![]() |
![]() |
|
#831
|
||||
|
||||
![]()
de Radu Gyr
N-ai dezmierda, de n-ai ști să blestemi; surâd numai acei care suspină Azi n-ai zâmbi, de n-ar fi fost să gemi de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai cu mâna ta n-ai unge răni străine N-ai jindui după un colț de rai de n-ai purta un strop de iad în tine. Căci nu te-nalți în slăvi până nu cazi cu fruntea grea în pulberea amară. Și dacă-nvii cu cântecul de azi e c-ai murit cu lacrima de-aseară.
__________________
O,vorba buna balsam pentru suflet! |
#832
|
||||
|
||||
![]()
de Liuba Sarbu
Iti multumesc,prieten drag, ca-mi dai vise,sperante. Te-astept,sfios,pe prag, sa te mai strang in brate. Si-a sufletului descuiata portita-i pentru tine. Te-astepta de fiece data,... doar tie iti apartine. Flori pentru tine-n glastra cresc,... sa-ti bucure privirea. Parfumul lor ti-l daruiesc cu tot cu fericirea. Sa stii ca-mi esti nespus de scump ca ceru-l cu-a lui stele. Induplec tainicul vazduh de rele sa te spele. Iti multumesc,prieten drag, ca-mi darui vis,speranta Si iti sarut sufletul larg cu versu-n alianta.
__________________
O,vorba buna balsam pentru suflet! |
#833
|
||||
|
||||
![]()
Rugăciune
Ratăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stăpâne, În fața strălucirii Tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Și-n negură se-mbracă zarea. Eu în genunchi spre tine caut: Părinte, orânduie-mi cărarea! În pieptul zbuciumat de doruri Eu simt ispitele cum sapă, Cum vor să-mi tulbure izvorul Din care sufletul s-adapă. Din valul lumii lor mă smulge Și cu povața ta-nțeleaptă, În veci spre cei rămași în urmă, Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă. Dezleagă minții mele taina Și legea farmecelor firii. Sădește-n brațul meu de-a pururi Tăria urii și-a iubirii. Dă-mi cântecul și dă-mi lumina Și zvonul firi-ndrăgostite, Dă-i raza soarelui de vară Pleoapei mele obosite. Alungă patimile mele, Pe veci strigarea lor o frânge, Și de durerea altor inimi Învață-mă pe mine-a plânge. Nu rostul meu, de-a pururi pradă Ursitei naștere și rele, Ci jalea unei lumi, părinte, Să plângă-n lacrimile mele. Dă-mi tot amarul, toată truda Atâtor doruri fără leacuri, Dă-mi viforul în care urlă Și gem robiile de veacuri. De mult gem umiliții-n umbră, Cu umeri gârbovi de povară... Durerea lor înfricoșată În inimă tu mi-o coboară. În suflet seamănă-mi furtuna, Să-l simt în matca-i cum se zbate, Cum tot amarul se revarsă Pe strunele înfiorate; Și cum, sub bolta lui aprinsă, În smalț de fulgere albastre, Încheagă-și glasul de aramă: Cântarea pătimirii noastre. (Octavian Goga)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#834
|
|||
|
|||
![]()
Lauda suferinței
Atâția dintre semeni nu prea știu ce să înceapă-n zori cu suferința. Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul chemat să-nalțe mersul, cunoștința. Suferința poate fi întuneric, tăciune în inimă, pe frunți albastru ger, pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier, în bulgăre de țărână o lacrimă sau sâmbure de cer. Nu mai calcă pe pământ cine calcă-n suferință. Ea schimbă la față argila, o schimbă în duh ce poate fi pipăit, duios, cu stiință. Tată, carele ești și vei fi, nu ne despoia, nu ne sărăci, nu alunga de pe tărâmuri orice suferință. Alungă pe aceea doar care destramă, dar nu pe-aceea care întărește ființa-ntru ființă. Fă ca semenii noștri, de la oameni la albine, de la-nvingători la biruiți, de la-ncoronați la răstigniți, să ia aminte că există pretutindeni și această suferință, până astăzi și de-acum înainte singura legătură între noi și tine. |
#835
|
||||
|
||||
![]()
„Hristos a înviat”, Ce vorbă sfântă,
