Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

În prealabil postat de mihailt

Bine mai soro Anca da cum se face ca Petrache Lupu era mut si dupa ce a avut acea viziune a inceput sa vorbeasca?
Apoi chiar IPS Irineu a tinut o slujba de pomenire pentru Petrache Lupu.
Iar IPS Irineu e mitropolit in Sfantul Sinod al BOR.
(asta anul acesta prin mai.)
http://video.crestinortodox.ro/Jgqs9..._Maglavit.html

SLujba de pomenire este o manifestare firească, la care are dreptul orice creştin ortodox care a trecut la cele veşnice. Prea Sfinţitul Irineu Slătineanul s-a ferit de a promova cu uşurinţă entuziasmul mistic popular şi nu s-a arătat euforic în a cerceta de urgenţă dacă este cazul sau nu ca Petrache să fie canonizat ca sfânt şi trecut în calendar. Deocamdată, şfântul Petrache din conştiinţa pucioşilor este trecut de Biserică doar în ceata drepţilor. Biserica a procedat însă în ultima vreme complet diferit cu alţi drepţi, asupra cărora nu existau dubii, şi a aprobat canonizarea lor după cuvenita cercetare.

[mariamargareta]

118. Pucioşii speculează “teofaniile” lui Petrache Lupu (partea a III-a)

[SIZE=4]Paradoxal, Stăniloae ajunge să se complacă în preluarea unor descrieri ridicole ale personajului eteric numit de Petrache “Moşul-Dumnezeu”, pentru ca apoi să le şi interpreteze în forme şi culori andropoide după propria lui fantezie:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ Moşul văzut de Petrache Lupu are privire aspră, deoarece Dumnezeu a vrut să-şi manifeste nemulţumirea Sa cu viaţa actuală a oamenilor, anticipând în această severitate asprimea cu care va întâmpina pe cei răi la Judecata din urmă. Părul alb, luminos, în care a apărut acoperit până jos, şi care a format pentru atâţia un pretext de ironii, este hlamida maiestuoasă de împărat ( maiestuosul nu apare în haină scurtă, care arată o fire zglobie, sau uşuratică), pe care Petrache Lupu a exprimat-o cum a putut. Ce ar zice cei ce se scandalizează de imaginea atât de plină de sens cu care S-a arătat Dumnezeu lui Petrache Lupu, dacă ar cunoaşte imaginile cu mult mai stranii sub care s-a arătat Dumnezeu adeseori în Sfânta Scriptură?[/COLOR] (op. cit. pag. 161)[/SIZE]

[SIZE=4]Care să fie acele imagini[COLOR=blue] “cu mult mai stranii sub care s-a arătat Dumnezeu adeseori în Sfânta Scriptură?” [/COLOR]Aici, Stăniloae nu se mai oboseşte să dea măcar un singur exemplu, ci ne lasă ca să-l credem pe cuvânt.[/SIZE]
[SIZE=4]Concluziile finale sunt însă cele mai edificatoare. Ele sunt o adevărată beţie de cuvinte, care cochetează îndeaproape cu statutul de erezii:[/SIZE]
[COLOR=blue][SIZE=4]“ Oarecum în jurul unei persoane pluteşte reţeaua forţelor sale spirituale. Marele plus de putere spirituală, care e puterea dumnezeiască, a stăbătut cu siguranţă prin trupul lui Petrache Lupu în exterior, umplând locul din jurul lui. Spiritul nostru este imaterial, dar puterile lui, lucrările lui izbucnesc la suprafaţă în şi asupra celor materiale. La fel şi Spiritul dumnezeiesc. Întrucât puterea dumnezeiască a străbătut în magazinul şi laboratorul de imagini din fiinţa lui Petrache Lupu, a sintetizat acolo o imagine. Dar puterea aceasta, care-Şi dovedea mai convingător şi mai clar prezenţa în imagine, a umplut toată fiinţa şi toată împrejurimea lui Petrache Lupu. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu nu e pretutindeni de faţă, dar în cazul Maglavitului avem de-a face cu o revelaţie dumnezeiască, iar revelaţia este o păşire a lui Dumnezeu din planul insesizabil în cel sesizabil şi acestea nu sunt deosebiri spaţiale, ci de cunoaştere, de percepere. Imaginea însăşi sub care S-a arătat Dumnezeu nu am putea-o plasa într-un punct fix, căci nu putem face acest lucru nici cu imaginile noastre. Dar cu siguranţă că ea a fost şi de-a lungul nervilor perceptivi, până la punctul lor exterior, reprezentând până acolo puterea dumnezeiască. Puterea divină putea lucra astfel asupra lui Petrache Lupu nu numai din interior, ci şi din exterior. În orice caz e absurd să izolezi spiritul de materie, închizându-l într-o celulă dinăuntru, cum face protestantismul cu sectele lui.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=blue][SIZE=4]Precum se vede, nu există nici un motiv serios care să ne împiedice de-a crede că Petrache Lupu a văzut pe Dumnezeu. Dimpotrivă, vedenia lui întruneşte toate criteriile teofaniei.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=blue]Ianuarie, [/COLOR][COLOR=blue]1936 ” [/COLOR](op. cit. pag. 163-164, sublin. ns.)[/SIZE]

