Rautatea omului bun!

Cred ca fiecare dintre noi a avut macar odata ocazia sa fie contrariat de anumite persooane extrem de evlavioase in timpul slujbelor dar care au o rautate dezarmanta in viata de zi cu zi.
Auzim de foarte multe ori in preajma noastra, sau poate chiar noi am spus-o uneori: “Iert, dar nu uit!!” Ce inseamna iertarea fara uitare? Cum poate un om care merge regulat la biserica sa nu raspunda unui “buna ziua!” oferit din partea cuiva cu care a avut o mica neintelegere cu totul neinsemnata ? Ne place sa trecem drept " oameni buni ", tinem post in zilele insemnate in calendar, facem milostenie, dar ramanem in sufletul nostru cu inima impietrita pentru niste motive carora le dam mult prea mare importanta, ne pomenim criticand persoane despre care nu stim mai nimic, ce-i in sufletul lor, care e relatia lor cu divinitatea, care e zbuciumul lor interior, iar asta in raport cu convingerile noastre extrem de subiective ! Ne indoctrinam si ne inarmam cu legi si dogme crestine pe care le facem SABLON, apoi cautam sa modelam omul dupa cat de adanc am inteles noi Sfanta Scriptura fara sa tinem seama de propriile noastre limite. In goana noastra dupa salvarea sufletelor uitam ca avem de-a face cu oameni sensibili care nu pot fi modelati peste noapte dupa bunul nostru plac. Dar mai ales vad ca pentru multi este extrem de greu de inteles ca daca este ceva ce poate fi schimbat la om, acestea sunt prezentul si viitorul. Ca sa vorbim despre cum si cat de mult a gresit, supunandu-l unui tir de " concluzii juste ", ca si cum e pierdut, ratat, nu va mai cunoaste Raiul in veci, pentru ca stim noi ca asa ceva este foarte grav… mie mi se pare exact pe dos fata de ceea ce intentionam de fapt ! Ai facut o greseala ATUNCI, in anumite circumstante, iar dupa nu stiu cat timp nu poti si nu vrei sa-ti cauti justificari pentru acea greseala. Daca au fost regrete, ele sunt singurele care raman in fata lui Dumnezeu, acolo unde exista constiinta. Noi, in excesele noastre de a trece drept " oameni buni ", ajungem de fapt sa ne adaugam in fiecare zi pacate care nu-si au rostul !

Imi cer iertare celor care poate nu inteleg despre ce-i vorba, iar mesajul meu nu trebuie luat la modul laudativ, ci doar pentru a lamuri un lucru. Am primit in cateva randuri remarci de genul
cand te postezi pe forum sub acest nickname deja este o problema lagata de mandrie si apreciere personala
Cand ursul voia sa-l bata pe iepuras si nu-i gasea nici un motiv, ii zicea pur si simplu " Bai, iepurasule, tu iar n-ai sapca ! " Incerc sa previn orice motiv de insomnie pentru acele persoane, depanand pe scurt cateva din momentele importante ale vietii mele.
Mai intai consider ca pentru a fi un om bun, trebuie sa fii capabil de rautate si nebunie fiindca altfel nu putem avea un termen de referinta.
Am studiat un timp stiintele oculte, am citit cam tot ce se poate citi despre astrologie, numerologie, pot citi cu usurinta in palma oricui daca-mi propun acest lucru, sunt constient de faptul ca am fost inzestrat cu talentul scrisului si ma vad in stare (daca-mi pun imaginatia la treaba) sa scriu romane de dragoste care sa provoace erectia unui "tinerel" de 85 de ani, dar nimic din toate astea nu fac pentru ca nu vreau ca prin mine, slabiciunile oamenilor sa fie speculate. Deci zic eu ca am ales sa fiu bun !
Ca o ciudatenie, pot sa spun ca niciodata nu m-a muscat vreun caine, fie ca ma intampinau in haita(cand mai mergeam dupa lapte in timp ce eram cu cortul pe munte) fie in alte imprejurari extrem de delicate cu caini de paza dresati sa atace strainii ce incalca un anumit teritoriu. Am scos caini prinsi in latzuri puse de altii si desi toti imi spuneau "nu te apropia", eu imi continuam gestul pentru ca daca nu-l faceam eu, nu-l facea nimeni. De ce? De la 26 de ani cand am simtit rasuflarea mortii in ceafa si am schimbat intrebarea "de ce eu ?" cu "de ce altul ?", am considerat ca merita sa spun "Doamne, nimic rau nu mi se poate intampla cand esti langa mine !"
Dumnezeu a dorit sa ma faca pe mine mijlocitor in transmiterea unor informatii de mare pret (in fapt niste retete naturiste ale unor calugari batrani) prin care cateva vieti au fost salvate din calvarul multor luni de spitalizare, acele persoane chiar marturisind altora mai tarziu (nu ne-am mai intalnit niciodata noi personal) ca numai Dumnezeu m-a scos in calea lor. Iar eu la randul meu multumesc Lui Dumnezeu ca m-a invrednicit pe mine sa le pot fi de ajutor fara a dori o rasplata materiala !
In Londra, obisnuiam sa fiu recunoscut ca un "om bun" sau mai degraba ca o "Mama-Ranitilor" pentru ca timp de 8 ani sufragria casei unde locuiam cu chirie, era mai mereu ocupata cu oameni disperati care ori nu aveau pe nimeni, ori cei ce le promisesera ajutorul se dadusera "la fund". Si niciodata nu le-am luat bani fie ca era vorba de trei zile, doua saptamani, o luna sau o vacanta de vara (in cazul studentilor care veneau sa faca un banut cinstit).
Dar cel mai important motiv pentru care eu am ales acest nickname a fost acela de a dori sa ma identific cu un personaj precum un actor care, dupa ce joaca mai mult timp un anumit caracter, ajunge sa se identifice cu el, fara sa realizeze asta. Imi doresc sincer ca macar cativa dintre cei care m-au cunoscut sa-si aminteasca de mine ca de un … om bun ! Oare cer prea mult ?
Va multumesc pentru intelegere si-mi cer inca o data iertare pentru acest OFF- topic !

