un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

Nu m-am referit la nimeni, in mod special. Atunci cand am inceput sa scriu postarea mi-au revenit in minte diferite fragmente din discutiile de aici, de pe forum. Stiu ca atunci cand le-am citit m-au miscat si nu le-am inteles. Si nu le inteleg nici acum.

Si este bine de cel care Il are ca model pe Isus. Pentru ca el priveste, la fel ca Modelul sau, in sus ... catre Tatal ceresc ...

[Seraphim7]

Da ,v-ati expus destul de interesant,chiar profund relatia,repectiv trairile dvs pe care le aveti cu Iisus Hristos.Dar imi permit sa sa nuantez un aspect ,zic eu esential,in relatia dvs cu Dumnezeu ati uitat sa enumerati doua aspecte fundamentale :APROAPELE si BISERICA,fara de care relatia oricarui crestin cu Iisus Hristos este una incompleta,nu zic ca ca nu este o legatura intre Dumnezeu si om fara de acestea doua ,dar Bisrica intemeiata de Iisus Hristos este numita mireasa lui Hristos,deci eu cred ca ar trebuie sa va aplecati si asupra acestor aspecte astfel veti avea o relatie egoista cu Dumnezeu.

Va spun despre un lucru in care eu cred cu desavarsire: nu pot avea o relatie cu aproapele meu, o relatie buna si sanatoasa decat daca relatia mea cu Dumnezeu este buna si sanatoasa. Oricat de mult ne-am stradui, noi oamenii nu reusim sa facem anumite lucruri esentiale. De exemplu, sa iubim si sa iertam. Daca Domnul nu imi pune in inima iubirea pentru semenul meu, eu nu pot iubi. Asta stiu de pe propria mea piele si din cele vazute in jurul meu. Daca Domnul nu-mi da puterea de a ierta si nu-mi vindeca ranile sufletului, nu pot ierta decat din varful buzelor ... Eu ii iubesc pe oameni, dar nimeni, nici macar cei care inseamna familia mea, nici parintii mei, nu sunt inaintea lui Dumnezeu in viata mea. Pentru ca El este cel care imi da iubirea, iertarea, intelepciunea de care am nevoie pentru a avea o familie armonioasa si o relatie buna cu semenii mei.

Si desigur, biserica este si ea importanta, dar nu mai importanta decat Cel care a intemeiat-o. Parerea mea este ca Domnul a pus temeliile bisericii pentru ca cei care cred in El sa aiba posibilitatea comuniunii si a slujirii. Ca cei care Il iubesc pe El sa se poate strange laolalta si sa-L laude, sa i se inchine, sa-L descopere si sa se slujeasca unii pe altii. Pentru a da posibilitatea crestinului sa simta apartenenta de o comunitate care impartaseste aceleasi valori ca si el. Dar, nimic din toate acestea nu are valoare decat daca Cel care a creat biserica este in mijlocul ei.

Ce anume vreau sa spun este urmatorul lucru: o relatie corecta cu Dumnezeu, in care El ocupa locul care i se cuvine, va pune ordine in toate celalalte lucruri. De aceea am spus ca restul sunt detalii. Lucrurile decurg de la sine, dupa voia lui Dumnezeu, atunci cand relatia cu El este asa cum El o cere de la noi.

[Seraphim7]

Aveti o abordare interesanta ,a legaturii Dumnezeu-om,nu as putea spune ca este una gresita dar totusi cred ca asteptati prea mult de la Dumnezeu,trebuie sa ne zbatem si noi,nu este corect sa-L ,,deranjam ''pe Dumnezeu pentru toate nimicurile noastre,trebuie sa-L avem in noi dar nimeni sa nu stie,trebuie sa-*L laudam dar cu buze mute,trebuie sa-L slavim dar cu cantare ingereasca,si bineinteles aici sunt total de acord cu dvs,Dumnezeu ,Logosul,Creatorul,Absolutul Numai EL sa ocupe primul loc in viata noastra,insa pacat ca nu putem sa mentinem acest aspect in echilibru.

Eu astept totul de la Dumnezeu. El este nadejdea si speranta mea. Am de la El asteptari pe masura puterii si marimii Sale. Dumnezeul caruia ma inchin este Cel mai mare Dumnezeu. De cate ori inchid ochii si-mi deschid inima in incercarea mea de a-L cuprinde, inteleg ca maretia Sa este de necuprins. Este Dumnezeul care a creat un univers intreg doar din cuvinte. El poate totul ... si fireste, am de la El asteptari foarte mari.