[SIZE=4]Dacă dumnezeirea a umplut până la refuz fiinţa lui Petrache Lupu, preparând o infuzie de lumină în “[COLOR=blue]magazinul şi laboratorul lui de imagini[/COLOR]”, cum de a mai fost posibilă căderea lui în mândrie? [/SIZE]
[SIZE=4]Dacă ar fi aşa cum pretinde aici Dumitru Stăniloae, că Petrache Lupu L-a văzut pe Dumnezeu, atunci Biserica Ortodoxă Română este în mare culpă. Ea, care nu s-a învrednicit să-L vadă pe Dumnezeu, ci doar a auzit de El din cărţi şi prin viu grai, de la strămoşi, nu s-a preocupat până acum să-l canonizeze pe Lupu ca sfânt (“Sfântul Petrache de la Maglavit”), nu i-a adunat revelaţiile dumnezeieşti, mesajele şi scrierile ca să la ataşeze apoi la canonul Sfintei Tradiţii, şi nu a proclamat Maglavitul loc sfânt, în care să se reia pelerinajele organizate, care ar putea aduce multor creştini alinare şi vindecări miraculoase, ca altădată, pe vremuri. Prea multă nepăsare, şi asta-i grav.[/SIZE]

[SIZE=4]Doar Nicodimul Pucios îşi încheie eseul cu o nedisimulată satisfacţie pentru gloriosul trecut, şi totodată cu o palidă speranţă pentru insondabilul viitor:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“Maglavitul a rămas pentru totdeauna o amintire: un reper profetic, o luminiţă de speranţă în istoria renaşterii bisericii româneşti”.[/SIZE][/COLOR]

[COLOR=purple]……………………..[/COLOR]
[COLOR=purple]Anca Estera[/COLOR]
[COLOR=purple]12 iunie 2009[/COLOR]
[COLOR=purple]……………………..[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]119. Pucioşii stau nepăsători sub blestemul arhieresc din “Hrisovul lui Irineu” [COLOR=black](partea I)[/COLOR][/COLOR]

[SIZE=4]Paradoxal, dar primii neîmplinitori ai “Hrisovului” îngropat sub temelia bisericii de la Glodeni- Pucioasa (denumită de pucioşi “sfântul templu”) sunt chiar liderii pucioşi, iar după ei – evident – s-a luat toată turma care-i ascultă. Despre ce este vorba?[/SIZE]
[SIZE=4]Există în acest Hrisov (denumit şi Legământ nou – hrisov de mărturie), după o expunere detaliată a cerinţelor adresate celor care ar voi să treacă pe sub tocurile celor douăsprezece uşi de acces ale bisericii pucioşeşti, un avertisment şi totodată un blestem. Preluând modelul lui Calinic Cernicanul, care se zice că ar fi legat sub blestem pe femeile care ar voi să urce la mănăstirea Frăsinei (iar nişte legende pretind că blestemul a fost chiar eficient în câteva cazuri, atrăgând moartea năpraznică a creştinelor care au îndrăznit să-l încalce), vlădica Irineu se lasă dirijat prin anul 1991 de către liderii pucioşi şi proferează un blestem similar, PENTRU ORICINE AR ÎNDRĂZNI SĂ ÎNCALCE RÂNDUIELILE stabilite de liderii pucioşi pentru acest locaş. Cităm din “Hrisov”:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=blue]“ Pentru ca sfântul templu să fie umbrit de strălucirea cerească şi ca Domnul să-şi arate puterea desăvârşirii Sale, eu, arhiereul Irineu, din mila lui Dumnezeu martor al acestei lucrări de mântuire, leg sub blestem pe oricine ar cuteza să calce în acest loc sfânt fără a ţine strict rânduiala arătată în acest nou legământ, coborâtă de la Dumnezeu pentru acest sfârşit de întuneric. Iar cine va intra în acest sfânt aşezământ cu frică cuviincioasă şi cu credinţă tare, păzind cele rânduite, va fi ocrotit şi binecuvântat de Tatăl nostru, Care este în ceruri.”[/COLOR] (Citat preluat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 13)[/SIZE]

