Profetia Sfantului Nil Athonitul despre sfarsitul lumii

[Lucian008]

În prealabil postat de adam000

Iata, prin mesajul tau inspiri altora deznadejde afirmand ca este o descriere a societatii noastre de azi. Ceea ce este fals.
Prin astfel de afirmatii deznadajduitoare poti face foarte mult rau celor mai slabi in crediinta, ar fi bine sa constientizezi acest aspect.
Poate ca ar fi util sa te intrebi ce semnifica pentru tine o astfel de afirmatie pecetluitoare, etichetatoare spre o realitate falsa - oare arata ca tu insuti esti deznadajduit (?) ca nu gasesti gasesti ceea ce cauti (si oare de ce? - oare problema e la cei din jur, sau la tine?), ca vezi lucrurile printr-un anumit filtru?

Deocamdata, in societatea noastra avem preoti evlaviosi de la care avem ce invata pentru ca ne poti fi modele vii de crediinta si traire cu Dumnezeu. Iar pe crestinii din lume nimic nu ii impiedica sa traiesca in infranare (infranarea de la vorbe multe/rele, de la alte rele/lucruri inutile gen TV, etc), nimic nu ii impiedica sa se roage cat de mult pot in cursul zilei in fiecare zi a vietii lor, nimic nu ii impiedica sa il caute pe Dumnezeu, decat propria lor lene si alegere. In societatea noastra avem in jur clerici traitori cu Dumnezeu care ne pot fi modele, numai noi, fiecare la nivel individual, sa ii luam drept modele.

Stai putin, eu nu ma transformam intr-un profet al apocalipsei.
Dar despre ce vorbim? Acesta profetie nu se pliaza perfect pe societatea noastra?
Sa le luam pe rand:
1."minţile oamenilor se vor întuneca, din pricina patimilor trupeşti.". Nu e asa? Sa deschidem televizorul la un film, la o emisiune, la stiri...., sau sa intram pe net sa citim ceva. Care e probabilitatea sa intalnim ceva cu tenta sexuala?
2. "Răutatea şi înşelăciunea vor creşte tot mai mult." Nu e rautate in societatea de astazi? Deschidem iar televizorul. La stiri de exemplu. Cum arata societatea? Haideti sa ascultam o discutie intre 2 oameni. Nu-i asa ca se va vorbi despre cineva care e vinovat de ceva? Mereu e plin de vinovati. Noi nu. Noi suntem singurii nevinovati. Dar restul sunt rai si nenorociti.
3. "Imbracamintea". Mai are rost sa vorbim?
4. "Păstorii creştini, adică episcopii şi preoţii se vor umple de slava deşartă " Cati dintre preotii hirotoniti anul asta nu au dat bani? Cati episcopi vand posturile? Cati preoti fura, beau, fumeaza, fac afaceri... ? Sa va zic eu ce am aflat cand am fost de sarbatori acasa? Nu sunt nascut in Bucuresti. Dar orasul de nastere e destul de mare. E resetinta de judet cu episcopie. Nu am auzit nimic bun de nici un preot. Dar am auzit de nu stiu ce preot care si-a platit amanta sa faca avort, am auzit de un preot de peste 60 de ani de care stie toata lumea ca are amanta, am auzit ca un diacon nu tine post ca daca el vede mici de exemplu miercurea sau vinerea, chiar daca este post nu se poate abtine, am auzit ce pozitie a mai incercat, am auzit de preot lasat de sotie ca nu o satisfacea, am auzit discutie intre un tip care a fost preot (nu fusese inca si caterisit) si venise la biserica si un alt preot mai in varsta incerca sa il convinga ca poate ramane preot indiferent de ce ar fi facut, mai putin crima, am auzit de preot care tinea slujba beat, am auzit de preot care tipa in biserica si spunea ca nimeni nu o sa tipe acolo mai tare decat el... Si toate astea de la alti preoti.
Eu nu spun ca toti si toate sunt asa. Dar imaginea de ansamblu asta este. Daca ne punem ochelari opaci si ne spunem optimisti, cand de fapt suntem nerealisti...
Nu e lumea pe care fiecare alege sa o vada, e lumea pe care o vezi privind obiectiv. Iar lucrurile bune incep sa devina exceptii.

