Nascatoare de Dumnezeu ?

@Decebal

Daca ati merge la Sfanta Liturghie, ati afla de ce crestinii ortodocsi se inchina Sfintei Cruci si exista chiar si Acatistul Sfintei Cruci.

<<Rugaciune la Sfanta Cruce

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mantuitorul sufletului meu, marturisesc inaintea Ta, intru aceasta zi a rastignirii Tale, in care ai patimit si ai luat moarte pe Cruce pentru pacatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe si cu faradelegile mele cele rele.

De aceea ma rog bunatatii Tale celei nemarginite, ca sa ma faci si pe mine partas sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru ca sa ma invrednicesc, prin darul Tau, sa castig si eu asemenea Tie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai rabdat pentru mantuirea mea, intarindu-ma pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut cand Te-au rastignit nemultumitorii evrei.>>

<<Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, darul Tau, precum ai dat atunci aceluia, si iarta pacatele mele pentru sfintele Tale Patimi, si ma primeste prin pocainta impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si ziditor ce-mi esti.

Asemenea fa cu toti crestinii, vii si morti, precum se roaga Tie in toate zilele Sfanta Biserica si le lasa lor toate pacatele si-i invredniceste pe ei de imparatia Ta si sa vada lumina Ta si sa mareasca slava Ta. Ma inchin Crucii Tale, Hristoase si zic catre dansa: "Slava ei pentru dragostea Ta."

Bucura-te preacinstita Cruce a lui Hristos, ca prin tine s-a mantuit lumea, ridicand asupra ta pe Iisus tintuit. Bucura-te, pom preamarit, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii ce ne-a mantuit din moartea pacatului.>>
http://www.crestinortodox.ro/acatist...uci-67184.html

[dobrin7m]

"Preaslavita Maica a lui Dumnezeu, care esti mai sfanta decat sfintii ingeri, neincetat te cantam cu inima si cu gura, marturisind ca tu esti de Dumnezeu Nascatoare, caci cu adevarat ne-ai nascut noua pe Dumnezeu intrupat si te rogi neincetat pentru sufletele noastre.

Apoi sa-ti saruti crucea si sa faci semnul sfintei cruci pe locul unde vrei sa te culci, de la cap pana la picioare, asijderea si spre toate laturile, graind

Rugaciunea cinstitei Cruci

Sa invie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui, sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe Dansul. Sa piara cum piere fumul; cum se topeste ceara de la fata focului, asa sa piara diavolii de la fata celor ce iubesc pe Dumnezeu si se insemneaza cu semnul crucii si zic cu veselie: Bucura-te, preacinstita si de viata facatoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a rastignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, si S-a pogorat la iad si a calcat puterea diavolului si te-a daruit noua pe Tine, cinstita Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmasului. O, preacinstita si de viata facatoare Crucea Domnului, ajuta-mi cu Sfanta Doamna Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu, si cu toti sfintii in veci. Amin.

Din Pateric, cuvantul al 4-lea.

Apoi facandu-ti semnul crucii si cu rugaciunea in gura adormind, gandeste-te la ziua judecatii, cum vei sta inaintea lui Dumnezeu."

Asa se incheie rugaciunile de seara.

http://www.crestinortodox.ro/rugaciu...ara-72541.html

În prealabil postat de Decebal

Dinoysie Pseudo-Areopagitul se bazează pe Tradiţia Apostolică şi pe Sfintele Scripturi, de aceea în primul rând nu apare cinstirea sau preacinstirea Mariei; pur şi simplu aceasta nu făcea parte din credinţa apostolică. Chiar şi Pavel spune în epistola către Galateni că Fiul S-a născut din femeie, dar nici nu se oboseşte să îi pomenească numele, aşa de preacinstită (ca şi cult mă refer, nu ca persoană, evident că au cinstit-o şi au respectat-o pe Maria în timpul vieţii ca pe maica Domnului, fără a îi aduce cult acesteia) era în credinţa apostolică. Faptul că avem de a face în mod evident cu inovaţii nu înseamnă în mod necesar că ar fi vorba despre vreo erezie; nu vorbeam de inovaţie în sens de erezie, dar este evident că nu făcea parte din credinţa apostolică. Nu ştiu când şi cum a apărut acest cult nefundamentat pe credinţa apostolică.

