Poate deveni abstinenta o problema?

[dobrin7m]

Legat de acest aspect mai ales de trairea in doi va trebui cu totii sa intelegem ca adevarata traire intru Hristos a celor doi este atunci cand intre cei doi exista si a treia persoana, Hristos. Despre aceste aspecte atat de importante ne invata urmasii Sf. Siluan. Recomand cu drag sa ascultati conferinta Parintelui Zaharia din Essex, care explica cu atata frumusete trairea iubirii in familie, intre soti.

"In relatiile dintre noi avem nevoie de a treia Persoana. Asa cum preotii in timpul Sfintei Liturghii, atunci cand isi dau sarutarea pacii isi spun: “Hristos in mijlocul nostru!“, la fel trebuie sa fie si in viata noastra. In legatura noastra de iubire, Dumnezeu nu este intrusul, ci Cel ce o curateste si o desavrseste. El este Cel ce o apara si in marea si vesnica Lui iubire o intareste si o insufla. Tocmai de aceea cautam adapost in Biserica, unde harul lui Dumnezeu in Taina Cununiei, va sfinti legatura cuplului, asa incat barbatul si femeia sa se completeze unul pe altul cu darurile lor si sa impreuna-lucreze la desavarsirea lor, care se va vadi, nu numai in legatura lor de iubire din aceasta viata, ci si in Imparatia ce va sa vie. Domnul a zis: “Fara Mine nu puteti face nimic“.
Daca vom fi incredintati ca a cauta o legatura ideala si desavarsita cu un om este o mare amagire, atunci vom intelege ca dorul nostru cel adanc si tainic dupa o iubire poate sa-si afle implinirea numai in Dumnezeu, Facatorul, Proniatorul si Mantuitorul nostru. Va incepe atunci, intre noi si Dumnezeu o aventura nesfarsit de creatoare si datatoare de viata. Cu cat se va intari mai mult legatura dragostei noastre cu Dumnezeu, cu atat va deveni mai curata si mai puternica si oricare dintre legaturile noastre cu semenii nostrii. Dragostea noastra va fi atunci una sanatoasa si ancorata in perspectiva singurei iubiri adevarate care este insusi Hristos. Numai atunci va avea ea valoare, pentru ca va fi libera, adica fara de pacat.
Prezenta patimii trupesti tulbura mintea si impiedica sporirea duhovniceasca a omului si dobandirea iubirii dumnezeiesti. Toata iubirea traita in afara lui Dumnezeu este ontologic autodistrugatoare. Daca legatura noastra verticala cu Dumnezeu este adevarata si puternica atunci orice alta legatura orizontala va fi autentica si puternica." Arhim. Zaharia Essex Anglia

[anna21]

Oana 72 are un comentariu de bun simt. Raul nu se indreapta cu alt rau, ci cu intelegerea neputintei celuilalt.

Nu mai comentez ambitia ta nefireasca de a dovedi cu tot dinadinsul celuilalt ca ai dreptate (si ma refer la majoritatea replicilor tale de pe acest thread). Sunt convinsa ca nu-i intelegi originea diabolica.. Ca sa preiau tema ta favorita: cine nu intelege, nu intelege :)

Dar inca astept opinii din sfintii parinti ca nevasta trebuie sa stea ca lemnul.

Succes.

În prealabil postat de dobrin7m

Imi pare tare rau ca nu poti intelege asta. Dar te inteleg ca nu poti intelege , netrecand prin asa ceva.

Atunci cand Domnul iti poarta gandurile, cand rugaciunea ta este neincetata, ea curge singura tot timpul in toate momentele si in toate clipele vietii. Domnul se roaga pentru tine, si asa cum spunea un batran monah imbunatatit (Parintele Paisie Aghioratul) tu stai asa, si el se roaga pentru tine. Atunci nu mai ai simtirea celor pofticioase trupesti mai ales in zilele interzise. Nu tu stai ca lemnul intre lemne ca asa vrei ci Domnul lucreaza prin tine si il face pe celalalt sa inteleaga lucrarea Lui. Prin Domnul nu mai simti pentru ca pacatul nu te mai atinge. pentru ca tu strigi Domnului in tine sa te ajute, sa ajute jumatatea ta sa inteleaga si ea. Si Domnul negresit ca ajuta.
Iar atunci cand toate sunt facute cu respectarea Legii, Domnul binecuvinteaza si bucuria trairii alaturi de jumatatea ta este deplina. Simti binecuvantarea lui Dumnezeu si o va simti si aproapele tau.
Prin tine simte aproapele tau lucrarea Domnului si singur va intelege cand este binecuvantat si cand nu.