Îți simți de lacrimi calde ochii uzi, Și-n suflet parcă Serafimi îți cântă, De câte ori, creștine, îl auzi? Hristos a înviat în firul ierbii, A înviat Hristos în adevăr, În poienița-n care zburdă cerbii, În florile de piersic și de măr. În stupii de albine fără greș, În vântul care suflă mângâios, În ramura-nflorită de cireș. Dar vai, în suflet ți-a-nviat Hristos? Ai cântărit cu mintea ta, creștine, Cât bine ai făcut sub cer umblând? Te simți măcar acum pornit spre bine, Măcar acum te simți mai bun, mai blând? Simți tu topită-n suflet vechea-ți ură? Mai vrei pieirea celui plin de har? Ți-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ți gură? Iubirea pentru semeni o simți jar? O, dacă aceste legi de-a pururi sfinte, În aur măcar azi te-au îmbrăcat, Cu Serafimi în suflet imn fierbinte, Ai drept să cânți „Hristos a înviat!” (Vasile Militaru - Hristos a înviat)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#836
|
||||
|
||||
![]()
LUPTA VIEȚII
Nu lăsa sufletul să moară, Oricâte ți s-ar ȋntâmpla! Tinde spre lumea cea reală, Dar nici la vis nu renunța! Un amalgam ne este viața, De sentimente și nevoi; Omul n-a fost trimis pe lume Să aibă ochii reci și goi. Luptă cu dragoste de oameni, Și poate că vei câștiga, Iar dacă pierzi, tu să fii mândru Că n-ai știut a-ngenunchea. Neȋnțelegeri, interese… Totul se-ngroapă ȋn pământ. Adevăratele victorii Doar ale sufletului sunt! (Octavian Petrescu)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#837
|
||||
|
||||
![]()
Mare e moartea, peste masura.
Suntem ai ei cu rasul in gura. Cand arzatoare , viata ne-o credem in toi Moartea in miezul fiintei, plange in noi R.M. Rilke
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#838
|
|||
|
|||
![]()
Las-să dorm... să nu știu lumea ce dureri îmi mai păstrează.
Îmbătat de-un cântec vecinic, îndrăgit de-o sfântă rază, Eu să văd numai dulceață unde alții văd necaz, Căci ș-așa ar fi degeaba ca să văd cu ochiul bine; De văd răul sau de nu-l văd, el pe lume tot rămâne Și nimic nu-mi folosește de-oi cerca să rămân treaz. Eminescu |
#839
|
||||
|
||||
![]()
O, Sfânt Cântec vino- de Traian Dorz
Sfânt Cântec vino spre Cer sã alergãm ia-mi duhul și mâna și hai sã zburãm. Mã nalțã cu tine mai sus și mai sus pe norul luminii rãmas de Iisus. Spre forma cereascã în care doresc sã cânt bucuria pe care-o trãiesc… – E-atâta luminã pe unde plutim Iisuse, Iisuse ce haruri trãim! Mai sus, mai departe hai imnule sfânt spre veșnica formã a altui cuvânt.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#840
|
||||
|
||||
![]()
Doar prin Tine
Autor: Maria Șopț Țipă răni adâncite, ca un spin Înfipt în mâna neînțeleasă, Peste pământ vâltoarea apasă, Doar prin Tine Iisuse biruim. Norii negri vuiesc dinspre deal, Tunetul străbate mișelește, Și cåt de frumos el strălucește, Pe cerul lumii ce plânge amar. Tu privești cu fața-ndurerată, Marea furtună din al Tău hotar, Dreptatea lumii se-ncaieră iar, Din ambiții și poftă stricată. Din mal în mal valul greu se-nalță, Steagul alb flutură pacea cerșind, Pentru pământul pe care trăim. Doar într-o singură barcă-i speranță. Acolo ești Tu Iisuse -n cununi, Pe ape tulburi pășești ca pe drum, Cu dor te așteaptă ai Tăi acum Pe norii cerului să-i aduni. Oprește Iisuse furtuna Ce prinde-n horă întregul pământ, Revarsă lumina din Cuvânt, Și pacea pentru întotdeauna. Amin! Maria Șopț, Arad.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Citate preferate, cugetari, vorbe de duh | silverstar | Generalitati | 1175 | 03.08.2016 14:54:36 |
poezii crestine | Maria-Raluca | Generalitati | 35 | 08.04.2015 18:15:49 |
Poezii de Pasti | laurastifter | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 21 | 02.05.2013 15:59:15 |
Poezii de Pasti | PuiMicGeorgiana | Sfintele Pasti - Invierea Domnului | 0 | 19.04.2011 11:46:00 |
Poezii crestine! | Laurentiu | Generalitati | 1 | 01.03.2007 14:31:41 |
|