Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[preamultadezbinare]

În prealabil postat de osutafaraunu

nu există nicio referinţă[/u] la "nemurirea sufletului", ori la "părăsirea sufletului de corp".

Da,cam asa am observat si eu..."locuinta mortilor"este pamantul,groapa,mormantul,in nici un caz IADUL unde sufletele se chinuie de nu stiu cate mii de ani incoace(de la"facerea lumii",mai precis)

[sofiaiuga]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mai intai se pune problema ca unele culte inteleg starea omului de dupa moarte ca un somn inconstient in asteptarea Judecatii, ceea ce pentru ortodocsi este o idee inacceptabila.

ferice de cei care se afla dupa moarte in loc de odihna,in loc de verdeata de unde a fugit suspinarea...cum se roga biserica ortodoxa pt.ei...in rest totul e doar teorie,credinta sau necredinta!

[Savonarola]

În prealabil postat de osutafaraunu

Dacă nu aţi văzut, mai căutaţi...

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...837#post395837

Acolo este evident vorba despre altceva. Însă din nou aţi evitat prima parte a versetului şi consecinţele logice care decurg din aceasta, şi anume constituţia omului ca fiind din trup şi suflet, precum şi continuitatea existenţei sufletului după moartea fizică a omului.

[Savonarola]

În prealabil postat de stefan florin

Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu făcut cu duhul, Cu care S-a coborât şi a propovăduit şi duhurilor ţinute în închisoare, (1 Petru 3: 18-19)

Ştefan Florin ai găsit foarte bine versetele. Este în primul rând vorba despre 1 Petru 3:18-20. Ai sesizat foarte bine că Hristos predică duhurilor ţinute în închisoare. Care duhuri ? Versetul 20 spune că duhurile sunt aceia care în trecut, odată au fost necredincioşi. Când au fost necredincioşi ? Tot versetul 20 ne spune că au fost necredincioşi în zilele lui Noe. Prin urmare este evident că acei oameni, care fuseseră necredincioşi în zilele lui Noe, morţi însă fiind, totuşi au primit predica sau predania Mântuitorului Hristos, acolo în închisoarea în care erau ţinuţi. Deci, Hristos Însuşi predică acestor duhuri ale acelor oameni morţi de atâta vreme. Concluzia este evidentă, şi anume aceea că omul continuă să existe, să trăiască după moarte, într-o formă spirituală (în acest versete se menţionează prin „duh”, la Matei 10:28 se menţionează prin „suflet”). Acestor eu-uri spirituale ale acelor oameni, eu-uri care continuau să existe după moartea lor, chiar şi după multă vreme, Hristos le-a predat şi evident asta conduce şi la concluzia nu doar a existenţei spirituale după moartea fizică, ci şi la concluzia existenţei spirituale conştiente, pentru că erau evdient conştiente de vreme ce au primit predania lui Hristos.

Pe lângă aceste versete, mai este încă un verset tot în epistola întâia a lui Petru, şi anume 1 Petru 4:6 „Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.” care de asemenea vorbeşte despre predania sau evanghelizarea acelora care erau în moarte. Este evidentă corelaţia acestui verset cu cele de mai sus din aceeaşi epistolă a sfântului apostol Petru. Aceleaşi concluzii se pot trage, şi anume aceea a existenţei fiinţei umane într-o formă spirituală după moartea fizică şi a existenţei conştiente pentru că numai nişte făpturi conştiente puteau primi predania, evanghelia. Acestea confirmă încă o dată cele spuse de Hristos la Matei 10:28 despre constituţia omului din trup şi partea spirituală, elemente care se despart la moartea fizică a omului, trupul fiind atins de moarte, dar partea spirituală continuând să existe şi să existe conştient.

Există deci multe versete biblice care infirmă doctrinele adventiste puse în discuţie, printre care Matei 10:28, 1 Petru 3:18-20, 1 Petru 4:6, precum şi multe altele. Toate acestea, precum şi altele contrazic flagrant doctrina nebiblică a adventiştilor. Doctrina adventistă nu este biblică, este doar o interpretare greşită a Scripturii, interpretare greşită cu care această sectă duce multă lume, mai puţin pregătită intelectual şi teologic, în înşelare. Evident este doar una dintre multele înşelări ale acestei secte pseudo-creştine.

