Tendinta

[metanoia2]

"Tocmai pentru a nu intelege gresit, esti buna sa spui de unde stii ce simte pruncul? "
Desi instinctul de mama e extraordinar si uneori ca mama simti ce simte copilasul, raspunsul meu ar fi: "Lasati copiii sa vina la mine ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor." Deci un sfant mic traieste fara patimi deoarece Dumnezeu ne lasa curati si neintinati, abia dupa ce cresc si savarsesc anumite pacate vin patimile.
Multumesc pentru ajutor!

În prealabil postat de metanoia2

"Tocmai pentru a nu intelege gresit, esti buna sa spui de unde stii ce simte pruncul? "
Desi instinctul de mama e extraordinar si uneori ca mama simti ce simte copilasul, raspunsul meu ar fi: "Lasati copiii sa vina la mine ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor." Deci un sfant mic traieste fara patimi deoarece Dumnezeu ne lasa curati si neintinati, abia dupa ce cresc si savarsesc anumite pacate vin patimile.
Multumesc pentru ajutor!

Cu placere :)
Si daca ar simti placere nu ar putea fi asa cum spui? Adica sa fie curati si neintinati?

[cristina2012]

În prealabil postat de topcat

Am spus ca e o viziune ciudata pentru un crestin pentru ca, banuiesc, tu consideri ca omul porneste de la animal si incearca sa ajunga la Dzeu, fara acea "cadere" de care e asa de atasata Fani, de exemplu. Dar probabil ca ma insel.

Intr-n fel te inseli, intr-un fel nu. Consider ca datorita "caderii" omul a ajuns sa se asemene cu natura (animalul). A venit Hristos, a reparat prin jertfa Sa pe cruce urmarile greselii noastre si ne-a redat posibilitatea sa ne indumnezeim. Adica ne nastem cu o natura cazuta si, daca dorim, putem dobandi puterea de a ne lucra asemanarea cu Dumnezeu
Nu consider ca naturalul din noi este neaprat un blestem (putem insa sa-l facem noi astfel), ci instrumentul nostru de mantuire.
Deci se poate spune ca ai sintetizat bine, cu exceptia faptului ca consider ca omul s-a asemanat animalului in urma caderii, nu ca isi are sursa in animal.
Consider ca omul porneste de la natura, o foloseste in interesul sau, in timp incepe s-o imbogateasca prin sens, sa ii dea valoare duhovniceasca si cu aceasta natura indumnezeita sa se apropie de Dumnezeu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristina2012

Intr-n fel te inseli, intr-un fel nu. Consider ca datorita "caderii" omul a ajuns sa se asemene cu natura (animalul). A venit Hristos, a reparat prin jertfa Sa pe cruce urmarile greselii noastre si ne-a redat posibilitatea sa ne indumnezeim. Adica ne nastem cu o natura cazuta si, daca dorim, putem dobandi puterea de a ne lucra asemanarea cu Dumnezeu
Nu consider ca naturalul din noi este neaprat un blestem (putem insa sa-l facem noi astfel), ci instrumentul nostru de mantuire.
Deci se poate spune ca ai sintetizat bine, cu exceptia faptului ca consider ca omul s-a asemanat animalului in urma caderii, nu ca isi are sursa in animal.
Consider ca omul porneste de la natura, o foloseste in interesul sau, in timp incepe s-o imbogateasca prin sens, sa ii dea valoare duhovniceasca si cu aceasta natura indumnezeita sa se apropie de Dumnezeu.

Şi ca o completare, redau un citat din Sfântul Atanasie cel Mare , care printre altele spunea : << Însuşirea principală a omului este aceea de a fi paşnic, îngăduitor, blând, smerit, liniştit, statornic, iar nu a fi atras de mânie sau de alte patimi ca un ANIMAL IRAŢIONAL. . . . . Om slab este cel care nu-şi poate ascunde tainele sale. Tare este cel care îşi stăpâneşte mânia. Răbdător este cel care îşi poate ascunde nefericirea sa. Bogat este cel care se mulţumeşte cu cele absolut necesare. Lacomul de averi nu se bucură niciodată de cele pe care le are, ci se mâhneşte pentru cele care îi lipsesc >>. Şi pentru a-l împăca pe Cătălin la gândul ce-l apasă spre animalitate, îi redau un scurt pasaj dintr-o carte a lui Ţuţea : << Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Şi el rămâne aşa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. Când, unde şi în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur , şi nu e un zeu în colţul casei care să-i reveleze data începutului , înseamnă că omul rămâne un biet animal raţional care vine de nicăieri spre nicăieri. >> ( fragmentul este şi pt. un user "ciudat" - pe nume : flegmatic şi ceata lui de pe forum !

[laurschepsis]

În prealabil postat de topcat

... Pot sa ma consider insa mai liber, mai autonom, decit un crestin, avind mai putine constringeri.

Doamne-ajuta!

Ma tem ca un crestin si un ateu au aceleasi grade de libertate in ceea ce priveste binele. In ceea ce priveste pacatul, aici ateul il bate la 0 pe crestin. Nu se discuta "invingatorul", ci scorul.

Doamne-ajuta!