Aceasta expresie "ca lemnul intre lemne" daca ai avea bunavointa sa citesti un pic mai sus pe acest thread vei vedea ca este explicata in postarea despre viata Sf. Simeon cel Nebun dupa Hristos.

Invatatura mea nu este daunatoare ci este practica trairii intru Hristos. Imi deschid inima si sufletul voua oamenilor, cine vrea sa primeasca bine cine nu, nu.

Insa daca vei sta ca lemnul intre lemne dorind tu sa inveti partenerul si pedepsindu-l ca nu intelege, cu siguranta ca vei strani mania jumatatii tale. De aceea zici tu acum ca nu e universal valabil. Deci un lucru extrem de important pe care nu l-ai inteles este acesta: de la cine pleaca actiunea: de la tine incercand cu mandrie sa impui sau de la Dumnezeu. cand vine de la Dumnezeu aduce pace, intelegere si iubire. cand vine de la tine, din mandria ta aduce neintelegere si dezbinare.
Nepricepand aceasta unii zic, nu e universal valabil.

Primul pas pe care va trebui sa il faca cineva este sa se lase in voia lui Dumnezeu. Iar in situatile dificile, va trebui sa ceara lui Dumnezeu cu inima curata sa ii dea intelepciune si sa ii arate ce are de facut. Domnul degraba va alerga la el si il va invata.

[adam000]

Nu iti rastalmacesc eu cuvintele, ci tu te exprimi intr-un mod din care (fara o baza de cateheza prealabila a cititorului) se intelege cu totul altceva decat vrei sa spui. Ori pe acest forum intra nu numai oameni inaintati in crediinta, ci si oameni care sint botezati ortodocsi dar nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei. Pe acestia ii poti sminti cu felul in care te-ai exprimat. Bine macar ca acum ai explicat ce vroiai sa spui, ca sa nu mai existe acele ambiguitati de exprimare (exprimare partiala, bazata pe presupuneri) ale tale, de care pina la urma aparent ti-ai dat si tu seama:

În prealabil postat de dobrin7m

de aceea nici nu am dezvoltat aici asta crezand ca toti ortodocsii stiu foarte bine ca toate de la Domnul sunt.

Iata un exemplu de exprimare ambigua (deficitara?) a ta:

Ps:Cuvintele mele:
"Daca ati fi citit mai multe postari ale mele din trecut, ati fi vazut ca am sustinut intotdeauna ideea ca un sfant a fost mai intai un pacatos care s-a pocait, s-a curatit. insa atat de mult s-a nevoit incat a ajuns sa se sfinteasca. Iar cel care a devenit sfant acela exprima idealul nostru pentru al urma. "

exprima cumva ideea ca s-a sfintit singur? ca s-a pocait singur? ca s-a curatit singur?
nici nu ma gandeam ca un ortodox ar putea gandi sau crede de un alt ortodox ca poate gandi ca se curata, se pocaieste si se sfinteste singur.

Atunci cand spui de ex "copilul a ajuns sa se plinga", interlocutorul intelege ca actiunea este savarsita de catre "copil" (autorul actiunii este copilul - asa se intelege dintr-o astfel de exprimare). Atunci cand spui "un cangur s-a plimbat", interlocutorul intelege ca autorul actiunii a fost cangurul. Asa si tu cand spui ca "un pacatos s-a curatat" interlocutorul intelege ca autorul actiunii a fost pacatosul. Cand tu spui "un sfant s-a nevoit" interlocutorul tau intelege ca autorul actiunii de nevoire este sfantul. Daca tu spui "un sfant a ajuns sa se sfinteasca" interlocutorul intelege din exprimarea ta ca autorul actiunii (de sfintire) este sfantul.

Inainte de a sari sa ma acuzi din nou de tot soiul de ganduri rele care sint chiar numai suspiciunile tale, reflecteaza un pic la cele ce ti-am scris.

În prealabil postat de dobrin7m

Imi pare tare rau ca nu poti intelege asta. Dar te inteleg ca nu poti intelege , netrecand prin asa ceva.

Nu fi atat de sigura.. Ce iti da tie certitudinea ca nu am trecut prin asa ceva? Poate faptul ca nu mi-am pus aici pe tapet intimitatile... ca in rest nu stiu cum ai tras concluzia asta.

