , si apoi cand vezi clar ce anume vrea gandul de la tine , il lasi sa se oglindeasca pe suprafata sufletului tau ( adica nu il respingi de tot caci el exista ) dar nu il lasi sa inter in inima ta ; deci in interior sa nu lasi sa patrunda intunericul ... nu ati observat asta : ca TOTI OAMENII CARE SE SPOVEDESC SI SE CURATA PRIN POCAINTA DE PACATE , LE STRALUCESTE SUFLETUL DE BUCURIE CA LA INGERI , IAR TOTI OAMENII CARE IUBESC PACATELE SUNT INTUNECATI LA MINTE SI SUFLET CA NISTE DRACI ? eu mereu observ asta , absolut toti oamenii incurcati cu griji si pacate lumesti , dar absolut toti , fara exceptie , au sufletul intunecat , iar bucuria lor este numai ceva aparent , EXTERIOR ... EI NU STIU SA SE BUCURE CU INIMA CI SE BUCURA NUMAI CU EXTERIORUL , TRUPESTE , LUMESTE ... dar daca te uiti in interiorul lor vazi ce ? intunerin , de care ei insa nu sunt constienti ...
inca un lucru : aici , pe pamant , pacatele aduc placere si bucurie exterioara , si cei care pacatuiesc se magaie si se incurajeaza unii pe altii , se sustin reciproc , ba chiar se invata unii pe altii si se ademenesc reciproc ... insa dincolo ............................. aia e problema ... ca dincolo ,

iertati , ca nu stiu pe ce buton am apasat si s-a intamplat chestia asta care ati obervat-o si voi ... ma rog ...
reiau : dincolo , singura cale de a mai comunica intre noi este numai prin rugaciune , adica prin ganduri , si nu orice ganduri , ci numai prin ganduri bune ; adica nu se mai poate comunica prin vorbe cum facem aici pe pamant , ci se va comunica prin ganduri bune ... cine va avea ganduri rele nu va putea sa comunice cu nimeni , nici macar cu ceilalti pacatosi , ci se va simti separat de ceilalti ca de un zid de netrecut ... si astfel , pacatosii se vor chinui vesnic in singuratate , caci singura cale de a comunica acolo este rugaciunea si gandurile sfinte ... si nici vad sau auz nu mai este acolo : aici vedem si auzim cu simturile astea pamantesti , dar dincolo , vazul si auzul este numai prin simturile sufletului ; deci cine nu va avea rugaciunea vazatoare nu va vedea nimic acolo ... singura vedere care mai exista acolo ramane numai vedera sufleteasca , care este prin gandurile sfinte ... deci cine nu are numai ganduri sfinte , se va simti asa cum aici un om nu poate comunica cu nimeni , nu vede si nu simte nimic nici nu aude ... ia ganditi-va ! va dati seama ce spaima si ce chinuri au oamenii aceia care stau dincolo intr-un intuneric absolut , nestiind ce este in jurul lor ? uad numai strigatele de spaima ale celorlalti pacatosi ca si ei dar nu pot sa comunice unii cu altii ... stau singuri intr-un intuneric in care nu distingi nimic si se chinuie ; alteori vad chipuri inficosatoare care le maresc chinurile permanent ... si cu cat iti este mai frica cu atat frica si spaima te va stapani mai mult , nemaiputand scapa oricat ai incerca pe orice cale ... si astfel spaima se mareste mereu ... si simti ura celorlalti fata de tine , caci acolo unde ar trebui sa simti iubire , cum erai obisnuit pe pamant , acuma simti ura si respingere ; si daca incepi sa ti se faca frica , frica si spaima vor spori apoi neincetat in sufletul tau ... si tot