Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1021  
Vechi 22.06.2015, 21:44:17
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit Se transmit și urmările păcatului, și roadele harului

Întemeindu-se pe bogata sa experiență pastorală și medicală, mitropolitul Antonie al Surojului afirmă: „...Fiecare generație moștenește de la toate cele dinainte (în particular copiii de la părinții lor și de la înaintașii cei mai apropiați) caracteristici ale minții, inimii, voinței, particularități ale corpului, probleme rezolvate și nerezolvate... Dacă părinții au rezolvat în ei înșiși o anumită problemă, ei le transmit copiilor o omenitate mai șlefuită, eliberată de acea „problemă blestemată”, ca să folosim expresia lui Dostoievski. Dacă ei nu vor fi în stare să o rezolve, generația următoare se va lovi de ea mai devreme sau mai târziu.
Și eu am întâlnit oameni care-mi spuneau: „Am cutare sau cutare ispită, apare în mine cutare sau cutare problemă. De unde și până unde?”. Și, „săpând” în trecutul lor, reușeam să găsesc de câteva ori la strămoșii și la părinții lui aceeași problemă nerezolvată. Problema apărea în fața acelui om, care o rezolva tocmai fiindcă știa că e un lucru moștenit și că, rezolvând-o el, o rezolvă pentru bunica sa, pentru bunicul său, pentru străbunicul său și pentru părinții săi.
Un cunoscut păstor contemporan formulează legea eredității duhovnicești: „Copilul primește de la părinți doar acel potențial al energiilor dumnezeiești pe care îl aveau părinții lui în momentul când l-au zămislit”. Acest fenomen explică de ce părinții le transmit copiilor lipsa de har, viciile și apucăturile dăunătoare de care nu s-au putut elibera în timpul vieții lor de până atunci. În egală măsură se moștenesc și virtuțile câștigate, „potențialul energiilor dumnezeiești harice”.
Părinții sunt strâns legați de copii prin legături nevăzute, duhovnicesc-morale. Sufletele își împărtășesc valorile și sensurile pe care și le-au însușit. În popor se spune: „Suflet pe suflet vestește”. Comunicarea inimilor se săvârșește ca întrepătrundere și cunoaștere intuitivă, adesea inconștientă. De la strămoși la urmași, ca de la donatorii de sânge la pacienți, se face o „transfuzie” constantă de energie duhovnicească.
Această legătură amintește oarecum de legea vaselor comunicante: nivelul apei din acestea este egal, oricât de mult s-ar turna ori s-ar scoate dintr-unul singur. „Fluidul” de care este plin „rezervorul” părintesc se transferă în sufletul copilului. Tocmai de acolo ia fiul sau fiica multe din elementele creșterii și dezvoltării organismului său, formării personalității sale. Se transmit și urmările păcatului, și roadele harului. Iar înrâurirea tatălui are aceeași însemnătate cu cea a mamei.
Această interacțiune nu încetează niciodată, deși își schimbă formele și intensitatea. Probabil că ea nu depinde de timp și spațiu – cel puțin, nu dispare după moartea fizică a părinților sau copiilor.

K. V. Zorin
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1022  
Vechi 23.06.2015, 21:39:29
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit

Cum puteți să nu postiți cu toate că postiți? Când vă abțineți de la mâncăruri, dar nu vă abțineți de la păcate.




A trecut postul cel trupesc, dar n-a trecut postul cel duhovnicesc. Acesta e mai bun decât acela, iar acela pentru acesta s-a făcut. După cum, când posteați vă spuneam că puteți posti, dar să nu postiți, tot așa și acum vă spun că puteți să nu postiți, și totuși să postiți. Poate că vi se par o enigmă cuvintele mele. Dar vă voi da dezlegarea enigmei.
Cum puteți să nu postiți cu toate că postiți? Când vă abțineți de la mâncăruri, dar nu vă abțineți de la păcate.
Și cum puteți să postiți cu toate că nu postiți? Când vă înfruptați cu mâncăruri, dar nu gustați din păcat. Acest post e mai bun decât acela. Dar nu numai mai bun, ci și mai ușor. Pe vremea postului mulți spuneau că nu pot posti din pricina slăbiciunii trupului.
Sfântul Ioan Gură de Aur
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1023  
Vechi 24.06.2015, 21:36:51
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit Duhul Însuți dă mărturie că păcatele au fost iertate

Orice suflet care și-a pierdut pacea trebuie să se pocăiască și Domnul îi va ierta păcatele, iar atunci bucuria și pacea vor fi în suflet; și nu e nevoie de alte mărturii, pentru că Duhul Însuți dă mărturie că păcatele au fost iertate. Iată un semn al iertării păcatelor: dacă urăști păcatul înseamnă că Domnul ți-a iertat păcatele tale.
Cuviosul Siluan Athonitul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1024  
Vechi 25.06.2015, 22:33:54
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit

