Orthodoxy for dummies...

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de windorin

Vazand in tine ca esti un om bun, va lua aminte la viata ta, caci... bineinteles, el nu vrea sa fie un om rau.

Si faptul ca el are ochi sa vada faptele cele bune nu este ceva logic, ci o lucrare tainica a lui Dumnezeu.
Multi nu mai discern raul de bine, multe dintre faptele cele bune fiind pentru ei lipsite de logica si fara rost.

Multi si'au schimbat viata vazand "pe Duhul Sfant" din marii Parinti ai Bisericii.

Nu cred ca se pune problema unei prietenii lungi, a unui colectiv sau alte situatii de genul acesta...cred ca mai mult s-a pus problema de ce anume ar trebuie sa spui, sa sintetizezi pentru cineva care iti adreseaza o simpla intrebare " Ce religie e asta, ce presupune ea?"...deci cred eu ca e o intrebare-raspuns, si nu tine de ingamfare sau mandrie

Poate fi pur si simplu entuziasmul simtit atunci cand vezi pe cineva curios sa afle mai multe despre religia ta, de care poate nu stie nimic...simplu, deci nu e un proces continuu...care se desfasoara timp de decenii, si in care acea persoana te observa si e convins pe zi ce trece de ceea ce vede...ci poate conteaza ce formulare si ce idei gasesti tu atunci pe loc, in cele zece minute sau o ora...in fata unei persoane pe care poate nu o vei mai intalni niciodata!

Eu cred ca despre asta e vorba, si nu despre o initiativa venita din partea unui ortodox, sau despre vreo strategie anume....

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

La noi in ortodoxie este prea mare foarfeca intre pamant si cer, intre om si Dumnezeu si atunci unul din ele se pierde pe drum (de obicei omul).

Sophia, ridici o problema importanta: cum legam credinta de societate...

Este okay sa indulcesti (sugar coat) credinta de dragul de a nu respinge pe cineva? Ce spui daca esti intrebat ce crezi despre homosexualitate? Ce spui daca esti intrebat despre avort? Ce spui despre feritizarea in vitro? Ce spui despre alte religii? Etc, etc, etc.

Spui ca in loc sa prezentam lucruri frumoase, speriem lumea. Dar ce sa faci daca lumea este pe un fagas anormal? Cum poti sa fii crestin si sa fii de acord cu avortul? Cum poti sa fii crestin, sa stii ca fertilizarea in vitro include pierderea de embrioni, si sa spui ca nu-i nimic. Este dorinta noastra, fireasca de altfel, de a avea copiii, mai importanta decat sanctitatea vietii?? Apoi homosexualitatea pur si simplu nu este un fel de viata crestin, oricum ai intoarce-o. Nu vad unde se pierde omul aici. Dimpotriva, umanitatea are de castigat.

Stiu, e foarte greu sa fii crestin mai traditionalist in occident. Si nu spun de imbracaminte mai ciudata, gen batic si fusta lunga, ci de perspectiva ta asupra vietii. Mi s-a intamplat acum vreo doi ani sa fiu acuzata chiar foarte dur de fascism de o cunostinta de factura mai marxista fiindca vorbeam despre persoane cu probleme genetice si deficienta mintala grava care pot avea copii, si am spus ca as fi de acord cu sterilizarea, decat cu avortul, in cazul asta, vorbind de oameni care desi fizic sunt maturi si capabili de acte ale maturitatii, dar nu sunt rationali nici responsabili. Poate am gresit.

Dar nu vad cum lucrurile astea:

se opun umanului sperie si indeparteaza oamenii de la credinta si amestecul in viata privata a omului.