Referitor la opiniile cu privire la internet si televiziune un detaliu interesant:evreii ultraortodocsi,celebrii ,,vuz-vuz"(dupa zgomotul pe care il fac cand se misca hainele lor lungi)nu folosesc internetul si nici televiziunea,considerandu-le malefice,in sensul unei afectari a puritatii ritualice si posibilitatea de a se strecura invataturi eretice sau lumesti contrare normelor stricte ale iudaismului.Asezamantul romanesc(ortodox) de la Ierusalim este chiar intr-un asemenea cartier si este foarte riscant sa incalci prevederile lor in zi de Sabat,arunca cu pietre in tine la propriu.Mie,sincer,cartierul lor mi s-a parut sinistru si lipsit,paradoxal,de curatenie,este foarte dificil sa ai un minim respect pt niste oameni care inteleg sa traiasca in mizerie si nu pt ca ar fi nevoiti.Cand iesi de acolo te intorci in civilizatie,restul orasului este frumos si curat.Situatia este si mai dramatica in diverse comunitati musulmane extremiste.Asta daca mai apuci sa iesi de acolo ca sa povestesti.Si in crestinism exista un curent in aceasta directie,cu privire la mijloacele moderne de comunicare,desi nu la fel de radical sau violent,mai mult periferic si oscilant,cultura europeana avand alte caracteristici sociale si de mentalitate.Pentru un vuz-vuz un forum pe net de acest tip ar fi de neinchipuit decat in stadiu apocaliptic si doar ca sa le urle la restu biruinta poporului ales contra restului lumii :)

[cezar_ioan]

Mă alătur şi eu celor care consideră că astăzi ne aflăm în cel mai sumbru moment al istoriei. Posibil să nu fie ultima perioadă a omenirii, asta numai Bunul Dumnezeu cunoaşte, însă mi se pare evident că fărădelegile oamenilor, adică ale noastre ale tuturor sunt fără precedent.

Din multele exemple pe care le-ar putea da orice om cu minim spirit de observaţie (de sine şi de lume), mă voi opri la unul singur.
Lucrez în învăţământ începînd cu vârsta de aproape 21 ani, aşadar sunt în contact aproape permanent cu dinamica vieţii copiilor şi adolescenţilor din ultimii 25 ani. Totodată sunt şi tată, iar în ultimii 13 ani am petrecut mult timp printre copii, prin parcuri, în grădiniţe, creşe, şcoli primare, gimnaziu, precum şi în alte instituţii şi locaţii destinate micuţilor.

