Sfintii inchisorilor

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Dumnezeu nu se lasa pacalit.
Treaba e mult prea serioasa, pentru ca cineva sa isi permita sa recurga la contrafaceri. Si la ce ar ajuta?!?

Printr-o pretinsa autoritate, ar sustine cauza straine de ortodoxie.
Caz clasic -> cutiuta cu moaste a lui Danion, care dupa ce a ajuns sa izvorasca chiar de doua ori (parca) chipurile mir, in public, la conferintele lui, posesorul lor a ajuns sa faca propaganda stilista si sa defaimeze parinti ortodocsi cum ar fi par. Cleopa.

Plusul, care s-ar crea prin canonizarea Sfintilor inchisorilor ar fi ortodox, nu legionar. De asta sa nu te indoiesti!

Din pacate sunt destui (din toate partile) care ar dori sa-i vada mai degraba ca fiind legionari decat ortodocsi sau in alta ordine de idei, legionarismul l-ar fi facut mai ortodox decat ortodoxia pe sfantul cutare.

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Stefan florin, spune-le celor care s-au vindecat in chip minunat cu ajutorul sfintelor moaste ale Sfintilor inchisorilor, ca ar fi trebuit sa -si astepte vindecarea dupa decizia Sinodului...
Eu nu am ce astepta. M-a impresionat suferinta lor extraordinara si ii cinstesc asa cum merita, pentru credinta si dragostea lor nelimitata.
Pe tine nu te-a impresionat suferinta lor si multimile de vieti sacrificate in modul cel mai bestial? Poate esti mai tare, chiar de piatra, cine stie...

La modul general da, sunt un exemplu pozitiv.

Dar atat timp cat nu sunt canonizati, pot fi pomeniti doar in rugaciunile particulare, poti avea evlavie personala ca la un sfant, etc.

Sa-i tii slujba, publica, ca unui sfant "cu acte in regula" deja mi se pare ne-canonic si nu mai miroase a ortodoxie.

În prealabil postat de AlinB

La modul general da, sunt un exemplu pozitiv.

Dar atat timp cat nu sunt canonizati, pot fi pomeniti doar in rugaciunile particulare, poti avea evlavie personala ca la un sfant, etc.

Sa-i tii slujba, publica, ca unui sfant "cu acte in regula" deja mi se pare ne-canonic si nu mai miroase a ortodoxie.

Evlavia populara este o conditie a canonizarii si nu o urmare a acesteia. Toate in lume au un inceput. La putin timp dupa ce a murit Sfantul Vasile cel Mare, prietenul sau, Sfantul Grigorie Teologul, l-a numit sfant, l-a numit si ,,cel Mare". Cei care percep sfintenia cuiva au datoria de a o face cunoscuta spre slava lui Dumnezeu si spre folosul aproapelui.

[Ekaterina]

În prealabil postat de AlinB

La modul general da, sunt un exemplu pozitiv.

Dar atat timp cat nu sunt canonizati, pot fi pomeniti doar in rugaciunile particulare, poti avea evlavie personala ca la un sfant, etc.

Sa-i tii slujba, publica, ca unui sfant "cu acte in regula" deja mi se pare ne-canonic si nu mai miroase a ortodoxie.

M-am nimerit odata la o lansare de carte la libraria Sophia. Eu mersesem sa cumpar cateva carti si daca tot am ajuns am stat putin sa ascult despre ce se vorbeste. Se lansa o carticica cu viata si acatistul Parintelui Ilie Lacatusu. Un parinte invitat (nu ii stiu numele) spunea ca in calendarul ortodox avem mai multi sfinti ce nu au fost canonizati si a dat mai multe exemple, printre care si Sfintii Constantin si Elena. Ideea era ca nu trebuie sa asteptam ca un sfant sa fie canonizat si apoi sa ne rugam lui.

[Marius22]

În prealabil postat de antoniap

Cei care percep sfintenia cuiva au datoria de a o face cunoscuta spre slava lui Dumnezeu si spre folosul aproapelui.

