ce poate oferi Raiul incat sa nu fie plictiseala?

Are omul liber arbitru odata ajuns in Rai sau nu?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marius22

[SIZE=2][/SIZE]

[SIZE=2]"Norocul", "capacitatea" si "plictiseala" nu au nimic in comun cu Raiul. Raiul nu il dobandim intamplator, prin "noroc" ori printr-o "capacitate" deosebita pe care o detinem, ci atunci cand putina noastra iubire de Dumnezeu, concretizata in virtuti, intalneste nemasurata mila si iubire de oameni ale lui Dumnezeu. Eu nu vad "plictiseala" ca fiind legata in mod direct numai de vesnicia vietii, ci si de modul in care traim vesnicia, in comuniune ori in singuratate. "Plictiseala" defineste insa iadul care este o vesnicie a singuratatii. [/SIZE]

Hai mai inainte de toate şi orice gând risipitor , sa luptăm cat putem pentru a fi vrednici de intrarea in Rai ! Se fac mari confuzii, amestecându-se sentimente şi trăiri lumeşti cu cele ce vor veni şi care nu au nimic in comun cu cele pieritoare. Starea de plictiseală şi orice asemănător , fac parte din astă lume pe care noi inşine am deformato mai mult decât trebuie, prin gândurile şi faptele noastre.

[Marius22]

Ai dreptate Cristi. Cred ca mai intai de toate trebuie sa ne preocupe problema "plictiselii" in viata prezenta. Parintii filocalici o denumesc akedie si o descriu ca amortire si vlaguire a sufletului, pe de o parte, si, pe de alta parte, ca o neoranduiala a tuturor puterilor sufletului. Forme de manifestare ale akediei: lene, plictiseala, o stare de lehamite, sila, urat, lancezeala, moleseala, descurajare, toropeala, lipsa de grija pentru mantuire, amorteala a sufletului, o stare de somnolenta care nu e determinata de oboseala fireasca a trupului, ingreunarea trupului si a sufletului. Sunt acestea straine vreunuia dintre noi?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marius22

Ai dreptate Cristi. Cred ca mai intai de toate trebuie sa ne preocupe problema "plictiselii" in viata prezenta. Parintii filocalici o denumesc akedie si o descriu ca amortire si vlaguire a sufletului, pe de o parte, si, pe de alta parte, ca o neoranduiala a tuturor puterilor sufletului. Forme de manifestare ale akediei: lene, plictiseala, o stare de lehamite, sila, urat, lancezeala, moleseala, descurajare, toropeala, lipsa de grija pentru mantuire, amorteala a sufletului, o stare de somnolenta care nu e determinata de oboseala fireasca a trupului, ingreunarea trupului si a sufletului. Sunt acestea straine vreunuia dintre noi?

Cu siguranţă nu sunt străine vreunuia dintre noi ! Sigur 100% . Spre fericire , sunt stări lumeşti ce nu au legătură cu cele viitoare , spre Slava lui Dumnezeu !

[axios]

În prealabil postat de Miriam.D

axios....incerc sa cred si eu asa cum crezi si tu, dar nu reusesc sa mai cred in ceva, in cineva, sint prea trista pentru asta.moartea si raiul sau iadul cere un tribut prea mare . sint atitea intrebari care ramin fara raspunsuri privind o intilnire cu cei dragi dupa moarte. omul este o materie care in pamint se descompune.....credeam ca timpul inchide rana si cu urma care ramine, poti trai. dar nu este asa. rana se tot deschide si ei imi lipsesc in fiecare zi tot mai mult......

Cu prietenie,Miriam

toate starile sunt de moment. nu stiu cat a trecut de cand au plecat. insa la mine sunt doi ani. si am avut diverse perioade. sincer, daca nu era duhovnicul, nu as fi reusit sa trec... as fi clacat. am crescut impreuna cu ea si era totul pentru mine. abia ne incepusem viata de familie. ne/am casatorit dupa zece ani de prietenie. aveam o jumatate din viata noastra impreuna si crede/ma ca mi/a fost nu greu... foarte greu. nici acum, dupa mai bine de doi ani, nu pot vorbi despre ea fara sa/mi tremure glasul... cu toate acestea nadajduiesc si o simt undeva aproape. si ma gandesc la vesnicie. uneori mi/e ciuda ca a ajuns acolo inaintea mea si nu m/a asteptat. ca e la poarta Raiului si eu nu sunt sigur daca voi ajunge acolo... trebuie sa punem in balanta scurta durere de pe pamant si vesnicia vietii de dupa adormire. e greu, insa pana la urma linistea se lasa. timpul e medic generalist. ai sa vezi. cu timpul ranile se vor inchide. si toate se vor linisti. am simtit/o pe pielea mea. insa am avut parte de ajutorul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile duhovnicului si a sotioarei mele de acolo de sus... sa/ti ajute si tie Domnul si Maica Domnului sa te linistesti si sa/ti gasesti pacea. ca este tot ce avem mai scump pe lumea asta.
Doamne ajuta!

