Hirotonia femeii

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos
Imi pare rau, sint zeci de mii de mesaje pe forum, nu le-am citit pe toate si nici nu mi-am propus. Nu sint in BOSV si am spus-o nu numai odata.

În prealabil postat de Fani71

Ei, dar nici eu nu am citit toate mesajele de pe forum..
Asa ramasesem eu cu impresia. Poate te confund.
Dar cand tot accentuezi 'in Biserica Ortodoxa', te referi de ex. si la BOR?
Sau la patriarhatul Consantinopolului?
Eu in ultimul sunt. Care este in comuniune cu BOR.

Ma confunzi precis.

Biserica Ortotoxa este acolo unde exista succesiune apostolica si credinta ortodoxa neschimbata cum au cunoscut si strabunicii nostri.

În prealabil postat de Fani71

Pai ce are acumenismul cu musulmanii?
Si BOR este ecumenica, prin episcopii ei.
Care a fost tara majoritar ortodoxa unde a venit prima data papa in vizita?

Uite cam ce probleme are...
http://www.lacasuriortodoxe.com/article-31986850.html

În prealabil postat de ory

vorbindu-se de Dumnezeu cu atata habotnicie cum se procedeaza pe-aici

Pentru a aprecia daca e vorba de habotnicie, trebuie sa ai mai intai credinta si apoi faptele bune si apoi cunoastere...
Asa ca te rog insistent sa nu mai folosesti atat de des cuvantul habotnicie, caci in necunostinta de cauza s-ar putea sa iei credinta drept habotnicie, si e jignitor pentru tine, nu pentru cei despre care te exprimi astfel.

[ory]

Cand se vorbeste numai de Domnul face, Domnul drege...Domnul orice, numai omul nu...atunci este habotnicie.
Traim o viata sociala, traim lucruri cat mai diverse, traim o psihologie specific umana, convietuim intre oameni si lucruri...Domnul este pretutindeni, dar nu-i putem pune in carca orice iresponsabilitate, slabiciune si demagogie de-a noastra....pentru acestea mai exista si rationamentul din noi, din jurul nostru.
Am mai spus, luati exemplu la tv . Trinitas, acolo problemele se pun pe plan multilateral, chiar si din partea preotilor...acolo vin oameni din justitie, din psihologie, din societate, din medicina...toti au rolul de-a elucida fiinta umana cu societatea si credinta ei cu tot. Dar crestinii care tot trancanesc despre "scrieri" nu prea vad asfel lucrurile din punct de vedere crestinesc, dar le traiesc astfel, caci nu au cum...asta este viata reala.

15. Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
16. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.
21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.

[ory]

M-ai convins ! Exact cum stii mai bine, m-ai convins prin citate...
Ei bine, pot sa programez un robot sa inmagazineze si sa memoreze aceste citate, apoi, pot sa-i dau drumul sa mi le expuna verbal...care este diferenta ?
Din pacate, multi dintre cei care expun astfel situatia, din jurul meu, nu mi-au confirmat acestea prin propria viata, prin viata alaturi de semeni, asa cum a facut-o Mantuitorul...si atunci, raman la latitudinea proprie de intelegere.

Nu ajuta simpla memorare. Trebuie sa traiesti in inima ta ce scrie acolo.

[ory]

Exact !
Nu este nevoie sa traiesti doar in inima ta acestea, trebuie sa le confirmi prin atitudinea fata de cei din jur, iar aceasta nu se poate desfasura mai presus de iubirea pe care trebuie sa o simti prin aceasta atingere sufleteasca.
Stiu foarte bine ceea ce vreau sa exprim, iar ceea ce vreau sa exprim nu are valoarea reala in viata crestineasca din jururl noastru, viata bazata mai mult pe dogme si scrieri particulare, pe o mantuire egoista ce tine mai mult de sine, decat de viata printre oameni.
Dca este adevarat, daca intr-adevar scrierile invata ceea ce arata acestea, de ce viata omului printre oameni este un dezastru imbalsamat de ura si pacate ?
De ce ? Ca suntem necredinciosi, sau ca suntem insensibili ? Ca suntem una si aceiasi...cu o alta infatisare.

