Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #71  
Vechi 12.11.2008, 00:40:58
Anca-Miha
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

QUOTE=MarinaAlca;100260]Departe de mine sa ma gandesc la o comparatie in privinta credinciosiei lor!!!!!!!!!!!!!! Ci doar sa amintesc ca lsi ele erau hulite ca sunt sterpe si ce mare rusine pe neamul lor fara mostenitori, probabil ca si despre ele se spunea ca nu sunt placute de Dumnezeu atata timp cat nu au aceasta binecuvantare, si poate ca si ele au fost acuzate ca au grija in mod egoist numai de persoana lor....iar in final uite ce raspuns au primit la rugaciunile lor!! Frumoasa palma morala, data de Dumnezeu tuturor clevetitorilor lor!!!
[/quote]
Unde ai citit ca au fost clevetite? Da-mi te rog niste versete.

Eu nu am clevetit pe nimeni; am vrut doar sa aflu, din punct de vedere duhovnicesc, care e motivul ca cineva nu are copii. Cum stiu ca orice neregula in corpul si sufletul nostru se datoreaza pacatelor, am intrebat despre ce pacate e vorba in acest caz.
Intelegi ca nu am vrut sa pun pe nimeni in inferioritate?
Pentru infloritura fiecaruia nu sunt eu responsabila.
Si repet, nu ne comparam nici una din femeile din zilele noastre cu Femeile Sfinte din biblie.

Voi repeta de cate ori e nevoie aceasta explicatie, doar, doar vor intelege toti de ce am intrebat si la ce imi trebuia raspunsul:
pentru o prietena de-a fiicei mele, care vrea copii si nu poate face. E clar acum?
La o intrebare simpla, am asteptat un raspuns simplu si la obiect. Cer oare prea mult?

Marina, chiar e greu de inteles ca remarca cu "egoismul" era adresata unei singure persoane, care nu apreciaza ce inseamna sa fii mama? Nu vad de ce se simt atinsi si altii de pe forum de ceva ce nu le era adresat. Era o replica la o alta replica. Sa facem diferenta.cand e spus ceva la modul general si e valabil pentru toti, si atunci cand se refera la o singura persoana.
Reply With Quote
  #72  
Vechi 12.11.2008, 04:41:11
MarinaAlca's Avatar
MarinaAlca MarinaAlca is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.07.2008
Locație: The Land from Down Under
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.048
Implicit

[quote=Anca-Miha;100284]
[COLOR=Red]Unde ai citit ca au fost clevetite? Da-mi te rog niste versete.