Stiu despre Domnul meu ca isi respecta intodeauna promisiunile, nu pentru ca eu merit acest lucru, ci din pricina Numelui Sau. De aceea cred in El. Mi-am predat viata in mainile Sale si ma astept sa-mi poarte de grija, pentru ca asa a promis El. A spus ca a venit pe pamant pentru ca oile Sale sa aiba viata, si viata din belsug ... si am aceasta asteptare de la El. Si nu ma refer aici la bogatii materiale, desi am multime de binecuvantari si sub acest aspect, dar mai mult la bogatii sufletesti si spirituale.

Sunt adesea atat de uimita de frumusetea si iubirea Lui, de felul neasteptat in care lucreaza in viata mea, incat mi-e sufletul plin de o bucurie uriasa. Imi vine atunci sa-i cant cu toata gura si cu toata fiinta mea ... Imi amintesc de bucuria cu care a dansat David cand a insotit chivotul Domnului in cetate ... asa as vrea sa-mi traiesc viata, pentru ca doar gandul la maretia Domnului meu ma umple de putere si de bucurie.

Mai cred urmatorul lucru: Dumnezeu si-a dat Fiul jertfa pentru mine. Cand ma gandesc la splendoarea acestui gest ma simt coplesita. Dumnezeu crucificat pentru mine. Pentru ca eu sa am viata. Si aici pe pamant, si in vesnicii ... Eu vreau ca toata lumea sa stie ... Un asemenea gest de iubire trebuie spus, cu voce tare ... Nimeni nu a facut pentru mine ceva asemanator ... nici pe departe. Si acelasi lucru l-a facut pentru fiecare dintre noi. Eu nu stiu sa-l laud cu cantare ingereasca ... pentru ca nu sunt un inger. Dar, imi doresc sa-l laud cu toata fiinta mea, chiar daca temperamenul meu este uneori mai vulcanic ... pentru ca El m-a croit in acest fel. Imi doresc sa nu ramana nici un coltisor din viata mea nesupus Domnului meu.

Si tot din ceea ce traiesc va spun: Il deranjez in toate lucrurile pe Domnul meu. Chiar imi doresc sa o fac mai mult ... Doar daca sunt tot timpul constienta de prezenta Lui voi reusi sa ma abat mai putin de la voia Sa. Am ratacit jumatate din viata fara sa stiu de existenta Lui... Acum nu mai vreau sa-I dau drumul...

Stiu ca nu voi reusi intodeauna, pentru ca sunt om si sunt supus greselii. Dar acest lucru se afla in inima mea ... si Domnul meu stie ...

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Nu m-am referit la nimeni, in mod special. Atunci cand am inceput sa scriu postarea mi-au revenit in minte diferite fragmente din discutiile de aici, de pe forum. Stiu ca atunci cand le-am citit m-au miscat si nu le-am inteles. Si nu le inteleg nici acum.

Si este bine de cel care Il are ca model pe Isus. Pentru ca el priveste, la fel ca Modelul sau, in sus ... catre Tatal ceresc ...

Ati incercat un raspuns diplomatic.
Doar din fragmentele postate pe acest forum, nu poti trage concluzia ca anume oameni (cei care scriu aici?) ar fi asa cum ai spus: anulati ca oameni, cu ochii in tarana, etc.... Daca te referi la cei care scriu aici pe forum, tragi concluzii pripite, despre oameni pe care nu ii cunosti in fapt. daca nu te referi la cei care au scris pe forum atunci nu puteai face referire la fragmente din discutii de pe acest forum.
Eu cred ca putem trage concluzii despre atitudinea unui om in societate doar cand il vedem in fapt, in fata. Eu vad un om anulat ca om, cu ochii in tarana si capul plecat , si atunci pot spune despre el asta.
Deci, nu la discutiile de pe forum v-ati referit. Si stiti bine si dvs asta.

daca va inchipuiti ca aveti o relatie perfecta cu ``Dumnezeul caruia ma inchin, este cel mai mare Dumnezeu`` cum spuneti intr-o postare, asta nu inseamna ca este Dumnezeu cel Adevarat , doar pentru ca dvs spuneti asta. (sau cine va invata in adunarile voastre).

