Femeia in Biserica ortodoxa (merita ea mai mult?)

[ory]

Deci, Jane ," ai prefera sa se despice pamantul in doua...".
Eu nu as prefera nici pe departe, acest lucru, ci l-as iubi si l-as respecta pe acel fost calugar ca pe un barbat si om si sot normal, fiindca ar fi doar un barbat si un om si un sot normal, din punctul meu de vedere.
Pentru mine, pamantul trebuie sa se despice in fata atator rautati care, chiar au puterea de a-l cutremura, prin intensitate, mai ales rautatile inaintea copiilor, pentru mine pamantul ar trebui sa se despice in fata ipocriziei, mai ales cand aceasta se hraneste cu principii religioase si-L invoca pe Dumnezeu in minciuna si prefacatorie.
Dar, un calugar, pentru mine nu este decat un om , simplu, normal si apt pentru luarea propriilor decizii cu responsabilitate.
Iar, daca tot nu ati inteles opinia mea despre calugarie...atunci, nu ma deranjeaza daca ma ignorati, asa in inconstienta mea.
Uite-asa ajungem sa ne ingrozim de viata fireasca a unui biet om ( calugar ), si sa nu ne ingrozim de rautatea proprie si de cea din jur, de chinul real, fizic si psihic, a atator fiinte nevinovate, de adevaratele pacate pamantene, de materialismul care ne-a orbit si dezumanizat...Asta este credinta traditionala ( care nu tine cont de adevaratele probleme ale omului si societatii, probleme legate de principii, de moralitate si nepasare ), nu este nimeni vinovat, asa am invatat-o, singura vina ne este faptul ca ne-am neglijat propria minte si propriul rationament pe care ni le-a daruit Dumnezeu cu atata generozitate.

[Jane Says]

Nu ory, eu ma refeream asa: sa se indragosteasca acel calugar de tine si cu tine sa faca amor. Crezi ca ti-ar placea ? Crezi ca nu te-ar apasa pe creieri sa stii ca i-ai fost ispita? Sau crezi ca ingerul lui pazitor l-a indemnat sa te iubeasca?

Eu dac-as sti ca are unul sentimente de genul acesta pentru mine, sper din tot sufletul ca as fugi mancand pamantul inainte sa se intample mai rau.
Ca "firescul" asta nu se intampla de unul singur, sunt doi. Si macar unul ar trebui sa aiba discernamant sa zica, ho, ce facem aici de fapt? N-ai depus tu niste juraminte? Nu te imping eu oare prin prezenta mea sa ma poftesti si sa iti faci pacate? Nu mai bine dispar din viata ta?

[ory]

În prealabil postat de Jane Says

Nu ory, eu ma refeream asa: sa se indragosteasca acel calugar de tine si cu tine sa faca amor. Crezi ca ti-ar placea ? Crezi ca nu te-ar apasa pe creieri sa stii ca i-ai fost ispita? Sau crezi ca ingerul lui pazitor l-a indemnat sa te iubeasca?

Eu dac-as sti ca are unul sentimente de genul acesta pentru mine, sper din tot sufletul ca as fugi mancand pamantul inainte sa se intample mai rau.
Ca "firescul" asta nu se intampla de unul singur, sunt doi. Si macar unul ar trebui sa aiba discernamant sa zica, ho, ce facem aici de fapt? N-ai depus tu niste juraminte? Nu te imping eu oare prin prezenta mea sa ma poftesti si sa iti faci pacate? Nu mai bine dispar din viata ta?

Am inteles prea bine la ce te-ai referit, dar se pare ca tu nu intelegi la ce ma refer eu...asa ca, nu are rost sa mai conversam. Fii fericit ca ti-ai dori sa se despice pamantul sub tine intr-o astfel de situati...eu nu mi-as dori, nicicum, asa ceva. Ti-am spus clar, nu m-as ingrozi deloc, nu mi-as face absolut nici un gand de ispita, ranirea ingerului si alte bazaconii inventate, ci m-as bucura de sentiment, poate l-as iubi si respecta si i-as multumi lui Dumnezeu, mergand mai departe cu constiinciozitate . NICAIERI nu spune Dumnezeu ca este pacat sa faci acest lucru.
Din punctul meu de vedere, dupa felul cum ai exemplificat aceasta potentiala situatie, gandesti prea limitat.
Deci, mai bine hai sa vorbim despre fizica sau matematica...macar in aceste domenii nu este loc de interpretari.

[gabriela8]

Si cum ramane cu voturile depuse la calugarie?! Chiar daca pleaca din manastire ele raman inaintea lui Dumnezeu...

[Fani71]

În prealabil postat de gabriela8

Si cum ramane cu voturile depuse la calugarie?! Chiar daca pleaca din manastire ele raman inaintea lui Dumnezeu...

Das daca doi oameni se casatoresc ei isi promit fidelitate in fata lui Dumnezeu si este chiar considerata o sfanta taina. Si totusi Biserica accepta ca omul poate gresi si nu opreste pe viata de la impartasanie pe cineva care a divortat, ba accepta si a doua si a treia casatorie chiar dupa divort.
In schimb daca un calugar paraseste manastirea si se casatoreste nu.
Cam asta vrea sa zica Ory, cred.

[chilla]

[quote=sophia;155853]@Monica - repet si am mai spus-o undeva:
1. eu nu l-am cunoscut personal pe parintele Cleopa, nu stium cum vorbea cu oamenii si daca facea diferente intre oameni (mai sensibili si mai tari). Din textele lui rezulta ca era un om foarte dur si se mania repede.
2. conteaza si la un preot/duhovnic f.mult modul in care se poarte si vorbeste cu ucenicii, ca sa nu-i tulbure mai rau.