[/COLOR]
[SIZE=4] In vietile Sfintilor am citit draga mea Anca, iata :[/SIZE]
[SIZE=4]"[SIZE=3]Dumnezeiasca voință, mai întîi, a ținut multă vreme însoțirea acestor sfinți fără de fii, ca prin zămislirea și nașterea unei fecioare ca aceasta să se arate și puterea darului lui Dumnezeu, și cinstea celei născute,[/SIZE] [SIZE=3]și vrednicia părinților ei. Pentru că a face să nască pîntecele cel neroditor și sterp, aceasta este puterea darului[/SIZE][SIZE=3]dumnezeiesc, fiindcă aici nu firea, ci Dumnezeu Cel ce[/SIZE] [SIZE=3]biruiește firea dezleagă legăturile nerodirei. A se naște din cei neroditori și străini, aceasta este cinstea celei născute, care a ieșit nu din părinți care s-ar fi sîrguit la fapte trupești, ci din cei înfrînați, fiind ei la bătrînețe; pentru că petrecuseră în însoțire, neavînd fii, cincizeci[/SIZE] [SIZE=3]de ani. Se arată și aici vrednicia părinților Maicii Domnului, că după lunga lor nerodire au născut pe bucuria a toată lumea. În acest lucru Sfinții Ioachim și Ana s-au asemănat Sfîntului Patriarh Avra-am și soției lui, cinstitei Sara, care la bătrînețe a născut pe Isaac, după făgăduință. Iar noi zicem că mai mult decît Avraam este aici, că pe cît este mai mare Fecioara Maria decît[/SIZE] [SIZE=3]Isaac, pe atît mai mare este[/SIZE][SIZE=3] vrednicia lui Ioachim și a Anei, decît a lui Avraam și a Sarei. [/SIZE][SIZE=4]Dar la această[/SIZE] vrednicie nu au ajuns pînă ce nu au rugat pe Dumnezeu în amărăciunea sufletului lor și în mîhnirea inimii, cu mult post și cu rugăciuni. [COLOR=Red]Că înainte merge mîhnirea și apoi vine bucuria. Și[/COLOR] [COLOR=Red]înainte mergătoare a cinstei este necinstea [COLOR=Black]și[/COLOR][/COLOR] povățuitoare spre cîștigarea celor bune este cererea, rugăciunea cu lacrimi către Dumnezeu.
Cînd se mîhneau ei mult și se tînguiau pentru nerodirea lor, a adus Ioachim daruri Domnului Dumnezeu în biserica Ierusalimului la un praznic mare, în care toți fiii lui Israel aduceau darurile lor lui Dumnezeu. [COLOR=Red]Iar Isahar, arhiereu fiind atunci, n-a voit să primească darurile lui Ioachim și [SIZE=5]l-a defăimat[/SIZE] cînd le-a adus,[/COLOR][COLOR=Red] [SIZE=5]ocărîndu-l[/SIZE] [SIZE=5]pentru nerodire: "Nu se cade a primi din mîinile tale daruri, că ești fără de fii, neavînd dumnezeiasca binecuvîntare,[/SIZE][/COLOR][SIZE=5][/SIZE][COLOR=Red][SIZE=5]pentru oarecare tăinuite păcate ale tale"[/SIZE][SIZE=5]. Asemenea și un oarecare evreu, din seminția lui Ruvim, aducînd darurile sale cu ceilalți oameni, a [/SIZE][SIZE=5]ocărît [/SIZE][SIZE=5]pe Ioachim, zicîndu-i: [/SIZE][/COLOR][SIZE=5][COLOR=Red]"De ce apuci înaintea mea, aducînd darul lui Dumnezeu? Nu știi că ești nevrednic să aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lăsat seminție în Israel?"[/COLOR][/SIZE]
Acestea auzindu-le Ioachim s-a mîhnit și s-a dus de la biserica Domnului foarte întristat, [SIZE=5][COLOR=Red]rușinat și defăimat [/COLOR][/SIZE]și i s-a întors lui praznicul acela în plîngere și bucuria praznicului aceluia în tînguire. Și nu s-a întors atunci la casa lui, de mîhnirea cea mare, ci s-a dus în pustie, la păstorii turmelor sale, și acolo a plîns pentru două lucruri: pentru [SIZE=5][COLOR=Red]nero[/COLOR][/SIZE][COLOR=Red][SIZE=5]dire[/SIZE] [COLOR=Black]și pentru[/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black] [/COLOR][SIZE=5]defăimare și ocară[/SIZE].[/COLOR] Apoi, aducandu-și aminte de Sfîntul Avraam strămoșul, căruia i-a dat Dumnezeu fii după ce îmbătrînise, a început a se ruga Domnului cu dinadinsul, ca și el de aceeași binecuvîntare să se învrednicească, ca auzit și miluit să fie, [SIZE=5][COLOR=Red]ca să se ridice ocara lui dintre oameni[/COLOR][/SIZE] și să se dea rod însoțirei lui la bătrînețe, precum oarecînd lui Avraam, ca să poată a se numi tată de fii, [SIZE=5][COLOR=Red]iar nu ca un neroditor și lepădat de[/COLOR][/SIZE] [SIZE=5][COLOR=Red]Dumnezeu să rabde de la oameni ocară.[/COLOR][/SIZE] Și a adăugat la rugăciune post, patruzeci de zile, nevrînd să guste pîine. "Nu voi da - zicea - gurii mele hrană, nici mă voi întoarce la casa mea, ci lacrimile me-le să-mi fie mie hrană și pustia aceasta casă, pînă ce va auzi și mă va cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israel".