În prealabil postat de dobrin7m

Atunci cand Domnul iti poarta gandurile, cand rugaciunea ta este neincetata, ea curge singura tot timpul in toate momentele si in toate clipele vietii. Domnul se roaga pentru tine, si asa cum spunea un batran monah imbunatatit (Parintele Paisie Aghioratul) tu stai asa, si el se roaga pentru tine. Atunci nu mai ai simtirea celor pofticioase trupesti mai ales in zilele interzise..

Rugaciunea neincetata!! este un lucru pe care-l dorim toti, sau... ma rog foarte multi de pe acest forum. Nu am ajuns la asa ceva. Cat despre simtirea celor pofticioase in zilele interzise chiar mi se pare un subiect nepotrivit de discutat pe un forum, asa ca nu am sa exemplific cu persoana mea indiferent de sensul acestor simtiri.

În prealabil postat de dobrin7m

Nu tu stai ca lemnul intre lemne ca asa vrei ci Domnul lucreaza prin tine si il face pe celalalt sa inteleaga lucrarea Lui. Prin Domnul nu mai simti pentru ca pacatul nu te mai atinge. pentru ca tu strigi Domnului in tine sa te ajute, sa ajute jumatatea ta sa inteleaga si ea. Si Domnul negresit ca ajuta...

Si daca celalalt nu intelege nici macar ideea de zile interzise? cum ramane cu teoria? dar cu smerenia, dar cu dragostea? Ramane probabil un sentiment de penibil.. ar fi vreo diferenta intre o sotie de "lemn" si o femeie gonflabila?
Sunt intrebari retorice.

În prealabil postat de dobrin7m

Iar atunci cand toate sunt facute cu respectarea Legii, Domnul binecuvinteaza si bucuria trairii alaturi de jumatatea ta este deplina. Simti binecuvantarea lui Dumnezeu si o va simti si aproapele tau.
Prin tine simte aproapele tau lucrarea Domnului si singur va intelege cand este binecuvantat si cand nu....

In sfarsit ceva cu care sunt de acord! Dar asta doar la modul general.

În prealabil postat de dobrin7m

Aceasta expresie "ca lemnul intre lemne" daca ai avea bunavointa sa citesti un pic mai sus pe acest thread vei vedea ca este explicata in postarea despre viata Sf. Simeon cel Nebun dupa Hristos..

Da, am avut bunavointa si am citit numai ca de la mine si pana la sfantul Simeon cel nebun dupa Hristos e o cale mai lunga decat intre pamant si stele.

În prealabil postat de dobrin7m

Nepricepand aceasta unii zic, nu e universal valabil. ..

Eu sunt acei unii si ma declar nepriceputa. Multumesc pentru lamuriri.
Dumnezeu sa te binecuvinteze.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Oana 72 are un comentariu de bun simt. Raul nu se indreapta cu alt rau, ci cu intelegerea neputintei celuilalt.

Nu mai comentez ambitia ta nefireasca de a dovedi cu tot dinadinsul celuilalt ca ai dreptate (si ma refer la majoritatea replicilor tale de pe acest thread). Sunt convinsa ca nu-i intelegi originea diabolica.. Ca sa preiau tema ta favorita: cine nu intelege, nu intelege :)

Dar inca astept opinii din sfintii parinti ca nevasta trebuie sa stea ca lemnul.

Succes.

Expresia " ca lemnul intre lemne" apartine Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos si se refera la faptul ca sfantul a ajuns ca aceasta patima a dorintelor si poftelor tupesti sa nu il mai atinga nici daca statea in mijlocul unui grup de femei goale, el insusi gol. Semnifica despatimirea de pofta carnala trupeasca, de desfranare, alungarea acestei patimi pana la nivelul in care nu te mai atinge acest pacat.
Credeam , mai ales tu, care te pretinzi citita, ca stii aceasta si ca ai citit viata Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos.

Daca femeia ajunge sa despatimeasca aceasta patima , cu ajutorul lui Dumnezeu si ajunge la masura rugaciunii continue si a gandului la Domnul in fiece clipa atunci Domnul o va face neatinsa de pacatul acestor pofte in momentul in care aceasta este interzis cum este spre exemplu ziua Domnului. pentru ca jumatatea sa nu a ajuns la acest nivel de despatimire a acestei patimi, si doreste sa isi satisfaca aceste pofte, iar femeia trebuie sa i se supuna respecand porunca Domnului "femeilor supuneti-va barbatilor vostri" va cere ajutor lui Dumnezeu sa iasa neatinsa de pacat din aceasta incercare. Astfel prin Hristos, a treia persoana care trebuie permanent sa fie in cuplu pentru a fi o iubire desavarsita (Arhim. Zaharia - Sf. Siluan), va lucra prin femeia despatimita de pacatul acesta si va face ca si barbatul sa simta aceasta. Tot ce se intampla intre cei doi de acum este lucrarea lui Dumnezeu, exact cum explica atat de frumos Arhim. Zaharia din care v-am postat un citat mai sus.