Eu nu sunt deloc împotriva îmbogăţirii revelaţiei, împotriva dinamicii Tradiţiei, ba dimpotrivă am susţinut asta chiar şi folosindu-o ca argument în alte chestiuni, dar aici când vorbim despre revelaţie şi despre descoperirea celor viitoare Hristos se referea în mod special la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţilor dumnezeieşti, a planului dumnezeiesc. Cultul Crucii exista într-un anumit sens, teologia paulină este plină de Cruce în ea, sunt atâtea epistole în care se vorbeşte despre mântuirea prin Cruce, despre răstignirea răscumpărătoare a lui Hristos, despre cuvântul crucii care este în esenţă evanghelia, despre răstignirea de sine faţă de lume şi a lumii faţă de sine, dar aproape nimic nu pomeneşte Pavel despre vreun cult al Fecioarei. Şi nici măcar un cult al Crucii nu exista, cult care fie vorba între noi nu are o necesitate absolut obligatorie, te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste.

<<176. Si ce inseamna: "de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara"? Care este partea Duhului Sfant si care a Fecioarei Maria in intruparea Cuvantului?

Fiul lui Dumnezeu S-a zamislit ca om din Fecioara. Deci S-a zamislit fara de samanta barbateasca. Dar aceasta zamislire minunata nu s-ar fi putut face fara lucrarea Duhului Sfant. Duhul Sfant a facut ca Fecioara sa zamisleasca fara samanta barbateasca pe Fiul lui Dumnezeu ca om. "Iata ingerul Domnului in vis s-a aratat lui zicand: "Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant" (Matei 1, 20). De aceea spune Simbolul: "si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara".

Desigur, alta este partea Duhului Sfant si alta a Fecioarei Maria in intruparea Fiului lui Dumnezeu. Sf. Duh nu-i da acestuia firea omeneasca de la sine, ba nici macar o parte din ea. intr-un asemenea caz Fecioara Maria ar fi fost numai un vas ales prin care ar fi venit Fiul lui Dumnezeu cu un trup adus intreg, sau in parte, din cer, care deci n-ar mai fi fost un trup adevarat omenesc, luat din trup omenesc.

Dar Duhul Sfant da Fecioarei puterea sa-L zamisleasca fara de samanta barbateasca si deci fara de pacat. "Si a zis Maria catre inger: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? Si raspunzand ingerul a zis: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri..." (Luca 1, 34-35).

177. Duhul Sfant a fost singur in Fecioara, cand aceasta a zamislit pe Fiul lui Dumnezeu ca om?

N-a fost singur. in acest caz ea ar fi zamislit un om despartit de Dumnezeu. Ci insusi Fiul lui Dumnezeu era din acest moment in ea, Duhul Sfant fiind nedespartit de El. Fiul lui Dumnezeu a fost nedespartit de firea Sa omeneasca din prima clipa a existentei ei, din clipa zamislirii.

De aceea spune Simbolul despre El insusi ca "S-a intrupat", adica Si-a alcatuit din Fecioara Maria firea omeneasca. Dar Duhul Sfant i-a dat putere Mariei sa-L primeasca pe Fiul lui Dumnezeu in ea, ca pe cel ce incepe sa-si alcatuiasca trupul din ea. Caci Dumnezeu lucreaza asupra oameni-lor totdeauna prin Duhul Sfant.

Sf. Ioan Damaschin spune: "Duhul Sfant S-a pogorat peste ea... dandu-i puterea de a primi Dumnezeirea Cuvantului si puterea de a naste. Atunci a umbrit-o intelepciunea ipostatica si Puterea Prea inaltului Dumnezeu, adica Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinta cu Tatal, ca o samanta dumnezeiasca si Si-a alcatuit Lui-si din sangiurile ei trup insufletit". 180 (Dogmatica, cartea III, cap. 2, trad. cit., p. 147).>>