asa ; ura , chin , spaima , intuneric , groaza si permanenta apasare sufleteasca ... toate acestea sporesc pana la limite cu muuuuuuuult peste limitele cunoscute aici pe pamant ; spunea par rafael noica , ca daca , aici pe pamant , un om pacatos ar simti chinul iadului , fie si numai intr-o mica masura , cu siguranta ca se va sinucide ; rari au fost oamenii care sa poata suporta aceste chinuri aici pe pamant , si sa nu isi ia viata : numai aceia care au cunoscut si marimea milostivirii si iubirii nesfarsite a Domnului , adica sfintii ... de aceia nici nu da Dumnezeu oricui sa vada acele chinuri , ca sa nu se sinucida ... de altfel , cazurile acestea de sinucideri , tot unei simtiri a chinurilor iadului se datoreaza ...
deci sa fim buni , ca sa vedem si aici si dincolo Lumina ... si buni , nu asa cum inteleg sectarii , Dumnezeu sa ii ierte ; ci buni in sensul de bunatate cereasca , interioara , in sensul de lumina a sufletului ...
iadul se aseamana cu un pamant pe care nu mai este absolut nici o sursa de lumina sau de caldura ; din asta rezulta frig ( si in iad iti ingheata sufletul ) , intuneric , singuratate absoluta , lovituri ( in iad simti apasare sufleteasca sau ura , respingerea celorlalti ) , deznadejde , spaima etc ...
odata sa simta cineva acele chinuri si ii va fi frica de ele toata viata si nu le va mai uita niciodata ...
dar , asta este ... trebuie sa ne osandim la iad mereu , caci alta cale de a scapa de iad nu este ; daca judeci iadul iti cuprinde tot sufletul dar daca te auto-osandesti la suprafata la iad , in interior ramai lumina ... asta e taina vietii duhovnicesti ... mereu sa treci peste relele din lumea asta , fara sa te contrazici cu nimeni ...
strategia asta : prin lupta sa ajungem la pace , o au foooooooooaaaaarte multi crestini ; insa asta este si strategia pe care au avut-o absolut toate razboaiele din istorie ; fiecare razboi a cautat mereu pacea sau " binele " cuiva , dar a cautat-o pe o cale care nu este de la Dumnezeu : prin razboi ... asta este greseala despre care vorbeam : asa cum prin pace nu se ajunge la razboi , nici prin razboi nu se ajunge la pace ... este o strategie necrestina , care a umplut istoria de razboaie ... deci eu ii las pe altii sa se contrazica cat vor , eu unul stiu ca binele este bine daca se face cu binele , pacea este pace daca se face cu pace , iubirea este iubire daca este cu iubire etc ... deci trebuie sa ii iubim pe toti fara exceptie , indiferent ce fac , ca fac pacate , ca sunt eretici , ca se contrazic , orice nu conteaza ... sa ii lasam in pace pe toti si vom avea si noi pace : cum zicea sfantul Siluan : fratele nostru este viata noastra vesnica , prin el ( prin atitudinea fata de el ) te osandesti , prin el te mantuiesti ...
deci sa ii lasam pe altii sa filmeze ce vor ei pe suprafata sufletului nostru , orice : pacate , erezii , dar noi sa ramanem mereu refractari la rau , fara sa judecam sau sa cadem in pacate ( sa nu le primi in interior ) ... asa este usor sa implinesti poruncile Domnului ... sa iertam ca sa fim iertati , sa trecem cu vederea ca sa trecem si noi dincolo cu bine , sa nu pomenim relele altora ca sa ne putem ruga neincetat ...