Constatarea mea: răul şi desfigurarea omului a pătruns în lumea inocenţilor într-un mod fără precedent până azi. Copiii de grădiniţă au cunoştinţe şi simţăminte pe care cu greu le aveau chiar şi adulţii în perioada când eram eu copil şi adolescent. Desenele animate sunt, în majoritatea lor, de-a dreptul monstruoase, hidoase, cu îndemnuri permanente la violenţă sau la religia nouă promovată de stăpânii acestui veac. Dumnezeu este bagatelizat şi luat în răspăr în multe dintre (sub)producţiile pentru copii, astfel încât micuţii sunt deja bine şterşi pe creier şi reprogramaţi. Crimele, violurile, abuzurile de orice fel, urletele şi ţipetele, bătăile şi răzbunările sunt practicate tot mai frecvent şi găsite ca pe ceva absolut normal. Drogurile şi abuzurile de substanţe şi de alte plăceri sunt considerate ca normale, iar copiii nu înţeleg pur şi simplu de ce se tem atât de mult părinţii şi educatorii de astfel de lucruri. Este promovată domnia experimentării, cu orice preţ, a celor mai bizare situaţii. Iar experiemntarea Dumnezeirii este văzută ca o aiureală şi o bizarerie, în nici un caz ca pe o socoteală şi o aspiraţie de om normal. Nimic mai caraghios decât să afirmi că suferi de depărtarea ta de Dumnezeu şi că nădăjduieşti să te apropii de pacea Lui, schimbîndu-ţi orientarea sufletească, tânjind la reînnoirea ta în duh, întru Hristos.
Nu este zi să nu constat că, la întoarcerea acasă a copiilor mei celor mai mici, în vârstă de 3 ani respectiv 7 ani, parcă ne întâlnim ca extratereştri unii faţă de alţii. Comportamentul meu şi al lor este reciproc incomprehensibil şi ne ia ceva timp până să ajungem la un numitor comun. Din fericire încă mai găsim drumul către o carte bună, o muzică frumoasă, o rugăciune, o şoaptă despre om şi Dumnezeu, o împărtăşire, o descoperire personală. Dar cât va mai dura aceasta?, mă întreb speriat adeseori... Soţia este şi ea întristată, trăind printre copii toată ziua, din zori până seara deoarece munceşte cu 2 norme ca educatoare la o grădiniţă de stat. Iar eu îi cunosc pe copii şi de la un after-school unde predau şah elevilor de şcoală primară. Aceeaşi impresie, ca şi la liceele unde îmi petrec după-amiezele, că actualii copii evoluează, pur şi simplu, spre o conştiinţă şi conduită stranii...
A devenit un lucru comun să vezi copiii de grădiniţă în baruri, cârciumi, restaurante alergînd şi jucîndu-se printre beţivi, distrîndu-se printre canalele televizoarelor cu mii de porcării, sub ochii propriilor părinţi şi ai altor adulţi.
Consider că trăim o bulversare fără precedent a tot ce a fost ordinea vieţuirii omeneşti pe Terra. Iar lucrul cel mai îngrozitor pentru mine este că nimeni nu mai ia foarte în serios sensul schimbării, că vocile celor ce încă mai susţin valorile de viaţă creştine sunt tot mai slabe, parcă tot mai îndepărtate şi mai puţin credibile. Am simţământul că se predică în pustiu...
Totuşi rămân un optimist. Cei care vor să se ţină de rugăciune şi de un mod de viaţă tradiţional creştin şi românesc, încă o pot face, într-un fel sau altul. Mucenicia unora dintre semenii noştri este însă, deja, evidentă. Războiul e total, s-a mutat direct în stradă, peste tot, la baionetă.
Eu aşa cred. Chiar dacă pare sumbru, chiar dacă pe unii îi deprimă şi vor zice că sunt prea pesimist, eu repet: aceasta e realitatea, mai dură ca oricînd şi totuşi cine e creştin rămâne optimist şi liniştit. Se ştia de la bun început că aşa va fi. O ştim cu toţii din chiar Gura Cuvântului, a profeţilor şi sfinţilor Lui. Destrăbălarea şi orbirea omului contemporan îmi pare fără precedent. Cred că e mare plâns în Inima Cerului. Cred foarte tare că Tatăl nostru plânge amar de tot şi de nespus. Dar, vorba lui Tudorică, astăzi: "Să ne bucurăm, tată, că astfel luăm chiar de la Domnul o mare lecţie de răbdare şi dragoste adevărată... Cât de mult poate să sufere Dumnezeu pentru noi! Şi o face cu toţi odată, simultan, nu numai cu unul sau doi, cum faceţi tu şi mama când suferiţi pentru noi, când noi greşim şi ne facem singuri rău după rău..."

[cezar_ioan]

Aş putea să ofer mai multe exemple privind modul în care am înţeles că trăiesc azi copiii, diferit de ceea ce părinţii creştini îşi doresc de fapt.
Voi spune doar că în ultimele săptămâni, apropiindu-se vacanţa, îmi iau la revedere de la elevi discutînd liber diverse chestiuni din viaţa lor, a noastră. Involuntar, întrucât nu cercetez ceva anume ci pur şi simplu port discuţii libere spre sfârşitul orelor, după evaluarea materiei şcolare.

Iată două tipuri de exemple:
a) aspiraţia fetelor din câteva clase ale unor licee bucureştene de marcă este, la sfârşitul clasei a X-a, ca în această vacanţă de vară: să meargă la mare, cu sau fără ştirea şi permisiunea părinţilor, să se îmbete zdravăn, să experimenteze inconştienţa şi alte stări de spirit specifice consumului de alcool şi de droguri, să facă sex (desigur protejat, dar nu musai) individual şi în grup, să aibă experienţe sexuale deosebite (adică diverse forme considerate perversiuni), să fure ca distracţie, să cheltuiască mulţi bani, să se distreze foarte tare, să ia legătura cu spiritele universului, să fie libere şi descătuşate. E vorba despre multe fete, nu una sau două. Interesant că băieţii sunt mult mai rezervaţi şi mai sobri, în general. Curios lucru, pentru mine o surpriză (recunosc, plăcută).