[cristiboss56]

În prealabil postat de OmuBun

Imi cer iertare celor care poate nu inteleg despre ce-i vorba, iar mesajul meu nu trebuie luat la modul laudativ, ci doar pentru a lamuri un lucru. Am primit in cateva randuri remarci de genul
cand te postezi pe forum sub acest nickname deja este o problema lagata de mandrie si apreciere personala
Cand ursul voia sa-l bata pe iepuras si nu-i gasea nici un motiv, ii zicea pur si simplu " Bai, iepurasule, tu iar n-ai sapca ! " Incerc sa previn orice motiv de insomnie pentru acele persoane, depanand pe scurt cateva din momentele importante ale vietii mele.
Mai intai consider ca pentru a fi un om bun, trebuie sa fii capabil de rautate si nebunie fiindca altfel nu putem avea un termen de referinta.
Am studiat un timp stiintele oculte, am citit cam tot ce se poate citi despre astrologie, numerologie, pot citi cu usurinta in palma oricui daca-mi propun acest lucru, sunt constient de faptul ca am fost inzestrat cu talentul scrisului si ma vad in stare (daca-mi pun imaginatia la treaba) sa scriu romane de dragoste care sa provoace erectia unui "tinerel" de 85 de ani, dar nimic din toate astea nu fac pentru ca nu vreau ca prin mine, slabiciunile oamenilor sa fie speculate. Deci zic eu ca am ales sa fiu bun !
Ca o ciudatenie, pot sa spun ca niciodata nu m-a muscat vreun caine, fie ca ma intampinau in haita(cand mai mergeam dupa lapte in timp ce eram cu cortul pe munte) fie in alte imprejurari extrem de delicate cu caini de paza dresati sa atace strainii ce incalca un anumit teritoriu. Am scos caini prinsi in latzuri puse de altii si desi toti imi spuneau "nu te apropia", eu imi continuam gestul pentru ca daca nu-l faceam eu, nu-l facea nimeni. De ce? De la 26 de ani cand am simtit rasuflarea mortii in ceafa si am schimbat intrebarea "de ce eu ?" cu "de ce altul ?", am considerat ca merita sa spun "Doamne, nimic rau nu mi se poate intampla cand esti langa mine !"
Dumnezeu a dorit sa ma faca pe mine mijlocitor in transmiterea unor informatii de mare pret (in fapt niste retete naturiste ale unor calugari batrani) prin care cateva vieti au fost salvate din calvarul multor luni de spitalizare, acele persoane chiar marturisind altora mai tarziu (nu ne-am mai intalnit niciodata noi personal) ca numai Dumnezeu m-a scos in calea lor. Iar eu la randul meu multumesc Lui Dumnezeu ca m-a invrednicit pe mine sa le pot fi de ajutor fara a dori o rasplata materiala !
In Londra, obisnuiam sa fiu recunoscut ca un "om bun" sau mai degraba ca o "Mama-Ranitilor" pentru ca timp de 8 ani sufragria casei unde locuiam cu chirie, era mai mereu ocupata cu oameni disperati care ori nu aveau pe nimeni, ori cei ce le promisesera ajutorul se dadusera "la fund". Si niciodata nu le-am luat bani fie ca era vorba de trei zile, doua saptamani, o luna sau o vacanta de vara (in cazul studentilor care veneau sa faca un banut cinstit).
Dar cel mai important motiv pentru care eu am ales acest nickname a fost acela de a dori sa ma identific cu un personaj precum un actor care, dupa ce joaca mai mult timp un anumit caracter, ajunge sa se identifice cu el, fara sa realizeze asta. Imi doresc sincer ca macar cativa dintre cei care m-au cunoscut sa-si aminteasca de mine ca de un … om bun ! Oare cer prea mult ?
Va multumesc pentru intelegere si-mi cer inca o data iertare pentru acest OFF- topic !