Te-ai lamuri mai bine, daca ai citit acel articol "Minciuna din noi", care e de fapt orbire sufleteasca.
"Părerea de sine este amăgire de sine amară şi pierzătoare, e înşelare ucigaşă, cu care se înşală pe sine omenirea orbită şi cu care o înşală pe aceasta dracii. Mincinoase sunt vederile şi temeiurile mândriei omeneşti, părerii de sine omeneşti. Cel mândru vede în sine însuşi o fiinţă de sine stătătoare, nu o zidire a lui Dumnezeu; viaţa pământească i se înfăţişează ca ceva fără de sfârşit, iar moartea şi veşnicia ca şi cum nici n-ar fi. Pronia lui Dumnezeu nici nu există pentru el: el recunoaşte drept cârmuitoare a lumii numai raţiunea omenească. Toate gândurile lui se târăsc pe pământ; viaţa lui este adusă pe dea-ntregul jertfă pământului, pe care el ar vrea să statornicească o necurmată desfătare de păcat. Şi tocmai spre acest ţel nebunesc şi cu neputinţă de împlinit năzuiesc din răsputeri fariseul şi saducheul orb."
(Citat din Sf. Ignatie Briancianinov: Despre părerea de sine şi smerita cugetare)

Dar iata ca Sf. Ignatie Briancianinov da si raspunsul la cele de mai sus:
"Smerita cugetare nu vede vreun lucru de preţ în firea căzută omenească: ea vede în omenire o minunată zidire a lui Dumnezeu, dar vede, totodată, şi păcatul ce a pătruns în toată fiinţa omului, care a otrăvit această fiinţă; smerita cugetare, recunoscând măreţia zidirii lui Dumnezeu, recunoaşte totodată şi urâţenia zidirii schimonosite de păcat; ea se tânguie necontenit pentru această nenorocire. Ea priveşte pământul ca pe tărâmul surghiunului său, năzuieşte să recapete prin pocăinţă Cerul, pe care l-a pierdut prin părerea de sine. Însă, mândria şi părerea de sine, care au mijlocit omenirii căderea şi pierzarea, nu văd şi nu recunosc căderea în firea omenească: ele văd în aceasta numai lucruri de preţ, numai calităţi şi însuşiri alese; ele socot chiar şi bolile sufleteşti, chiar şi patimile drept lucruri de cinste. Aceste vederi asupra omenirii fac gândul la Răscumpărătorul cu totul străin şi de prisos. Vederea celor mândri este o înfricoşătoare orbire, iar nevederea celor smeriţi este putinţa de a vedea Adevărul."

[ory]

Pana la urma, majoritatea parerilor sunt "pareri de sine ", pentru ca le alegem cu atentie atat cat ne poate caracteriza eu l propriu, plus ca multe dintre parerile care se considera a fi spicuite si dezvoltate pe temeiul adevarului universal, acestea sunt transformate si interpretate astfel incat, la un moment dat devin doar pareri de sine.
Eu mi-am format parerile in functie de ceea ce am citit, am auzit, am simtit, am intampinat, am gandit despre ceea ce exista in jur. Este aberant sa se pretinda ca nu am acest drept, ori sa mi se atribuie parerilor de sine sintagma necredintei, pentru ca, in definitiv toti ne bazam pe ceea ce simtim si cugetam in interiorul nostru sufletesc si mental.
Nu incadrez o parere de sine ca si o minciuna, este mult prea radical spus, insa poate sa existe rataciri in acest sens, cu mai mult sau mai putine trasaturi negative.
Cel mai semnificativ lucru o reprezinta propria viata, intreaga viata a individului, din care se poate deduce ideologia lui. Astfel, este destul de prematur sa pretindem ca respectivul traieste intr-o amagire sau nu...intr-un fel sau altul, fiecare detinem propria amagire care se rasfrnge in aceasta parte negativa a omului, parte de care nu ne lipsim niciunul dintre noi.