b) majoritatea (eu aproximez ca peste 90%) nu merg la biserică la slujbe, nu se roagă (decât în cercuri de spiritism sau ceva asemănător), nu cunosc Crezul, nu cunosc Fericirile nici măcar declarativ, consideră că Dumnezeu nu este prezent în istorie dar că, dacă există, e ceva terifiant de care trebuie să-ţi fie frică. Există mare interes pentru religiile orientale şi curentul New-Age. Elevii nu cred că există viaţa veşnică după moarte în sensul arătat de Biserică, cred însă în reîncarnare, consideră că trebuie să ne distrăm acum şi să facem toate poftele întrucât vom muri şi nne mănîncă viermii.
Acestea sunt câteva din constatările (cărora le-am făcut faţă cu greu, însă din fericire cu mult calm, mulţumesc lui Dumnezeu) privind actuala stare a elevilor din liceu, elevi care au studiat religia la şcoală în ultimii 10 ani, săptămânal...

Cei care nu cred că am spus adevărul, au dreptate: am spus doar o foarte mică parte din tot ce cunosc eu, prin experienţa contactului direct cu elevii şi copiii.
Cei care vor să cunoască la firul ierbii cum stau lucrurile, să poftească între copii şi elevi, în lumea lor şi să participe activ câteva luni la activităţi împreună cu ei. Astfel, toată lumea va afla cum stăm de fapt în prezent.

Referitor la viaţa şi dorinţele adolescenţilor, am auzit şi eu, din gura unor mame de fete, că este preferat scenariul de a avea un prieten aceluia de a se droga, de exemplu. Adică mamele încearcă să rămână apropiate de fiice, acceptând (sau încurajând!) începerea vieţii sexuale - căci aşa face toată lumea, nu? - ca fiind mult mai puţin rău decât experimentarea drogurilor... Iar referitor la copiii micuţi (preşcolari), mulţi sunt lipsiţi de Taina Împărtăşaniei, chiar dacă bunicii îi îndeamnă pe părinţi în acest sens, din pricina linguriţei comune... şi din alte motive, respectiv indiferenţă şi necunoştinţă, căci părinţii înşişi nu simt nevoia bisericii în viaţa lor, decât la nunţi şi botezuri...

Da, din perspectiva de mai sus, lucrurile sunt sumbre, mai ales că vorbim de oameni, cum să zic, poate nişte elite ale societăţii din punct de vedere la carierelor profesionale, oameni consideraţi educaţi.

Pe de altă parte, sunt atâţi păcătoşi care la un moment dat în viaţă s-au întors către Dumnezeu şi către biserică, rămânând aici (în braţele bisericii), încât eu sper că nimeni nu e iremediabil pierdut. Căci Dumnezeu nu doreşte "moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu"...

[cezar_ioan]

Nu sunt fan M.B., dar aici o zice bine:
http://www.youtube.com/watch?v=qfXErUcziC4

E vorba despre sărăcie. Despre sărăcia sufletească.
Or, sfârşitul omului şi al omenirii acesta şi este: crunta sărăcie sufletească. Îndobitocirea extremă, dezumanizarea.

[adam000]

În prealabil postat de Lucian008

2. "Răutatea şi înşelăciunea vor creşte tot mai mult."
---
Cum arata societatea? Haideti sa ascultam o discutie intre 2 oameni. Nu-i asa ca se va vorbi despre cineva care e vinovat de ceva? Mereu e plin de vinovati. Noi nu. Noi suntem singurii nevinovati. Dar restul sunt rai si nenorociti.

Nu faci tu exact asa pe acest thread dand toate acele exemple pe care le cunosti din auzite-lea despre preoti?.... Dar EXACT asa!

[adam000]

Annyta, este irelevant cum sint copii parintilor care nu si-au dus copii la biserica. Acei parinti si-au declinat calitatea de parinti in favoarea Lui Dumnezeu, dpdv al sufletului copiilor lor - dpdv duhovnicesc e ca si cand si-ar fi abandonat copii pe un camp sa aiba Dumnezeu grija de ei. de sufletul lor.
Ce te astepti de la aceia? Ei nu il cunosc pe Dumnezeu, nu sint crestini de fac asa cu copii lor. Ca daca l-ar cunoaste pe Dumnezeu, atunci din reala dragoste de Dumnezeu le-ar vorbi copiilor lor despre El, i-ar duce la biserica si s-ar purta ei insisi in lumina dragostei de Dumnezeu si de aproapele incat ar fi fara efort exemple vii de crediinta si comportament frumos, dupa voia lui Dumnezeu, pentru copii lor.