``Mi-am predat viata in mainile Sale si ma astept sa-mi poarte de grija, pentru ca asa a promis El.`` spuneti.
Deci una din trasatruile fundamentale sectare. Eu, plin de pacate, vin aici, unde gasesc pe ``cel mai mare Dumnezeu`` care imi poarta de grija ca asa a promis. Si gata: am scapat de pacate, sunt mantuita, nu mai trebuie sa fac nimic, sa ma las in grija lui.
Nu trebuie sa ma rog, nu trebuie sa fiu smerit, nu trebuie sa fiu bun, nu trebuie sa fiu milostiv, nu trebuie sa recunosc Sfintii, nu trebuie sa citesc din Sfintii Parinti, nu trebuie sa fac canoane, nu trebuie sa imi fac cruce, nu trebuie sa am icoane, nu trebuie sa merg la moaste, nu trebuie sa tin post, nu trebuie sa tin sarbatorile Sfintilor, doar sa ma las in voia lui (sic!) si gata sunt mantuit.
Cam simplista ideea de mantuire. O idee ce e drept presarata cu multe floricele literare.

Asta vand sectarii: o cale simpla spre o mantuire inchipuita. Dar cand omul se va trezi din inchipuire va fi prea tarziu.

Nu fiti atat de foarte stiutoare ... De ce puneti in mintea mea lucruri care nu au existat?? Pentru mine calugarii - la care spuneti DUMNEAVOASTRA ca m-am referit eu - nu fac obiectul preocuparilor mele, prin urmare nu-mi sta gandul la ei.

Sunteti pusa pe harta, si acest lucru nu va face cinste, ca un bun crestin ce sunteti.

Si imi fac partea mea, sa stiti: Il ascult pe Dumnezeu. ASTA ... NU este o cale usoara. Caile Domnului nu sunt una cu cele ale ale oamenilor si de aceea, nu este usor sa dai ascultare voii Sale.

Eu ca om, pot prea putine ... de aceea am nevoie de El sa faca totul. Partea mea nu inseamna sa ma lupt de una singura cu pacatul, pentru ca nu pot izbandi asa. Partea mea este sa-i cer ajutorul si sa-L las pe El sa duca luptele. Peste tot, in biblie, de fiecare data cand au fot victorii, Dumnezeu este acela care a purtat luptele. Intr-unul din psalmi, Domnul spune: stai linistit, si sa sti ca eu sunt Dumnezeu. Eu sunt plina de liniste in legatura cu viata mea, pentru ca imi cunosc Dumnezeul.

Stiti cum m-am lasat de fumat? Dupa 22 de ani de obicei daunator si pacatos? Dupa ce in repetate randuri am mai incercat, fara rezultat, sa o fac prin puterile mele? Cerandu-i ajutorul Dumnezeului meu. M-am rugat si I-am spus ca daca El nu va face ceva, eu nu ma voi putea lasa de fumat. I-am cerut sa-mi dea o mare scarba de tigara, pentru ca sa nu-mi mai trebuiasca de loc. Intre timp, continuam sa fumez, pentru ca acest obicei era mai puternic decat vointa mea. Mergeam sa-mi cumpar tigari si pe drum ma rugam si-i spunea Domnului meu ca El trebuie sa faca ceva, altminteri nu voi putea sa scap de acest obicei. A durat ceva timp, poate doua saptamani de rugaciuni si de fumat, poate mai mult si, intr-o dimineata, cand am vrut sa-mi aprind ca de obicei o tigara, mi-a fost o scrba cumplita de ea. Domnul meu lucrase. Am cinci ani de cand nu am mai fumat, si nici pofta nu-mi este. Nici macar nu ma mai gandesc la ea.

Cam asa functioneaza lupta mea ca pacatul. Eu, singura, nu pot sa-l birui ... Dar, mai tare este Cel care este in mine decat Cel care este in lume.

Eu nu vreau sa-I dau o mana de ajutor in lucrarea Sa. Pentru ca El este Dumnezeu. Partea mea este doar sa-l pun pe primul loc in tot ceea ce fac ... restul face El. Credeti-ma, este un lucru foarte greu de facut.

Cand va fi la ziua Judecatii, cand Domnul ma va intreba ce am facut eu in viata mea de crestin, nu-i voi putea spune decat: am crezut in Tine si am umblat cu Tine, Te-am cautat pe Tine si Te-am iubit pe Tine. Daca El va considera ca nu a fost suficient si ar fi trebuit sa fac si acele lucruri pe care dumneavoastra mi le-ati insirat, asta va ramane pe seama mea ...