Frumos "off topic"! La cât mai multe de astfel de off . . . să vedem din partea tuturor . Sinceritatea ta e dezarmantă şi bine venită oricând . Să fi binecuvântat om bun ! Şi ca o consolare pentru tine şi nu numai , "boss-ul" din id-ul meu e doar pe hârtie , un id ce al meu fiu l-a ales în urmă cu mulţi ani pentru un cont de maill pe yahoo , şi l-am păstrat peste tot neschimbat. E bine a fi om bun şi boss cu adevărat, dar parcă Om bun e mult mai cu folos !

[mara2008]

In sfarsit un OM BUN a avut puterea de a fii sincer cu el si cu noi toti.Nicku tau e un nick sincer de suflet,se simte asta in fiecare vorba a ta.Ai spus multe lucruri extraordinare,si despre nick si despre tine,dar oare cati avem curaju s-o facem?Asa cum si domnu cristiboss a spus ceva despre el ca om si nick,lucruri frumoase si reale,si eu pot spune ca mara e nicku ce mi-a marcat viata,cand l-am pus eu nu erau alte mara pe nicaieri,sau cel putin nu intalnisem eu,insa in mara m-am indentificat prin viata mea cu bune si rele ca la toti crestini.
Ma bucur mult ca ati intrat pe acest forum OM BUN,unde sant multi crestini cu suflet, de ajutor dar uneori ispitele mai intra si aici din pacate.
Dar iata un OM BUN ,trimis sigur de acolo de sus ne facem sa gandim mai mult ,sa ne schimbam un pic comportamentu fata de cel de langa noi,si e atat de bine cand incepe sa iasa binele in fata,caldura sufletelor,bunatatea,intelepciunea.
Sper ca nu am suparat pe nimeni cu mesaju meu,dar mesaju lui OM BUN ,m-a facut sa ma gandesc la multi oameni de pe forum si din juru meu,sa revad multe intamplari cotiedene si vai cat adevar este in mesaju acestui membru al forumului nostru.
Multumesc OM BUN
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

Acum Mara, ai fi putut să-mi spui pe nume , pentru că ne cunoaştem cam de multişor, înainte de plecarea ta de pe acest forum, dar nu contează . Ce contează până la urma , urmei , e că de bunătate suntem toţi doritori, cât despre trăirea în şi cu bunătate, Dumnezeu le va judeca cel mai bine ! Doamne ajută ! +

[speranta]

un om bun cine nu ar vrea sa gaseasca...ti-ai descarcat sufletul, ca tu sa fii auzit de tine insati si de cei din jur ...ca un strigat ca de fapt asa ar trebuii sa fim noi toti, e mai usor sa faci rau decat bine oamenilor,e o sacrificiu sa fii bun in ziua de azi...tu ne transmiti ca a fi un om bun nu e greu ...si eu iti transmit tie ca eu sunt cu nikul "speranta"...acea speranta din sufletul tau si din suletul tuturor, care nu ar trebui sa se stinga, ca tu vei ramane un "om bun" la fel si noi toti, cu scopul final de al gasi pe Dumnezeu...
nikul tau e de bun augur chiar linistitor un om cand citeste un mesaj de la tine deja simte din primul contact ca mesajul va fi pozitiv...