Dacă vrei să te izbăvești de întristare, nu te lega cu inima de nimeni și de nimic. Întristarea provine din legarea și lipirea de lucrurile văzute.
Orice păcat în afară de hula împotriva Duhului Sfânt este iertat de Dumnezeu dacă te pocăiești. Hula împotriva Duhului Sfânt o săvârșește omul care crede în Dumnezeu și știe că nu trebuie să facă răul, dar îl face în mod conștient - deoarece în sufletul unui astfel de om se găsește așa o răutate, încât nu este în stare să se îndrepteze către Dumnezeu cu pocăință, precum ateii noștri, de exemplu. Iar Apostolul Pavel, care până la convertirea sa îi prigonea pe creștini, după ce s-a convertit și s-a pocăit din tot sufletul, a primit iertare și s-a făcut cel mai râvnitor propovăduitor al învățăturii lui Hristos. Și Apostolul Petru, după ce s-a lepădat, s-a pocăit și Domnul l-a iertat. (Sfântul Nicon de la Optina)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1025  
Vechi 26.06.2015, 22:24:13
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit

Bucuria duhovnicească nu este un sentiment, nu este o lucrare a afectivității noastre, ci o „roadă a Duhului”, adică o lucrare a Duhului Sfânt în duhul nostru. Ea nu depinde de nici un eveniment exterior și poate să nu fie resimțită de afectivitatea noastră psihică. Eu pot trăi, de exemplu, bucuria de a mă împărtăși, în același timp cu întristarea că cineva drag mie nu este cu mine la Sfânta Liturghie, sau iritarea că mi-am pierdut mănușile. Sunt trăiri diferite, la nivele și adâncimi diferite ale sufletului meu.
Omul resimte bucuria duhovnicească, de fapt singura bucurie adevărată, ca pe o strălucire, o iradiere din adânc, însoțită de pace și dragoste pentru tot ce-l înconjoară. Când e resimțită ca o euforie și se manifestă prin gesturi și cuvinte exuberante, bucuria nu mai este duhovnicească, ci sufletească, încetând, de fapt, să mai fie bucurie.
Când cineva este începător pe Calea credinței, trăind lucrarea harului, se umple de uimire și de bucurie, dar nu știe încă să le păstreze, să le trăiască la nivelul duhului, ci le risipește în afară datorită egoului, care vrea să stăpânească și să controleze totul. Încet, încet, din experiență, omul învață să-și chivernisească harul și să nu mai „alunge Duhul”.
Învățăm meșteșugul bucuriei învățând să ne cunoaștem pe noi așa cum ne cunoaște Dumnezeu. Aflăm cine suntem, cum suntem și ce vom deveni de la Dumnezeu. Învățăm să devenim ceea ce încă nu suntem, împlinind poruncile Lui, făcând toate cele pe care ni le cere El, cu puterea și priceperea pe care Însuși ni le dă. Fără să știm cine suntem, nu ne putem bucura că suntem!
Monahia Siluana Vlad
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1026  
Vechi 27.06.2015, 23:43:51
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit

Cum se poate tălmăci versetul: Cred, Doamne, ajută necredinței mele?
Crezi tu că pot să fac eu asta? Iar el spune: Cred, Doamne, ajută necredinței mele! Aceasta înseamnă că era conștient de ce spunea, deoarece el credea. Dacă nu ar fi crezut, nu s-ar fi dus la Iisus. Trebuie, însă, să înțelegem că, în sine, credința omului nu este niciodată suficientă în fața lui Dumnezeu. Eu v-am vorbit de rugăciune, de puterea credinței, dar să știți un lucru: omenește, noi suntem limitați. Întotdeauna, între ceea ce putem noi să realizăm și deplinătate, rămâne un gol, iar acest gol este umplut de Dumnezeu. Acest act de a umple această diferență, pentru că trebuie neapărat să ajungi la plinire, se numește har. Părintele Nicolae Steinhardt are o imagine care mi-a plăcut, într-o predică de-a lui, făcând o paralelă între cum se comportă diavolul și cum se comportă Dumnezeu. Diavolul se comportă ca un contabil: stă cu tăblița și cu condeiul după tine și te notează: toate păcatele, mai mari sau mai mici, tot, tot, ca să umple tăblița. Și-o umple cu multă trudă, dar, până la urmă, vine Dumnezeu, care se poartă ca un boier, ia mâneca și șterge tăblița. Dumnezeu se comportă ca un rege, care e foarte bogat, dar și foarte generos. De aceea, în Cred, Doamne, ajută necredinței mele, pe de o parte este vorba de expresia credinței, iar, pe de altă parte, de expresia corectă a conștiinței, căci credința ta de om nu este niciodată suficientă ca să umple măsura de sus și numai Dumnezeu este Acela care ți-o umple. Când ajunge un om să Se minuneze Dumnezeu de el, atunci se poate numi a fi un om adevărat.
Mitropolitul Bartolomeu Anania
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1027  
Vechi 28.06.2015, 20:13:25
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Thumbs up Răscumpărați vremea!