Tu Anna cum vezi pe cineva ca sare aici pe forum sa imi spuna cate ceva, iar iti amintesti dusmania ce o ai inima si ma acuzi de cine stie ce lucruri care pe semne sunt in mintea ta de le gandesti. Dar eu nu ma supar pe tine mai ales ca vad ca esti singura care gandeste asa, iar cei cum sunt Oana, fiind noua pe forum, nu prea stie ea, disensiunile din vechimea acestui forum. Ea imi este draga, ca intreaba in felul ei si nu poarta dusmanii vechi ce mocnesc.
Eu ti-am mai zis, nu poti trece peste dusmanie, nu poti sa uiti, lasa-ma pe mine sa uit, nu mi te mai adresa, nu citi nimic din ce scriu eu, ocoleste threadurile unde scriu ca eu nu ma supar. Ai vazut , eu nu te urmaresc, nu iti adresez nici un cuvant, doar raspund cand ma jignesti.
In privinta smintirii, sa stai linistita ca nu scriu nimic neverificat in prisma credintei ortodoxe.
ce spun eu aici este invatatura de la Sfintii Parinti, de la parinti imbunatatiti si de la traitori intru Hristos.

Cu adevarat exista putina invatatura adresata in special cuplului, si familiei crestine. pacat ca atunci cand o gasim nu o pretuim cum se cuvine.

Pacat Anna ca in loc sa incerci sa meditezi la Dumnezeu , cerand sa iti lumineze mintea sa intelegi expresia "ca lemnul intre lemne", chicotesti gandindu-te ca vezi un cuplu in care un barbat munceste ca nebunul si o femeie sta ca lemnul. Mare pacat, dar crede-ma ca daca urmezi acest drum niciodata nu vrei reusi sa iti faci barbatul din necredincios credincios si nici sa va despatimiti impreuna prin Hristos.


As vrea sa va spun ceva legat de parabolele cum ar fi " ca lemnul intre lemne" folosita de Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos.
Acesti sfinti ajungand la inaltimea despatimirii, primesc mangaiere dumnezeiasca, raspandindu-se pe tot trupul sfintindu-l. (Vedere duhovniceasca) Apoi:

"Incã si alte multe cuvinte ale Sfintei Scripturi vin în gura lui în ceasul acela, care aratã cã
Dumnezeu a primit pocãinta lui si rugãciunea lui, precum se spune: "Duhul umilit, inima
înfrântã si smeritã, Dumnezeu nu o va urgisi".
Dar nu numai acestea sunt cele de care se bucurã un astfel de credincios, ci încã si multe
alte întelesuri ceresti si dumnezeiesti ies din inima lui. Deoarece a fost dezlegat si risipit
norul întunecos al pãcatului de cãtre luminarea rugãciunii mintii si cugetã armonia
cuvântului sfânt care spune: "Le-a deschis lor mintea ca sã înteleagã Scripturile" si "Cel
ce crede în Mine, râuri de apã vie vor curge din pântecele lui" (Ioan 7, 38); deoarece
inima omului clocoteste de întelesuri dumnezeiesti, iar gura lui vorbeste în parabole,
precum se spune: "Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru
început" (Psalm 77, 2)." (Vedere duihovniceasca)

iata deci cum si cuvintul Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos "ca lemnul intre lemne" este parabola ce semnifica despatimirea de desfranare si de poftele carnale.

Am postat aici pe acest thread citatul exact din viata Sf. Simeon nu o mai repun. Dar este indicat de citit intregul pasaj spre intelegere.