Evlavia populara este doar una dintre conditiile canonizarii sfintilor. Nu trebuie insa absolutizata, in sensul ca nu trebuie sa vedem in popor un "barometru" care indica, cu precizie absoluta, starea de sfintenie. Poporul poate manifesta evlavie si in cazuri pe care Biserica le priveste cu rezerva.

Evlavia populara autentica este dovada faptului ca "lumina nu poate fi tinuta sub obroc", ca sfintenia irumpe, vindecand oamenii sufleteste si trupeste, facandu-i sa se apropie unii de ceilalti duhovniceste intru Hristos. Pana la urma, evlavia populara este o taina. Ea nu se cere explicata in termeni psihologici, sociologici etc., cat traita ca si cale prin care Hristos Se proslaveste prin sfinti.

14 mai – Praznicul Sfinților Închisorilor: Al doilea hram al Mănăstirii Petru Vodă

,,Veniţi, iubitorilor de mucenici, să cinstim florile cele înţelegătoare ale credinţei, mărgăritarele Domnului, pe sfinţii români ai temniţelor comuniste, pe cei ce şi după moarte sunt prigoniţi şi defăimaţi. Amintirea voastră şi acum îi arde pe conducătorii din umbră ai acestei lumi şi pe slugile lor prealaşe, vădindu-le întunericul faptelor. Pentru aceea până în sfârşit vă vor acoperi cu minciuni şi uitare, dar Dumnezeu mai strălucit vă va descoperi.

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor mucenici ce au pătimit în temniţele comuniste din România.
Aceşti sfinţi mucenici s-au săvârşit în temniţele comuniste din România între anii 1945-1964, fiind chinuiţi în multe feluri: cu foame, cu frig, cu bătăi, cu teroare continuă, cu insulte şi umiliri nenumărate şi cu multe alte chinuri scornite de diavol şi slugile lui pentru a le înfrânge credinţa şi a-i compromite. Unii de pe urma grelelor pătimiri s-au îmbolnăvit, îndoindu-li-se chinurile deoarece asistenţa medicală era condiţionată de compromitere.


Aceştia pe care îi cinstim astăzi ca şi sfinţi sunt aceia dintre zecile şi sutele de mii de purtători de zeghe din România comunistă care au murit cu nădejdea vieţii veşnice şi mărturisind dreapta credinţă, indiferent de culoarea politică, motivul arestării sau viaţa pe care au dus-o înainte. Căci suferinţa îndurată în închisori, în lagăre de muncă forţată, în anchete sau în marea închisoare care a devenit România după 1945, i-a înţelepţit, făcându-i să înţeleagă rostul lor în mijlocul acestei suferinţe: ispăşirea păcatelor proprii şi ale neamului întreg. A fost o generaţie de jertfă pe altarul acestui neam. De aceea amintirea lor mult înflăcărează inimile noastre spre păzirea neştirbită a rânduielilor strămoşeşti: credinţa şi dragostea de neam. Ei sunt sufletul şi cetatea neamului nostru. Căci prin jertfa lor şi a altora mai dinainte asemenea lor a dăinuit neamul nostru în istorie păstrându-se în valorile credinţei. Şi nădăjduim să se păstreze şi de acum înainte, cu rugăciunile lor, până la Învierea cea de obşte.


Dintre cei pe care îi cinstim astăzi unii au murit în închisori, în lagăre, în anchete, la securitate, alţii ucişi mişeleşte sau executaţi pe întregul cuprins al ţării. Majoritatea au fost îngropaţi în gropi comune, în locuri necunoscute, sfinţind întreg pământul ţării. Cele mai mari şi mai cunoscute centre de exterminare sunt: Aiud, Gherla, Jilava, Piteşti, Târgu Ocna, Canalul, Delta Dunării, Sighet, Mislea, Miercurea Ciuc.


Sfinţii mucenici au luptat cu comunismul şi cu cei ce l-au condus din umbră. Aceştia căutau să distrugă aşezarea şi vechile rânduieli creştine ale ţării. Mucenicii şi-au dat trupurile lor morţii, dar cu sufletul au rămas biruitori, nefăcând nici un compromis. Ei sunt stâlpii şi temelia credinţei şi ai neamului; stele şi făclii purtătoare de lumină în întunericul acestui veac pierzător.