Dimpotriva, mi se pare ca accentul pus pe sanctitatea si respectul fata de viata, pe o viata care sa aiba in centru Sf Evanghelie, umanizeaza ceea ce societatea de azi, si nu numai cea occidentala, ci si cea romaneasca, a pierdut. Desi o religie a iubirii, crestinismul adevarat nu este un fel de kumbayah sau grupare hippy, cum le-ar place unora, unde poti sa fii cum vrei, sa faci ce vrei, atata timp cat toata lumea poate sa faca ce vrea. Si toate astea nu exclud:

Lucruri si fapte umane, de ajutorare, de caldura, prietenie, de omenie, de aspect uman normal, astea atrag oamenii.

Tot felul de interdictii, haine lungi si posomorate, slujbe de cate cinci ore sunt aspecte care induc in eroare daca sunt prezentate aiurea, fiindca esenta ortodoxiei nu este interdictia. Este gresit sa spui ca: noi ca si ortodocsi nu mancam carne si lapte miercurea si vinerea in timpul anului, fiindca Biserica ne interzice, si asta face parte din identitatea mea de ortodox, si daca nu le tin, gata fulger din cer asupra mea. Nu. De fapt, postul de miercuri si vineri este atat de important nu fiindca Biserica ne interzice acceesul la carne, ci fiindca noi vrem sa ne amintim constant de jertfa Mantuitorului nostru prin aceasta modalitate de asceza. Si asa mai departe...modestia in imbracaminte arata respectul nostru fata de semenii nostri, si nu obligatia de a purta anumite haine, ci important este respectul fata de ceilalti si decenta.

Cat despre lungimea slujbelor. Da, la manastire cel putin si mie mi se par infinit de lungi ...dar asta probabil fiindca nu prea am habar cu ce se mananca, calugarii citesc desi in romaneste, atata de repede si de fornait ca eu de abia inteleg cate un cuvant pe ici pe colo. Dar...de fiecare data cand merg la liturghie la catolici tot timpul plec cu sentimentul ca a fost mult prea scurt. Nu mi se pare lunga o Sf Liturghie de doua ore, doua ore si jumatate cand stii ce se intampla, de ce se intampla, ce inseamna, si asa mai departe. Problema ne-ortodocsilor care vin la slujbele noastre este ca nu li se explica care-i treaba, plus ca dureaza ceva timp pana sa si inveti care-i treaba, si intre timp te plictisesti, normal. Probabil ca nu degeaba in vechime catehumenii erau trimisi acasa dupa predica -- pana la urma este foarte greu pentru un incepator intr-ale credintei sa nu se plictiseasca si cu ocazia asta sa isi si piarda interesul.

[Noesisaa]

În prealabil postat de Miha-anca

Cum? Avand nadejde in Dumnezeu, ca devenind cei doi unul, va lucra Dumnezeu si in cel necredincios. Daca cel care nu crede, isi iubeste partenerul/partenera, va ceda macar din dragoste, daca nu inca din convingere.

Pai vorbim de o situatia cam asa: unul merge la biserica, vrea sa tina posturi, e evlavios, si celalalt nici nu vrea sa auda. Si se casatoresc. Cam la o asa situatie ne gandim, nu?
Eu imi imaginez dialogul urmator:
Ea: (sambata dupa amiaza) Ce faci maine, hai dimineata sa plecam la picnic.
El: Poate dupa amiaza, dimineata merg la Sf Liturghie.
Ea: Mergi la biserica??? Ce prostie! Am fost o data si in viata mea nu mai vreau sa intru, Dumnezeu nu exista, iti pierzi vremea...etc. etc. etc.
El: ???

Nu imi pot da seama cum poti sa ajungi la casatorie cu asa o persoana?