http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism09.html

În prealabil postat de Decebal

Dinoysie Pseudo-Areopagitul se bazează pe Tradiţia Apostolică şi pe Sfintele Scripturi, de aceea în primul rând nu apare cinstirea sau preacinstirea Mariei; pur şi simplu aceasta nu făcea parte din credinţa apostolică. Chiar şi Pavel spune în epistola către Galateni că Fiul S-a născut din femeie, dar nici nu se oboseşte să îi pomenească numele, aşa de preacinstită (ca şi cult mă refer, nu ca persoană, evident că au cinstit-o şi au respectat-o pe Maria în timpul vieţii ca pe maica Domnului, fără a îi aduce cult acesteia) era în credinţa apostolică. Faptul că avem de a face în mod evident cu inovaţii nu înseamnă în mod necesar că ar fi vorba despre vreo erezie; nu vorbeam de inovaţie în sens de erezie, dar este evident că nu făcea parte din credinţa apostolică. Nu ştiu când şi cum a apărut acest cult nefundamentat pe credinţa apostolică.

Eu nu sunt deloc împotriva îmbogăţirii revelaţiei, împotriva dinamicii Tradiţiei, ba dimpotrivă am susţinut asta chiar şi folosindu-o ca argument în alte chestiuni, dar aici când vorbim despre revelaţie şi despre descoperirea celor viitoare Hristos se referea în mod special la cunoaşterea lui Dumnezeu şi a realităţilor dumnezeieşti, a planului dumnezeiesc. Cultul Crucii exista într-un anumit sens, teologia paulină este plină de Cruce în ea, sunt atâtea epistole în care se vorbeşte despre mântuirea prin Cruce, despre răstignirea răscumpărătoare a lui Hristos, despre cuvântul crucii care este în esenţă evanghelia, despre răstignirea de sine faţă de lume şi a lumii faţă de sine, dar aproape nimic nu pomeneşte Pavel despre vreun cult al Fecioarei. Şi nici măcar un cult al Crucii nu exista, cult care fie vorba între noi nu are o necesitate absolut obligatorie, te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste.

<<178. Cine a fost Fecioara Maria?

A fost o fecioara din semintia lui David, din care trebuia, dupa fagaduinta dumnezeiasca, sa Se nasca Mantuitorul. Ea traise in curatie desavarsita si era logodita cu Iosif, un barbat batran din aceeasi semintie, dar ea avea de gand sa traiasca in feciorie, caci se fagaduise lui Dumnezeu sa duca o viata de fecioara.

De aceea, cand ingerul ii aduce vestea ca va naste pe Fiul lui Dumnezeu, ea intreaba: "Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu stiu de barbat?" (Luca 1, 34). Desi ingerul nu spusese cum va naste, ca sa poata intelege ca aceasta se va intampla in viitor, ea totusi se mira, pentru ca era hotarata ca si in viitor sa nu stie de barbat.

Ea zamisleste pe Fiul lui Dumnezeu ca fecioara. Sfanta Scriptura ne spune ca dupa ce "S-a aflat avand in pantece", Iosif se gandea s-o para-seasca, dar ingerul Domnului i s-a aratat in vis spunandu-i sa nu-i fie teama sa ia pe logodnica lui, "caci ceea ce s-a zamislit intr-insa de la Duhul Sfant este" (Matei 1, 20). >>

<<181. De ce cinstim pe Sf. Fecioara Maria si-i inchinam zile de sarbatoare?

Pentru ca insusi Dumnezeu a invrednicit-o de cinstea cea mai mare, de a naste pe Mesia, si a vestit lucrul acesta prin profeti (Fac. 3, 15; Isaia 7, 14; ler. 23, 5-6; lez. 44, 1-3).

A cinstit-o ingerul bunei-vestiri, inchinandu-i-se si numind-o: "plina de har" si "binecuvantata intre femei" (Luca 1, 28).

A cinstit-o Elisabeta, mama lui Ioan Botezatorul, numind-o: "bine-cuvantata intre femei" si "Maica Domnului" (Luca 1, 40-43).

A cinstit-o Fiul ei, Care in copilarie ii era supus (Luca 2, 51), iar mai apoi, pe Cruce fiind, S-a ingrijit de ea, dand-o in seama Apostolului Ioan (Ioan 19, 26-27).