Asemenea și Ana, femeia lui, în casă șezînd și înștiințîndu-se că [SIZE=5][COLOR=Red]arhiereul nu a vrut să primească[/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=Red] darurile lor, ocărîndu-i pentru nerodire,[/COLOR][/SIZE] și că bărbatul ei, de mîhnire, lăsînd-o pe ea, s-a dus în pustie, plîngea cu nemîngîiate lacrimi. "Acum - zicea - [SIZE=5][COLOR=Red]sînt mai ticăloasă decît toți: d[COLOR=Red]e[/COLOR][/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=Red] Dumnezeu lepădată, de oameni defăimată[/COLOR][/SIZE] și de bărbat lăsată. Deci de care lucru mai întîi voi plînge? Oare pentru văduvia mea sau pentru nerodire? Oare pentru sărăcia mea sau că nu m-am învrednicit a mă numi maică?" Și se tînguia cu amar în toate zilele acelea. Iar o slujnică a ei, anume Iudit, o mîngîia pe ea, dar nimic n-a sporit, pentru că cine putea să o consoleze pe dînsa?!
Odată, tînguindu-se, a intrat în livada sa și, șezînd sub un copac de dafin, a suspinat din adîncul inimii. Și ridicîndu-și cu lacrimi ochii săi spre cer, a văzut în copac un cuib de pasăre avînd pui mici. Și de acolo, luînd pricină de mai mare durere a inimii, a început a striga: "Vai, mie, celei lipsite! Că eu singură sînt mai păcătoasă între fiicele lui Israel! [SIZE=5][COLOR=Red]Eu singură decît toate[/COLOR][/SIZE][SIZE=5][COLOR=Red] mai defăimată între femei.[/COLOR][/SIZE] Toate își poartă rodul pîntecelui pe mîinile lor, toate de fiii lor se mîngîie, iar eu singură sînt străină de acea mîngîiere. Vai, mie! [SIZE=5][COLOR=Red]Că toate în biserica lui Dumnezeu se primesc cu darurile și au cinste pentru a lor naștere de fii, iar eu singură de la biserica Dumnezeului meu sînt lepădată.[/COLOR][/SIZE] Vai, mie! Cine mai este ca mine? Nici cu păsările cerului nu m-am asemănat, nici fiarelor pămîntului, pentru că acelea sînt roditoare înaintea ta, Doamne Dumnezeule, iar eu neroditoare mă aflu. Nici pămîntului nu m-am asemănat, căci acela răsare și-și crește semințele sale și, roduri aducînd, Te binecuvîntează pe Tine, Tatăl cel ceresc, iar eu sînt singură și fără de fii pe pămînt. Vai mie, Doamne, Doamne! Eu, păcătoasa, singură am sărăcit de facerea de roade. Tu, Cela ce ai dat Sarei oa-recînd, la bătrînețele cele prea adînci, fiu pe Isaac; Tu, Cela ce ai deschis pîntecele Anei, mama lui Samuil, proorocul tău, caută acum spre mine și ascultă rugăciunile mele! Adonai Savaot! Știi ocara nerodirii, deci singur să-mi dezlegi durerea inimei mele și să deschizi jghiaburile pîntecelui și pe cea neroditoare să o arăți rodi-toare, ca pe cea născută în dar să o aducem Ție, binecuvîntînd, cîntînd, și cu un gînd slăvind milostivirea Ta".
Unele ca acestea cu plîngere și cu tînguire grăindu-le, iată îngerul Domnului i s-a arătat ei, zicîndu-i: "Ano, Ano, s-a auzit rugăciunea ta și suspinurile tale au străbătut norii, iar lacrimile tale au ajuns înaintea lui Dumnezeu și, iată, vei zămisli și vei naște pe fiica cea prea binecuvîntată, pentru care se vor binecuvînta toate semințiile pămîntului. Printr-însa se va da mîntuire la toată lumea și se va chema numele ei Maria".
Deci, auzind aceste cuvinte îngerești, Ana s-a închinat lui Dumnezeu și a zis: "Viu este Domnul Dumnezeu, că de voi naște prunc, îl voi da pe el spre slujba Lui, ca să fie slujind și lăudînd numele Lui cel sfînt ziua și noaptea, în toate zilele vieții sale". Apoi, umplîndu-se de negrăită bucurie, Sfînta Ana a alergat la Ierusalim cu sîrguință, ca acolo mulțumita și rugăciunile sale să le dea lui Dumnezeu, pentru cercetarea Lui cea milostivă."
[/SIZE]
Reply With Quote
  #73  
Vechi 12.11.2008, 04:49:58
MarinaAlca's Avatar
MarinaAlca MarinaAlca is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.07.2008
Locație: The Land from Down Under
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.048
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Anca-Miha Vezi mesajul
Unde ai citit ca au fost clevetite? Da-mi te rog niste versete.
Si ptr a spulbera orice urma de indoiala am dat si definita din DEX ptr a vedea ca e sinonim cu A DEFAIMA.. exact termenul folosit in descrierea Vietilor Sfintilor Parinti Ioachim si Ana
CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. - Din sl. klevetati.Sursa: DEX '98