[Noesisaa]

Am fost cam dezlanata in ceea ce am scris in penultima postare.
Am vrut sa spun de fapt ca intr-adevar o ortodoxie inteleasa si prezentata ca un set de reguli care mai de care mai ciudate pe care le tii ca sa imbunezi un Dumnezeu razbunator, intr-adevar sperie si respinge si seamana cu o secta invechita. Dar nu este asa. Din cate inteleg eu, ortodoxia nu este despre "nevointa" in sine ci despre apropierea de Dumnezeu. Si da, apropierea de Dumnezeu poate sa includa tot felul de renuntari, dar daca idealul tau este apropierea de Dumnezeu, deja nu se mai cheama nevointa, ci bucurie. Postesti cu bucurie, renunti la somnul lung de duminica dimineata cu bucurie, si daca nu simti bucuria inseamna ca nu prea esti pe drumul cel bun si sunt lucruri pe care trebuie sa le revizuiesti. Dar asta nu inseamna laxitate. De-a lungul secolelor crestinii si Biserica insasi si-au dat seama ca postul este o cale prin excelenta de apropiere de Dumnezeu, fara el unui crestin obisnuit ii este mult, mult mai greu. Poti sa ignori postul, dar rezultatul este ca nu esti mai aproape de Dumnezeu. Ai libertatea sa fii homosexual, dar Sf Scriptura ne invata ca nu este un stil de viata placut lui Dumnezeu, ai libertatea sa faci avort, dar stim ca este un pacat de moarte, care te separa de harul lui Dumnezeu, si asa mai departe. Totul depinde de cat de aproape vrei sa fii de Dumnezeu.

[coralina]

Noesissa, pocainta intervine in viata omului atunci cand simte chemarea lui Dumnezeu. Unii au fericirea de a trai pe calea cea dreapta inca din copilarie, altii se intorc la credinta in tinerete, altii la maturitate, unii la batranete iar talharul de pe cruce chiar inainte de moarte.
Ideal ar fi sa pornim pe calea cea "stramta" cat mai devreme insa nu toti se bucura de un start asa viguros in viata.
Asta nu inseamna ca pocainta (relativ) tarzie este de prisos sau oarecum inferioara calitativ celei timpurii.
Asa ca unii oameni isi traiesc viata "lumeste" pana incep a cauta calea induhovnicirii. Te poti casatori, poti avea si copii la modul "lumesc", fara sa pui prea mare accent pe aspectul ortodox al tuturor acestor momente din viata ta.
Insa daca te hotarasti sa incepi sa traiesti in Iisus si esti singurul din cuplu care a decis in acest fel, incepi sa intampini felurite probleme.
Eu personal ma aflu in aceasta situatie, insa slava lui Dumnezeu, sotul meu intelege / accepta foarte multe aspecte legate de practicarea credintei mele.
M-am gandit ca poate or mai fi si alte persoane in situatia mea si ne-ar prinde bine sa discutam pe tema aceasta.
Imi cer iertare daca am starnit controverse sau dispute nefolositoare.

Windorin, inteleg ce-ai vrut sa spui cu "carpe diem" privit prin prisma ortodoxiei, nimi mai adevarat. Eu m-am exprimat gresit / incomplet; semnificatia lui "carpe diem" din mesajul meu este cea primara, nealterata - anume "traieste clipa" la modul hedonist, strict de suprafata.
Multumesc pentru corectare!

Doamne ajuta!

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Am fost cam dezlanata in ceea ce am scris in penultima postare.
Am vrut sa spun de fapt ca intr-adevar o ortodoxie inteleasa si prezentata ca un set de reguli care mai de care mai ciudate pe care le tii ca sa imbunezi un Dumnezeu razbunator, intr-adevar sperie si respinge si seamana cu o secta invechita. Dar nu este asa. Din cate inteleg eu, ortodoxia nu este despre "nevointa" in sine ci despre apropierea de Dumnezeu. Si da, apropierea de Dumnezeu poate sa includa tot felul de renuntari, dar daca idealul tau este apropierea de Dumnezeu, deja nu se mai cheama nevointa, ci bucurie. Postesti cu bucurie, renunti la somnul lung de duminica dimineata cu bucurie, si daca nu simti bucuria inseamna ca nu prea esti pe drumul cel bun si sunt lucruri pe care trebuie sa le revizuiesti. Dar asta nu inseamna laxitate. De-a lungul secolelor crestinii si Biserica insasi si-au dat seama ca postul este o cale prin excelenta de apropiere de Dumnezeu, fara el unui crestin obisnuit ii este mult, mult mai greu. Poti sa ignori postul, dar rezultatul este ca nu esti mai aproape de Dumnezeu. Ai libertatea sa fii homosexual, dar Sf Scriptura ne invata ca nu este un stil de viata placut lui Dumnezeu, ai libertatea sa faci avort, dar stim ca este un pacat de moarte, care te separa de harul lui Dumnezeu, si asa mai departe. Totul depinde de cat de aproape vrei sa fii de Dumnezeu.