Au cinstit-o oamenii din multime, fericind-o pentru a fi nascut pe Fiul lui Dumnezeu. Iar Fiul ei a intarit aceasta cinstire, zicand: "asa este" (Luca 11, 27-28).

Ea insasi a grait sub insuflarea Duhului Sfant, ca "I-a facut marire. Cel Puternic" si ca de acum "o vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48-49).

Iata de ce se cuvine ca si noi, cu atat mai mult, sa cinstim pe Sf. Fecioara Maria.


182. Este mai mare cinstirea Sf. Fecioare Maria decat cinstirea adusa altor sfinti?

Da, este mai mare, pentru ca ea este cea dintai intre sfinti. Iata de ce cinstirea adusa ei o numim preacinstire, iar pe ea, Preacinstita.

183. De ce Sf. Fecioara Maria este cea dintai intre sfinti?

Este cea dintai intre ei, pentru ca a primit de la Dumnezeu cinstea cea mai mare, de a naste pe Mesia. Zamislind in pantecele ei pe Mesia, de la Duhul Sfant, ea a fost curatita de pacate, ca nici un alt om, oricat de sfant ar fi fost acesta.

Ea a fost apoi vestita de Dumnezeu si de profeti ca va avea o deosebita cinste, cum nu s-a mai spus despre nici un alt sfant.

Despre Ioan Botezatorul stim ca a fost cel mai mare intre profeti (Luca 7, 28), deoarece insasi venirea lui a fost profetita de alti profeti (Matei 3, 1; Isaia 44, 3).

Sf. Fecioara Maria este insa cea dintai intre sfinti, de aceea si cinstirea ei este preacinstire. >>
http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism09.html

<<Sigur că cei care merg la biserică, şi stau şi nu urmăresc, nu pot să înveţe ceva, dar cei care urmăresc alcătuirile de la sfintele slujbe învaţă. Nu se poate să nu înveţe. Şi sfintele slujbe sunt în aşa fel alcătuite încât chiar dacă cineva nu s-ar gândi anume la Maica Domnului, totuşi e pus în situaţia să se gândească.

De pildă în Ectenia Mare şi în Ecteniile Mici oricum e pomenită Maica Domnului când se spun cuvintele: "Pe Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, Mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii să o pomenim. Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm". Aşa auzim în biserică. Deci suntem îndemnaţi să pomenim pe Maica Domnului.>>

<<Maica Domnului a fost şi este locaş al dumnezeieştii Treimi. Aşa i-a spus îngerul când Preasfânta Fecioară a întrebat la Buna Vestire "Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?"

Ea a auzit de la înger atunci: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 34-35). Aici sunt cele trei persoane ale Sfintei Treimi care se unesc în Maica Domnului din clipa în care S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu prin umbrirea de sus a Tatălui şi prin lucrarea Sfântului Duh.

Deci "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri - deci e vorba de Duhul Sfânt şi de Tatăl - şi Sfântul care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema", e vorba de Dumnezeu Fiul.

Deci Maica Domnului devine locaş al Preasfintei Treimi. Devenind locaş al Preasfintei Treimi, Maica Domnului poate să ne ajute să ni se curăţescă şi mintea noastră ca să devenim locaşuri ale Preasfintei Treimi. Şi locaş al Preasfintei Treimi Maica Domnului este în veşnicie: "curăţeşte mintea mea cea întinată cu tot felul de păcate şi o fă locaş înfrumuseţat al Preasfintei Treimi".

Numai dacă suntem locaşuri înfrumuseţate ale Preasfintei Treimi, prin mijlocirea Maicii Domnului, putem să lăudăm mărirea şi mila cea nemăsurată a Maicii Domnului, noi, netrebnicii robii ei.