Cu ani in urma cand am citit ptr prima oara viata Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, tocmai asta a fost lucrul care m-a impresionat cel mai tare si m-a facut sa plang... ocara si rusinea ce au trebuit sa o indure de la oamenii acelor vremuri.
Reply With Quote
  #74  
Vechi 12.11.2008, 10:28:25
Anca-Miha
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Multumiri

Multumesc foarte mult Marina. Foarte edificatoare cuvinte de folos. E vorba insa de Vechiul Testament; acolo asa era privita o femeie stearpa.
Noi traim in Noul Testament. Nu se mai pune problema urmasului, ci a mantuirii prin nastere de fii.

Oricum celor fara copii va doresc ca bunul Dumnezeu sa le binecuvanteze cu copii.

Toata discutia a pornit de fapt de la afirmatia unui preot:
"Niciodată femeia nu-i atât de aproape de Dumnezeu ca atunci când este mamă; niciodată nu-i un rug de iubire, un rug al tuturor iubirilor mari și sacre ca atunci când e mamă; viața însăși nu se înnoește decât atunci când femeia devine mamă. Toate caracterele substanțiale ale femeii se împlinesc prin urmare în mamă".
Reply With Quote
  #75  
Vechi 12.11.2008, 11:54:36
eduardd
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Marturisirea taie drepturile diavolului
�Cel putin sa mearga oamenii la un duhovnic sa se marturiseasca, spre a se îndeparta înrîurirea diavoleasca de la ei, ca sa poata gîndi putin. Acum nu pot nici macar gîndi din pricina influentei diavolesti. Pocainta, marturisirea taie drepturile diavolului. Cu putin timp mai înainte a venit în Sfîntul Munte un vrajitor si a îngradit în tarusi si plasa o portiune de teren aproape de Coliba mea. Daca trecea pe acolo unul nemarturisit, patea ceva rau. Nu stia de unde-i vine. Cum le-am vazut, am facut cruce si am trecut prin mijloc; le-am destramat.
>Dupa aceea vrajitorul a venit la Coliba, mi-a spus toate planurile lui si si-a ars cartile. Asupra unuia ce este credincios, merge la biserica, se marturiseste, se împartaseste, diavolul nu are nici o putere, nici o stapînire. Face numai putin "ham-ham", ca un caine ce nu are dinti. Însa asupra unuia ce nu e credincios si îi da drepturi, are mare stapînire. Îl poate omorî; are dinti si îl sfîsie. Potrivit cu drepturile ce i le da un suflet, este si stapînirea diavolului asupra lui.
Daca un om o ia razna de la poruncile lui Dumnezeu, îl lupta dupa aceea patimile. Si daca lasa cineva sa-l razboiasca patimile, nu mai e nevoie de diavol ca sa-l razboiasca. Si diavolii au "specializare". Lovesc pe om tac-tac, asa fel ca sa-i afle suferinta, neputinta, si sa-l razboiasca. E nevoie de atentie, ca sa închidem usile si ferestrele - simturile - sa nu lasam fisuri ispitei si sa intre vrajmasul pe acolo unde sînt punctele slabe. Daca lasi chiar si o crapatura deschisa, poate intra si îti va face pagube. Diavolul intra în om, cînd exista noroi în inima sa, nu se apropie de faptura curata a lui Dumnezeu.
Daca se va curati inima de noroi, vrajmasul fuge si vine iarasi Hristos. Ca si mistretul, care cînd nu afla noroi, guita si pleaca. La fel si diavolul nu se apropie de inima ce nu are mocirla. Ce treaba are în inima curata si smerita ? Daca vedem însa casa noastra - inima noastra - ca este casa veche si vrajmasul locuieste în ea, trebuie îndata s-o darîmam, ca sa fuga si chiriasul nostru cel rau, adica aghiuta. Pentru ca atunci cînd pacatul se învecheste în om, diavolul, fireste, dobîndeste mai multe drepturi.