[SIZE=4]Gura păcătosului adevăr grăieşte. Să nu fi observat Irineu construcţia antinomică “[COLOR=blue]…umbrit de strălucirea…[/COLOR]”? Cum poate o strălucire să umbrească? Doar dacă ea însăşi, strălucirea pucioasă, nu este strălucire autentică ci o umbră care umbreşte, [COLOR=blue]coborâtă de la Dumnezeu pentru acest sfârşit de întuneric. [/COLOR]Timpul a arătat că, într-adevăr, acest “templu” pucios a fost mai degrabă umbrit de fapte reprobabile, decât luminat de fapte de iubire cerească.[/SIZE]
[SIZE=4]Mesajul este cât se poate de limpede: cei care nu vor[COLOR=blue] “ţine strict rânduiala arătată în acest nou legământ” [/COLOR]vor fi blestemaţi şi pedepsiţi, iar cei care vor dovedi că se poartă cu [COLOR=blue]“frică cuviincioasă şi cu credinţă tare, păzind cele rânduite” [/COLOR]vor fi ocrotiţi şi binecuvântaţi. Tertium non datur.[/SIZE]
[SIZE=4]Dar ce înseamnă a ţine [COLOR=blue]strict [/COLOR]rânduiala din Hrisov? Înseamnă că nici o iotă sau nici o cirtă nu se poate schimba, omite sau încălca. Înseamnă că trebuie ţinute ca rânduieli imuabile nu numai restricţiile şi interdicţiile, ci şi îndemnurile pozitive. Înseamnă că nimic din ceea ce s-a scris nu poate fi ignorat, voluntar sau nu, căci fiecare cuvinţel are importanţa lui.[/SIZE]
[SIZE=4]Dar, ce-au făcut liderii pucioşi? Odată cu trecerea timpului şi creşterea lor în importanţă, ei şi-au permis să mai încalce pe ici, pe colo, din prevederile Hrisovului, ştiind probabil că ameninţarea cu blestemul e apă de ploaie. Mai precis, deşi acolo scrie textual că [COLOR=blue]mâncarea de peşte este permisă[/COLOR] (este binecunoscută expresia bisericească “dezlegare la peşte”, care apare din anumite motive binecuvântate în unele posturi), cu timpul s-a instaurat de către liderii pucioşi o nouă lege: [COLOR=blue]mâncarea de peşte este interzisă[/COLOR]. Başca, între timp au mai apărut şi alte interdicţii de tot felul, cum ar fi chiar interzicerea măslinelor, pe motiv că “sunt spurcate”. De ce această interzicere? Simplu. Pentru că Mihaelei nu-i plăcea peştele, la modul general, ea a decretat la un moment dat interdicţia peştelui. La fel a procedat cu măslinele şi cu sarea. Nici nu i-a păsat că în “hrisov” scrie că pucioşii trebuie să păstreze [COLOR=blue]strict rânduiala arătată în acest nou legământ[/COLOR], deci să n-o modifice după bunul lor plac. Nu i-a păsat nici că “va cădea sub blestem” şi uite că a avut dreptate: n-a păţit nimic încălcând [COLOR=blue]stricteţea[/COLOR] “noului legământ”. [/SIZE]
[SIZE=4]A propos şi cu “noul legământ”: noua ediţie a “Cărţii”(Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa), cea din 2006, se fereşte să o mai folosească. Ceea ce în anul 1995 era “Legământ nou, cuvânt de mărturie” a devenit în anul 2006 “Hrisovul – Cuvânt de mărturie”. Oare de ce? Îndrăznim a presupune că pucioşii au încercat să ascundă caracterul incisiv, schismatic al bisericii lor, după ce intraseră în conflict deschis cu B.O.R. Să ne reamintim că poziţia lor actuală este profund duplicitară: în declaraţiile oficiale şi în interviuri televizate ei declară că respectă bisericile şi mitropoliile din B.O.R. şi pe ierarhii lor, în timp ce în dialogurile lor intestine sau la “slujbele” lor nu se sfiesc să-i împroaşte cu noroi, afirmând că biserica oficială este apostată iar slujitorii ei au pecetea lui Antichrist. Oficial, orice referinţe care ar evidenţia caracterul schismatic al Bisericii Noul Ierusalim sunt evitate cu grijă; de aceea, expresiile legământ nou, evanghelie nouă, preoţie nouă, sunt sintagme folosite doar în comunicările subterane dintre adepţi şi liderii lor.[/SIZE]