De ce privesti (si nu numai tu, dar si ceilalti Lucian, Cezar) spre lume, de ce il cautati pe Dumnezeu intre cei ce nu il cunosc pe Dumnezeu, in loc sa il cautati pe Dumnezeu intre crestini, intre sfinti; in loc sa ii cautati pe sfinti !?!? Caci sfinti in viata inca avem - oameni care traiesc cu Dumnezeu. Ei sint crestinii adevarati. Ei ne ar trebui sa ne fie modele, daca vrem sa nu fim noi insine niste mincinosi care ne dam crestini dar care de fapt am fi din lume si ai lumii.

[cezar_ioan]

Când privim spre sfinţi, precum spui, vedem una. Iar când privim în jur şi în noi, vedem alta.
În lumea noastră binele şi răul sunt în amestec, de când lumea.
Tema threadului însă e profeţia şi întrebarea dacă nu cumva trăim vremurile profeţite.
Sunt şi motive de amărăciune, se petrec lucruri oribile pretutindeni. Şi nu suntem rupţi, în ţesătura vieţii cotidiene, de nimic din ce se petrece în jurul nostru.
Ce să facem acum? Să ne prefacem că nu vedem? Să stăm ca struţul?
Să predicăm negarea evidenţelor?
Tocmai această negare precum şi alte poziţii ale nepăsării au favorizat generarea lumii de azi, cu ordinea ei bolnavă foarte.

P.S. De unde ai scos-o că îl căutăm pe Dumnezeu între necredincioşi? De unde că nu avem modele pe sfinţi? Fii mai cu băgare de seamă ce scrii, te rog frumos...

[adam000]

Cezar, daca vorbim despre profertie, atunci iata ce zice profetia si NU se aplica timpurilor noastre (asta este aspectul pe care am tot incercat eu sa il scot in evidenta pina acum)

În prealabil postat de cristiboss56

Şi vai celor ce vor fi lipsiţi de credinţă, căci nu vor mai vedea lumina cunoştinţei la nimeni!

Adica nu va mai exista Harul lui Dumnezeu la nimeni. Adica nu vor mai exista nici sfinti, nici preoti si episcopi cu Har de la Dumnezeu (care sa savarseasca Sfinte Taine valide?).

Ori asta nu se aplica in zilele noastre nici pe departe.

In zilele noastre inca mai sint destui sfinti in viata (cu viata sfanta), preotii si episcopii nostrii au pe deplin Harul Lui Dumnezeu si mai ca nu alearga dupa noi cu dragoste sa ne dezlege pacatele si sa ne impace pe cu Sfanta Biserica numai noi sa vrem si sa ne spovedim si sa ne intoarcem spre Dumnezeu!

Iata, este suficient sa ne intoarcem privirea de la lumea aia rea pe care o tot dati voi exemplu, sa nu mai privim spre lumea care nu il cunoaste pe Dumnezeu, si sa ne intoarcem privirea spre preotii si episcopii nostrii care toti au Har, spre acestia care au o viata sfanta cu Dumnezeu, spre acesti oameni care il cunosc pe Dumnezeu si au Harul Lui, ca sa vedem cum ei ne tin departe de acea profetie.
Doar sa ne lasam indrumati de ei spre Dumnezeu si iar am mai mari cu inca un strop distanta fata de acea profetie.

In zilele noastre inca exista Harul Lui Dumnezeu si ne este accesibil, numai ca multi dintre noi, in loc sa privim, sa nadajduim si sa ne straduim spre El (spre Harul Lui pe care il tot pierdem prin pacatele noastre), noi privim spre lumea care nu il cunoaste pe Dumnezeu si zicem: vai ce rai sint! De parca rautatea lor ar avea vreun amestec cu sfintenia nestirbita a celor ce il cunosc pe Dumnezeu si au Harul Lui, de parca ne-ar impiedica in vreun fel pe noi daca am vrea sa il cautam pe Dumnezeu. Cand in realitate ne impiedica doar propria noastra privire si alegere de a privi spre rau, in loc sa privim spre bine.