Da Noesisaa, asta (si ce scrii in mesajul mai lung dinainte) tot incerc si eu sa zic. Crestinismul nu este o religie a legii si interdictiei.
Eu am mers mai departe si am zis ca regulile postului sunt ca sa ne ajute, nu ca sa ne incurce, si sunt situatii in care a le respecta cu strictete se opune sensului lor (litera se opune duhului).

[Noesisaa]

http://www.youtube.com/watch?v=PdfWIDA8K2w

Multe exagerari, stiu, dar tot e amuzant.

În prealabil postat de Noesisaa

Pai vorbim de o situatia cam asa: unul merge la biserica, vrea sa tina posturi, e evlavios, si celalalt nici nu vrea sa auda. Si se casatoresc. Cam la o asa situatie ne gandim, nu?
Eu imi imaginez dialogul urmator:
Ea: (sambata dupa amiaza) Ce faci maine, hai dimineata sa plecam la picnic.
El: Poate dupa amiaza, dimineata merg la Sf Liturghie.
Ea: Mergi la biserica??? Ce prostie! Am fost o data si in viata mea nu mai vreau sa intru, Dumnezeu nu exista, iti pierzi vremea...etc. etc. etc.
El: ???

Nu imi pot da seama cum poti sa ajungi la casatorie cu asa o persoana?

Stii, Noesis, de fapt sunt f multe familii in care dialogul consemnat de tine, se poate auzi in mod frecvent. Dar din pacate in afara acestui dialog nu se mai aude si dragostea si intelegera care ar trebui sa existe intre cei doi soti, caci daca acestea ar exista, nu s-ar auzi asa dialog, ci ar fi intelegere. Dar poate asa vrea Dumnezeu, ca in fiecare familie sa fie macar unul dintre soti credincios, ca acesta sa se roage pentru binele intregii familii. Vedem ce spune si Sf. Apostol Pavel in I Corinteni: cel necredincios se sfinteste prin cel credincios, altfel copiii vostri ar fi necurati. (citat din memorie) I Cor. 7, 14.
Daca trezirea lui/a ei la credinta s-a petrecut mai tarziu in viata, dupa un numar de ani petrecuti impreuna, va auzi cu siguranta cuvinte descurajatoare, referitoare la credinta, rugaciune, biserica, habotnicie, manastire, etc. Dar daca cel credincios nu se va lasa impresionat de aceste cuvinte si va suporta cu stoicism tot ce aude si ce i se face, cu timpul si ochii celuilalt se vor deschide incetul cu incetul, caci Dumnezeu lucreaza prin oameni. Cu timpul, acest sot "necredincios" va putea vedea diferenta dintre sotia credincioasa si ceilalti, care nu se preocupa de cele duhovnicesti.
Este o lupta, dar Imparatia Cerurilor se ia cu asalt.

[Noesisaa]

Stiu, si-i trist, dar ne indepartam de subiect.

[sophia]

@Noesisaa - citind aceste postari ale tale de aici, ma intreb si eu ca Zaharia, daca nu cumva sunt doua persoane care scriu sub numele de Noesisaa.
Pentru ca pe alte fire ai total alte opinii si esti f.moderata in credinta, esti chiar impotriva unor exagerari si scriem pe aceeasi lungime de unda (tu, eu si Fani).
Aici este o schimbare de directie de 180 grade.