Lupta împotriva comunismului a început la noi în ţară în 1919, la Iaşi. Au căzut în această luptă sfinţindu-se sute de martiri înainte de anul 1945. Pe toţi aceştia îi numărăm în ceata sfinţilor de astăzi.


Prin rânduiala lui Dumnezeu unii mucenici au ieşit vii din temniţe în 1964 continuându-şi viaţa în sfinţenie, fiind prigoniţi şi umiliţi până la sfârşitul vieţii: Pr. Gheorghe Calciu, Pr. Ilie Lăcătuşu, Pr. Dimitrie Bejan, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Pr. Marcu, Pr. Ioan Negruţiu, Dumitru Bordeianu şi mulţi alţii. Şi pe ei îi cinstim astăzi împreună cu fraţii lor ce s-au săvârşit în temniţe.


Dintre miile de sfinţi unii au fost ţărani, alţii intelectuali; unii militari, alţii muncitori; unii studenţi, iar alţii preoţi şi monahi; şi pe scurt să zicem: au fost din toate categoriile sociale şi de toate vârstele. Au fost şi femei multe, soţii şi mame îndurerate şi chiar copiii.


S-a ales această zi de prăznuire deoarece la această dată, în anul 1948, s-a dezlănţuit cea mai cumplită prigoană împotriva suflării româneşti. Mii şi zeci de mii de oameni au fost ridicaţi în noaptea de 14 spre 15 mai. De aceea s-a socotit ca fiind potrivită această zi ca simbol al pătimirii neamului românesc în veacul al 20-lea.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin."

Sursa: http://apologeticum.wordpress.com/20...ii-petru-voda/

[zaharia_2009]

Eu nu stiu daca sora "alinnna" a avut ea, asa, vreo tragere catre ceva deosebit sau doar s-a apucat sa ne deranjeze pe noi cu un asemnea subiect ?
Ce povesti cu sfinti ortodocsi ? Cu cine mai ? Cu FDC-isti ? Bai ce ...ce... ce treaba !
Unde vedeti voi sfinti ? Si ceee, acatistul lor este aprobat de BOR (cum zicea un distins anonim !) ? Si ceee mai, au scos deja icoane cu neiconici ?
Bai ce chestii ! Ce este asta mai ?
Mai !... frumos este sa avem preocupari savante , civice, sa fim dati naibii de loiali la tot veneticii de neam ! Frumos este sa vorbim si sa sustinem monarhia mai, nu detinutii aia din inchisori, tbc-istii si puturosii aia .
Mai ortodocsilor , mai, sa nu cereti voi voie de la spatolici pt. un asemenea subiect de discutie ? Si sa nu aveti voi argumente solide , ba , da solide, cu care sa puteti sta in fata oricarui parasutat in lume, pt. astia pe care ii sustineti voi ? Mai si sa cinstiti voi pe niste taranoi (pe linga astia din puscarii, care de data asta nu se pun la socoteala !) si "ciori din Carpati" din sec XVIII, care au stat impotriva popicului de Roima aratindu-i ca Ardealul nu este de cumparat si infricosat in intregime chiar daca bate el din picioare la brat cu keiserul ?...si care a fost prima vostra greseala de indrasneala !... si sa tot continuati asa, baiiiii !?
Bai , dar aveti asa un dar de a va baga numai in lucruri enervante, fara sa cereti voie nimanui, de numa, numa !

Ia luati voi aminte la fratii spatolici , ia uitati-va ce frumosi sunt ! Ia faceti si voi ca si ei ! Ia vindeti-va si voi pe 2 craitari si incepeti sa va ocupati cu sofisme inrosite in alb... sa vedeti , atunci credeti ca veti mai putea si voi sa il mai vedeti pe Dumnezeu ? Ia fiti toti intr-o forma si abandonati pe adevaratul Dumnezeu si pe FDC-istii lui sa vedeti , mai este clara vederea ? Dar cujetarea ? Dar fapta ? Dar sufletul ... sufletul , pe unde a mai haladuit in cazul asta ?