[dobrin7m]

În prealabil postat de adam000

Nu iti rastalmacesc eu cuvintele, ci tu te exprimi intr-un mod din care (fara o baza de cateheza prealabila a cititorului) se intelege cu totul altceva decat vrei sa spui. Ori pe acest forum intra nu numai oameni inaintati in crediinta, ci si oameni care sint botezati ortodocsi dar nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei. Pe acestia ii poti sminti cu felul in care te-ai exprimat. Bine macar ca acum ai explicat ce vroiai sa spui, ca sa nu mai existe acele ambiguitati de exprimare (exprimare partiala, bazata pe presupuneri) ale tale, de care pina la urma aparent ti-ai dat si tu seama:



Iata un exemplu de exprimare ambigua (deficitara?) a ta:



Atunci cand spui de ex "copilul a ajuns sa se plinga", interlocutorul intelege ca actiunea este savarsita de catre "copil" (autorul actiunii este copilul - asa se intelege dintr-o astfel de exprimare). Atunci cand spui "un cangur s-a plimbat", interlocutorul intelege ca autorul actiunii a fost cangurul. Asa si tu cand spui ca "un pacatos s-a curatat" interlocutorul intelege ca autorul actiunii a fost pacatosul. Cand tu spui "un sfant s-a nevoit" interlocutorul tau intelege ca autorul actiunii de nevoire este sfantul. Daca tu spui "un sfant a ajuns sa se sfinteasca" interlocutorul intelege din exprimarea ta ca autorul actiunii (de sfintire) este sfantul.

Inainte de a sari sa ma acuzi din nou de tot soiul de ganduri rele care sint chiar numai suspiciunile tale, reflecteaza un pic la cele ce ti-am scris.

Nu sar, nu sar, se prea poate ca cei care nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei sau nu sunt prea inaintati in credinta, cum spui, sa nu inteleaga tocmai bine cuvintele mele. Mi-am si cerut iertare pentru asta, ca din dorinta de a cuprinde cat mai multa informatie poate concentrez prea mult. Am reflectat deja de aceea mi-am cerut iertare.
Dar puteti si dv sa fiti mai ingaduitor cu exprimarea mea, si chiar puteti sa imi dati o mana de ajutor spre intelegerea tuturor.
Va multumesc. Dumnezeu sa va ajute!

[dobrin7m]

În prealabil postat de oana72

Nu fi atat de sigura.. Ce iti da tie certitudinea ca nu am trecut prin asa ceva? Poate faptul ca nu mi-am pus aici pe tapet intimitatile... ca in rest nu stiu cum ai tras concluzia asta.


Rugaciunea neincetata!! este un lucru pe care-l dorim toti, sau... ma rog foarte multi de pe acest forum. Nu am ajuns la asa ceva. Cat despre simtirea celor pofticioase in zilele interzise chiar mi se pare un subiect nepotrivit de discutat pe un forum, asa ca nu am sa exemplific cu persoana mea indiferent de sensul acestor simtiri.


Si daca celalalt nu intelege nici macar ideea de zile interzise? cum ramane cu teoria? dar cu smerenia, dar cu dragostea? Ramane probabil un sentiment de penibil.. ar fi vreo diferenta intre o sotie de "lemn" si o femeie gonflabila?
Sunt intrebari retorice.


In sfarsit ceva cu care sunt de acord! Dar asta doar la modul general.


Da, am avut bunavointa si am citit numai ca de la mine si pana la sfantul Simeon cel nebun dupa Hristos e o cale mai lunga decat intre pamant si stele.


Eu sunt acei unii si ma declar nepriceputa. Multumesc pentru lamuriri.
Dumnezeu sa te binecuvinteze.

Draga Oana, toti suntem chemati sa ne desavarsim, sa ne sfintim. A crede ca distanta este de la pamant la stele seamana a lipsa de nadejde. Cauta un duhovnic daca nu ai , daca ai atunci incearca sa traiesti crestineste cat mai profund, vorbeste cu Dumnezeu permanent si roaga-te tot timpul. Si incepe sa faci curatenie in minte, de acolo pleaca gandurile care sunt baza actiunilor noastre. Gandurile preced fapta.

Nu poti sa despatimesti o patima fara smerenie, fara rabdare si fara dragoste ce vin de la Domnul. Toate acestea cate le-am spus concetrat eu astazi de fapt se petrec in timp, prin nevointa, prin rabdare. Femeia trebuie sa posteasca, sa asculte de duhovnic, sa se spovedeasca, sa se roage, sa se curete, si sa dea iubire jumatatii sale. Sa fie curata cu inima, sa doreasca sa asculte de Dumnezeu si sa faca voia Lui. Sa devina smerita , iubitoare, rabdatoare, sa nu incalce nici o porunca a Domnului. sa nu isi iasa din fire in fata greutatilor, sa nu isi piarda rabdarea vazand neintelegerea jumatatii sale ci sa il inconjoare cu iubire curata, sa il serveasca si sa il faca sa simta prin ea lucrarea lui Dumnezeu care si pe ea a schimbat-o.
Nu va fi penibil nimic, mai ales ca in zilele libere ca sa spun asa deschis, el, sotul ei, va simti daruirea si iubirea ei ceea ce o va delimita clar de ideile care iti trec prin cap cu papusa gonflabila.
In timp, femeia se va despatimi de aceasta patima, iar Hristos se va face simtit ca a treia persoana in relatia lor de iubire ca soti. Poate dura, luni sau ani, depinde de cat de mult ne nevoim pentru a inlatura patima intai din noi si apoi prin noi de la jumatatea noastra cu ajutorul lui Dumnezeu.