[alx]

Putem face in mare parte speculatii privind ce e dupa moartea fizica, ca raiul e nu stiu cum, iad, alte locuri cu care se schilodeste psihicul. Pana atunci, poate ca ar fi cazul sa ne vedem de "raiul" de pe Pamant, sa il facem un "aeroport" presarat cu flori, pentru fluturi cu ganduri celeste, intr-o continua miscare si dezvoltare.

[axios]

miriam
si trebuie sa te gandesti ca nici lor nu le faci un bine. ii chinuiesti cu gandurile tale.
trupul e pamant si acolo trebuie sa seintoarca. insa ceea ce il face pe om nu e pamantul ci sufletul. acela e nemuritor. si pentru el ne rugam toata viata. pentru ca sa ajunga in imparatia lui Dumnezeu. daca sufletul este bolnav trupul nici nu mai conteaza. poti sa fii cel mai bogat om de pe pamant, sa ai un trup perfect sanatos, daca nu ai pace in suflet esti o epava. si poate cel mai sarac om care se bucura de soarele de pe cer e mai bogat ca tine in acel moment. e greu de gasit un echilibru... insa nu imposibil. gandeste/te la ei nu ca trupul putrezit ci ca sufletul care nu moare niciodata. sufletul pentru care tu acum ai datoria sa te rogi ca sa ajunga in locuri de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinul...
eu cand merg la cimitir nici macar nu ma gandesc ca acolo e un cavou, un sicriu si asa mai departe. pur si simplu e un loc in care imi dau intalnire cu ea. ca si atunci cand ma rog acasa sau cand merg prin locurile noastre preferate. e mereu cu mine in suflet si in minte. si acolo va ramane. fara sa/mi influenteze viata sociala in vreun fel. fara sa jelesc. fara sa fac comparatii. dar toate acestea se fac in timp si cu medicament de la duhovnic. asa a fost in cazul meu. poti incerca si tu reteta. Doamne ajuta!

Dar voi nu va iubiti parinti, fratii, surorile, asa pacatosi si plini de defecte cum sunt? Ati putea sa stati linistiti fara ei? Sau pur si simplu o sa uitati de ei ca printr-o vraja si dintr-o data ei vor fi "cei rai" care stau in Iad si de care nu va mai pasa?

[Traditie1]

Nu putem dori ceea ce nu am vazut (chiar daca Sf. Pavel spune ca Îl iubim pe Hristos fara a-L fi vazut).

Sfântul Siluan spune ca a început sa-L iubeasca pe Dumnezeu dupa ce L-a vazut, dar tot el spune la un moment dat ca nu simte dorinta de a muri ca sa fie cu Dumnezeu.

Ideea ca trebuie sa dorim sa murim este una din numeroasele idei capcana ale falsei constiinte. Despatimirea nu se realizeaza brusc sau prin auto-inducerea de idei ca aceasta cu dorinta mortii ci ea survine lent ca urmare a luptei cu gândurile si poftele. Este o transformare ontologica a modului de a fi care are loc pe parcursul unei perioade lungi de timp.

În prealabil postat de Mihailescu_Daniel

stitii care este lucrul cel mai interesant?
va spun eu si probabil toti o stiti,

Toata lumea vrea in RAI, dar dece nimeni nu vrea sa moara?

este un lucru interesant.

dece nu dorim sa murim ca sa ajungem in RAI

Doamne ajuta.

Pana cand nu ne curatam de pacate, ne va fi frica de moarte. Si apoi nu e sigur ca toti vom merge in rai. Am facut oare numai fapte bune, placute lui Dumnezeu ca sa fim siguri de locul nostru in rai? Eu, una, nu. Sa ne gandim zilnic, ca urmarea faptelor noastre facute fara frica de Dumnezeu, ne asigura un loc in iad. Dar Dumnezeu ne iubeste si ne vrea pe toti la El in rai. aceasta e speranta noastra.