![]() |
![]() |
|
#971
|
|||
|
|||
![]()
Mai soro Anca eu ma indoiesc ca sunt instabili psihic ;au fost psihiatri si i-au consultat si nu i-au gasit cu nimic in neregula.
|
#972
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Încep eu: - Viorel Ivan - Georgică Nicolae - Minodora Acum e rândul tău. |
#973
|
|||
|
|||
![]()
Domnule, eu am impresia ca este vorba de trei randuieli ale preotziei shi nu doar doua caci Melchisedec nu e totuna cu Iisus Hristos, ci Melchisedec are o randuiala iar Iisus Hristos alta randuiala shi Aaron alta randuiala. Toate trei sunt veshnice shi toate sunt date de la Dumnezeu.
Cea mai Mare este a Domnului Iisus Hristos, este randuiala veshnica a Tatalui shi a Fiului shi a sf Duh, dupa asta Urmeaza randuiala data lui Aaron, ca randuiala veshnica shi este o randuiala a proorociei shi dreptatzii intru sfintzenia lui Dumnezeu iar a Treia este a lui Melchisedec, shi aceasta este veshnica shi este o binecuvantare veshnica parinteasca intrucat este o binecuvantare data de la Cel Preainalt lui Avraam care era un om drept. Dupa cum se observa Melchisedec nu shtiu sa-l fi uns pe Avraam ci l-a binecuvantat prin Cuvant shi ridicarea mainilor probabil, iar Avraam, Isaac, shi Iacov au binecuvantat shi au uns, iar Hristos a pus mainile peste ucenici shi a suflat, lasandu-se uns shi botezat dupa randuiala lui Aaron shi mai tarziu botezat de Ioan cu apa, Ioan care slujea in Duhul lui Ilie, deci dupa randuiala lui Aaron, Cereasca... deci iata cum Smerenia Fiului Omului care deshi a fost shi este Cel mai mare preot al lui Dumnezeu, a sfintei Treimi, s-a smerit pe sine ca sa fie uns dupa preotzia lui Aaron care era un preot a lui Dumnezeu shi prooroc al lui Moise prooroc al lui Dumnezeu, iar Avraam, Isaac shi Iacov (Israel) ca oameni dreptzi ce-L aveau pe Dumnezeu ca Stapan shi de El ascultau shi-L iubeau shi Lui se inchinau, ei au fost binecuvantatzi de catre Melchisedec de la Dumnezeul Cel Preainalt... deci iata cum s-a inchins Triunghiul preotziei, cercul sfintzeniei, smerenia shi desavarshirea iubirii pe calea dreptatzii... neprihanirea shi veshnicia... vietzii. deci am impresia ca sunt trei randuieli veshnice ale preotziei shi nu doua, dar nu afirm ca ash shti caci nu am citit nimic ci doar asha intuiesc, asha imi pare, sper ca de la Dumnezeu, asha simt, parca asha ar rezulta din scripturi din putzinul care am citit dar e foarte posibil ca sa ma inshel... caci nu shtiu ce au scris sfintzii shi proorocii shi cum au explicat ei, in Duhul... despre Sfanta Treime shi Cunoashterea Lui Dumnezeu... pe Cale. |
#974
|
|||
|
|||
![]() Citat:
iar etichetele gLumii shi a doctorilor, sunt etichete pe baza de norma lotului de normali foarte pacatoshi intalnitzi in gLume aleshi ca baza, deci nu valoreaza nimic, caci baza oricarei analize shi a oricaror intrebari la judecata este "nebunia" purtarii Crucii lui Hristos... deci nu va temetzi ca va considera gLumea handicapatzi shi nebuni cu acte sau fara acte in regula... ca ce e val ca valul trece, de te-ndeamna, de te cheama, nici incline a ei limba rece cumpana gandirii inspre clipa ce se schimba pentru masca fericirii... |
#975
|
|||
|
|||
![]()
Citat:
[COLOR=blue]...iar etichetele gLumii shi a doctorilor, sunt etichete pe baza de norma lotului de normali foarte pacatoshi intalnitzi in gLume aleshi ca baza, deci nu valoreaza nimic...[/COLOR] Dacă n-ar valora nimic atunci n-ar mai apela liderii pucioși la medicii psihiatri, ca să-i țină în spitale pe supușii lor cei care sunt cei mai bolnavi și ca să le dea pastile și să le facă injecții, fără de care nu mai pot fi stăpâniți, atunci când îi apucă: ba că unul își bea urina pe furiș și zice că seamănă cu berea, ba că altul fură de zvântă - din cleptomanie morbidă, ba că bărbatul se îmbracă în haine femeiești și iese pe uliță, da că unul pune mâna pe obiecte contondente, ba că altul țipă de se sparg gemurile, ba că altul tremură ca frunza de plop, trecând fără nici un motiv dintr-un orgasm într-altul, și alte asemenea bazaconii drăcești care îi termină pe bieții oameni. Noroc că mai au și perioade când îi lasă. Deci medicii fac și ei ce pot: le dau tranchilizante de-i turtește, că mai mult nu pot face nici ei, că nu sunt în stare. Și nici popii pucioși nu pot face nimic, că "maslul" lor nu s-a dovedit a fi făcător de minuni, ca să-i vindece pe zăltați. Mai sunt și alții, nu numai cei trei, iar lista e deschisă. P.S. O fi urinoterapia asta rea pentru creierul mic, dar uite că zice că-i face bine la intestine, așa că... poate că e de ales între răul mai mare și cel mai mic. |
#976
|
|||
|
|||
![]() Citat:
[SIZE=3]Hristos a fost numit Arhiereu cu Preoție veșnică chiar de către Tatăl. Iată 4 temeiuri biblice în acest sens:[/SIZE] [SIZE=3][COLOR=maroon]“În alt loc se zice: "Tu ești Preot în veac după rânduiala lui Melchisedec".”(Evr. 5,6)[/COLOR][/SIZE] [COLOR=maroon][SIZE=3]“Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu după rânduiala lui Melchisedec.” (Evr. 5,10) [/SIZE][/COLOR] [COLOR=maroon][SIZE=3]“ Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.” (Evr. 6,20)[/SIZE][/COLOR] [COLOR=maroon][SIZE=3]“ Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoție netrecătoare (veșnică).” (Evr. 7,24)[/SIZE][/COLOR] [SIZE=3]Hristos primind această preoție netrecătoare, care a jertfit odată pentru totdeauna jertfa sângeroasă a Trupului Său, S-a făcut chezașul unui mai bun testament:[/SIZE] [SIZE=3][COLOR=maroon]“ Acum însă, Arhiereul nostru a dobândit o slujire cu atât mai osebită, cu cât este și Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este întemeiat pe mai bune făgăduințe.[/COLOR] [COLOR=maroon]” (Evr. 8,6)[/COLOR][/SIZE] [SIZE=3]Orice testament presupune însă existența unui testator și a unor moștenitori, care primesc moștenirea întreagă și neștirbită. Moștenitorii au parte și ei de o preoție sfântă, după aceeași rânduială, căci Sfânt este Cel care le lasă lor moștenirea:[/SIZE] [COLOR=maroon][SIZE=3]“ Și voi înșivă, ca pietre vii, zidiți-vă drept casă duhovnicească, preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești, bine-plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos; […] Iar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată,…”(I Petru 2:5,9)[/SIZE][/COLOR] [SIZE=3]Biserica este păstrătoarea acestei preoții primită de la Hristos, ca purtătoare întru continuitate veșnică de jertfă nesângeroasă, pentru că Hristos este cap Bisericii și este nedespărțit de ea de la începuturile întemeierii ei la Cincizecime, și până la sfârșitul veacurilor. Hirotonia este un act văzut care consfințește primirea acestei preoții.[/SIZE] [SIZE=3]Pretenția pucioșilor de a înființa (fără hirotonie validă, ci din pură imaginație) o nouă preoție a lui Hristos zisă “după rânduiala lui Melchisedec” este echivalentă cu invenția roții fără spițe, la finele secolului XX.[/SIZE] |
#977
|
|||
|
|||
![]()
[COLOR=purple]118. Pucioșii speculează “teofaniile” lui Petrache Lupu [COLOR=black](partea I)[/COLOR][/COLOR]