Eu am abordat aici cazul in care unul simte chemarea lui Hristos si celalalt nu. Ganditi-va ce minunat cand amandoi simt chemarea lui Hristos!

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Expresia " ca lemnul intre lemne" apartine Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos si se refera la faptul ca sfantul a ajuns ca aceasta patima a dorintelor si poftelor tupesti sa nu il mai atinga nici daca statea in mijlocul unui grup de femei goale, el insusi gol. Semnifica despatimirea de pofta carnala trupeasca, de desfranare, alungarea acestei patimi pana la nivelul in care nu te mai atinge acest pacat.
Credeam , mai ales tu, care te pretinzi citita, ca stii aceasta si ca ai citit viata Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos.

Daca femeia ajunge sa despatimeasca aceasta patima , cu ajutorul lui Dumnezeu si ajunge la masura rugaciunii continue si a gandului la Domnul in fiece clipa atunci Domnul o va face neatinsa de pacatul acestor pofte in momentul in care aceasta este interzis cum este spre exemplu ziua Domnului. pentru ca jumatatea sa nu a ajuns la acest nivel de despatimire a acestei patimi, si doreste sa isi satisfaca aceste pofte, iar femeia trebuie sa i se supuna respecand porunca Domnului "femeilor supuneti-va barbatilor vostri" va cere ajutor lui Dumnezeu sa iasa neatinsa de pacat din aceasta incercare. Astfel prin Hristos, a treia persoana care trebuie permanent sa fie in cuplu pentru a fi o iubire desavarsita (Arhim. Zaharia - Sf. Siluan), va lucra prin femeia despatimita de pacatul acesta si va face ca si barbatul sa simta aceasta. Tot ce se intampla intre cei doi de acum este lucrarea lui Dumnezeu, exact cum explica atat de frumos Arhim. Zaharia din care v-am postat un citat mai sus.

Tu Anna cum vezi pe cineva ca sare aici pe forum sa imi spuna cate ceva, iar iti amintesti dusmania ce o ai inima si ma acuzi de cine stie ce lucruri care pe semne sunt in mintea ta de le gandesti. Dar eu nu ma supar pe tine mai ales ca vad ca esti singura care gandeste asa, iar cei cum sunt Oana, fiind noua pe forum, nu prea stie ea, disensiunile din vechimea acestui forum. Ea imi este draga, ca intreaba in felul ei si nu poarta dusmanii vechi ce mocnesc.
Eu ti-am mai zis, nu poti trece peste dusmanie, nu poti sa uiti, lasa-ma pe mine sa uit, nu mi te mai adresa, nu citi nimic din ce scriu eu, ocoleste threadurile unde scriu ca eu nu ma supar. Ai vazut , eu nu te urmaresc, nu iti adresez nici un cuvant, doar raspund cand ma jignesti.
In privinta smintirii, sa stai linistita ca nu scriu nimic neverificat in prisma credintei ortodoxe.
ce spun eu aici este invatatura de la Sfintii Parinti, de la parinti imbunatatiti si de la traitori intru Hristos.

Cu adevarat exista putina invatatura adresata in special cuplului, si familiei crestine. pacat ca atunci cand o gasim nu o pretuim cum se cuvine.

Pacat Anna ca in loc sa incerci sa meditezi la Dumnezeu , cerand sa iti lumineze mintea sa intelegi expresia "ca lemnul intre lemne", chicotesti gandindu-te ca vezi un cuplu in care un barbat munceste ca nebunul si o femeie sta ca lemnul. Mare pacat, dar crede-ma ca daca urmezi acest drum niciodata nu vrei reusi sa iti faci barbatul din necredincios credincios si nici sa va despatimiti impreuna prin Hristos.