L-am cunoscut pe parintele Cleopa, era cu zimbetul pe buze tot timpul, avea fata luminata si vorbea mereu, povestea, glumea,si chiar de a spus cele de mai sus, o spunea intr-un anume fel si nu te putea jigni, dar este greu sa intelegi anumite lucrari cind esti tinar, esti invaluit de multe, de griji, nu ai timp sa diseci mult o fapta cit e de buna si cit vei regreta mai tirziu ca ai facut-o, si uite asa ajungi sa faci sau sa nu faci anumite lucrari la tinerete, pentru care sa regreti la batrinete.

[ory]

În prealabil postat de gabriela8

Si cum ramane cu voturile depuse la calugarie?! Chiar daca pleaca din manastire ele raman inaintea lui Dumnezeu...

Deci, voturile, respectiv statutul monahal reprezinta o ierurgie, in timp ce casatoria reprezinta o taina.
Asadar, biserica a admis in timp recasatoria, chiar si a preotului, desi aceasta implica mult mai multa responsabilitate fata de oameni, aspecte morale...dar calugaria a ramas absolut ireversibila, din punct de vedere crestinesc. Nu-i corect, si , oricum, nu stiu cum sa numesc aceasta situatie, este NO COMMENT !
Legam si dezlegam dupa bunul plac, invocam sau renegam scrierile Sfintilor Parinti, prin fapte, dupa bunul plac...dar ne dam mari induhovniciti.
Si la casatorie spune preotul ; " Ceea ce Dumnezeu leaga, omul sa nu dezlege "...si, totusi se dezleaga, dintr-un motiv sau altul, dar in manastire nu exista concesie in acest sens. De ce ! Fiindca totul se mizeaza pe nunta imaginara in care partea cealalta nu aproba si nu dezaproba nimic, nu cere raspundere pentru faptele care nu coincid statutului respectiv, spre fidelitate si alte trasaturi morale, respectuoase si mature pe care trebuie sa le intruneasca o relatie fizica reala.
Oamenii fac ce vor, invart lucrurile cum vor si se complac in aceasta perfiditate, invocand tot felul de pretexte, mai mult sau mai putin crestinesti.
Si, oricum, am mai spus, unde spune Dumnezeu ca este pacat sa pleci din manastire, cu atat mai mult, pacat foarte mare ? De fapt, unde aminteste Dumnezeu despre manastire si viata in acest fel ? NICAIERI !
Asa ca, hai sa fim pur si simplu cinstiti, sa iubim, sa respectam, sa daruim cat putem si sa nu ne mai agatam de greseli inventate de-a lungul timpului, omitandu-le si ignorandu-le pe cele reale.
Daca un calugar pleaca din manastire, este absolut treaba lui si a Lui Dumnezeu, plus ca Dumnezeu nu gandeste atat de limitat ca oamenii, El cunoaste inima omului, motivele determinate de exterior si interior, tot...absolut tot .

[gabriela8]

Eu cred ca e ireversibil asa cum spui pentru ca a fost o promisiune facuta lui Dumnezeu. Nici casatoria nu se desface decat in fata oamenilor! Chiar daca este ierurgie, fagaduinta data lui Dumnezeu trebuie implinita!
Una este sa fii frate in manastire si sa pleci, alta e sa fii tuns in monahism. Calugaria este inceputul unei noi vieti, din momentul calugariei ti se schimba numele si toate pacatele ti se iarta deci se incepe o viata noua... cel putin asa stiu eu.

[ory]

Promisiuni Lui Dumnezeu facem toti, la un moment dat, iar apoi le uitam si nu le implinim, din neputinta sau alte motive, asta nu inseamna ca Biserica iti reneaga dreptul la sfintele Taine, la Impartasanie sau la cununie, lucruri care reprezinta baza Bisericii, pe langa botez ( noroc ca esti prunc atunci, altfel l-ar fi restrictionat si pe acesta pe nu stiu ce motive pacatoase, chiar am intalnit un caz de refuz la botez al unui budist, pe motivul ca nu cunoaste trasaturile religiei ortodoxe, desi acesta intelegea si dorea sa se boteze intru Dumnezeu).
Este adevarat ca reprezinta o promisiune, dar, uneori este o promisiune in necunostinta de cauza si imaturitate, in adolescenta, ceea ce, iarasi intoarce adevarul pe alte parti. Ca sa nu mai vorbim de jungla care se cheama spatiul pentru nunta cu Dumnezeu, alaturi de oameni profitori si prefacuti care te manipuleaza fizic si psihic si te subjuga, pe considerentul credintei, pana nu mai poti ( la propriu ).
Dumnezeu este si ramane in inima omului, sentimentele si faptele sfintesc credinta, ceea ce este in inima ta ramane incontestabil si amplu cunoascut de Dumnezeu, nu un spatiu, niste ziduri in care oamenii nu fac decat sa convietuiasca .
Nu spune nimeni sa se desfiinteze conceptul monahal, dar, de aici pana la a arunca cu pietre in cei care pleaca din manastire, a le refuza sfintele Taine si a-i denigra atata timp cat vietuiesc in cadrul social, este deja cale lunga....si nu pare deloc compatibila cu credinta, ci mai degraba cu o atitudine primitiva.
Si totusi, cand este vorba de viata din lume, chiar si in sanul preotilor, oho !, ce se mai fac dezlegari ...de ce ? Ca este lume si totul este o apa si-un pamant ?. Aici nu este tot Dumnezeu, tot Biserica Lui Dumnezeu, tot credinta, duhovnicie si mantuire , aceleasi legi ?...
Hai, nu mai comentez ca nu are rost ! ! !

[gabriela8]

Dumnezeu vede, Dumnezeu hotaraste! Nu mai comentez pentru ca situatia e delicata...