Si acum sa raspund la unele lucruri.

1. Deci eu vorbeam despre problemele oamenilor de aici care parasesc credinta catolica sau evanghelica. Deci daca ei n-o (mai) nici pe aceea, care zic eu ca este mai moderata decat cea ortodoxa, atunci ce-ar face cu ortodoxia?
Ma gandesc eu ca si credinta se potriveste sau adapteaza unui/unor popoare.
Ortodoxia se potriveste cumva popoarelor Est-Europene, pentru ca sunt mai supuse din fire (sau erau), mai rabdatoare si aveau cel putin inainte mai putin liberalism si disciplina in sange. Poate ca acum se schimba lucrurile si in acea zona.
Popoarele vestice sunt f.liberale, nu suporta umilirea, ingradirea de nici un fel, sunt mandre si sigure de sine, nu au asa nevoie de sprijinul credintei. Au alt mediu de traditie, economic, politic.
In est suntem mai dipserati poate, mai necajiti (inca) si cautam un sprijin, o liniste interna.
Oamenii de aici au convingerea (interna) puternica asupra modului de viata. Majoritatea. Inainte era si la ei poate altfel, dar acum nu mai ai ce sa faci.
Sunt satui de orice apasare si vor sa traiasca totul liber si neingradit, o viata asa cum isi doresc.
Incearca sa te duci in fata unui grup (mare) de oameni care din motive medicale nu pot avea copii si traiesc cu aceasta dorinta si durere.
Sunt gata sa faca f.mult pentru aceasta dorinta.
Du-te si spune-le ca asa vrea Dumnezeu si ca nu este crestin sa faca "in vitro" sau mai stiu eu. Te vor linsa.
Cu ce argumente te duci la ei? Cum ii ajuti, cum ii mangai si ii convingi ca pot avea copil cu ajutorul credintei?
Te rog sa-mi spui.
Eu am incercat sa-i sfatuiesc macar la rugaciune, sa le explic la altii (parinti deja) cum e cu botezul pruncilor si alte lucruri crestine de la noi. Asa m-au insultat si mi-au spus ca apartin de o secta invechita.

Si eu am probleme in a intelege homosexualitatea de ex., mai ales din p.d.v
medical, psihologic, biologic. Nici ei nu vin sa se explice, ca sa ne convinga, sa ne lamureasca de problemele lor.
E drept ca eu nu cunosc personal o persoana cu probleme sexuale, ca sa intreb eu poate.
Ei explica aici ca homosexualitatea nu este ceva ce alege o persoana, ci este innascut sau dobandit fara stiinta si vointa. Este o normalitate la ei.
Si daca tu indraznesti sa vii cu argumente medicale, sau religioase ca s-ar putea schimba, daca vrea omul, te desfiinteaza.
Argumentul lor: este natural, ei sunt asa, nu le ingradi libertatea.
Ei au forta (zic eu) sa te convinga ca pana la urma tu ca heterosexual esti anormal de fapt. Eu asa ma simt.

Legat de slujbe: ei au un program de viata f. strict si ordonat. Si ar trebui sa stii Noesisaa, daca ai locuit sau locuiesti pe aici.
La ei bate clopotul la ora 12.00h si toata activitatea intra in pauza. Este pauza de masa. Poti sa crapi. El inchide magazin, banca, etc, si se duce sa manance.
Deci este clar ca slujba la ora 12.00h trebuie sa fie gata.
Noi nu suntem asa. De multe ori as prefera sa-mi rezolv o problema in oras cand ma aflu acolo, sa nu am fereastra. Eu mananc mult mai tarziu pranzul (ca noi romanii nu am avut niciodata pauza de pranz, ci am mancat cand am apucat, seara dupa ce am ajuns acasa de la serviciu).