Buna ziua frati crestini. Sunt nou pe forum si odata ce am vazut acest topic,va dati seama ca n-am putut sta sa citesc 51 de pagini. Stiu doar ca am auzit si eu de acest loc numit "Noul Ierusalim". Stiu ca mi-a si vorbit cineva despre el acum ceva timp cand mergeam la manastire. Insa nu stiu ce sa cred,nu am vrut sa ma las inselat.
Voi ce stiti? Pana la urma este ceva sfant acolo sau e doar o alta lucrare diavoleasca? a fost cineva? Stiu ca are si site: http://www.noulierusalim.ro/

Ce pot sa spun,la prima vedere pare a fi ceva adevarat,insa daca nu am studiat absolut deloc problema,nu pot da un raspuns si nu vreau sa risc in vreun fel. Poate ma poate lamuri cineva mai pe scurt cu niste argumente pro sau contra. Va multumesc :)

[mariamargareta]

Faptul că pucioşii au propriul lor site nu este deloc relevant. Sper că nu o să-ţi închipui că acum o să-şi dea singuri cu stângu-n dreptul, şi asta tocmai pe situl lor. Căci dacă se vor dezbina pe sine, oare cum vor mai putea dăinui?

51 de pagini nu e chiar aşa de mult. Cartea Groasă a pucioşilor are 1930 de pagini şi 7 kg greutate, iar ei n-au obosit s-o scrie, s-o culeagă, s-o corecteze de zeci de ori şi apoi s-o tipărească. Au fost convinşi că merită.

Dacă ţi-e greu să citeşti 51 de pagini, cum vei putea citi 1930, pentru a te lămuri?

E şi comoditatea un hobby.

[mariamargareta]

Citat:

[COLOR=blue]Stiu ca mi-a si vorbit cineva despre el acum ceva timp cand mergeam la manastire. Insa nu stiu ce sa cred,nu am vrut sa ma las inselat. [/COLOR]

Firesc era ca tu să începi, şi să începi cu asta: să spui ce experienţă ai avut, la ce mănăstire mergeai şi ţi s-a spus pe cale. Abia după aceea să ceri ajutor creştinilor de pe Forum, ca să afli dacă învăţăturile primite de tine sunt ortodoxe sau nu. Şi tot nu era suficient. Sectantul nu îşi începe niciodată propovăduirea cu deosebirile, ci cu asemănările dintre secta lui şi credinţa majoritară. Pe parcurs, după ce te-a încântat bine , îţi mai spune câte ceva, dar tot cu ţârâita. După ce ţi-a spălat creierul de tot, nu mai e nevoie să-ţi spună nimic. Acum spui tu la alţii.

Nu vreau sa citesc acea carte de 1930 de pagini sau cate o avea. Pur si simplu am intrebat de curiozitate,pentru ca n-am nici o cunostinta despre fenomenul de la Pucioasa. Nu m-am interesat de el cum nu ma interesez nici de secte (desi despre ele deja am inceput sa stiu destule lucruri). Am zis ca cineva doar mi-a spus despre acest loc,spunea ca sunt minuni acolo,adica vorbeste Dumnezeu prin gura unei fete sau ceva de genu. Mai zicea ca BOR nu ii recunoaste si ca este impotriva lor si alte chestii de genul. Omul respectiv nu era un adept al lor,pur si simplu mergea cu mine la manastire (ne aflam in tren,intr-o zi de duminica,indreptandu-ne spre Lainici daca asta conteaza asa de mult). Eu nu m-am aratat prea interesat de acel subiect,mai ales cand am auzit ca BOR nu este deacord cu ceea ce se face acolo. Asa ca v-am intrebat pe voi. Va multumesc oricum.