[SIZE=4]În cartea [COLOR=red]Quo vadis, ecclesia?[/COLOR], autorul pucios semnat cu pseudonimul “[COLOR=red]părintele Nicodim[/COLOR]” speculează niște eseuri din tinerețe ale lui Dumitru Stăniloae, încercând să demonstreze imposibilul: că ciobanul care a amețit o țară întreagă prin anii ’30-’40 ai secolului trecut a avut niscaiva solii de nădejde primite personal de la “moșul Dumnezeu”. Miza era uriașă pentru pucioși: urma să se demonstreze prin asta că Petrache Lupu a fost într-adevăr un emisar sfânt al lui Dumnezeu, o verigă din lanțul celor “7 trâmbițe apocaliptice “ în care pucioșii își așează la loc de cinste (într-o poziție-cheie) pe mentorul lor : Verginica Tudorache-Stoica.[/SIZE] [SIZE=4]Nicodim dela Pucioasa plasează încă de la început în eseul său, pe fruntea ciobanului-Lupu apoziția petrăchească: “a doua trâmbiță apocaliptică”. Ciobanul-Lupu a fost, zice Nicodim cu o convingere demagogică desăvârșită, exponent al “[COLOR=red]celor mai umili, cei mai batjocoriți, cei mai neinstruiți și cei mai slabi creștini[/COLOR]”. De aceea a fost el ales. Și a mai fost ales ca să-i zdruncine din temelii “[COLOR=red]pe cei mai îngâmfați, cei mai savanți, cei mai tari, cei mai bogați, cei mai teologi[/COLOR]”, și care cu toții erau rătăciți. Petrache Lupu și-a lăsat oile sale și a început să-și strige noile “oi” în “staul”, adică să lase coarnele plugului și să ia calea bisericii.[/SIZE] [SIZE=4]Apoi, speculând cu abilitate interesul din tinerețe al lui Dumitru Stăniloae pentru insolvabila problemă a accesibilității și inaccesibilității lui Dumnezeu, Nicodim Delapucioasa constată că “[COLOR=red]Dumitru Stăniloae o rezolvă cu claritate[/COLOR]”. Cum o rezolvă? Observând că au rezolvat-o alții înaintea lui, încă din secolul al XIX-lea, printr-un aforism:[/SIZE] [SIZE=4]“[COLOR=red]Cu ființa, Dumnezeu este inaccesibil, dar cu puterile și cu lucrările Sale, El coboară până la noi[/COLOR]”. [/SIZE] [SIZE=4]Deci, o noutate cât se poate de veche, dar care poate fi trasă la temă: Dumnezeu poate, vrea, și chiar reușește să coboare la noi (doar la unii dintre noi, ca de exemplu, la ciobanul-Lupu). Singura problemă care ne mai rămâne de rezolvat este aceea de a face distincția când vorbește Dumnezeu, și când vorbesc alții în numele Lui. Iar asta se rezolvă de la caz la caz, ceea ce presupune un slalom de inconsecvențe, sau mai pe românește și pe turcește: interesul poartă fesul.[/SIZE] [SIZE=4]Abordând o poziție înfocată de partizan al unor viziuni părelnice, ambiționându-se în a demonstra că acestea NU sunt “[COLOR=blue]o emanație a conștiinței ca și senzația[/COLOR]” , ci sunt o autentică [COLOR=blue]teofanie[/COLOR], Dumitru Stăniloae nu reușește să fie consecvent nici măcar în propriile judecăți de valoare. Dar, despre ce este vorba?[/SIZE] [SIZE=4]Vom începe a demonstra aceste inconsecvențe cu o idee… consecventă de-a lui Dumitru Stăniloae, intitulată Românism și Ortodoxie. Acesta este primul capitol al cărții “Poziția domnului Blaga față de creștinism și ortodoxie”, apărută mai întâi în Telegraful Român în anii 1940 și 1942. Cu doar câțiva ani mai înainte apărea însă cartea “Ortodoxie și Românism”, scrisă tot de Dumitru Stăniloae, care cuprinde între paginile 126-163 un eseu intitulat: [COLOR=blue]“Încercare despre teofanii – Interpretarea vedeniilor lui Petrache Lupu”[/COLOR]. Deși se poate motiva ca scuză vârsta autorului ( pe atunci, Dumitru Stăniloae avea doar 33 de ani) este surprinzătoare