Am inteles de la ei si ca li se pare exagerat ceremonialul nostru de slujba, cumva pe langa subiect, ca sa spun asa si ca este mult spectacol (asa mi-a exlicat cineva). La ei se face fix Liturghia si gata.
Ori la noi slujba pe care noi o numim Liturghie este compusa din: utrenie (ziceti voi ca pana la un moment dat este de fapt utrenia), liturghie si slujba pentru morti si inca si litie la unele biserici (in tara).
Avand slujbele mai scurte, ei pot si sa faca mai multe pe zi si sunt mai flexibili, se pot duce oamenii oricand, dupa lucru, dupa scoala, etc.
Bine, ei nu postesc pentru Euharistie.
La noi explicatia pentru care nu se face Liturghie dupa amiaza, cred ca este si pentru ca nu poti tine omul in post negru asa mult timp.

Credinta noastra (ortodoxa) este inca strict legata de manastire. La noi in manastire toata ziua cam asta faci: slujbe, rugaciune.
Ei au multe activitati chiar si la manastire: scoli, gospodarie, spitale in grija, orfani, batrani, activitati cu migrantii, misiuni in tari sarace, de catehism nu mai spun etc.

Si ei (catolici, protestanti) au avut si au multa severitate printre care celibat, sunt si ei impotriva avortului, tratamentelor de fertilitate (partial), a homosexualitatii. Amintiti-va de inchizitie, de prigonirea vrajitoarelor (la noi astea nu au existat). Totusi au intrat mult in societate cu biserica.

La ei timpul este limitat si organizat.
Am o doamna la strana casatorita cu un catolic. Toate bune. El se duce la slujba lui, dansa mai vine la noi. O impiedica orarul si a spus de mai multe ori: sotul meu la ora 12.00h trebuie sa aibe mancarea pe masa.
Eu personal ajung acasa la ora 15.00h duminica, plecata de la ora 10.00h. Si deci mancam pranzul mai tarziu de ora 15.00h. E drept, am un sot f.rabdator.

Ma intreb de multe ori, cum dintr-o singura biserica au putut iesi doua atat de diferite pana la urma in structura si organizare (in dogma nu este decat o f.mica diferenta). Ce factor a condus la aceasta diferentiere?

Si ganditi-va si la felul in care ii vedem noi pe ei, sau pe musulmani.
Imaginati-va cu ce ar trebui ei sa va conginga si atraga spre ei: asa cum umbla si sunt tratate la ei femeile ati vrea sa fiti? Nu cred. In razboaie ati vrea? Nu cred.

Si la modul de convietuire intr-o familie bi-confesionala te/va contrazic:
Cu putina bunavointa poate functiona si asa (am vazut).
Ea - ma duc maine la slujba.
El - bine, ma duc si eu la a mea/vin cu tine/ mai am alte treburi de rezolvat. Vii, mancam si iesim undeva. El pregateste pranzul pana ajungi.

Postul:
Ce mancam azi/maine etc.?
Ea: pai eu postesc, imi fac de post (vegetarian). Tu poti sa-ti mai iei ce vrei in plus.
El: O.K mananc si eu mancare din aia/ imi iau ceva in plus.

Se pot duce impreuna la slujbe, si colo si colo (ca sunt orare diferite).

In concluzie posibilitati sunt. E drept nu pot fi amandoi la fel de practicanti in credinta. Iar celelalte confesiuni oricum nu sunt asa severe.
Mai greu e cu postul trupesc. Daca este un om care te iubestesi intelege, poti sa mai tragi/abuzezi de el, daca nu, este mai greu. Si exista o limita, dupa care e posbil (mai ales dca se repeta mereu), sa-l trimiti in pacat (depinde ce hormoni si ratiune are).

Ah, iar daca vrei sa fii f.sever in credinta ortodoxa, atunci chiar nu te mai casatoresti, fiindca si in cadrul unei familii cu toti membri ortodoxi sunt diferente si probleme. Nu cred ca exista asa familii de sfinti, cu perfectiune in convietuire si credinta.