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Nu fiti atat de foarte stiutoare ... De ce puneti in mintea mea lucruri care nu au existat?? Pentru mine calugarii - la care spuneti DUMNEAVOASTRA ca m-am referit eu - nu fac obiectul preocuparilor mele, prin urmare nu-mi sta gandul la ei.

Sunteti pusa pe harta, si acest lucru nu va face cinste, ca un bun crestin ce sunteti.

Si imi fac partea mea, sa stiti: Il ascult pe Dumnezeu. ASTA ... NU este o cale usoara. Caile Domnului nu sunt una cu cele ale ale oamenilor si de aceea, nu este usor sa dai ascultare voii Sale.

Eu ca om, pot prea putine ... de aceea am nevoie de El sa faca totul. Partea mea nu inseamna sa ma lupt de una singura cu pacatul, pentru ca nu pot izbandi asa. Partea mea este sa-i cer ajutorul si sa-L las pe El sa duca luptele. Peste tot, in biblie, de fiecare data cand au fot victorii, Dumnezeu este acela care a purtat luptele. Intr-unul din psalmi, Domnul spune: stai linistit, si sa sti ca eu sunt Dumnezeu. Eu sunt plina de liniste in legatura cu viata mea, pentru ca imi cunosc Dumnezeul.

Stiti cum m-am lasat de fumat? Dupa 22 de ani de obicei daunator si pacatos? Dupa ce in repetate randuri am mai incercat, fara rezultat, sa o fac prin puterile mele? Cerandu-i ajutorul Dumnezeului meu. M-am rugat si I-am spus ca daca El nu va face ceva, eu nu ma voi putea lasa de fumat. I-am cerut sa-mi dea o mare scarba de tigara, pentru ca sa nu-mi mai trebuiasca de loc. Intre timp, continuam sa fumez, pentru ca acest obicei era mai puternic decat vointa mea. Mergeam sa-mi cumpar tigari si pe drum ma rugam si-i spunea Domnului meu ca El trebuie sa faca ceva, altminteri nu voi putea sa scap de acest obicei. A durat ceva timp, poate doua saptamani de rugaciuni si de fumat, poate mai mult si, intr-o dimineata, cand am vrut sa-mi aprind ca de obicei o tigara, mi-a fost o scrba cumplita de ea. Domnul meu lucrase. Am cinci ani de cand nu am mai fumat, si nici pofta nu-mi este. Nici macar nu ma mai gandesc la ea.

Cam asa functioneaza lupta mea ca pacatul. Eu, singura, nu pot sa-l birui ... Dar, mai tare este Cel care este in mine decat Cel care este in lume.

Eu nu vreau sa-I dau o mana de ajutor in lucrarea Sa. Pentru ca El este Dumnezeu. Partea mea este doar sa-l pun pe primul loc in tot ceea ce fac ... restul face El. Credeti-ma, este un lucru foarte greu de facut.

Cand va fi la ziua Judecatii, cand Domnul ma va intreba ce am facut eu in viata mea de crestin, nu-i voi putea spune decat: am crezut in Tine si am umblat cu Tine, Te-am cautat pe Tine si Te-am iubit pe Tine. Daca El va considera ca nu a fost suficient si ar fi trebuit sa fac si acele lucruri pe care dumneavoastra mi le-ati insirat, asta va ramane pe seama mea ...

Stii ce vreau sa iti spun?
Toti am avut candva experiente revelatoare intr-un fel sau altul. Important este ca revelatia sa vina de unde trebuie.
Nu sunt pusa pe harta, Doamne fereste, am vrut sa iti spun doar ca te inseli in privinta omului care umbla cu ochii in tarana si capul plecat. Ortodoxia este altceva decat iti inchipui tu ca e.
Si eu am trecut de la ateism la ortodoxie si asta este cale lunga de tot si grea. Si pentru ca am fost atee, si nu am crezut in nimic, a trebuit sa iau la rand totul, intelegi, sa citesc tot ce am gasit sa ma pot convinge ca exista Dumnezeu si apoi sa ma pot convinge care cale este mai buna. Intelegi? Diavolul lucreaza prin atat de multe moduri incat nici nu ne putem inchipui. Sa iti povestesc aici cum m-am convins ca exista Dumnezeu? Nu am sa spun. Am sa spun doar atat: m-am convins pe propria piele ca exista diavol si atunci am acceptat ca exista Dumnezeu.
Dumnezeu cel adevarat te-a ajutat sa te lasi de fumat, dar esti convinsa ca este acelasi pe care adunarea sectara care te-a adoptat ti-l zugraveste?
Stii tu in cate chipuri diavolul se intrupeaza ? Si cat de multe lucruri ``minunate`` face spre inselarea omului?
Unde este diavolul in viziunea ta? stabileste cine este diavol si cine este inger. asta este cea mai importanta etapa a revelatiei personale. Cine se opreste la atat: am descoperit pe Dumnezeu, gata, aici este.... se inseala amarnic, nu e totul sa descoperi pe Dumnezeu, mai trebuie sa te si asezi pe cale.
Fara suferinta nu te mantui, dupa cum fara sa cunosti pe diavol, nu te mantui. Cu cat te apropii mai mult de mantuire cu atat diavolul isi face simtita prezenta. Daca nu l-ai simtit niciodata atunci acesta este primul simptom ca nu esti pe calea cea buna.
Eu nu cred ca daca te invalui intr-un nor frumos, de vorbe frumoase, de exprimare frumoasa si aleasa, gata , sunt cu Dumnezeu.