ușurința cu care el s-a grăbit să dea credit unor “mărturisiri” ale “realității transsubiective” percepute de Petrache Lupu, care erau niște povești cusute cu ață albă! Mai mult, cel care se va scandaliza peste câțiva ani la auzul numelui elevat de [COLOR=fuchsia]Marele Anonim[/COLOR] pe care l-a preferat Blaga (din motive filosofice și de stil) pentru a-l atribui lui Dumnezeu, nu s-a simțit ofensat cu nimic de faptul că Petrache Lupu Îl numea peiorativ [COLOR=blue]Moșul. [/COLOR]Stăniloae s-a lăsat dus de val și a intrat (cu același gen de raționamente “savante” cu care va încerca peste câțiva ani să-l demoleze pe Blaga) în corul lăudătorilor “proorocului de la Buturugi-Maglavit”, lăudători care, doar câțiva ani mai târziu, s-au umplut de rușinea mistificării demascate în public.[/SIZE] [SIZE=4]Dar ce teorii “savante” emitea Stăniloae în 1936, pentru a-l elogia pe marele “prooroc” și păstor al oilor și al neamului orthodox rromânesc, Petrache, zis și Lupu (“păstor de oi”)?[/SIZE] [SIZE=4]Cităm pe sărite din acest “eseu”:[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=blue]“În toiul discuțiilor iscate în jurul arătărilor ce declară Petrache Lupu că le-a avut, s-a auzit din partea multora afirmația că Dumnezeu nu Se poate arăta, deoarece în Evanghelie se spune că pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată (Ioan 1,18). Mi se pare, de aceea, foarte oportun să vădesc eroarea unei asemenea păreri, încercând să schițez și o explicație teologică a modului în care Se arată Dumnezeu oamenilor.” (“Încercare despre teofanii – Interpretarea vedeniilor lui Petrache Lupu”,[/COLOR]pag. 126)[/SIZE] [SIZE=4]Și îndată se apucă Stăniloae și demonstrează meticulos, apelând la mistica ortodoxă a lui Bulgakov, a lui Berdiaiev și a lui Vâșeslavțev, despre “[COLOR=blue]eroarea[/COLOR]” celor care cred orbește în versetul de la [COLOR=#993300]Ioan 1,18[/COLOR] , despre caracterul antinomic al lui Dumnezeu, respectiv faptul că accesibilitatea Lui și inaccesibilitatea Lui pot coexista foarte bine amândouă. Adică, Dumnezeu nu Se poate vedea, dar se văd lucrările Lui. Atunci, de ce i-a mai zis Petrache lui Dumnezeu “Moșul”, dacă a văzut doar lucrările Lui? De unde știa că e moș, dacă nu L-a văzut la chip?[/SIZE] [SIZE=4]Dar nici lucrările lui Dumnezeu nu sunt la îndemâna oricui, iar accesul la cunoașterea lor se face într-o măsură limitată. De unde trebuie să deducem că în ochii lui Stăniloae, Petrache Lupu era musai un om deosebit, un “ales”al lui Dumnezeu:[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=blue]“ Lucrările lui Dumnezeu ni se împărtășesc și le putem lua într-o măsură oarecare (după om) la cunoștință în două forme: întâi avem rezultatele lor, toate cele create, și al doilea ele în însăși acțiunea lor actuală și prezentă” [/COLOR](op. cit. pag. 131, sublin.ns.)[/SIZE] [SIZE=4]Dar puțini de tot sunt cei “aleși”ai lui Dumnezeu:[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=blue]“Dar lucrările lui Dumnezeu sunt în fiecare moment active și prezente. Nu toți însă le pot simți și primi, sau se pot împărtăși de ele” [/COLOR](op. cit. pag. 131 sublin.ns.)[/SIZE] [SIZE=4]De aceea, numai Petrache L-a văzut și L-a auzit pe Dumnezeu, iar ceilalți ciobani care erau cu el n-au văzut și n-au auzit nimic:[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=blue]“Și, ca să vedem întrucât corespund condițiilor teofaniilor vedeniile lui Petrache Lupu, ele n-au fost văzute de ciobanii de lângă el sau de preot, deși îl auzeau vorbind cu cineva. Toți aceștia au privit cu ochii deschiși, dar și lumea din jurul lor avea ochii deschiși și totuși nu vedea.”