Ati avut vreodata sentimentul... ?

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de ucenic

"In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste." (1Ioan.4:18)

vroiam sa zic neoprotestantism, asa cum cred ca crestinii in general ii ingrijoreaza expansiunea islamului. no offence

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Doriana

Ah, dar ce ti-au facut?

am dat reply mai sus.

În prealabil postat de bluester

Ati avut vreodata sentimentul ca, noi crestinii ortodocsi ne imputinam din ce in ce mai mult ?
Vreau sa spun ca , de ceva timp , observ ca multe persoane (crestin ortodoxe) sunt foarte indiferente fara de Biserica (mai exact , nu vor sa sa aiba tangente cu Biserica); Alte persoane se smintesc foarte usor ,chiar si din cauza unor lucruri marunte, si imediat il ponegresc pe Dumnezeu. Un alt lucru , ce ma face sa am acest sentiment , este ca : acum cateva zile , m-am intalnit in autobuz cu o femeie - care tot incerca sa ma atraga catre secta ei (apartinea de martorii lui Iehova) , insa , nu am stat mult sa combat ereziile ei , pentru ca am mers doua statii... si ma gandesc , ce s-ar fi intamplat , daca in locul meu ar fi fost cineva naiv si care ar fi ascultat-o pe acea eretica....
Vreau sa stiu daca mai este cineva care are acelasi sentiment pe care il am eu acum... sau macar daca a avut vreodata acest gand. Imi pare rau , sa stiu , ca pe viitor nu o sa mai fie atat de multa lume credincioasa , precum in prezent.

Sectele au o anumita psihologie si anumite modalitati de abordare,unele extrem de subtile, dar,in general,exista cateva caracteristici standard.Ca sa parafrazez un text de analiza in acest sens:

"Persuasiunea, care se adreseaza mai degraba afectului decat intelectului, urmareste sa asigure trecerea de la planul realului, aflat la originea nelinistilor care l-au adus pe adept la secta, la planul irealului, care-i ofera solutii. Secta se preocupa in acest timp de reconstruirea personalitatii adeptului dupa modelul celorlalti. Acest proces de imitatie stimuleaza dorinta de competitie intre adepti care se straduie sa ajunga la rolul de discipoli model, in acelasi timp se prelungeste seductia pentru a mentine la noul adept ideea justetei alegerii sale. Pentru a ajunge la rezultatul scontat, recrutorul foloseste o multime de"trucuri", similare cu cele folosite de specialistii in marketing si publicitate.

Convertirea constituie punctul culminant al asimilarii sectare, proba cea mai sigura fiind ca adeptul a renuntat la sistemul de valori anterior pentru a-si insusi noile norme de viata care-i sunt propuse. Este momentul cand trebuie sa demonstreze atasamentul sau la secta si sa devina la randul lui recrutor. El adera la "limbajul de lemn" ale sectei, care nu permite decat repetitia si conformismul si care-l face surd la orice cuvant venit din afara."

[ffflorina]

În prealabil postat de catalin2

Eu eram nu cu mult timp in urma necredincios, nu stiu cum e in general. Pesoanele pe care le cunosc au devenit mai credincioase, deci mie mi se pare ca fenomenul e si invers.

Asta am vazut si eu,cred ca paleta de "credinciosi" s-a diversificat in ultima vreme,avem tipul care nu respinge ideea de credinta dar nici nu practica,doar tolereaza fenomenul ,si alt tip care uneori mai si intra in biserica,la vreo sarbatoare importanta etc.
Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,am vazut ca vin unii tare din urma*,care nu se chinuiesc deloc,dar care au multa dragoste dobandita nu stiu prin cei cai,asa ca ,intelegeti ce vreau sa spun....

[iustin10]

În prealabil postat de ffflorina

Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,am vazut ca vin unii tare din urma*,care nu se chinuiesc deloc,dar care au multa dragoste dobandita nu stiu prin cei cai,asa ca ,intelegeti ce vreau sa spun....