[mariamargareta]

[COLOR=darkred]Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine;...(Tes.5,21)[/COLOR]

Pasărea dacă ar avea mai multă minte, nu ar cădea în laţ. Niciodată să nu fim prea siguri, zicând că noi nu vom cădea aşa cum au păţit alţii, ci să luăm seama la noi înşine [COLOR=darkred](v. Gal.6,1).[/COLOR] Dacă cineva afirmă că undeva a vorbit Dumnezeu, apoi nu putem fi nepăsători la această veste, căci asta înseamnă trufie. Trebuie să aflăm dacă a vorbit sau nu. Dar "... [COLOR=darkred]nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume[/COLOR]." [COLOR=darkred](1Ioan 4,1)[/COLOR]
Dacă se spune că la Pucioasa se fac minuni, apăi ar trebui să se spună asta pe faţă, ca să ştim şi noi, că noi ştiam că în ultimii 15 de ani nu s-a mai văzut nici o minune acolo. Dacă Dumnezeu a împrumutat în anul 1955 gura unei fete (Verginica) pentru ca să vorbească prin ea, înseamnă că ceva neobişnuit s-a întâmplat în acel an cu gura Lui. Vorbirea asta printr-o gură împrumutată chiar că a fost o minune. După ce a murit fata în 1980, la vârsta de 57 de ani, a vorbit Dumnezeu prin gura altei altă fete, Maria, care era sora mai mare a Verginicăi, şi a vorbit aşa din 1982 până în 1994. Asta a fost a doua minune de la Pucioasa. Iar din 1990, Dumnezeu a început iarăşi să vorbească cu gura Lui, şi era auzit de altă fată, pe nume Mihaela. Aşa că între 1990 şi 1994 Dumnezeu vorbea şi prin gura unei fete(Maria) şi prin gura Lui, la urechea altei fete (Mihaela). Dar în 1994 minunea a încetat: Dumnezeu nu-i mai vorbea de acum decât Mihaelei, iar Maria a ieşit la pensie cu "proorocitul" până în 1997, când a murit de bătrâneţe. Şi de-atunci până astăzi Dumnezeu îi vorbeşte numai Mihaelei la ureche, dar asta e ceva normal, nu mai poate fi numită minune, că aşa vorbeşte Dumnezeu când vrea El.
Şi uite aşa se scrie istoria...e treabă încurcată cu sectele astea. Mai bine că nu te interesează, dar ai grijă să nu pici în laţ când te mai plimbi cu trenuţul pe la mănăstire.

[mariamargareta]

[COLOR=#800080]119. Pucioşii stau nepăsători sub blestemul arhieresc din “Hrisovul lui Irineu” [/COLOR][COLOR=black](partea a II-a)[/COLOR]

[SIZE=4]Ceea ce puţini au observat (căci nu s-au văzut reacţii publice în acest sens) este faptul că Hrisovul însuşi este viciat de construcţii lexicale meşteşugite, care falsifică mesajul Sfintei Scripturi, în scopul de a da o brumă de legitimitate farsei de la Pucioasa. S-a căutat cu orice preţ să se identifice ziguratul de la Pucioasa cu cetatea cu acelaşi nume din cartea Apocalipsei. În schimb, tot ceea ce nu corespundea cu realitatea, a fost omis cu mare grijă, ca nu cumva să apară vreun cusurgiu şi să reclame nepotrivirile. Iată fragmentul de text din Hrisovul Pucios care pretinde că reproduce un citat din Apocalipsă şi pretinde că identifică Cetatea Sfântă a Noului Ierusalim cu coşmelia de la Pucioasa:[/SIZE]