Smerenia topeste pe diavol
Smerenia are mare putere si topeste pe diavolul. Este cel mai puternic soc pentru diavol. Acolo unde exista smerenie, diavolul nu are loc. Si acolo unde nu exista diavol, e firesc sa nu existe ispite. Odata un pustnic a silit pe un aghiuta sa spuna: "Sfinte Dumnezeule ...". A spus aghiuta: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte", dar nu spunea "miluieste-ne pe noi". Spune: "miluieste-ne pe noi!". Nimic. Daca ar fi spus, ar fi devenit înger. Toate le spune aghiuta, dar pe "miluieste-ma" nu-l spune, pentru ca trebuie smerenie. "Miluieste-ma" are smerenie si sufletul ce îl rosteste primeste mila cea mare a lui Dumnezeu.
cuviosul Paisie Aghioritul
Reply With Quote
  #76  
Vechi 12.11.2008, 22:56:36
Anca-Miha
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Sf. Theodor Studitul

“Caci porunca Domnului este a nu tacea in vremea primejduirii credintei. Caci zice:
“Graieste si nu tacea” si: “Daca se va da deoparte, nu va binevoi sufletul Meu intru el” (Avac.2, 4) si: “Daca acestia vor tacea, pietrele vor striga” (Lc. 19, 40).

Asa incat, atunci cand e vorba despre credinta, nu trebuie a spune: <<Cine sunt eu? Preot? Nicidecum. Capetenie? Nici aceasta. Ostas? Dar unde? Agricultor? Nici macar acest lucru. Sarac sunt, care se preocupa numai de hrana cea de fiecare zi. Niciun cuvant si grija nu am pentru chestiunea pusa in discutie>>.

Vai! Pietrele striga, si tu taci si esti fara de grija? Firea cea nesimtitoare l-a ascultat pe Dumnezeu si tu te clatini? Ceea ce nu a fost insufletit, nici i s-a cerut socoteala la judecata, temandu-se ca de o porunca, glasuieste, iar tu cel ce va sa dai seama inaintea lui Dumnezeu in ceasul cercetarii chiar si pentru un cuvant desert, desi vei fi intrebat spre a da socoteala, spui ca unul fara de minte <<Ce treaba am eu cu acest lucru?>>.

“Acestea“, o, stapane, zice Pavel, “le-am infatisat din pricina voastra, in ce ma priveste pe mine si pe Apollo, ca sa invatati a nu cugeta, in ce ne priveste, mai presus de ceea ce s-a scris” (cf. I Cor. 4, 6). Asa incat chiar si saracul e lipsit de orice aparare in ziua judecatii si va fi osandit ca unul care acum nu graieste, caruia si osanda ii va fi sigura, fie si numai pentru acest lucru - [ca sa nu mai vorbim] de vreunul din cei de sus pana la cel ce poarta coroana. Caci cei puternici vor fi cercetati ca niste puternici, zice [Scriptura] si judecata aspra va fi celor sus pusi”.
Reply With Quote
  #77  
Vechi 13.11.2008, 18:20:52
tigerAvalo9 tigerAvalo9 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.03.2008
Locație: Galati
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.448
Implicit

[SIZE=2][COLOR=#000000]nca de la inceput, Dumnezeu a vrut sa se reveleze pe Sine creatiei Lui. In primul secol, Dumnezeu a ales sa se reveleze prin oameni care au vorbit calauziti de Sfântul Duh (2 Pt 1.20-21; Gal. 1.11-12). In ziua Cincizecimii, apostolii au primit "fagaduinta Tatalui" (Lc. 24.49; F.A. 1.4) sau a "Sfântului Duh" (F.A. 2.4) care i-a calauzit "in tot adevarul" (Ioan 16.13). Prin acest proces, Dumnezeu i-a revelat omului tot ce vroia ca acesta sa cunoasca si tot ce are el nevoie (2 Tim. 3.16,17; 2 Pt. 1.3). Sfântul Duh, prin apostoli, a revelat mintea si voia lui Dumnezeu in om. Mesajul apostolilor era confirmat prin miracole (Mc. 16.20). Odata cu incetarea miracolelor, a incetat si revelarea Cuvântului lui Dumnezeu (1 Cor. 13.8-12). Din moment ce numai apostolii puteau transmite abilitatile miraculoase altora (F.A. 8.14-19), stim ca atat miracolele, cat si revelarea Cuvantului lui Dumnezeu au incetat imediat dupa vremea apostolilor. Am putea spune ca perioada scrierii inspirate este aproximativ 40 d.C. - 100 d.C.