În prealabil postat de cristiboss56

Şi ca o completare, redau un citat din Sfântul Atanasie cel Mare , care printre altele spunea : << Însuşirea principală a omului este aceea de a fi paşnic, îngăduitor, blând, smerit, liniştit, statornic, iar nu a fi atras de mânie sau de alte patimi ca un ANIMAL IRAŢIONAL. . . . . Om slab este cel care nu-şi poate ascunde tainele sale. Tare este cel care îşi stăpâneşte mânia. Răbdător este cel care îşi poate ascunde nefericirea sa. Bogat este cel care se mulţumeşte cu cele absolut necesare. Lacomul de averi nu se bucură niciodată de cele pe care le are, ci se mâhneşte pentru cele care îi lipsesc >>. Şi pentru a-l împăca pe Cătălin la gândul ce-l apasă spre animalitate, îi redau un scurt pasaj dintr-o carte a lui Ţuţea : << Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Şi el rămâne aşa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. Când, unde şi în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur , şi nu e un zeu în colţul casei care să-i reveleze data începutului , înseamnă că omul rămâne un biet animal raţional care vine de nicăieri spre nicăieri. >> ( fragmentul este şi pt. un user "ciudat" - pe nume : flegmatic şi ceata lui de pe forum !

Omul nu are doar calitati bune ci si rele sa nu uitam.
Ratiunea alaturi de vointa umana ajuta la atingerea scopurilor personale, de la ceva la ceva, de la a dori ceva la avea acel ceva.

"de nicăieri spre nicăieri"... asta ar insemna ca suntem inerti, insa noi suntem organisme active, astfel ca nu putem fi "nicăieri"

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

Ma tem ca un crestin si un ateu au aceleasi grade de libertate in ceea ce priveste binele. In ceea ce priveste pacatul, aici ateul il bate la 0 pe crestin. Nu se discuta "invingatorul", ci scorul.

Doamne-ajuta!

topcat defapt vrea sa spuna ca el este liber in privinta faptului ca nu trebuie sa respecte indicatiile teologiei crestine

În prealabil postat de cristina2012

Intr-n fel te inseli, intr-un fel nu. Consider ca datorita "caderii" omul a ajuns sa se asemene cu natura (animalul). A venit Hristos, a reparat prin jertfa Sa pe cruce urmarile greselii noastre si ne-a redat posibilitatea sa ne indumnezeim. Adica ne nastem cu o natura cazuta si, daca dorim, putem dobandi puterea de a ne lucra asemanarea cu Dumnezeu
Nu consider ca naturalul din noi este neaprat un blestem (putem insa sa-l facem noi astfel), ci instrumentul nostru de mantuire.
Deci se poate spune ca ai sintetizat bine, cu exceptia faptului ca consider ca omul s-a asemanat animalului in urma caderii, nu ca isi are sursa in animal.
Consider ca omul porneste de la natura, o foloseste in interesul sau, in timp incepe s-o imbogateasca prin sens, sa ii dea valoare duhovniceasca si cu aceasta natura indumnezeita sa se apropie de Dumnezeu.

De ce a trebuit Hristos sa ne redea posibilitatea, prima tentativa a dat gres? Cine e de vina ca a dat gres? Prin ce a dat gres?
De unde o fi stiut Adam si Eva sa cada in asemenea fel incit sa semene atit de bine cu animalele?
De ce animalele au, intr-un mod rudimentar, aproape toate elementele care il pot face pe om sa se asemene lui Dzeu (aici ma refer constiinta de sine, moralitate)?
De ce consideri ca omul indumnezeit e diferit de animal? Si aici ma refer la libertate si constringeri, la animale - naturale iar la omul indumnezeit - legile dumnezeiesti?

În prealabil postat de cristiboss56

Şi pentru a-l împăca pe Cătălin la gândul ce-l apasă spre animalitate

Ai inteles gresit, nu ma apasa nimic spre animalitate, faptul ca ma consider verisor cu maimuta nu inseamna ca imi doresc sa ajung ca ea.

În prealabil postat de cristiboss56

, îi redau un scurt pasaj dintr-o carte a lui Ţuţea : << Fără Dumnezeu, omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. Şi el rămâne aşa chiar dacă este laureat al premiului Nobel sau măturător. Când, unde şi în ce scop a apărut el în calitatea asta de om? Dacă se întreabă singur , şi nu e un zeu în colţul casei care să-i reveleze data începutului , înseamnă că omul rămâne un biet animal raţional care vine de nicăieri spre nicăieri. >> ( fragmentul este şi pt. un user "ciudat" - pe nume : flegmatic şi ceata lui de pe forum !

Avem fiecare dreptul la o parere. Desigur, daca ar fi argumentata ar fi mai bine. Si mai corect.

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!

Ma tem ca un crestin si un ateu au aceleasi grade de libertate in ceea ce priveste binele. In ceea ce priveste pacatul, aici ateul il bate la 0 pe crestin. Nu se discuta "invingatorul", ci scorul.

Doamne-ajuta!

Depinde cine e arbitrul. Daca e crestin, sigur e cum ai spus.

[cristiboss56]

În prealabil postat de topcat

Ai inteles gresit, nu ma apasa nimic spre animalitate, faptul ca ma consider verisor cu maimuta nu inseamna ca imi doresc sa ajung ca ea.

Avem fiecare dreptul la o parere. Desigur, daca ar fi argumentata ar fi mai bine. Si mai corect.

F. corect ! Dar după tine ( sincer ) , de unde venim şi unde mergem ? Sau sensul vieţii în general ! De afirmi că nu mai avem nimic comun cu maimuţica din semnătura ta, eşti întru totul deacord că suntem o "specie" civilizată, evoluată . Corect ori ba ? Apărută după părerea ta ( în general ) din senin , aiurea, fără nici o explicaţie anume. Scrabble ( fostul ) actualul Miron, "verişorul" tău , îmi explica ( filozofa ) odată, că < sensul vieţii este perpetuarea vieţii !> . Halal explicaţiune pentru un "evoluat" în toate cele. Poate tu, ce eşti mult mai luminat, îmi oferi lămuriri ( explicaţii ) suplimentare.