Si eu ma confrunt cu acest 'fenomen',si cred ca multi. Poate ca de fapt nu stim ce anume progres urmarim.Nu stim unde ar trebui sa ajungem. Ne legam poate de aspecte exterioare prin care vrem sa cuantificam progresul ,de exemplu: sa nu pacatuiesc,sa merg la biserica cand trebuie,sa spun multe rugaciuni,sa reusesc sa tin post mai mult.
Dar toate acestea ,fara suflet si fara inima sunt reci.Acolo asteapta Dumnezeu progresul nostru.Si pentru aceasta,are cele mai neasteptate metode. Ne face sa ne simtim reci ,cand recitam rugaciunile cantitativ,si de aici sa apara ideea lipsei progresului. Dar atunci cand ne constientizam real ticalosia si stagnarea noastra ,de fapt atunci am progresat.
Pentru cei 'sofisticati' si mijloacele lui Dumnezeu sunt foarte paradoxale !

În prealabil postat de ucenic

Sa-L fac cunoscut pe Hristos si Cuvantul Lui.

Cui? Negresit, cei ce sunt din Dumnezeu, asculta Cuvantul lui Dumnezeu.

ucenicule tu esti un fel de smurd, sau pompier salvator al natiunii ortodoxe,s-au mai bine zis salvator de mina,tu scoti,ortodocsii la lumina dupa ce mina sa prabusit ca 'de a fuctionat citeva mi de ani fara ajutorul tau de salvamontist carpatin, de nu erai tu, trebuia ca cineva sa te inventeze.dupa cum esti de mestecus[vorbesti mereu neintrebat mestecindu-te unde nu ai traba]facind interventii in toate si in tot,prea te asemeni cu penticostalul din coiciu.ai schimbat putin optica, cea care nu a dat deloc rezultate,asigurindu-ti chiar repetarea citor-va banari cu suces.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ffflorina

Eu ma confrunt cu alt fenomen,desi Dumnezeu a fost prezent constant in viata mea,eu nu am evoluat deloc,parca bat pasul pe loc,

De fapt, aici este adevăratul scandal. Aici este sentimentul de groază. Puţin îmi pasă mie de cât de necredincioşi sunt alţii. Cel mai mult îmi pasă de mine. Or, la mine văd lipsă de progres spiritual. La ce bun că ţin posturile şi că îndeplinesc toate prescripţiile, dacă sunt acelaşi rău care eram? La ce bun că mă opresc de la carne, dacă îmi sfârâie inima după cârnăciori ? La ce bun că mă înfrânez, dacă atunci când văd pulpe dezgolite şi rubiconde de fetişcană bronzată fix acolo mi se opresc ochii, mergând şi în prelungirea lor cu închipuirea ? Când mirosul de cârnaţi vinerea îmi va fi ca damful de ceapă, când privind picioarele afroditelor Bucureştiului va fi ca şi când aş privi picioarele mele păroase, abia atunci voi putea vorbi de despătimire şi abia atunci voi putea spune că sunt, în mod copios, superior necredincioşilor. Până atunci, ce mi-e mie că numărul lor creşte ori scade, dacă eu sunt ca ei?

[ucenic]

În prealabil postat de mihaila_alin

ucenicule tu esti un fel de (...)

Suntem off-topic
Raspunsul meu pe topicul "De la lume adunate..."

[ffflorina]

În prealabil postat de iustin10

Ne face sa ne simtim reci ,cand recitam rugaciunile cantitativ,si de aici sa apara ideea lipsei progresului. Dar atunci cand ne constientizam real ticalosia si stagnarea noastra ,de fapt atunci am progresat.
Pentru cei 'sofisticati' si mijloacele lui Dumnezeu sunt foarte paradoxale !

Asa e dar e mult mai comod sa spui ca am facut acest progres de autocunoastere acela de a recunoaste ca n-ai facut niciun progres?Inseamna ca sunt la poalele muntelui,nici nu am urcat macar,sunt in fata lui si privesc spre varful lui incercand sa-mi fac curaj sa urc sau ce?

În prealabil postat de ucenic

Suntem off-topic
Raspunsul meu pe topicul "De la lume adunate..."

ai mai schimbat anii,si camasa cea albastra.