Dorinta lui Dumnezeu ca, Cuvantul Lui sa fie in forma scrisa a existat de la creatie. Cele zece porunci au fost scrise pe table de piatra (Deut. 10.4-5). Legea lui Dumnezeu a fost scrisa de Moise intr-o carte (Deut. 13.24-26). Când a terminat de scris, Moise le-a poruncit levitilor sa puna cartea in chivot (Deut 13.26). Au fost facute copii ale legii (Deut. 17.18). Profetii lui Dumnezeu au scris intr-o carte (1 Sam. 1.25). Scrierea Cuvântului lui Dumnezeu a fost intotdeauna o metoda de a-L pastra pentru generatiile viitoare (Ex. 40.20; Deut. 4.2; 6.1-9).

Prin barbati calauziti de Sfântul Duh, Dumnezeu a facut cunoscuta vointa Lui in primul secol. Scrierile inspirate luau forma cartilor sau a epistolelor. Putem uita usor ca Biblia este alcatuita din mai multe carti. Fiecare carte din Biblie a fost scrisa pentru o anumita persoana sau pentru un grup de oameni. De exemplu, Efeseni 1:1 spune- "Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, catre sfintii cari sunt in Efes". Totusi, stim ca Dumnezeu a vrut ca aceste epistole sa fie date si altora, sa fie copiate si adunate. Noul Testament spune despre el insusi ca este un volum complet si plin de autoritate pentru totdeauna (Gal. 1.6-9; 2 Tim. 3.16-17; 2 Pt. 1.3; Iuda 3; Ef. 4.4-6).
[/COLOR][/SIZE]
Reply With Quote
  #78  
Vechi 13.11.2008, 18:39:24
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit

"Cautati ce este bine in celalt. Nu mai vedeti raul, iertati. Cine stie ce are omul pe suflet, ce trecut are, ce stare de sanatate. E mai morocanos pentru ca asa-i el, dar sti ce face el in chilia sa ? Poate bate si el metanii, plange la icoane, ii pare rau si cred ca ii e rusine si lui de felul cum este si ii e greu sa vina sa-si ceara iertare. Parintii ne ziceau asa:"Cand cineva iti greseste, te cearta,tu da vina pe diavol."Pentru ca nimeni dintre noi nu vrea sa faca raul. Nici noi nu-l vrem pentru ca toti credem in Hristos si vrem sa-I slujim Lui. Dar noi facem si rau. De ce ? Pai, de ce ? Cu voie? Nu cu voie, pentru ca diavolul ne invata sa facem rau. Da vina pe diavol si scuteste-l pe aproapele tau de vina asta. E un accident. Raul pe care il face aproapele nostru este accidental. Nu trebuie sa ne facem impresia despre el si sa-l vedem prin prizma acestui rau pe care il face. Asta inseamna a judeca. Ce inseamna a judeca? Inseamna a-l vedea pe cel din fata noastra prin prizma faptelor rele, socotind ca ele il caracterizeaza. Sa iubim pe fiecare in toata nebunia lui, pentru ca fiecare avem niste "pasarele"ale noastre, dar ni le iertam. Si pe celalt trebuie sa-l ierti !De ce pe tine te accepti asa cum esti, dar pe celalalt vrei sa-l faci ca la carte, ca asa scrie in Evanghelie, ca asa scrie la Sfintii Parinti. Vezi-l si pe el in toata complexitatea lui, in toate nebuniile lui, pentru ca Dumnezeu si pe el l-a chemat la botez, i-a dat o gramada de daruri si nu sti tu cum il judeca Dumnezeu." ( Savatie Bastovoi - a iubî inseamna a ierta).
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #79  
Vechi 14.11.2008, 07:41:09
mirelat
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14 Vezi mesajul
Nu stiu cat de folositoare vor fi cuvintele mele [COLOR=black](spun aceasta pentru a fi in contextul numelui topicului pe care postez)[/COLOR] dar, citind in acesta si in cel intitulat "Cu ce om v-ati casatori" nu m-am putut abtine sa nu adaug si eu ceva!
Din trairile mele eu am invatat un lucru: Dumnezeu ne da viata de care avem nevoie pentru mantuirea noastra iar neimplinirile si necazurile sunt pentru sporirea noastra in cele duhovnicesti.
Atunci cand acestea apar noi trebuie sa fim inarmati ci rabdare,cu credinta si cu dragoste pentru a le putea depasi si pentru a inainta pe anevoiosul drum al vietii care este doar anticamera in care stam pentru a ajunge la judecata lui Dumnezeu.
Cand pasesti in viata de familie totul pare usor si frumos dar, a ramane impreuna si cand apar lipsuri, neintelegeri, boli, necazuri cu serviciul, necazuri cu copii, cu socrii cu parintii reprezinta totusi "argint lamurit in foc,curatit de sapte ori".
Eu nu-i cred pe cei care spun ca la ei totul merge struna si ca sunt perfect multumiti de relatia lor! Daca este asa de ce sunt atatea divorturi?
Ca femeie casatorita atunci cand barbatul tau este bolnav si nu-ti mai poate oferi nimic oare a avea grija de el si a ramane langa el nu este o jertfa? Sunt atat de diferiti oamenii si fiecare are problemele lui de aceea nu este bine sa judecam pe nimeni niciodata!
foarte intelepte si de folos cuvinte.
Reply With Quote
  #80  
Vechi 14.11.2008, 16:31:24
tigerAvalo9 tigerAvalo9 is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.03.2008
Locație: Galati
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.448
Implicit