Deci noi suntem cinstitori, preacinstim pe Maica Domnului, suntem măritori ai Maicii Domnului. Fără aceasta nu există Ortodoxie.>>

(Conferință a Părintelui Teofil Părăian despre Maica Domnului în Ortodoxie, 20 august 1995)
http://www.agoracrestina.ro/bibliote...ortodoxie.html


"Ea nu L-ar fi putut purta pe Cuvântul lui Dumnezeu în trup, dacă nu ar fi primit mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu în inimă." ( Mitropolit Kalistos Ware)

Fragment din „Rugăciune de cerere către Presfânta de Dumnezeu Născătoarea (Facere a lui Pavel Monahul din Mânăstirea "Făcătoarei de bine")
(Se spune la Pavercenita Mare)

”Nepătată, neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, Stăpână care pe Dumnezeu-Cuvântul, cu oamenii, prin preaslăvită naşterea ta L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce ştii singură nădejdea celor fără de nădejde şi celor biruiţi ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine şi tuturor creştinilor scăpare.”
(Sursa: Carte ortodoxa de rugaciuni, Tiparita cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, 1994)

<<Maica Domnului e ca un rai. Când avem legătură cu Maica Domnului în conştiinţa noastră, în gândurile noastre, în simţirile noastre, e ca şi când am fi intrat în rai. E o bucurie de rai de-a fi în legătură cu Maica Domnului.

Pe Maica Domnului o numim "rai cuvântător", "rai de taină". Bucuria din legătura cu Maica Domnului este o trăire a raiului.

Mi-aduc aminte, a fost odată la noi la mănăstire o împrejurare mai grea şi mama a zis: "Apoi, dacă nu mai poţi sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni". E ceva atât de înduioşător ... Vedeţi ce înseamnă inima de mamă? Nu te lasă niciodată. Te lasă alţii, nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizează, te împing, te asupresc. Aşa ceva nu poate face mama! Pot face străinii, dar cine are inimă de mamă, nu poate. "Apoi, dacă nu mai poţi sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni ...".

Dacă mama cea pământească poate face aşa ceva, gândiţi-vă la Maica Domnului! Maica Domnului să ne părăsească vreodată? Se poate cumva să ne părăsească Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru că este mamă, pentru că are inimă de mamă. Noi zicem "Maica Domnului" ca şi când am zice un titlu. Or, noi trebuie să ştim că Maica Domnului este mamă. Şi nu este mamă numai pentru Domnul Hristos, este mamă pentru toţi cei care vrem s-o avem de mamă. "Tu dacă nu mai poţi sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni." Apoi să ştiţi că Maica Domnului zice tot aşa către noi.

Se zice că un copil îşi căuta mama. "Nu aţi văzut-o pe mama?", întreba copilul. Şi cineva îi spune: "Mă copile, am văzut o femeie, a trecut adineaori pe aici". Dar zice copilul: "Eu nu caut o femeie, eu o caut pe mama". Nici mamele noastre nu sunt o femeie ca toate femeile, ci sunt unice faţă de celelalte femei.

Deci despre Maica Domnului, dacă îngerul a spus: "Binecuvântată eşti tu între femei", nu mai avem noi alt cuvânt să spunem că ea a fost o femeie ca toate femeile, pentru că nu a fost o femeie ca toate femeile.

Cred că Maica Domnului va fi bună şi cu necinstitorii ei sau, în orice caz, va fi bună cu cei care nu o cinstesc pur şi simplu, nu că au ceva împotriva Maicii Domnului, pentru că este bună şi o să îi înţeleagă şi pe cei care sunt cuprinşi de neputinţa aceasta a mândriei sau de păcate care nu-i lasă să înţeleagă lucrurile aşa cum sunt, pentru că nu se lasă conduşi de Biserică.

Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, zicea că: "în mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă". Aşa că Maica Domnului o să îi înţeleagă pe cei care au avut minte strâmbă, iar noi dorim ca oamenii să aibă măcar bucuria pe care o avem noi din faptul că suntem cinstitori ai Maicii Domnului.>>
(Arhimandrit Teofil Paraian)

http://www.rostonline.org/rost/mar20...-cuvinte.shtml

[myself00]

În prealabil postat de Nastya

Ea insasi a grait sub insuflarea Duhului Sfant, ca "I-a facut marire. Cel Puternic" si ca de acum "o vor ferici toate neamurile" (Luca 1, 48-49).

For He that is mighty hath done to me great things and holy is His name;

De aici se înțelege: Făcutumi-a lucruri mărețe! Nici de cum mărire.