da , constati raul cand el exista ... dar nu trebuie sa il spui in exterior sau sa il comentezi ... pur si simplu il treci cu vedea cu pace , fara sa comentezi nimic ... dar nu il lasi sa iti intre in interiorul inimii , ca atunci va ajunge sa te stapaneasca si vei pierde harul ...

[mihailt]

Din "Ne vorbeste parintele Arsenie Papacioc" volumul 2:
"Si a venit un tanar la mine, a batut la usa -eram calugarit deja-, la chilia mea, smerit: „Sarut mana, parinte! Vreau sa-mi dati si mie Sbornicul. Iar cartea nu exista decat in doua-trei exemplare in tot Bucurestiul; a aparut acuma, dar atunci nu era de gasit. Iar eu îi zic: „Da, va dau cu placere”. Si am luat o sfoara de metanie si i-am dat-o. Zic: „Poftiti!” Taci si zi-i. Acesta e „Sbornicul”!
"
:D

mihailt, explica-mi te rog in clar ce vrei sa spui cu acest citat din Pr. Arsenie Papacioc.

da mihai , a citi carti nenumarate sau a vorbi despre rugaciunea lui Iisus dar fara a o spune , este nimic altceva decat mandrie , slava desarta si trufie ... asa am facut si eu de multe ori , credeam ca am aceasta rugaciune dar in realitate nu o mai aveam ci se transformase intr-un automatism : am inceput sa o spun fara de atentie si fara sa traiesc in mod real cuvintele rugaciunii , fara sa simt in mod real nevoia de Domnul , gandindu-ma la cai verzi pe pereti , si avand impresia ca eu ma rugam , dar de fapt era o minciuna , un automatism , niste simple cuvinte ; nu spun ca acestea nu sunt bune deloc , dar nu se compara cu rugaciunea cu atentie ... duhovnicul mi-a spus sa schimb uneori cuvintele rugaciunii ; si par proclu mi-a spus ca schimbarea nevointei naste ravna si traire , sau atentie ... deci , este asa cum spui tu , automatismele fara atentie nu prea au valoare , si mai ales este inselaciune sa te rogi asa mereu ; da dovada de mandrie , slava desarta si trufie ...
tot asa si cu postul : m-am hotarat odata sa mananc numai de post tot timpul anului , si nu imi era greu , ba chiar ma simteam foarte bine din punct de vedere duhovnicesc ... dar din momentul in care duhovnicul mi-a spus sa mananc si de dulce dar cat de putin , pentru smerenie , desigur , am facut ascultare ... insa mancarea de dulce naste inauntrul tau niste explozii de energie , si daca mananci multa mancare de dulce , energia respectiva devine imposibil de controlat si incep luptele cu gandurile , iar noaptea inima nu mai vegheaza la ispitele vrajmasului ... deci mancarea de dulce este bine sa fie in cantitati cat de mici posibil , caci efectul ei este exploziv fata de cea de post ... deci trebuie facuta si aceasta diferenta ...
insa daca gandurile incep s ne lupte nu trebuie sa deznadajduim ci sa asteptam cu smerenie ajutorul de la Dumnezeu , Singurul care ne poate mantui ... nu trebuie sa ne lasam ci sa luptam pana la ultima suflare ; este foarte important , ca daca am judecat pe cineva in aceasta zi , si seara nu mai am bucuria aceea duhovniceasca care iti arata ca inima iti este plina si ca nu vei avea de suferit de la draci nici noaptea , atunci , trebuie sa iti fie frica sa mai inchizi ochii , si sa te rogi pana harul va reveni ; si daca adormi din Doamne Iisuse cu mare frica si atentie , chiar daca nu ai revenit la starea duhovniceasca pe deplin , ci in tine mai este o oarecare lupta , te va ajuta Dumnezeu si nu te va lasa ; te va ispiti si vrajmasul desigur , dar daca de 20 de ori va ingadui Dumnezeu sa te ispiteasca demonii in vis , de 20 de ori te vei trezi in noaptea aceea si te vei ruga sa revina harul ; si harul va reveni si nu te va lasa in cursa vrajmasului ... dar pentru asta trebuie sa ai mereu in tine o frica de Dumnezeu , nu frica de chinurile iadului , ci frica de a nu placea lui Dumnezeu ... caci este diferenta intre aceste doua frici : frica de chinuri nu te scapa de pacate , dar frica de a nu placea Domnului in fiecare moment te va duce cu Hristos chiar si in chinurile iadului daca asta iti va cere El de la tine ... trebuie sa traim mereu in frica Domnului dar si dragoste fata de El , si cu bucurie duhovniceasca ...

[color=red]Despre puterea rugaciunii lui Iisus[/color]

Rugaciunea este atât de tare şi de puternică încât poti să te rogi şi să faci ce vrei, căci rugăciunea te va povăţui spre o lucrare adevărată şi dreaptă.

Pentru ca să fii plăcut lui Dumnezeu n-ai nevoie de nimic altceva decât să iubeşti - “iubeşte şi fă ce vrei”, spune Fericitul Augustin - căci cine iubeşte cu adevărat, acela nu poate şi nu vrea să facă ceva ce nu este plăcut fiinţei iubite… cum însă rugăciunea nu este decât revarsarea şi lucrarea dragostei, atunci se poate spune cu toată dreptatea despre ea acelaşi lucru: pentru mântuire nu este nevoie de nimic altceva decât de rugăciunea neîncetată. Roagă-te şi fă ce vrei, şi vei atinge ţelul rugăciunii, vei dobândi iluminarea (odihnirea Duhului Sfânt în tine)!…

Pentru ca să putem desfăşura mai amănunţit înţelesul acestei chestiuni o vom lămuri prin pilde:

1. Roagă-te si gandeste ce vrei, si gandurile tale se vor curăţi prin rugăciune. Rugăciunea îţi va lumina mintea, va izgoni şi va linisti toate gandurile necuviincioase. Asta o intareste Sf.Grigorie Sinaitul: “Daca vrei - ne sfatuieste el - sa-ti alungi gandurile si sa-ti cureti mintea, atunci izgoneste-le cu rugaciunea, caci in afara de rugaciune, cu nimic nu putem opri gandurile.” Sfantul Ioan Scararul spune in aceasta privinta acelasi lucru:“Caută să biruieşti vrăjmaşii ce ţin de gânduri prin Numele lui Iisus. Afară de această armă nu vei găsi alta.”

