|
#81
|
||||
|
||||
Citat:
|
#82
|
||||
|
||||
Citat:
Last edited by georgeval; 24.07.2009 at 18:38:52. |
#83
|
|||
|
|||
Pr. Arsenie Papacioc
Barbatul e capul femeii; iar femeia este inima, iar capul care nu are inima, e gol...
http://www.youtube.com/watch?v=-w7xqz-SfHo |
#84
|
|||
|
|||
Cum e cuvantul "ascultare" in textul original? Uitati cate sensuri are. Voi va referiti doar la ultimul (a indeplini un ordin), dar oare nu face referire si la celelalte? De exemplu: a se stradui sa auda, a fi atent la ceea ce se spune, a acorda importanta celor spuse de cineva, a lua in consideratie. Hmmm?
ASCULTÁ, ascúlt, vb. I. 1. Tranz. a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă. ♦ (Med.) A ausculta. ♦ A auzi. 2. Tranz. și intranz. A fi atent la ceea ce se spune sau se cântă. ♦ Tranz. A examina oral un elev. ♦ Tranz. A audia un martor (într-un proces) 3. Tranz. A acorda importanță celor spuse de cineva, a lua în considerație; a împlini o dorință, o rugăminte. ♦ Tranz. și intranz. A da urmare, a se conforma unui ordin, unui sfat etc.; a face întocmai cum vrea cineva. – Lat. ascultare (= auscultare). S-a tradus "sa asculte de barbat", cum era daca traducea "sa-l asculte PE barbat"? Stie cineva cum e in textul original?
__________________
"Daca cineva mi-ar fi dovedit ca Hristos sta in afara adevarului, si daca in realitate adevarul ar sta in afara de Hristos,atunci as prefera sa fiu cu Hristos si nu cu adevarul" (Dostoievski) "Daca Dumnezeu nu exista atunci totul este permis" (tot Dostoievski) Last edited by Anna; 27.07.2009 at 02:07:31. |
#85
|
|||
|
|||
sotia
A asculta de sot nu inseamna a fi sluga, sclava lui, ci a-i asculta opiniile, a le aprecia, a-l inconjura intotdeauna cu dragoste, intelegere chiar si in momentele cand nu esti de acord cu el.
Imi vine in minte o nevasta de poet din Iasi, spirit ascutit si visator pana peste poate. In plina noapte ii spune sotiei "Uite ce frumos straluceste soarele, hai in balcon sa-l admiram!" Sotia, calma, ii raspunse: "Eu spun ca e mai bine sa ramanem in camera, pentru ca soarele s-ar putea sa te dogoreasca si tu suporti greu caldura." |
#86
|
||||
|
||||
Intre sot si sotie nu exista grade de rudenie, pentru ca sunt o singura fiinta, o singura traire...respect, dragoste, armonie, incredere, ajutor ...sfetnic, prieten la bine si la greu...o singura directie, completare reciproca, ideal... oaza de liniste, bucurie ... impreuna.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul) |
#87
|
||||
|
||||
Sunteti voi cate odata mai cicalitoare , dar fara voi viata ar fi un pustiu imens si groaznic de plictisitor !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#88
|
|||
|
|||
Multumim pentru sinceritate! Desi partea cu cicaleala am auzit-o de multe ori, mie nu mi se pare ca ar fi asa chiar daca uneori mi se spune asta
|
#89
|
|||
|
|||
Era modul lor de a respira impreuna...
