Metanoia - " Bucurati-va pururea "

[Moroco]

19, 20, 21 august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 18 (al relatiei sufletesti cuvantatoare intre...)
1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
2. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
3. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
4. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
5. În soare şi-a pus locaşul Său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa.
6. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.
7. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui.
8. Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii;
9. Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii.
10. Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite.
11. Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.
12. Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are.
13. Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă
14. Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare.
15. Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu.

Psalmul 140 (Domnul este ochii dreptului si glasul sfantului, jertfa de seara. Cadea-vor in mreaja lor provocatorii, ispititorii-pacatosii)
1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

[Moroco]

22 august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 139 (al curatirii ochiului firii de pacatul-gandul celui viclean si nedrept la inima, semet si trufas)
1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,
2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.
3. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.
4. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.
5. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.
6. Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele".
7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.
8. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina păcătosului;
viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească.
9. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei!
10. Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.
11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.
12. Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani;
13. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

Psalmul 141 (al varsarii...)
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am:
"Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii".
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

[Moroco]

23 august cu par. profesor Constantin.


Psalmul 140 (Domnul este ochii dreptului si glasul sfantului, jertfa de seara.
Cadea-vor in mreaja lor provocatorii, ispititorii-pacatosii)

1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

[Moroco]

24 august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 141 (al varsarii...)
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am:
"Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii".
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte.
Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

[Moroco]

25, 26, 27, 28, 29, 30 august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 142 (al scoaterii din ghearele vrajmasului, din noaptea pierzarii sufletului)
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Psalmul 143 (izbavirea din robia straina a omului si a poporul fiilor omului strain de Dumnezeu)
1. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război.
2. Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.
3. Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socoteşti pe el?
4. Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.
5. Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi fă-i să fumege.
6. Cu fulger fulgeră-i şi-i risipeşte! Trimite săgeţile Tale şi tulbură-i!
7. Trimite mâna Ta dintru înălţime; scoate-mă şi mă izbăveşte de ape multe, din mâna străinilor,
8. A căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii.
9. Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta ţie; în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta ţie,
10. Celui ce dai mântuire împăraţilor, Celui ce izbăveşti pe David, robul Tău, din robia cea cumplită.
11. Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii,
12. Ai căror fii sunt ca nişte odrasle tinere, crescute în tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca chipurile templului.
13. Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplând drumurile când ies;
14. Boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor.
15. Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.

[Moroco]

31 august cu par. profesor Constantin.

Psalmul 144
(al laudei slavei sfinteniei si iubirii divine, fara laudarosenie si mandrie pacatoasa de sine si fara sa Te folosesc ca sa scap de ele)

1. Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în veac şi în veacul veacului. (fara sa ma inaltz)
2. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. (fara sa ma laud)
3. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit. (fara sa ne laudam si marim)
4. Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti. (fara sa ne laudam si mandrim)
5. Măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor istorisi
6. Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor povesti.
7. Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura.
8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv.
9. Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui.
10. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tăi să Te binecuvânteze.
11. Slava împărăţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor grăi.
12. Ca să se facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta şi slava măreţiei împărăţiei Tale.
13. Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, iar stăpânirea Ta din neam în neam.
Credincios este Domnul intru cuvintele Sale şi cuvios întru toate lucrurile Sale.
14. Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi.
15. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la bună vreme.
16. Deschizi Tu mâna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei vii.
17. Drept este Domnul în toate căile Lui şi cuvios în toate lucrurile Lui.
18. Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr.
19. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi-i va mântui pe dânşii.
20. Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde.
21. Lauda Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot trupul numele Cel sfânt al Lui, in veac şi în veacul veacului.

Psalmul 145 (al laudei Domnului fara laudaroșenie de ”puternici”)
1. Laudă, suflete al meu, pe Domnul.
2. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.
3. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.
4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.
6. Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;
7. Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;
8. Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi;
9. Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde.
10. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

[Moroco]

1, 2, 3 septembrie cu par. profesor Constantin.

Psalmul 145 (al laudei Domnului fara laudaroșenie de ”puternici”)
1. Laudă, suflete al meu, pe Domnul.
2. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.
3. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire.
4. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor.
6. Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac;
7. Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi;
8. Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi;
9. Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde.
10. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

Psalmul 146 (Al cantarilor de lauda)
1. Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea. (fara sa-L folosim ca sa ne laudam)
2. Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna şi pe cei risipiţi ai lui Israel;
3. Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor
4. Cel ce numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele lor.
5. Mare este Domnul nostru şi mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar.
6. Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la pământ.
7. Cântaţi Domnului cu cântare de laudă; cântaţi Dumnezeului nostru în alăută; (fara sa ne laudam (nu vrem!!!))
8. Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce găteşte pământului ploaie, Celui ce răsare în munţi iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
9. Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de corb, care Îl cheamă pe El.
10. Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui.
11. Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.

[Moroco]

4, 5, 6, 7 septembrie cu par. profesor Constantin.

Psalmul 147 (al Cuvantul-Lui de invatatura)
1. Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane,
2. Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine.
3. Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea grâului te-a săturat,
4. Cel ce trimite Cuvântul Său pământului; repede aleargă Cuvântul Lui;
5. Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenuşa,
6. Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; (în)gerul Lui cine-l va suferi?
7. Va trimite Cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele.
8. Cel ce vesteşte Cuvântul Său lui Iacob, îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel.
9. N-a făcut aşa oricărui neam şi judecările Sale nu le-a arătat lor. (judecărțile Sale de Taina Sfanta)

[Moroco]

4, 5, 6, 7 septembrie cu par. profesor Constantin, indrumatorul si povatuitorul tinerilor.

Psalmul 147 (al Cuvantul-Lui de invatatura)
1. Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane,
2. Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine.
3. Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea grâului te-a săturat,
4. Cel ce trimite Cuvântul Său pământului; repede aleargă Cuvântul Lui;
5. Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenuşa,
6. Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; (în)gerul Lui cine-l va suferi?
7. Va trimite Cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele.
8. Cel ce vesteşte Cuvântul Său lui Iacob, îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel.
9. N-a făcut aşa oricărui neam şi judecările Sale nu le-a arătat lor. (judecărțile Sale de Taina Sfanta)

[Moroco]

4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 septembrie cu par. profesor Constantin, indrumatorul si povatuitorul tinerilor.

Psalmul 147 (al Cuvantul-Lui de invatatura)
1. Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane,
2. Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine.
3. Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea grâului te-a săturat,
4. Cel ce trimite Cuvântul Său pământului; repede aleargă Cuvântul Lui;
5. Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenuşa,
6. Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; (în)gerul Lui cine-l va suferi?
7. Va trimite Cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele.
8. Cel ce vesteşte Cuvântul Său lui Iacob, îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel.
9. N-a făcut aşa oricărui neam şi judecările Sale nu le-a arătat lor. (judecărțile Sale de Taina Sfanta)

Psalmul 148 (al darului nesfarsitei si neobositei puteri de a-L lauda pe Dumnezeu si a-I asculta Cuvantul urmandu-I povetele)
1. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte.
2. Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui.
3. Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina.
4. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri,
5. Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit.
6. Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece.
7. Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ, balaurii şi toate adâncurile;
8. Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi Cuvântul Lui;
9. Munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii;
10. Fiarele şi toate animalele, târâtoarele şi păsările cele zburătoare;
11. Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului;
12. Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii,
13. Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer.
14. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.