As vrea sa va spun ceva legat de parabolele cum ar fi " ca lemnul intre lemne" folosita de Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos.
Acesti sfinti ajungand la inaltimea despatimirii, primesc mangaiere dumnezeiasca, raspandindu-se pe tot trupul sfintindu-l. (Vedere duhovniceasca) Apoi:

"Incă si alte multe cuvinte ale Sfintei Scripturi vin în gura lui în ceasul acela, care arată că
Dumnezeu a primit pocăinta lui si rugăciunea lui, precum se spune: "Duhul umilit, inima
înfrântă si smerită, Dumnezeu nu o va urgisi".
Dar nu numai acestea sunt cele de care se bucură un astfel de credincios, ci încă si multe
alte întelesuri ceresti si dumnezeiesti ies din inima lui. Deoarece a fost dezlegat si risipit
norul întunecos al păcatului de către luminarea rugăciunii mintii si cugetă armonia
cuvântului sfânt care spune: "Le-a deschis lor mintea ca să înteleagă Scripturile" si "Cel
ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui" (Ioan 7, 38); deoarece
inima omului clocoteste de întelesuri dumnezeiesti, iar gura lui vorbeste în parabole,
precum se spune: "Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru
început" (Psalm 77, 2)." (Vedere duihovniceasca)

iata deci cum si cuvintul Sf. Simeon cel nebun dupa Hristos "ca lemnul intre lemne" este parabola ce semnifica despatimirea de desfranare si de poftele carnale.

Am postat aici pe acest thread citatul exact din viata Sf. Simeon nu o mai repun. Dar este indicat de citit intregul pasaj spre intelegere.

Tu iti dai seama cat divaghezi si elucubrezi? Cu dusmania si alte alea?
(Cand am vazut ca intarzii cu postarile, mi-am zis ca in sfarsit ai inteles! "Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti invatatori?" Aceeasi intrebare: cu ce drept inveti pe altii? Mai ales lucruri in care nu se iese din sfatul duhovnicului!)

Scuze de ton, asa sunt eu si in viata de zi cu zi, foarte directa. Am impresia ca ne crezi un morman de prosti care pot fi facuti din cuvinte.

Stiu de unde vine expresia ca lemniul intre lemne si IN CE SENS SI CONTEXT A FOST FOLOSIT.

Apoi este foarte clar in ce CONTEXT si SENS il folosesti tu.
Sunt diferite.
Poftim postarea:

În prealabil postat de dobrin7m

Femeia trebuie sa stie ca trebuie sa se supuna barbatului ei si sa il iubeasca. Iar barbatul trebuie sa stie ca trebuie sa o iubeasca si sa o ocroteasca.
Daca femeia intelege corect aceasta porunca atunci va stii ca indiferent daca barbatul intelege sau nu ea trebuie sa se supuna. Daca va avea in inima pe Hristos atunci , daca se intampla ca impreunarea sa fie in zi oprita , va cere sprijin de la Dumnezeu prin numele sau si nu va incalca porunca supunerii fata de barbatul sau , aratandu-i respect si iubire. Insa va fi exact ca Simeon cel Nebun, ca lemnul intre lemne. Nu va simti nimic, si prin asta celalalt va simti ca a gresit. Dumnezeu atunci il va invata ca a facut un lucru oprit. Singur atunci prin tine de la Hristos va intelege si va invata sa respecte zilele Domnului. Si va asigur ca le va respecta.
................
Dar exista o conditie esentiala si obligatorie. Intre cei doi nu are voie sa intre pacatul minciunii, al ascunzisului, al vicleniei. Cei doi trebuie sa fie un trup , sa se iubeasca ca pe ei insisi, sa nu se minta niciodata, sa nu se ascunda nimic unul de altul, sa se comporte ca si cu insusi Hristos.

Ba mai completezi si cu "onestitatea" care trebuie sa existe intre cei doi!
Mult mai onest mi se pare sa-i spui sotului ca postesti.
Iar daca totusi te culci cu el ca sa nu-l indepartezi, atunci nu este cazul sa-l umilesti sau sa-l "poedepsesti", sa-l "faci sa inteleaga" etc... Mi se pare o ipocrizie si un egoism cumplit. Adica "poacatosule, vezi cat de pacatos esti ca nu tii posturile?" Etc.. Groaznic.

Aproapele este calea noastra de mantuire. Cei mai aproape sunt sotul, copiii, parintii, fratii..
Daca pe acestia nu-i putem iubi, daca nu ne facem datoria fata de ei (de ex. sa cresti copii ortodocsi, sa-i inveti respectul inainte de a parasi casa), daca neputinta parintilor este greu de suportat etc... atunci cum putem noi visa la despatimire, harisme si iubirea vrasmasilor?