Deci , in concluzie , ia mai terminati cu sfinti si cu acatiste si cu tropare si cu hramurile lor, cu minunile lor in toata tara si in Athos si in Scandinavia si pe unde or mai fi ajuns ei , si cu centre de studii a fenomenului nu stiu care ca pina nu cereti voie de la bonjuristi ... nu este in regula .

[Parascheva16]

Moastele Sfintilor nostrii din inchisori au ajuns si in Africa, la parohiile de acolo, caci aveau nevoie. Am inteles de la Parinti ca se fac multe minuni acolo si ca pe o raza anume din jurul moastelor nu se pot face vraji! Stiti ca in Africa vracii sunt peste tot.
Deci nu e bai, daca nu ne cinstim noi Sfintii, ii cinstesc africanii!

[Ekaterina]

Ma bucura faptul ca cei de la Ziarul Lumina au o rubrica numita Memoria Bisericii, in care vorbesc despre preotii inchisi in perioada comunista. Prin intermediul acesta putem si noi sa-i cunoastem si sa ii pomenim.

"Părintele Gheorghe Purdea a fost unul dintre păstorii ortodocşi de înaltă ţinută din zona Turda-Târnăveni, un slujitor dăruit altarului şi păstoriţilor săi. Acesta s-a născut la 26 august 1915, în comuna Pădureni, judeţul Cluj, în familia preotului Gheorghe Purdea, un slujitor iubit în această parte a Ardealului. După şcoala primară din Pădureni (1926), tânărul Purdea a urmat liceul din Turda (1934), apoi, cu mari greutăţi financiare şi cu bursă socială, Academia Teologică din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1943, ulterior obţinând licenţa la Sibiu.

Se căsătoreşte şi este hirotonit un an mai târziu pe seama Parohiei Crăieşti, judeţul Turda. Datorită statutului său în localitate şi pentru că era iubit de credincioşi, după instalarea regimului comunist părintele Purdea a intrat în atenţia organelor de Securitate. Gestul care i-a atras arestarea a fost ajutorul financiar dat unui prieten din copilărie, Traian Berariu, care în perioada interbelică militase în Mişcarea legionară. În fapt, părintele Purdea îl ajutase pe Berariu să-şi vândă grâul pe care îl recoltase de pe câmp, fără a avea cunoştinţă că acesta era urmărit de autorităţi pentru antecedentele politice.

În consecinţă, la 18 iunie 1949, Securitatea a descins la domiciliul său, terorizându-i soţia, pe cei doi copii şi făcându-i o percheziţie amănunţită. Părintele era acuzat de omisiune la denunţ. La puţin timp, el se prezintă la unitatea de Securitate din Turda, intrând astfel în malaxorul anchetelor. Securitatea l-a trimis în justiţie într-un lot format din 11 inculpaţi. A fost condamnat prin Sentinţa nr. 1619 din 30 noiembrie 1949 a Tribunalului Militar Cluj la 3 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“.

Părintele Gheorghe Purdea a cunoscut universul concentraţionar comunist începând cu Penitenciarul Aiud, pentru ca, din 1950, să fie trimis la Canal. A muncit în „brigada hoţilor“ (a preoţilor) de la Valea Neagră, apoi, din mai 1951, la Poarta Albă. Deşi trebuia să fie eliberat la expirarea pedepsei, organele MAI decid încadrarea părintelui Purdea în colonie de muncă pentru 24 de luni. Din noiembrie 1952 este mutat la colonia Galeş, apoi, din august 1953, la Oneşti.

A fost eliberat la 1 mai 1954, părintele fiind nevoit să-şi câştige pâinea lucrând la o întreprindere din Turda. Revine la slujirea preoţească în parohia în care tatăl său ridicase o biserică, la Agriş. În 1966 îl găsim slujitor la Corneşti, judeţul Mureş, pentru ca zece ani mai târziu să iasă la pensie."