[/COLOR] (op. cit. pag. 135)[/SIZE] [SIZE=4]Să observăm că este exclusă a priori alternativa (teoretică) a unei înșelăciuni omenești sau a unei înscenări diavolești. Se pleacă de la început cu convingerea nestrămutată că Dumnezeu era acolo, în fața oamenilor, dar numai unul dintre cei prezenți avea privilegiul să-L vadă și să-L audă: Petrache.[/SIZE] [SIZE=4]Asta i-a plăcut și Nicodimului Pucios, care constată cu satisfacție (cităm din [COLOR=red]Quo vadis…[/COLOR])”:[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=red]“Iar de sinceritatea lui Petrache Lupu, Pr. Dumitru Stăniloae nici măcar nu se îndoiește: “[/COLOR][COLOR=blue]De sinceritatea lui Petrache Lupu nu ne putem îndoi. În orice caz, ar trebui să-i atribuim o prea mare istețime ca să credem că intenționat și-a modificat în expunere acest amănunt[/COLOR][COLOR=red]” (Pr. D. Stăniloae, op. cit. pag. 144)[/COLOR][/SIZE] [SIZE=4]Dacă ar fi sincer, Nicodimul Pucios ar fi remarcat că Ciobanul Lupu nu a dovedit deloc stabilitate și sinceritate propriilor sale convingeri și acțiuni. Modificarea sa de atitudine ajunge la cote grave de infatuare, pe care chiar Nicodimul Pucios le constatase cu tristețe, doar cu o pagină mai înainte (cităm):[/SIZE] [COLOR=red][SIZE=4]“… Petrache Lupu a slăbit treptat în putere duhovnicească, fiindcă fusese peste tot prea adulat și admirat ca un sfânt, până ce, om simplu fiind, a început și el să creadă și să se mândrească cu ce-i spuneau oamenii”.[/SIZE][/COLOR] [SIZE=4]Așadar, Lupu a fost el ce-a fost poleit cu numele de sfânt, până ce a început și el să creadă că este, și atunci a căzut în păcatul mândriei. Dar nu el, ci oamenii au fost de vină, pentru că l-au adulat cu titlul de sfânt (în care el nu credea la început) până ce l-au dezbrăcat de sfințenia cu care tot ei îl îmbrăcaseră. Totuși, pucioșii mai cred și astăzi că Petrache a rămas sfânt, săracul, că doar n-a făcut rău la nimeni.[/SIZE] |
#978
|
|||
|
|||
![]()
118. Pucioșii speculează “teofaniile” lui Petrache Lupu (partea a II-a)
[SIZE=4]Ulterior, Stăniloae revine și se face o teorie dezvoltată a formelor în care imaginația sau halucinațiile pot juca feste oamenilor. Imaginația este prezentată ca fiind dependentă de un lanț de imagini și de idei, dar fără a avea neapărat un caracter reproductiv:[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=blue]“Imaginația nu are numai un caracter reproductiv, readucând în conștiință și aplicând la noile idei imaginile percepute în trecut, ci este prin excelență o funcție de sinteză, o funcție creatoare de imagini noi”[/COLOR] (op. cit. pag. 140)[/SIZE] [SIZE=4]Surprinzător, deși se face o teorie pe câteva pagini asupra imaginației, nu se elaborează nici o concluzie din care să rezulte că ea n-ar putea crea false chipuri și împrejurări fantastice. Dimpotrivă: [/SIZE] [SIZE=4][COLOR=blue]“ La urma urmelor nu e numaidecât necesar un material de percepții venit din exterior pentru ca să se poată contura cugetarea noastră, pentru a individualiza totuși în oarecare imagini (în sensul cât de impropriu al cuvântului) ideile, simțirile lăuntrice.”