Persoana istorică – Matei (în greacă Maththáios sau Mattháios, de la aramaicul Mattai, care la rândul său provine de la ebraicul Mattatyah, =”darul lui JHWH”) este numit în lista celor doisprezece Apostoli în Mt 10,3; Mc 3,18; Lc 6,15; Fap 1,13.
Numai Evanghelia după Matei îl califică ca perceptor (vameș; păcătos public; zbir) (10,3), adică colector de taxe în favoarea romanilor, și prezintă chemarea lui la apostolat chiar în timpul exercitării oficiului său: de la „taraba lui de vameș” (9,9).
Celelalte evanghelii sinoptice îl numesc pe acest păcătos public Levi, (cf. Lc 5,27-28) fiul lui Alfeu (cf. Mc 2,13-14).
Tradiția antică îi atribuie prima Evanghelie canonică. Alte tradiții – necontrolate – îl prezintă, după anul 42 evanghelizator în diferite regiuni ale Persiei, Siriei, Macedoniei.
Moartea lui – despre care nu avem date sigure – s-ar fi petrecut în Etiopia, ca martir.
Este sărbătorit în biserică la data de 21 septembrie.

Scriitor/ul – cea mai veche informație o avem de la Papias, episcop de Ierapolis (jumătatea sec. al II-lea). Conform acestei mărturii Matei ar fi scris Evanghelia în limba ebraică sau aramaică. Această mărturie își găsește ecoul în scriitori bisericești ca Irineu de Lyon, Tertulian, Origen și Ieronim, care îl și identifică pe Matei cu perceptorul Levi. Cercetătorii de astăzi consideră improbabilă, istoric, atribuirea dată de Papia unei prime forme în ebraică. Într-adevăr, Evanghelia pe care o posedăm a fost scrisă direct în greacă și nu este, nu poate fi, o traducere din ebraică sau din aramaică: mărturie stă prezența unei terminologii lingvistice, cu forme stilistice și cu jocuri de cuvinte posibile numai în limba greacă.
Autorul, foarte probabil, un iudeo-creștin din cea de-a doua generație, care cunoaște foarte bine limba greacă și pare la fel de bine familiarizat cu gândirea rabinică; în plus, este legat de o tradiție care a asimilat cuvintele lui Isus într-un orizont de concepte, de categorii și de problematicii caracteristice culturii iudaice din diaspora. În același timp, este marcat de un orizont universalist care-l depărtează de iudaism.
Reply With Quote
Răspunde



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
CUVIOSUL IOSIF ISIHASTUL: Cuvinte de folos andrei_im Mari Duhovnici si predicile lor 18 19.10.2015 22:30:20
IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI- Cuvinte de folos Laura19 Generalitati 12 08.04.2014 19:14:09
Cuvinte de folos aurel1211 Resurse ortodoxe on-line 15 27.07.2012 20:07:11
Cuvant de folos T E O L O G U L Generalitati 83 30.01.2011 17:22:03