În prealabil postat de zaharia_2009

Eu nu stiu daca sora "alinnna" a avut ea, asa, vreo tragere catre ceva deosebit sau doar s-a apucat sa ne deranjeze pe noi cu un asemnea subiect ?
Ce povesti cu sfinti ortodocsi ? Cu cine mai ? Cu FDC-isti ? Bai ce ...ce... ce treaba !
Unde vedeti voi sfinti ? Si ceee, acatistul lor este aprobat de BOR (cum zicea un distins anonim !) ? Si ceee mai, au scos deja icoane cu neiconici ?
Bai ce chestii ! Ce este asta mai ?
Mai !... frumos este sa avem preocupari savante , civice, sa fim dati naibii de loiali la tot veneticii de neam ! Frumos este sa vorbim si sa sustinem monarhia mai, nu detinutii aia din inchisori, tbc-istii si puturosii aia .
Mai ortodocsilor , mai, sa nu cereti voi voie de la spatolici pt. un asemenea subiect de discutie ? Si sa nu aveti voi argumente solide , ba , da solide, cu care sa puteti sta in fata oricarui parasutat in lume, pt. astia pe care ii sustineti voi ? Mai si sa cinstiti voi pe niste taranoi (pe linga astia din puscarii, care de data asta nu se pun la socoteala !) si "ciori din Carpati" din sec XVIII, care au stat impotriva popicului de Roima aratindu-i ca Ardealul nu este de cumparat si infricosat in intregime chiar daca bate el din picioare la brat cu keiserul ?...si care a fost prima vostra greseala de indrasneala !... si sa tot continuati asa, baiiiii !?
Bai , dar aveti asa un dar de a va baga numai in lucruri enervante, fara sa cereti voie nimanui, de numa, numa !

Ia luati voi aminte la fratii spatolici , ia uitati-va ce frumosi sunt ! Ia faceti si voi ca si ei ! Ia vindeti-va si voi pe 2 craitari si incepeti sa va ocupati cu sofisme inrosite in alb... sa vedeti , atunci credeti ca veti mai putea si voi sa il mai vedeti pe Dumnezeu ? Ia fiti toti intr-o forma si abandonati pe adevaratul Dumnezeu si pe FDC-istii lui sa vedeti , mai este clara vederea ? Dar cujetarea ? Dar fapta ? Dar sufletul ... sufletul , pe unde a mai haladuit in cazul asta ?

Deci , in concluzie , ia mai terminati cu sfinti si cu acatiste si cu tropare si cu hramurile lor, cu minunile lor in toata tara si in Athos si in Scandinavia si pe unde or mai fi ajuns ei , si cu centre de studii a fenomenului nu stiu care ca pina nu cereti voie de la bonjuristi ... nu este in regula .

Frate Zaharia, grea treaba ne ceri! Am citit ce ai scris, am cugetat, dar nu pot.

Nu ca nu as vrea sa dau ascultare, dar mi-a cazut in mana cartea Arhim. Mina Dobzeu, care a scris "Apocalipsa - planul de salvare a lumii in 7 etape", Editura Agaton, si iata ce citesc la capitolul "Biserica a cincea - Sardes, Pecetea a cincea - Ap. 6,9-11:

"Si cand a deschis pecetea a cincea, am vazut, sub jertfelnic, sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o" (Apoc. 6,9)

Sunt sufletele martirilor crestini ce au suferit martiriu de-a lungul timpului, in special in perioada persecutiilor din Imperiul Roman.

"Si strigau cu glas mare si ziceau: Pâna cand, Stapane sfinte si adevarate, nu vei judeca si nu vei razbuna sângele nostru, fata de cei ce locuiesc pe pamant? (Apoc. 6,10)
"Si fiecaruia i s-a dat cate un vesmant alb si li s-a spus sa stea in tihna, inca putina vreme, pana cand vor implini numarul si cei impreuna -slujitori cu ei si fratii lor, cei ce aveau sa fie omorati ca si ei". (Apoc. 6.11)

Acestia, alt numar de martiri, aveau sa fie cei din perioada a sasea, cei de sub Imperiul Sovietic.
(citat din Mina Dobzeu, Apocalipsa, pagina 115)
Intelegi?
In aceste conditii sa ne ierte Dumnezeu pe toti, care am spus sau am gandit ceva rau despre sfintii inchisorilor, caci si despre ei este vorba.