Ceea ce am spus sunt cele simtite de mine, si nu le spun spre harta cum credeai. Cat de putin cunosti tu oamenii asta se vede dupa cum ii judeci.
Unii sunt nuli ca oameni, nedemni sa mearga in doua picioare, cu capul plecat, tristi, cu sufletul farame sau pusi pe harta, asa i-ai judecat, dar nu i-ai cunoscut sa vezi cum sunt de fapt.

Il cunosc foarte bine pe diavol, pentru ca am umblat cu el jumatate de viata ... Si, aveti dreptate ... imbraca forme foarte tentante si seducatoare ...

Nu cunsoc decat un singur Dumnezeu. Acela pe care il gasesc in adunarea mea de sectanti, este acelasi cu Cel care m-a eliberat de pacatul fumatului.

Umblarea mea cu Dumnezeu nu inseamna numai roz-bonbon - poate ca asa am lasat sa se inteleaga. Exista suferinta renuntarii la sine in aceasta umblare. Adevaruri, crezuri, ambitii ... toate se schimba. Rabdarea, nu a fost niciodata o trasatura de caracter care sa ma reprezinte. Si doare tare cand lucrurile nu se intampla atunci cand vreau eu si mai ales, cum vreau eu ... Dar, am invatat ca Domnul stie mai bine decat oricine de ce se intampla anumite lucruri.

Norul frumos de vorbe si de exprimare frumoasa este rezultatul a ceea ce se afla deja in inima mea. Precum am spus, Isus este cel care ma schimba si tot ceea ce simt si traiesc este rezultatul a ceea ce a facut in mine.

Am gasit cateva randuri foarte interesante, care exprima pe scurt felul in care eu inteleg sa-mi traiesc viata si relatia mea cu Dumnezeu:

"Dumnezeu lucreaza dinauntru in afara. Lumea lucreaza din afara inauntru. Lumea vrea sa scoata oamenii afara din mocirla. Cristos scoate mocirla dinauntrul oamenilor, si ei ies singuri din mocirla. Lumea ar vrea sa modeleze oamenii schimbandu-le mediul. Cristos schimba oamenii, si ei isi schimba singuri mediul. Lumea vrea sa formeze comportamentul uman.Cristos poate schimba natura umana." Ezra Taft Benson

Sunt un om incomparabil mai bun decat am fost vreodata. Viata mea este incomparabil mai buna si mai frumoasa decat a fost vreodata. Eu stiu exact Cine lucreaza in viata mea.

"Unii sunt nuli ca oameni, nedemni sa mearga in doua picioare, cu capul plecat, tristi, cu sufletul farame sau pusi pe harta, asa i-ai judecat, dar nu i-ai cunoscut sa vezi cum sunt de fapt." - aceasta este o rastalmacire rautacioasa a ceea ce am spus de fapt.

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

"Dumnezeu lucreaza dinauntru in afara. Lumea lucreaza din afara inauntru. Lumea vrea sa scoata oamenii afara din mocirla. Cristos scoate mocirla dinauntrul oamenilor, si ei ies singuri din mocirla. Lumea ar vrea sa modeleze oamenii schimbandu-le mediul. Cristos schimba oamenii, si ei isi schimba singuri mediul. Lumea vrea sa formeze comportamentul uman.Cristos poate schimba natura umana." Ezra Taft Benson

.

Aha, unul din capii bisericii mormone: Biserica lui Isus Hristos al Sfintilor din zilele din urma.

Mare e gradina ta Doamne.
Stiam ca mormonii au o latura fanatica.

America... America...