[Savonarola]

În prealabil postat de grasu77

1. Din acest verset vedem ca "sufletul" piere, nu este nemuritor.
2. In Sfanta Scriptura, cuvantul "suflet" are mai multe intelesuri: fiinta vie, viata, simtaminte. Niciodata nu semnifica ceva care seamana cu o fantoma (se desprinde de mort si incepe sa bantuie pe la stresini si prin vazduh).
3. In versetul postat, Domnul Iisus Hristos ne vorbeste despre pedeapsa finala, adica pierderea vietii (a sufletului) pentru totodeauna, fara posibilitatea invierii (nimicirea, pierderea in gheena).
4. Poti spune, ca un martir (ucis de altii) nu si-a pierdut sufletul (viata) definitiv. El va fi inviat (va reprimi viata) pentru a o mosteni pe vecie. "cine-si pierde sufletul lui pentru Mine îl va gãsi". (Matei 10:39 - verset vecin cu cel postat de tine). Alte traduceri (toate cate le-am cercetat) spun: "cine-si va pierde viata pentru Mine o va castiga". Ambele variante mi se par corecte. "Suflet" (psyche - in greaca) semnifica viata.

Interpretarea ta este greşită la Matei 10:28. Şi asta pentru că, dacă cel ucis nu îşi pierde definitiv viaţa (sau sufletul, cum încerci să insinuezi) adică sulfetul lui nu moare (sau viaţa lui nu moare definitiv, aşa cum încerci să insinuezi), şi asta din perspectiva viitoarei învieri, când şi-ar reprimi viaţa, atunci asta duce la concluzia că acelaşi lucru se poate spune nu doar despre sufletul omului (anume că acesta nu poate fi ucis de oameni) ci şi despre trupul său, pentru că din pespectiva învierii nici acesta nu este sortit unei morţi definitive. Prin urmare, ar însemna că Hristos Se contrazice pe Sine Însuşi. Deci, în prima parte a versetului de la Matei 10:28 nu este vorba despre varianta pe care cu viclenie încerci să o insinuezi, pentru că dacă sufletul nu poate fi distrus definitiv, nu poate fi omorât de oameni, fiind destinat învierii, atunci în mod logic şi despre trup se poate spune, din aceeşi perspectivă a învierii, că nu poate fi cu adevărat ucis de oameni. Şi totuşi Hristos spune clar că trupul lor poate fi ucis de oameni, pe când sufletul nu, şi prin urmare toată ipoteza ta este invalidată.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Savonarola

Acolo este evident vorba despre altceva.

Dacă "evident" e vorba despre altceva, spuneţi dumneavoastră despre ce e vorba. Sau vă faceţi că nu vedeţi că sufletul poate fi ucis [de către Dumnezeu], ba mai mult: poate fi pierdut (făcut să piară). Mai exact, conform verbului din original [άπόλλυμι] poate fi distrus, nimicit, neantizat.

"Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena." (Matei 10,28)

Acelaşi verb este folosit în textul de aur al Bibliei Ioan 3,16 unde este mai evident contrastul între viaţa veşnică a celor mântuiţi şi pieirea, distrugerea, neantizarea cu consecinţe veşnice a celor răi. Textul acesta stă ca o dovadă că sufletul departe de a fi "nemuritor" în Iad, poate fi nimicit de Dumnezeu în pedeapsa finală.

În prealabil postat de Savonarola

Însă din nou aţi evitat prima parte a versetului şi consecinţele logice care decurg din aceasta, şi anume constituţia omului ca fiind din trup şi suflet, precum şi continuitatea existenţei sufletului după moartea fizică a omului.

Prima parte a versetului nu este o lecţie de anatomie/antropologie, ci mai degrabă se referă la faptul că ucigaşii pot să ne distrugă trupul, dar spiritualitatea, caracterul, ba!

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Savonarola

Există deci multe versete biblice care infirmă doctrinele adventiste puse în discuţie, printre care Matei 10:28, 1 Petru 3:18-20, 1 Petru 4:6, precum şi multe altele. Toate acestea, precum şi altele contrazic flagrant doctrina nebiblică a adventiştilor. Doctrina adventistă nu este biblică, este doar o interpretare greşită a Scripturii, interpretare greşită cu care această sectă duce multă lume

Aceste "multe versete biblice" (în număr de 3!!) sunt răstălmăcite de dvs. exact aşa cum acuzaţi. În schimb, nu aţi venit încă până acum cu un singur verset care să "contrazică flagrant doctrina nebiblică a adventiştilor", recte: un verset care să vorbească de "nemurirea sufletului", ori de "părăsirea trupului de către suflet". Ca să nu mai vorbim de faptul că Biblia se exprimă foarte clar "morţii nu mai ştiu nimic".

[Savonarola]

În prealabil postat de osutafaraunu

Prima parte a versetului nu este o lecţie de anatomie/antropologie, ci mai degrabă se referă la faptul că ucigaşii pot să ne distrugă trupul, dar spiritualitatea, caracterul, ba!