[/COLOR] (op. cit. pag. 142)[/SIZE] [SIZE=4]Spre deosebire de imaginație, la halucinații subiectul nu trebuie să mai facă anumite sforțări:[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=blue]“Alta e situația la produsele halucinatorii. Aici conștiința personală nu se mai păstrează în toată integritatea ei. Ea intră într-o destrămare, care poate fi de diferite grade. S-ar putea stabili patru categorii de produse halucinatorii, după gradul de destrămare al conștiinței personale: iluzie, coșmar, delir, alienare.”[/COLOR] (op. cit. pag. 142)[/SIZE] [SIZE=4]Deși pentru cazul precedent (imaginația) autorul n-a găsit nici un argument pentru a o exclude ca variantă posibilă, el dezvoltă pe mai multe pagini o demonstrație amănunțită cum că Petrache Lupu n-ar fi putut în nici un caz să se încadreze în vreuna din situațiile enumerate: [COLOR=blue]iluzie, coșmar, delir [/COLOR]sau[COLOR=blue] alienare[/COLOR]. Ca și când ar fi fost vreo acuză de acest gen, formulată în dreptul lui. Drept este că un medic s-a pronunțat deschis că vedeniile lui Petrache Lupu sunt un caz tipic de tulburări psihice, dar această luare de poziție a fost ridiculizată pe loc de către Dumitru Stăniloae, deși el nu avea nici o pregătire medicală în a se pronunța:[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=blue]“ Dl. Dr. I. Stănescu, psihiatru legist din Paris, care a făcut eroice și repetate eforturi prin ziarul Zorile să explice vedeniile lui Petrache Lupu cu elemente de psihopatologie, a crezut că-l poate înghesui pe Petrache Lupu și-n această rubrică. Domnia sa, reținând mărturisirea lui Petrache Lupu că nu s-a dus în primele două rânduri să spună la lume porunca arătării, a luat acest fapt drept argument că Petrache Lupu nu credea serios că imaginii aceleia i-ar corespunde ceva real. Și astfel Domnia sa a identificat cazul lui Petrache Lupu cu acela al unei femei, descrisă de Briere de Boismont. Această femeie vedea că un hoț îi intra în cameră și se ascundea sub pat: pacienta devenea anxioasă și oarecum agitată, cunoștea însă falsitatea percepțiilor și făcea eforturi ca să-și risipească temerile, pe care viziunea le năștea în sufletul ei (Zorile din 11 octombrie 1935). Dl.dr.I. Stănescu a neglijat însă un amănunt care deosebește total cele două cazuri: Petrache Lupu mărturisește că nu s-a dus în primele două rânduri să spună lumii cea văzut și auzit, nu pentru că își dădea seama de falsitatea imaginii, ci pentru că îi era teamă de oameni că-l vor lua în râs. ( “Nu m-am dus la lume ca să nu râdă lumea de mine… la urmă, Moșule, degeaba mă trimiți, că nu crede lumea, va râde lumea de mine”).[/COLOR] (op. cit. pag. 143-144)[/SIZE] [SIZE=4]Dar și Stăniloae a neglijat un mic amănunt, care însă transformă deosebirea în asemănare: În ambele situații, experiențele personale cu viziuni au creat în sufletele celor doi protagoniști (Petrache și femeia psihopată) angoase care i-au stânjenit în mod radical în acțiunile lor ulterioare. Cât privește veridicitatea sau falsitatea imaginii văzute de Petrache Lupu, dacă el era așa de credincios cum se spunea, ar fi fost și foarte ascultător, cu o condiție: să fie sigur că nu i s-a părut că-L vede pe Însuși Moșul Dumnezeu.