[SIZE=4][COLOR=blue]Prin această începătură nouă se împlinesc toate proorociile din Cartea Adevărului, cum că România va fi regină aleasă şi binecuvântată pentru popoare, va fi nou Canaan, nou Eden şi nou Ierusalim, după scriptura de la Ioan citire în cartea Apocalipsei: [/COLOR][COLOR=darkred]"[/COLOR][COLOR=maroon]Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu[COLOR=red].[/COLOR] Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le fac pe toate. Şi [/COLOR][COLOR=red]cetatea [/COLOR][COLOR=maroon]avea zid mare şi înalt, şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi, doisprezece îngeri[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=maroon]şi nume scrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=maroon]şi în ele[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=maroon]douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. Şi cetatea este în patru colţuri. Lungimea şi lă[/COLOR][COLOR=red]ţ[/COLOR][COLOR=maroon]imea şi înălţimea ei sunt deopotrivă. Şi neamurile vor umbla în[/COLOR][COLOR=red]tru[/COLOR][COLOR=maroon] lumina ei. Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e[/COLOR][COLOR=red]ste [/COLOR][COLOR=maroon]dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea[/COLOR][COLOR=maroon]Vieţii Mielului". [/COLOR](Citat preluat din cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, ediţia 2006, pag. 13)[/SIZE]

[SIZE=4]Este reproducerea pucioşilor (pe care ei pretind că este luată din Apocalipsă), conformă întru totul cu versiunea originală? Să le comparăm. Iată cum arată în realitate textul genuin al Apocalipsei:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=#993300]Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu[/COLOR][COLOR=red], gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi Cel ce şedea pe tron a grăit: Iată, noi le fac[/COLOR][COLOR=red]em [/COLOR][COLOR=#993300]pe toate. [/COLOR][COLOR=red]Şi a zis: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]Şi iar mi-a zis: Făcutu-s-a! Eu sunt Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul. Celui ce însetează îi voi da să bea, în dar, din izvorul apei vieţii.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]Cel ce va birui va moşteni acestea şi-i voi fi lui Dumnezeu şi el Îmi va fi Mie fiu[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]Şi a venit unul din cei şapte îngeri, care aveau cele şapte cupe pline cu cele din urmă şapte pedepse, şi a grăit către mine zicând: Vino să-ţi arăt pe mireasa, femeia Mielului.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu,[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=#993300][SIZE=4]Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi doisprezece îngeri şi nume scrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=red]Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=#993300][SIZE=4]Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=red]Şi cel ce vorbea cu mine avea pentru măsurat o trestie de aur, ca să măsoare cetatea şi porţile ei şi zidul ei.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi cetatea este în patru colţuri [/COLOR][COLOR=red]şi lungimea ei este tot atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii[/COLOR][COLOR=#993300]. Lungimea şi lă[/COLOR][COLOR=red]rg[/COLOR][COLOR=#993300]imea şi înălţimea ei sunt deopotrivă.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=red]Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura omenească, care este şi a îngerului.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]Şi zidăria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curată.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe: întâia piatră de temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douăsprezecea de ametist.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar. Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi neamurile vor umbla în lumina ei[/COLOR][COLOR=red], iar împăraţii pământului vor aduce la ea mărirea lor.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]Şi porţile cetăţii nu se vor mai închide ziua, căci noaptea nu va mai fi acolo.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=red]Şi vor aduce în ea slava şi cinstea neamurilor[/COLOR][COLOR=#993300].[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea [/COLOR][COLOR=red]v[/COLOR][COLOR=#993300]ieţii Mielului.”(Apoc.21,2-27)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Pentru a facilita comparaţia, am ilustrat cu culoare roşie, în ambele texte, orice modificare cât de mică, până la nivel de virgulă. Ce constatăm aşadar?[/SIZE]

[SIZE=4]1. Să observăm de la bun început că maniera în care se citează din Apocalipsă este viclenească. Ea maschează prin omitere toate acele fraze incomode, care dovedesc mistificarea pucioşilor, dar nu evidenţiază omisiunile prin obişnuitul semn grafic “puncte-puncte”. În acest fel, cititorul (care nu stă cu Biblia în mână ca să-i verifice pe pucioşi cât de corecţi sunt) rămâne cu impresia că în Biblie chiar aşa stă scris, cum citeşte. Se vede însă că pasaje largi au fost omise pentru că ele demonstrează cât se poate de clar că avem de-a face cu o uriaşă mistificare.[/SIZE]

Mda,ms mult. Nici nu ma mai intereseaza topicul :)