Nu este adevărat. Pentru că din perspectiva adventistă, sufletul încetează de a mai exista la moarte, şi asta pentru că voi susţineţi (şi susţineaţi) că sufletul ca fiinţare există din momentul unirii trupului uman cu suflarea de viaţă. Ori la despărţirea lor prin moarte, sufletul practic încertează de a mai fiinţa; nici măcar mort nu se poate numi, ci pur şi simplu consecinţa este că acesta (sufletul ca fiinţare) încetează pur şi simplu de a mai exista. Cel puţin până la înviere, aţi susţine voi. Însă este evident că până atunci "spiritualitatea, caracterul" sunt anihilate din punctul vostru de vedere.

Ori ceea ce tocmai i-am spus şi celuilalt sectant adventist este că această ipoteză este invalidată. Şi asta pentru că dacă, din perspectiva învierii, s-ar afirma aşa ceva despre suflet (despre aşa-zisa "spiritualitate" cu care încercaţi să ne aburiţi) ei bine, din aceeaşi perspectivă acelaşi lucru se poate spune şi despre trup, pentru că, din perspectiva învierii, nici acesta nu este cu adevărat omorât de oameni. Dar Iisus spune clar că trupul poate fi omorât de oameni, spre deosebire de suflet (de sinea spirituală, care nu poate fi ucisă de oameni) ori asta contrazice ipoteza voastră.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de Savonarola

Nu este adevărat. Pentru că din perspectiva adventistă, sufletul încetează de a mai exista la moarte, şi asta pentru că voi susţineţi (şi susţineaţi) că sufletul ca fiinţare există din momentul unirii trupului uman cu suflarea de viaţă. Ori la despărţirea lor prin moarte, sufletul practic încertează de a mai fiinţa; nici măcar mort nu se poate numi, ci pur şi simplu consecinţa este că acesta (sufletul ca fiinţare) încetează pur şi simplu de a mai exista. Cel puţin până la înviere, aţi susţine voi. Însă este evident că până atunci "spiritualitatea, caracterul" sunt anihilate din punctul vostru de vedere.

Domnule, în primul rând nu ne cunoşti punctul nostru de vedere - ai demonstrat-o cu prisosinţă până acum...
Şi apoi, Scriptura ne spune că spiritualitatea, caracterul, faptele bune rămân. Acestea nu se pierd. Mântuiţii vor învia cu gândirea proprie, cu caracterul curat pe care şi l-au format în decursul vieţii, cu faptele bune care nu se uită în veac.

"Şi am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăieşte Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei" (Apoc.14,13 - versiunea ortodoxă)

"Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice de morţii care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează" (Revelaţia 14,13 - versiunea NTR)

[Savonarola]

În prealabil postat de osutafaraunu

Aceste "multe versete biblice" (în număr de 3!!) sunt răstălmăcite de dvs. exact aşa cum acuzaţi. În schimb, nu aţi venit încă până acum cu un singur verset care să "contrazică flagrant doctrina nebiblică a adventiştilor", recte: un verset care să vorbească de "nemurirea sufletului", ori de "părăsirea trupului de către suflet". Ca să nu mai vorbim de faptul că Biblia se exprimă foarte clar "morţii nu mai ştiu nimic".

Din respectivele versete biblice, şi nu doar din acelea, dar acestea sunt prea evidente ca să mai poată fi răstălmăcite de adventişti, decurg în mod logic, pentru cei care nu sunt lavaşaţi pe creier, constituţia umană ca fiind din partea trupească şi partea sufletească sau spirituală, precum şi continuitatea existenţei şi a existenţei conştiente după moartea fizică a omului în partea lui sufletească (denumită aşa la Matei 10:28) sau denumită pneumatică (la 1 Petru 3:18-20).

Cât despre "nemurirea sufletului", aceasta nu am luat-o încă în discuţie, ci m-am concentrat pe aspectele de mai sus, pentru ca să fie cât mai evident şi pentru ceilalţi, nu doar pentru mine, înşelarea adventistă care răstălmăceşte Scriptura. Oamenii trebuie să ştie aceste lucruri şi să se ferească de această sectă pseudo-creştină, care minte şi minte fără nici un fel de ruşine chiar dacă ipotezele (aşa-zisele lor "doctrine biblice") sunt invalidate de Biblie.

Cât despre marota cu "morţii nu mai ştiu nimic", versetele de la epistola întâia a sfîntului apostol Petru sunt concludente. Atât 1 Petru 3:18-20 cât şi 1 Petru 4:6 spun clar că morţii sunt apţi de a fi conştienţi, pentru că altfel Hristos nu ar mai propovăduit duhurilor, sau morţilor după celălalt verset. Conştienţa lor în starea de moarte este evidentă. Altfel nu ar fi avut ce predanie să primească. Hristos nu este spiritist, "prietene"; voi răstămăciţi Biblia.