[/SIZE] [SIZE=4]Mai departe, Stăniloae se simte tentat să forțeze nota și să promoveze un concept pseudo-medical, preluat de la medicii vremii, prin care “inconștientul dinamic” captează imagini și idei de la divinitate:[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=blue]“Dl.dr. Marinescu declară: “Fenomenul Bernadettei, ca și al lui Petrache Lupu se explică prin activitatea inconștientului dinamic, creator. Sufletul lor avea intuiția divinității, căci prin simpatie și credință vedea pe Sfânta Fecioară și pe Dumnezeu în care inima lor credea, fiindcă îi iubea. Intuiția religioasă provine din inconștientul dinamic și din intuiție… Trebuie să spun că e o greșeală dacă credem că religia ar fi rezultatul unei fantezii morbide, sau ar avea o origine ireală”. Iar dl.dr. Popescu-Sibiu spune: “Întrucât nu se cunosc încă toate cutele sufletului omenesc – această intensitate interioară – considerațiile științifice nu pot epuiza total fenomenul Maglavitului; se pot face doar apropieri științifice, dar nu explicații efective. Încât nu credem că s-ar putea impune exclusiv valoarea punctului de vedere științific; trebuie să se țină seamă și de realitatea și de forța unei alte valori: credința ce-și are și ea o lumină a ei.” [/COLOR](op. cit. pag. 151)[/SIZE] [SIZE=4]Dumitru Stăniloae, neavând cultură medicală, nu sesizează plasa în care a căzut: inconștientul dinamic este el însuși un concept care descrie o anumită formă de alienare mintală. Bernadette de la Lourdes și Petrache Lupu credeau cu putere în anumite persoane sfinte (Maica Domnului, Dumnezeu Moșul) și le iubeau cu atâta patos (simpatie) încât la un moment dat ele se materializau în propriul lor inconștient dinamic. Dimpotrivă, învățătura creștină pune accent pe conștiința trează, activă, selectivă și responsabilă, ultimul stâlp și paznic credincios al separării realului de imaginar, a binelui de rău și apoi a păstrării numai a realului și a binelui.[/SIZE] [SIZE=4]În final, Stăniloae crede cu tărie ceea ce spune, pe motivul destăinuit că nu vede nici un motiv potrivnic pentru ca să nu creadă (deci, nu pentru că motivul n-ar exista, ci pentru că nu este vizibil):[/SIZE] [SIZE=4][COLOR=blue]“Dar chiar dacă știința n-a fixat încă într-un mod definitiv criteriile de care vorbim – dată fiind încă marea obscuritate a acestui teren – totuși la anumite cazuri în parte se pot vedea destul de clar indiciile nesubiectivității imaginii. Iar imaginea ce a avut-o Petrache Lupu este, cum am văzut mai înainte, una din acestea. Și întrucât toate imaginile din categoria aceasta se prezintă ca știri cât mai adecvate despre o realitate efectivă, n-avem nici un motiv să nu credem că și imaginea avută de Petrache Lupu e o știre cât mai adecvată despre realitatea a cărei expresie se prezintă: Dumnezeu”[/COLOR] (op. cit. pag. 157, sublin. ns.)[/SIZE] |
#979
|
|||
|
|||
![]()
Bine mai soro Anca da cum se face ca Petrache Lupu era mut si dupa ce a avut acea viziune a inceput sa vorbeasca?
Apoi chiar IPS Irineu a tinut o slujba de pomenire pentru Petrache Lupu. Iar IPS Irineu e mitropolit in Sfantul Sinod al BOR. (asta anul acesta prin mai.) http://video.crestinortodox.ro/Jgqs9..._Maglavit.html |
#980
|
|||
|
|||
![]()
"Modest și cumpătat, Petrache Lupu nu și-a părăsit satul natal decât de puține ori, propovăduind tot timpul reîntoarcerea la credință și la cele sfinte. În timpul războiului, mareșalul Antonescu l-a dus cu un avion pe frontul din Est, pentru a ridica moralul trupelor. “Războiul va fi pierdut”, le-a spuns ciobanul soldaților."
Ciudat nu? |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Fenomenul Posaga | poster | Exorcismul | 13 | 13.01.2015 14:22:59 |
Cetatea Noul Ierusalim | idealist | Calugarul | 12 | 18.01.2013 11:13:01 |
Fenomenul Emo - o cultura a instabilitatii psihice si sufletesti | geo.nektarios | Secte si culte | 3 | 01.04.2011 17:38:21 |
mesaj de la noul ierusalim | anaana71 | Secte si culte | 417 | 31.01.2011 15:31:40 |
|