Răscumpărați vremea! Astfel sună cuvintele Sfântului nostru Părinte, Pavel apostolul. Întrebi ce înseamnă: răscumpărați vremea. Fericitul Ieronim tâlcuiește astfel: „Când întrebuințăm vremea pentru fapte bune, atunci o răscumpărăm”. Fericitul Teofan Zăvorâtul spune: „A întoarce vremea în propriul folos spre propriile scopuri veșnice”. Cuvintele apostolului lui Dumnezeu au un înțeles asemănător cu cel al cuvintelor lui Dumnezeu: neguțătoriți până Mă voi întoarce. Iar când Se va întoarce El, altfel spus, când va veni din nou Hristos să judece lumea, ne va întreba cum am neguțătorit cu talanții dați nouă; cum am întrebuințat vremea vieții noastre; dacă am dat ieftin pentru scump, ca Iacov, sau scump pentru ieftin, ca Esau; dacă ne-am plecat smintelilor acestui veac trecător și ne-am vândut sufletul pentru dulcea amărăciune pământească sau am dat totul pentru sufletul nostru.
Drept aceea, să împlinești poruncile lui Hristos în fiecare zi precum o cer împrejurările. Prin asta vei plăti zilele dăruite ție de Dumnezeu- fiindcă în fapt, a răscumpăra înseamnă a plăti. Plătește puțin, ca să câștigi mult. Slujește puțin, ca să împărătești veșnic.
Fiindcă Ziditorul nostru ne-a făgăduit că vom împărăți veșnic în viața veșnică. De-ar fi cineva înlănțuit în temniță, să nu se lenevească și să nu zică: „Eu nu sunt în stare să fac nimic!”, ci să se pocăiască și să se roage lui Dumnezeu de dimineață până noaptea în întunericul temniței. Și Dumnezeu îi va socoti aceasta ca și cum din bogăția sa ar zidi biserici.
Ziditorul nostru vede împrejurările în care se află fiecare și caută de la fiecare om ca acesta să facă ceea ce poate în împrejurările date.
Răsucește capul fiecărei zile așa încât să slujească sufletului tău. Umple-o cu suflarea Duhului Dumnezeiesc din tine, Care povățuiește la tot binele. De nu vei face asta, te va mototoli ca pe o cârpă și te va da ea cu capul în prăpastie, asemenea unui torent năvalnic, pe care neștiutorii nu se pricep să îl întoarcă spre moara lor, ci coboară pe el - în hău. Așa e vremea vieții noastre pe pământ. Pe înțelepți îi mântuiește și îi ridică pe aripi, iar pe nebuni îi doboară și îi rostogolește în prăpastie. Unora le slujește, pe alții îi stăpânește. Vremea e pentru unii șa, iar pentru alții călăreți. Lumina lui Hristos să te lumineze!
Episcop Nicolae Velimirovici
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1028  
Vechi 29.06.2015, 22:05:31
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit

Cum se poate practica smerenia în căsătorie? - Foarte ușor. În primul rând, soțul și soția să fie cuviincioși unul față de altul, să nu se jignească unii pe alții, să fie de acord în creșterea copiilor.
Se întâmplă în familii ca tata să-și iubească copiii într-un anumit fel, respectându-le toate gusturile și să-i facă astfel obraznici. Mama caută să-i învețe să se roage, să postească, să nu spună vorbe de rușine. Or copilul ascultă, e foarte inteligent și foarte atent, primește și privește în jurul lui, iar acest dezacord între mamă și tată este un dezastru pentru el.
Așa încât smerenia înseamnă în primul rând bunăcuviință și respect reciproc între soț și soție; înseamnă lupta împotriva mândriei. Acest lucru trebuie transmis în familie și, dacă se poate, nu numai copiilor. Copiii sunt influențați: ceea ce văd în casă, aceea fac în viața lor.
Mai sunt însă și nepoți, strănepoți, cumnați și cumnate care au nevoie de această virtute dumnezeiască, de această smerenie, care înseamnă, între altele, și buna-cuviință față de celălalt. Să nu spui ceva prin care să-l umilești pe celălalt, să-l rușinezi, ci să încerci să-l ajuți cu adevărat. Dacă îi spui sincer niște lucruri, el simte, te aude și te respectă. Dacă îi spui cu un aer de învățător, atunci te înghite, dar nu respectă ceea ce-i spui.
De aceea, sinceritatea și bunacuviință sunt primele virtuți care întăresc și susțin virtutea smereniei într-o căsnicie.
Arhimandrit Sofian Boghiu
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1029  
Vechi 01.07.2015, 14:50:13
Samy02's Avatar
Samy02 Samy02 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.02.2010
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 196
Implicit