Gesturi rare
M-am îndemnat să scriu, ca urmare a unor observații uluitoare, prilejuite de participarea la o conferință, al cărei subiect a fost un anumit fel de poezie, la Universitatea din Cluj, seara, în amfiteatru plin cu studenți și cu persoane mai în vîrstă. Poetul – n-am să-i spun numele – era o persoană matură, cu o tinerețe distinsă în gesturi elocvent temperate, fără morgă intenționat intelectuală, vorbitor bun, relaxat și cald. Locul unde mă aflam, în sală, m-a fixat în traseul unui dialog surprinzător, care mi-a descoperit o alegere posibilă, pe care, noi toți, o facem mult prea rar, în familie. Soția poetului era așezată imediat în spatele meu, iar el o căuta, vorbind, cu privirea. Nu o privea întrebător, nu cerea ajutor, pur și simplu ochii lui reveneau din sală, căutînd-o mereu, ca pentru o confirmare a prezenței ei acolo, o nevoie permanentă de contact vizual și, poate, de suport. Pentru că, deși tot ce spunea el era neșovăielnic și limpede, părea că, vorbind sălii, poetul i se adresa, în același timp, în particular, soției lui. Iar doamna îi răspundea. Abia auzit, desigur, numai în imediata ei apropiere, șoptea mici replici sau îngîna cîte un cuvînt în prelungirea celor spuse de el. Îi sesizam, uneori, mișcarea de aprobare din cap, distingeam o vorbă în completare la cuvintele lui. Nu deranja pe nimeni, era desăvîrșit de discretă, probînd o incredibilă relație mentală cu soțul ei, în mijlocul unei săli pline. Dacă nu știai cine este, o credeai doar o persoană captivată de subiect. Nu-mi venea să cred: asistam la un dialog grațios și fermecător, perfect natural, în balansul vocilor – a lui sonoră, puțin guturală, a ei șoptită delicată. Desigur că nu se aflau împreună, într-un asemenea cadru, pentru prima dată. Cu toții știm cît de bine se cunosc, reciproc, soții și cît de familiare le sînt reacțiile, atitudinile, schematismele, precum și ideile serioase și motivațiile profunde. E de presupus, deci, că doamna își cunoștea foarte bine soțul și, de asemenea, că lui îi era cunoscut modul ei de a gîndi. Și, cu toate acestea, în întreaga sală, timp de două ore, doamna a fost cea mai sinceră ascultătoare a lui. N-am știut prea bine la ce asistasem. Abia acasă soția mea – femeie și ea, nu? – a descifrat sensul întîmplării, pentru mintea mea și a numit-o precis: era admirație pură, ceea ce-și dăruiau cei doi. Un cadou fragil pe care, de cele mai multe ori, uităm să-l oferim, în familie, celui de lîngă noi – soț, soție, copil. Și care nu costă decît atenție. Dar care rodește însutit, în încrederea în sine a celui care îl primește; și care scoate din noi tot ce avem mai bun – recunoștința, dragostea, generozitatea. Cei doi soți dovedeau, atît de evident, dar numai pentru norocoșii aflați în preajma doamnei, ceea ce, eu unul, nu văzusem niciodată pe viu, și mai mult chiar, am putut să-mi amintesc, astfel, cît de rar am avut, eu însumi, inspirația durabilă a unei asemenea atitudini. M-am întrebat dacă cei doi erau conștienți de faptul că se manifestau, natural, într-o relație formidabil de spectaculoasă, dar, paradoxal, discretă. Am convingerea că știau exact ce fac. Era modul lor de a respira împreună. Domnule, cît de des îi declarați soției admirația? Doamnă, cînd îi arătați soțului admirația dvs.? Părinți, de cîte ori le spuneți copiilor că îi admirați? Mihai IDU sursa "Dilema Veche" La inceput am vrut sa scriu despre mine si sotul meu. Apoi, mi-am amintit de acest articol (citit aseara).. Cititi-l! Si undeva.. printre randuri.. veti intelege si parerea mea despre casnicie, iubire, respect,ascultare, COMUNIUNE... Bucurie frate Zaharia! Si.. sa ne fie de folos. Last edited by eduardd; 21.05.2010 at 08:14:25. |
#90
|
||||
|
||||
Eu sunt o persoana fericita. Sotia mea prin tot ceea ce face imi doreste binele. Asa ca o ascult. Dar si eu la randul meu ii doresc binele. Si asa se face ca si ea ma asculta. Nu ascult de ea in functie de cat m-a ascultat, ci ascult pentru binele nostru.
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Sotul ideal | cdiasimi | Nunta | 231 | 17.07.2012 10:34:54 |
sotul cel neideal | VLCMirela | Nunta | 138 | 12.05.2012 12:10:57 |
Cine nu si-a inselat sotul/sotia?? | anika12 | Nunta | 94 | 26.10.2011 17:16:41 |
Copiii nascuti prematur trebuie botezati si preotul trebuie chemat | spre_rasarit | Botezul | 3 | 08.04.2011 19:23:54 |
|