2. Roagă-te şi fă ce vrei, şi faptele tale vor fi plăcute lui Dumnezeu, iar pentru tine folositoare şi mântuitoare.

Rugăciunea deasă, chiar şi atunci când nu ţine seama de cererea ce o faci, nu va rămâne fără rod (Marcu Ascetul), pentru că în ea însăşi se află o putere plină de dar. “Sfânt este Numele Lui, şi oricine va chema Numele Domnului se va mântui.” Aşa de pildă, cel ce s-a rugat multă vreme fără să simtă vre-o îmbunătăţire în viaţa lui vicioasă a primit in cele din urma, prin rugaciunea lui, o înţelepţire şi o chemare la pocăinţă.

3. Roagă-te si nu prea te trudi sa birui patimile prin propriile puteri. Rugaciunea le va darama in tine: “Caci Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume”, spune Sfanta Scriptura, iar Sf. Ioan Carpatinul invata ca daca tu nu ai darul infranarii sa nu te intristezi, ci sa stii ca Dumnezeu cere de la tine silinta spre rugaciune, si rugaciunea te va mantui.

Batranul descris in Pateric, care “cazand a biruit”, adica poticnindu-se de pacat nu s-a deznadajduit, ci s-a intors cu rugaciunea spre Dumnezeu si s-a ridicat in picioare, slujeste drept dovada printr-o pilda.

4. Roaga-te si nu te teme de nimic, nu te infricosa de necazuri, nu te spaimanta de napaste, caci rugaciunea te va apara, le va inlatura. Adu-ti aminte de putin credinciosul Petru care se ineca, de Pavel care se ruga in temnita si de alte cazuri asemanatoare.Toate aceste intamplari arata puterea, taria si intinderea atotcuprinzatoare a rugaciunii facuta in Numele lui Iisus Hristos.

5. Roaga-te oricum, numai mereu, si nu te nelinisti de nimic. Fii vesel si linistit cu duhul, caci rugaciunea va randui toate si te va intelepti. Tine minte ca despre puterea rugaciunii vorbesc Sfintii Ioan Gura de Aur si Marcu Ascetul; cel dintai spune ca: “Rugaciunea, chiar atunci cand este facuta de noi, care suntem plini de pacate, ne curata numaidecat” iar al doilea vorbeste astfel: “Ca sa te rogi intr-un fel oarecare sta in puterea noastra, dar ca sa te rogi curat este un dar de sus.” Prin urmare jertfeste lui Dumnezeu ceea ce iti sta in putere, adu-I la inceput macar cantitatea, adica un numar cat mai mare de rugaciuni si puterea lui Dumnezeu se va revarsa in neputinta ta, devenind o deprindere si facandu-se una cu firea, va ajunge o rugaciune curata, luminoasa, inflacarata, si asa cum se cuvine.

6. Apoi, in sfarsit iti mai spun ca daca vremea vegherii tale ar fi insotita de rugaciune atunci, in chip firesc, nu ti-ar ajunge timpul nu numai pentru faptele pacatoase, dar nici pentru ganduri necurate.

Vezi cate idei adanci sunt inmanunchiate in aceasta inteleapta vorba: “iubeste si fa ce vrei”. Roaga-te si fa ce vrei!… Cat de imbucuratoare si mangaietoare sunt toate cele zise mai sus pentru un pacatos, ingreuiat de slabiciuni, pentru cel ce geme apasat de povara patimilor care il lupta!…

Rugaciunea, iata totul! Ea ne este data ca un mijloc atotcuprinzator ce duce la mantuirea si desavarsirea sufletului? Asa e! Dar cu numele rugaciunii este aici stans unita si conditia ei: “neincetat va rugati” porunceste cuvantul Domnului. Ca urmare, rugaciunea isi va arata toata puterea ei lucratoare si roadele numai atunci cand va fi rostita des, neincetat, caci repetarea deasa a rugaciunii tine fara nici o indoiala de vointa noastra sloboda, pe cata vreme osardia, desavarsirea, ca si curatia rugaciunii este un dar de sus.

Ne vom ruga prin urmare, cat mai des cu putinta, vom inchina intreaga noastra viata rugaciunii, chit ca ea va fi risipita la inceput. Practica repetata des de tot ne va invata sa fim cu luare aminte, cantitatea ne va conduce negresit la calitate.

Ca sa invatam sa facem un lucru bun trebuie sa-l savarsim cat mai des.

Sursa: prieteniisfmunteathos.wordpress.com/2007/08/22/despre-puterea-rugaciunii-lui-iisus-doamne-iisuse-hristoase-miluieste-ma/


Va rog din tot sufletul, iertati-ma pe mine, pacatosul Razvan, si sa va ierte si pe voi, Bunul Domnul, fratilor si surorilor intru Hristos!

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!