http://www.marturieathonita.ro/cugetare-duhovniceasca/
Reply With Quote
  #1030  
Vechi 01.07.2015, 22:11:04
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.981
Implicit Ce este smerenia?

Răspunsul la această întrebare este mai presus de măsurile și legile omenești. Smerenia nu este pur și simplu o virtute sau o bunătate, care să aparțină măsurilor și izbânzilor omenești. Este un lucru și un înțeles mai presus de fire, pe care numai luminarea și strălucirea harului dumnezeiesc poate să o descrie. Smerenia este icoana și chipul însușirilor dumnezeiești. În chip drept a fost numită de către cei care au ajuns la îndumnezeire „veșmânt dumnezeiesc” și „podoabă a dumnezeirii”. Ea este socotită a fi temelia „nemișcării” spre patimi, pecetea celui desăvârșit, locul neschimbabilității și multe altele aparțin dumnezeieștii atotdesăvârșiri. Dintre cele prin care se manifestă măreția dumnezeiască nu lipsește buna mireasmă a smereniei și în chip drept s-a spus că „Dumnezeu celor smeriți le dă har” (Iacov 4, 6). Zdrobirea firii omenești a venit prin intrarea blestemului egoismului, a leprei înaltei cugetări, a bolii și a morții uneltite de diavol. Prin urmare, Dumnezeu cu dreptate „celor mândri le stă împotrivă”, iar unde Dumnezeu, Care ține întregul univers, stă împotrivă, cine ar putea să-i facă față?
În toate însușirile dumnezeiești atotțiitoare coexistă și împreună-merge chipul smerit, pecetluindu-se legea și rațiunea nemișcării și plinătății voii dumnezeiești și a atotmântuitoarei pronii. Dovada plinătății acestui chip dumnezeiesc este ceea ce El Însuși a descoperit, că este Dumnezeu „smerit cu inima”, și nu numai pe dinafară. Dacă Dumnezeu Însuși mărturisește că este „smerit cu inima, nu înseamnă aceasta că smerenia este caracterul fiecărei persoane raționale și, prin urmare, nu este străină de firea noastră, ci ipostasul și locul vieții?
Dacă falsificarea faptului de a gândi cineva în chip smerit a zdrobit și a nimicit minunata și preastrălucita frumusețe și demnitate îngerească, oare nu înseamnă aceasta că smerenia este caracter și esență a firii, iar nu formă exterioară sau fățărnicie? Aici se dezleagă problema atotcuprinzătoarei apostazii și a căderii firii omenești. Orice cădere sau eșec are drept început și rădăcină pierderea cugetării smerite. Interesul personal, viețuirea după propria voie, mulțumirea de sine, independența, neascultarea, anarhismul și altele asemenea ale egoismului reprezintă răsturnarea cugetului smerit, în care se află locul lui Dumnezeu și al voii dumnezeiești.
Dacă Dumnezeu descoperă lumii că este în firea Sa smerit, nu rămâne nici un semn de întrebare de ce anume smerenia se impune pentru tămăduirea și echilibrarea pervertirii universale. Toți câți, după părerea mea, își simt neputința și eșecul să recurgă grabnic la smerita cugetare și la făptuirea pentru redobândirea celor ce le-am pierdut și să nu bată câmpii cu ideologii abstracte și satanice, care nasc moartea.
Milioanele de atleți ai martiriului sângeros și nesângeros din istoria noastră bisericească s-au distins prin smerenie, urmându-L pe preadulcele nostru Mântuitor. Cei ce voiesc să se întoarcă în cetatea cerească, al cărei Ziditor și Creator este Dumnezeu, să îmbrățișeze cu statornicie fericita smerită cugetare, care poate să-i transfigureze și să-i arate moștenitori ai veșniciei.
Gheronda Iosif Vatopedinul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Daca pot primi niste raspunsuri andrei23 Generalitati 28 19.06.2011 18:13:32
Caut niste raspunsuri NeInocentiu Secte si culte 108 18.04.2011 13:43:12