[lore86]

si mie mi-a placut nick tau. ma bucur ca avem si OAMENI BUNI in preajma. stii, fiecare dintre noi avem parti bune.daca ne-am stradui poate chiar am deveni si noi oameni buni.
dar asta inseamna lupta. iar lupta cu tine insuti e cea mai grea.

[icamilin]

[quote=OmuBun;170722]Auzim de foarte multe ori in preajma noastra, sau poate chiar noi am spus-o uneori: “Iert, dar nu uit!!” Ce inseamna iertarea fara uitare? Cum poate un om care merge regulat la biserica sa nu raspunda unui “buna ziua!” oferit din partea cuiva cu care a avut o mica neintelegere cu totul neinsemnata ? Ne place sa trecem drept " oameni buni ", tinem post in zilele insemnate in calendar, facem milostenie, dar ramanem in sufletul nostru cu inima impietrita pentru niste motive carora le dam mult prea mare importanta, ne pomenim criticand persoane despre care nu stim mai nimic, ce-i in sufletul lor, care e relatia lor cu divinitatea, care e zbuciumul lor interior, iar asta in raport cu convingerile noastre extrem de subiective ! Ne indoctrinam si ne inarmam cu legi si dogme crestine pe care le facem SABLON, apoi cautam sa modelam omul dupa cat de adanc am inteles noi Sfanta Scriptura fara sa tinem seama de propriile noastre limite. In goana noastra dupa salvarea sufletelor uitam ca avem de-a face cu oameni sensibili care nu pot fi modelati peste noapte dupa bunul nostru plac... "

Mi-am propus sa-ti multumesc din suflet pentru simplitatea, sinceritatea vorbelor scrise in acest mesaj. Cat adevar ai cuprins in ele!
Starea mea sufleteasca in acest moment este foarte tulbure si o recunosc foarte clar in mesajul tau. Ma rog la bunul Dumnezeu sa ma ajute sa depasesc situatia si sa revin la starea mea de liniste si pace.
Doamne ajuta-ma! cu deosebita stima, OMUBUN ! icamilin

[alexaa]

Problema lui "Iert, dar nu uit" ramane mereu de actualitate. Cu totii vrem din tot sufletul sa fim mai buni. Ce greu este, insa, sa ierti si sa uiti cand cineva tot repeta acelasi "atac" la perioade de timp destul de scurte si nici nu isi da seama cat de mult doare. Nu reusesti sa o ierti si sa o uiti pe prima, ca imediat vine urmatoarea. Numai Dumnezeu ne poate ajuta sa iertam si sa uitam, daca Il rugam mult de tot. Si eu as vrea asa de mult sa fiu mai buna. Am gasit rugaciunea pentru vrajmasi pe siteul acesta si mi-a luat cam 20 de kilograme de pe suflet.

[mara2008]

Da OM BUN,si eu iti aduc calda recunostinta pentru vorbele tale,pentru sinceritatea ta,caci e foarte mult adevar in vorbele tale "iert dar nu uit"si putini avem puterea ,taria de a recunoaste asta caci de multe ori asa cum spune si -alexaa-este foarte greu sa uiti si sa ierti cand atacu se repeta,eu am patit-o cu maicuta mea pe ultimu drum al ei mergand,sincer nu stiu daca am reusit s-o iert desi in fata i-am spus ca da si m-am rugat sa o pot ierta pentru toate,dar erau lucruri recunoscute de mult de ea care in apropierea morti mi le-a spus altfel,si nu numai fata de ea mi s-a intamplat asta si mie tare greu s-o recunosc ca as vrea sa pot ierta din adancul sufletului si uita.Ma rog mereu si sper sa reusesc odata sa pot ierta din suflet,sa simt ca am reusit sa fac asta.Insa daca un om mi-a gresit si imi da buna ziua e imposibil sa nu ma bucur si sa nu iert indiferent ce a facut si cred ca cine nu poate ierta in asa situatie nu-i bun crestin caci si cel de SUS ne iarta si ingaduie cu bune si rele,si nu putem fii noi mai presus decat el.Am invatat multe de la voi toti,din pelerinaje si va multumesc ca pot fi mai rabdatoare,mai intelegatoare si mai iertatoare .ca imi pot duce crucea altfel decat inainte caci am inteles multe..Da, am invatat ca doar rugandu-ne mult din suflet multe putem primi si multe putem face,totul tine de noi ,de dorinta noastra si de rugaciunea noastra spusa din adancul sufletului nostru.
Doamne ajuta!