Din câte știu biblia ortodoxă provine dintr-o versiune King James mai actualizată.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Noi zicem "Maica Domnului" ca şi când am zice un titlu. Or, noi trebuie să ştim că Maica Domnului este mamă.

Extraordinară precizare!, consider...
Pompa triumfalistă, clădită pe temelia micimii sufleteşti şi pe răceala afectivă, pe inima de piatră, se repede desigur la titluri şi alte sclifoseli zadarnice, culminînd cu Academia şi Preşedinţia. Pe care le proiectează până în Ceruri, inventînd pe-acolo pompe similare şi onoruri lumeşti. Ce caraghioslâc!
Deşertăciunea e mereu însoţită de împietrire neroadă şi viţeversa.

Dar a avea o relaţie personală cu Maica Domnului, a te simţi al Ei, copil protejat de Ea, ocrotit şi hrănit, iubit... E un simţământ cu totul minunat. Ferice de cei care îl trăiesc!
Cât despre ceilalţi....
Poate că tocmai asta îi supără: impresia că dreptmăritorii creştini fac un singur lucru, acela de a ridica pe un soclu artificial o femeie... Evident că nu asta fac dreptmăritorii, însă... uneori cei care se consideră creştini lasă de înţeles că de fapt cam asta fac. Şi primesc critica (desigur strâmbă în raport cu miezul credinţei noastre) pe care o merită comportamentele izvorâte din mintea noastră nu tocmai înţelegătoare, nu tocmai lucidă şi îndrăgostită de Viaţă ci deseori doar de vieţi...

Să ia aminte, cei rău-credincioşi, că Maica Domnului e mama noastră, a fiecăruia dintre noi. Şi că e o strategie neînţeleaptă să îţi respingi Maica iubitoare. Pentru ce să te lipseşti de asemenea Iubire şi Putere lucrătoare? Pentru un pumn de brice şi un fulg de pitulice?...

[myself00]

În prealabil postat de cezar_ioan

Extraordinară precizare!, consider...
Pompa triumfalistă, clădită pe temelia micimii sufleteşti şi pe răceala afectivă, pe inima de piatră, se repede desigur la titluri şi alte sclifoseli zadarnice, culminînd cu Academia şi Preşedinţia. Pe care le proiectează până în Ceruri, inventînd pe-acolo pompe similare şi onoruri lumeşti. Ce caraghioslâc!
Deşertăciunea e mereu însoţită de împietrire neroadă şi viţeversa.

Dar a avea o relaţie personală cu Maica Domnului, a te simţi al Ei, copil protejat de Ea, ocrotit şi hrănit, iubit... E un simţământ cu totul minunat. Ferice de cei care îl trăiesc!
Cât despre ceilalţi....
Poate că tocmai asta îi supără: impresia că dreptmăritorii creştini fac un singur lucru, acela de a ridica pe un soclu artificial o femeie... Evident că nu asta fac dreptmăritorii, însă... uneori cei care se consideră creştini lasă de înţeles că de fapt cam asta fac. Şi primesc critica (desigur strâmbă în raport cu miezul credinţei noastre) pe care o merită comportamentele izvorâte din mintea noastră nu tocmai înţelegătoare, nu tocmai lucidă şi îndrăgostită de Viaţă ci deseori doar de vieţi...

Să ia aminte, cei rău-credincioşi, că Maica Domnului e mama noastră, a fiecăruia dintre noi. Şi că e o strategie neînţeleaptă să îţi respingi Maica iubitoare. Pentru ce să te lipseşti de asemenea Iubire şi Putere lucrătoare? Pentru un pumn de brice şi un fulg de pitulice?...

O întrebare! Cum o vedeți dvs pe Maica Domnului?
Adică ce atribute îi atribuiți!

[cezar_ioan]

Ca tot creştinul ortodox de pe la noi din sat.
Şi aşa cum am învăţat inclusiv din paginile pe care le-am postat în acest thread, ca selecţii din cartea "Viaţa Maicii Domnului". Vă rog să revedeţi postările/citatele, dacă doriţi o lectură pe care o consider binefăcătoare sufletului omenesc.