|
#81
|
|||
|
|||
Citat:
Toporul a fost pus la radacina fiecaruia dintre noi,cum a spus Sfantul Ioan Botezatorul.Exista timp,dragoste si indelunga rabdare a lui Dumnezeu dar nu stim cand ni-se termina acel timp asa ca momentul pocaintei este acum.Mantuitorul cu acest mesaj si-a inceput drumul printre noi: ,,S-a împlinit vremea și s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie."(Marcu 1,15).Nu cred in nici o forma de credinta a nostra care nu are la baza o pocainta profunda,sincera,temelie a dorintei de a o rupe cu pacatul,de a lupta cu tot sufletul impotriva lui,partea nostra umana din imbratisarea conclucrarii cu voia lui Dumnezeu.Nu are cum sa fie o credinta vie ci doar o moarta parere de sine,adoarme ideea de nevrednicie.Sunt oameni,si am intelegerea la ceea ce spun,care nu s-au pocait niciodata din simplul motiv ca se cred nu atat de pacatosi incat sa se pocaiasca,se cred drepti.In ziua de azi acesta notiune,profund hristica,este batjocorita,aruncata intr-o indepartata decizie fatala,minimalizata sau si mai grav,asta m-a lasat fara replica,considerata a fi cumva un fel de apanaj bizar,exterior credintei,bigot.Fariseu nu are nevoie de pocainta da vamesu cu greu ridica capul.A spus Hristos cine a plecat spre Imparatie. Cum ati citat si dvs ,,Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul"iar acesta cautare are la baza pocainta.Este exemplul tuturor sfintilor,nu am auzit de un sfant fara pocainta.Nu exista cautare cat timp esti mandru sau cat timp te vezi cum vrei tu si nu cum esti in fata lui Dumnezeu.Asta este o amagire cracena.Nu ai cum sa intelegi o farama din dragostea lui Dumnezeu fara pocainta,pt ca abia atunci vezi intinderea infinita a dragostei Sale,cum spunea Apostolul Pavel: ,,Vrednic de credință și de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Timotei 1,15) Eu cred ca va veni vremea cand noi oamenii va trebui sa lasam tot gunoiul nostru in spate si sa ne pocaim sincer in fata lui Dumnezeu,pt tot ceea ce facem.Sa-L rugam sa ne ridice din tarana din care am plecat si in care ne vom intoarce si sa ne duca privire mai intai in noi si apoi la cei din jur,pt ca omul care este transformat va fi ca o lumina pentru ceilalti,pe cand cel intunecat va sadi doar intunericul in care se va duce.Cred ca este unul dintre aspectele cele mai evitate,uitate si dispretuite: pocainta.Judecarea aproapelui este insa la ordinea zilei si cu aceea masura vom si noi judecati iar pustiul din noi ne va acuza.Cum sa ierti cand tu nu simti ca ai avea nevoie de iertare,cum sa iubesti cand nu cunosti cat de putin meritai si cat de mult ai fost iubit,cum sa te jertfesti cand tu nu aveai nevoie sa se jertfeasca Hristos pentru tine...cum? Parintele Galeriu,un model de traire in smerenie,spunea ca pocainta este ,,un curent continuu de viata spirituala. Un neincetat flux si reflux, apus si rasarit, inceput nou si bun.Exista deci in cainta o forta de trezire, de luminare in har: "Pacatul cedeaza harului care patrunde sufletul asa cum intunericul cedeaza luminii".Asadar, in pocainta crestina noi biruim pacatul prin cainta, dar il si depasim prin creatie si nastere din nou. In acest fel nu punem doar o frana pacatului, care poate insenina uneori chiar o franare a firii, ci energiile care ii slujeau le consacram pe de-a-ntregul unei vieti de slujire binelui si adevarului, lui Dumnezeu si aproapelui." Dumnezeu sa ne ajute!+ Last edited by Pelerin spre Rasarit; 02.08.2012 at 21:11:23. |
#82
|
|||
|
|||
Pai da, cam asa ceva...:)
(Poate ne mai zici totusi cate ceva despre distinctia si legatura dintre cainta si pocainta, apoi despre bucuriile credintei... Nu de alta, dar tocmai mi-a explicat cineva azi cum a scapat de vinovatia si sentimentul de culpabilitate, pe care zicea ca i le indusesera "popii astia", care "te acuza" si te fac sa te caiesti pana innebunesti / asa zicea iluminata faptura, si mai tinu sa precizeze ca no problem, acum ea vorbeste liber cu Dumnezeu si simte/vede/constata cum Domnul face in fiecare zi minuni pentru ea... ma rog, tot delirul... Apropos, a terminat repede cu culpabilitatile trecind la fapte bune: tocmai si-a inselat sotul, in sfarsit, dupa ani de chin, zicea... Si se simte "libera", in comuniune cu Dumnezeu, fiica a Lui, iubita, mireasa etc. Iti sta mintea-n loc, nu alta, cand intalnesti cate un iluminat din asta!) Last edited by ioan cezar; 03.08.2012 at 02:04:07. |
#83
|
|||
|
|||
Citat:
„Deschide-mi ușile pocăinței, Dătătorule de viață! “ Cuvântul grecesc pentru pocăință este „metanoia”. În sens literal acesta înseamnă schimbarea minții, a modului de a cugeta. Cu alte cuvinte, pocăința este schimbarea atitudinii, a modului de a gândi, schimbarea omului lăuntric său. Pocăința este revizuirea părerilor omului, este schimbarea vieții lui.Cum poate să aibă ea loc? La fel cum se întâmplă atunci când un om ajunge într-o cameră întunecată, care deodată este luminată de razele soarelui: cât timp a privit camera în întuneric, i se părea într-un anume fel: multe din cele aflate acolo nu le vedea, și nici nu presupunea că se află acolo. Multe lucruri și le închipuia cu totul altfel de cum erau de fapt. Trebuia să se miște cu grijă, întrucât nu știa unde se află obstacolele. Dar iată, camera se luminează, el vede totul limpede și se mișcă liber. Același lucru se petrece și în viața duhovnicească. Când suntem cufundați în păcate iar mintea noastră este ocupată numai de grijile lumești, nu luăm aminte la starea sufletului nostru. Suntem nepăsători la starea noastră lăuntrică și mergem neîncetat pe o cale greșită, fără să ne dăm seama de asta.Dar iată, o rază a luminii dumnezeiești pătrunde în sufletul nostru. Câtă murdărie vom vedea atunci în noi înșine! Cât neadevăr, câtă minciună! Cât de dezgustătoare ne vor apărea atunci multe gesturi ale noastre, pe care ni le închipuisem că sunt strălucite! Vom înțelege limpede că mergem pe căi greșite. Și vom înțelege clar care-i calea cea bună. Dacă vom conștientiza nimicnicia duhovnicească, păcătoșenia noastră, și vom dori din tot sufletul să ne îndreptăm, suntem aproape de mântuire. Din adâncul sufletului vom striga către Domnul: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă după mila Ta!”, „Iartă-mă și mă mântuiește!”, „Dă-mi să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu!”.Să ne grăbim să ne iertăm unul altuia toate supărările și mâhnirile. Fie ca întotdeauna să auzim cuvintele Evangheliei din Duminica Iertării: „Că de veți ierta oamenilor greșalele lor, ierta-va și vouă Tatăl vostru Cel Ceresc; iar de nu veți ierta oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșalele voastre” (Matei 6, 14). Last edited by Pelerin spre Rasarit; 03.08.2012 at 09:55:43. |
#84
|
|||
|
|||
Multumesc Pelerinule pentru cuvantul tau ziditor de nadejde in Domnul!
Cat despre femeia cu pricina, am povestit nu cu vreo intentie de defaimare sau alte soiuri ale rautatii, ci cu obida in mine pentru vechea tema: inselarea... a trai in inselare... a crede ca ai rezolvat deja ceea ce constituie o carte plina, mereu deschisa, cu exercitii si probleme pentru copilul duhovnicesc dinlauntrul nostru. A o tuli din exercitiul neincetat al Tainei, pe campii "luminate" cu ... lanternele ochilor rosii, de lupi hamesiti... Ciuda imi e cand ma vad pacalit si mai vad si pe altii... Ciuda ca suntem, ma rog, sunt eu mai intai atat de usor de dus de nas de catre amicul acela priceput a flutura fantasme pe sub tample... El este cel care se straduieste mereu, in baza dorintelor noastre intretesute cu patimi, sa ne asigure ca greul e de fapt usor, ca omul e deja in gratia divina, ca, pe scurt, taina vietuirii fiecaruia nu mai e deschisa, ci a fost lamurita. Iar copilul prost din mine il si crede, repejor... Or, asta inseamna fix a te sustrage de la viata, de la catarat, de la cautare (si scurta odihna) binecuvantata. Inseamna a muri nitel, pur si simplu, pe loc. Sufleteste vorbesc, mai intai. Din fericire copiii au si Parinti, au si Doctori, are Cine sa le poarte de grija, pana se mai cumintesc si ei, se mai inteleptesc, cu vremea... Last edited by ioan cezar; 03.08.2012 at 15:11:20. |
#85
|
||||
|
||||
Citat:
Dumnezeu sa ne ierte sa ne tamaduiasca si sa ne manutiasca. Amin.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit"; |
#86
|
||||
|
||||
Citat:
In rest :"Dumnezeu sa ne ierte sa ne tamaduiasca si sa ne manutiasca. Amin." Sau :"Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos."
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) Last edited by cristiboss56; 11.08.2012 at 21:24:24. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Credeti ca diavolul ne cunoaste gandurile? | zoridezi | Generalitati | 70 | 30.10.2013 04:13:32 |
Cunoaste-te pe tine insuti | florin.oltean75 | Generalitati | 12 | 10.01.2012 16:39:59 |
cunoaste cineva? | Ioana-Andreea | Preotul | 2 | 21.03.2010 21:36:18 |
Dumnezeu ne stie si gandurile... | silverstar | Generalitati | 3 | 29.09.2008 23:23:05 |
Sper sa-mi lumineze Dumnezeu gandurile | veilur | Generalitati | 56 | 22.03.2008 09:46:20 |
|