Dar insistenta ta in materie de viata intima, ma lasa cu gura cascata. Un singur cuvant conteaza aici: D U H O V N I C U L!
El cunoaste masura fiecarui om si stie sa-l sfatuiasca cum trebuie. Restul sunt pareri forumistice, care mai mult jignesc prin invadarea domeniului intim.



Dupa cum bine a scris adam (de ce 000?), despatimirea nu facem noi, ci Dumnezeu lucreaza in noi. Daca altul este mancacios sau in alte feluri poftitor, nu este cazul sa-l comentam/criticam, ca nu suntem noi in locul lui. Fiecare stie cu ce se lupta, uneori unele ispite sunt lasate tocmai pentru a smeri omul (care vede astfel ca nu poate izbandi singur, fara ajutorul lui Dumnezeu!).

[adam000]

În prealabil postat de dobrin7m

se prea poate ca cei care nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei sau nu sunt prea inaintati in credinta, cum spui, sa nu inteleaga tocmai bine cuvintele mele.

Pai atunci intreaba-te de ce scrii si cui te adresezi? Cei care stiu deja acestea (cei care inteleg corect ce ai vrut sa spui intr-o exprimare ambigua), ce interes ar avea sa citeasca de la tine ceva ce deja stiu? Iar cei care nu stiu deja acestea - care pot afla ceva nou din postarile tale (teoretic cei care ar fi interesati sa citeasca pt a afla ceva nou), poti sa-i smintesti daca nu ai multa grija sa te exprimi cat mai clar.

Mi-am si cerut iertare pentru asta, ca din dorinta de a cuprinde cat mai multa informatie poate concentrez prea mult. Am reflectat deja de aceea mi-am cerut iertare.

Cum mie nu mi-ai facut nici un rau, nici nu m-ai smintit in vreun fel, mie nu ai de ce sa-mi ceri iertare. Insa acelora pe care din greseala i-ai putea sminti, in caz ca ii smintesti, cererea ta de iertare nu ar indrepta prea mult lucrurile pt ca deja raul ar fi facut daca smintesti pe cineva, intrucat omul care ar intelege gresit dintr-o exprimare ambigua inca ne-corectata, nici macar nu si-ar da seama ca a inteles gresit. Singura indreptare a raului facut pt aceia ar fi sa te stradui sa explici clar. Deci mare atentie la exprimare.

Dar puteti si dv sa fiti mai ingaduitor cu exprimarea mea, si chiar puteti sa imi dati o mana de ajutor spre intelegerea tuturor.

Daca tu mi te-ai adresa doar mie cu o astfel de exprimare ambigua, as fi total ingaduitor, pt ca nici nu ar conta (pe mine nu m-ai smintit in vreun fel). Insa atunci cand exista posibilitatea de a sminti pe altul - poate un om care vrea in mod sincer sa il caute pe Dumnezeu si vrea sa afle despre ortodoxie (deci un om cu bune intentii spre Dumnezeu), este atat de dureros ca cineva sa-i taie aripile sau sa-l devieze spre o intelegere gresita, incat nu as vrea sa se intimple asa ceva (de aici aparenta mea lipsa de ingaduinta - in realitate nu este lipsa de ingaduinta fata de tine, ci lipsa de ingaduinta fata de o posibilitate regretabila).
Cat despre mana de ajutor spre intelegerea lucrurilor, am incercat sa ti-o dau inca de la inceput, comentand postarea ta si aratand aspectele pe care tu nu le-ai exprimat. Insa tu ai luat-o personal, ca si cand as fi avut ceva impotriva ta.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de dobrin7m

... se prea poate ca cei care nu au prea multa cunoastere si intelegere a ortodoxiei sau nu sunt prea inaintati in credinta...

In postarea asta ca si in multe altele, ceva imi aduce aminte de vorbele parintelui Cleopa: "E smerit, mandrutul." Sa ne fereasca Dumnezeu sa avem impresia despre noi ca stim mai mult decat altii sau ca suntem mai inaintati in credinta decat altii. Oricum, un lucru e sigur: Dumnezeu uraste prea multa vorbarie. Asa cum e de ajuns o bata la un car de oale, e de ajuns o pilda, la intreaga cetate.
Iar cei care chiar vrem sa ne mantuim, trebuie sa reusim intr-un tarziu sa plecam capul. Poate ca Dumnezeu s-a saturat sa ne tot trimita ispite pe care nu le putem infrana. Mai bine-I multumim ca are grija de noi si ne incearca si astfel sa nu-I mai servim mereu mingi la fileu! Noi zicem ca facem voia Lui, dar daca citim printre randuri, oare ce vedem?