Dialogul BOR cu BC si bisericile crestine

[daniil96]

În prealabil postat de cristiboss56

Adica . . . ?

adica daca in Iisus vad doar "un mare sfant" ...

toti fac aceeasi "smecherie" ... ii atribuie Lui Iisus un rol "important" ... profet ... mare sfant ... avatar budhist ... reincarnare a nustiu cui ...

... deci o pacaleala subtila

[cristiboss56]

În prealabil postat de daniil96

adica daca in Iisus vad doar "un mare sfant" ...

toti fac aceeasi "smecherie" ... ii atribuie Lui Iisus un rol "important" ... profet ... mare sfant ... avatar budhist ... reincarnare a nustiu cui ...

... deci o pacaleala subtila

Da , asa-i , asta e valabil si pentru Sfanta Fecioara Maria ( am deschis un thread cu niste ani in urma la Topicul pt. Musulmani )

sa pun aceste intrebari?
de cand m-am nascut, sunt crestin, crescut intr-o tara profund religioasa (Romania-prin comparatie cu alte tari) cultura crestina manifestata prin traditie puternica, obiceiuri, ritualuri, superstitii etc Tot ce am inmagazinat de pretuutindeni,de peste tot din jurul meu, din punct de vedere religios, este raportat la Iisus Hristos, despre care si fara sa fi citit, ca orice crestin, afli ca s-a nascut dintr-o femeie care a ramas insarcinata, pe care care o chema Maria, ce nu a cunoscut barbat,

"S-a pogorât din ceruri Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om..." despre care zicem ca este Dumnezeu insusi...etc.

Ok!
Mai incolo ramane totul tabu.Nimeni, dintre crestini nu are voie si puterea sa puna intrebari; ma refer la crestinii practicanti, ca ateii si erecticii o fac ptr a-l desconsidera pe El si pe adeptii Lui. Stim cu totii ce a patit Arie! Care in loc de argumente a primit o palma..., dar sfanta, ce-i drept...Nu, nu sunt arian, ptr ca nu spun nimic din convingerile sale, ci dintr-ale mele.
Adica "crede si nu cerceta"!

Ca sa nu sara unii oripilati de cele ce urmeaza, mentionez ca sunt crestin-ortodox si cam de 12 ani, destul de straduitor in a fi practicant, a tine randuiala si tocmai de aceea, observand niste lucruri, mai ales in Biblie, am ajuns sa-mi pun niste intrebari, la care sper sa primesc niste raspunsuri inteligente si nu ocari "crestine".
Scurt comentariu:
traiesc in comuniune cu Iisus prin rugaciune si sper eu si prin manifestare, atata cat pot si sunt inzestrat sa pot, dar cu sentimentul ca Iisus a fost, este si va fi luat in batjocora, nefiindu-i inteleasa personalitatea, nici in vremurile Sale si nici in vremurile acestea,... cred eu ca nici in cele viitoare; atunci cand s-a zis despre El ca este regele iudeilor ( Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici. ) azi ca se zice despre El ca este Dumnezeu, la fel, iar in viitor nu stiu cu ce-o mai putea fi batjocorit,dar sigur va mai aparea ceva, de aceea intreb:

-oare nu zicem noi gresit ca El este Dumnezeu, asa cum au zis iudeii despre El ca s-ar fi dat drept regele lor, desi nu o facuse?

- unde s-a dat Iisus Dumnezeu? (eu stiu unde se poate interpreta ca s-a dat, dar nu am inteles unde concret) (repet, poate nu sunt inzestrat destul incat sa percep constient asta si vreau sa o percep intr-o stare constienta si nu oarba, inconstienta)

- ce este Dumnezeu ?


-"S-a pogorât din ceruri Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om"... - noi de la ce ne intrupam? (nu vreau explicatia aia, precum de la spermatozoidul tatalui biologic) Trebuie sa existe ceva metafizic si intre noi si "ceruri".

- Sau noi venim din alte ceruri ?

-Ceruri se refera oare la Dumnezeu?


- noi putem sa ne consideram fii ai Lui Dumnezeu, asa cum se raporta Iisus la El ca fiu,
numindu-L Tatal?

- daca nu, in ce consta diferentele si de unde reiese?

- de ce este gresit sa-l consideram pe Iisus, un sfant, un iluminat, cel mai mare geniu, vazator cu Duhul, etc, asemenea si celorlalti sfinti care au facut si ei tot felul de minuni, chiar si dupa moarte si sa-l consideram om nascut cu aceleasi limite trupesti cum ne nastem si noi?
- Nu ar fi mai usor pentru noi sa credem ca se poate ajunge la gradul Lui de desavarsire chiar daca suntem oameni neputinciosi?
-de ce sa zicem, da El era asa desavarsit ca asa s-a nascut, Dumnezeu desavarsit? apropous! cine imi poate zice si mie, cam ce a facut Iisus intre anii copilariei si varsta sa de peste 30 de ani? Este o perioada lunga ce lipseste din biografia Sa cunoscuta. Sunt mult elegende, si pro si contra,dar in nici-un fel argumentate.

-Cate informatii din Biblie, cu precadere vechiul testament, in care o gramada de fenomene naturale sunt considerate voci venite de la Dumnezeu, sau pedepse venite de la El?
(cunoscatorii stiu la ce ma refer )


Mentionez ca nu ma indoiesc nici-o clipa de tot ce inseamna Iisus, ca reper al desavarsirii si al mantuirii noastre, dar asta prin respectarea invataturilor Sale geniale, iluminate, inspirate clar de la Duhul Sfant, dar din postura de om, si da pot spune -de Dumnezeu din acel om Iisus, de la care putem invata ca este posibil ca si in noi sa se manifeste Bunul Dumnezeu (care apropous- nu cred ca este un mos cu barba) daca respectam o traire desavarsita in duhul nostru si nu in trupul nostru. Daca s-ar recunoaste intr-o zi ca Iisus a fost un simplu om care a ajuns la stadiul de desavarsire absoluta, nici nu l-ar mai batjocori nimeni si ar fi mai usor si pentru cei care il urmam, sa credem ca este posibil sa ne desavarsim si noi, asa cum El a putut. El a fost mereu lovit numai din cauza supranumelui care i s-a dat, ba de rege atunci, iudeilor fiindu-le teama de El, pamanteste vorbind, iar acum ptr ca este numit Dumnezeu, este luat la misto ptr ca este greu ptr orice minte logica a mileniului trei si a nivelul stiintei de azi (mama cate discutii o sa iasa pe chestia asta cu logica si stiinta!) sa si-l imagineze pe Dumnzeu intrupat, cand noi nu-l percepem bine pe Dumnezeu Insusi.

Sper ca admin sa lase aceasta discutie libera, astfel incat cei care sunt cu adevarat avizati sa raspunda acestor intrebari, cred eu puse din ce in ce mai des in zilele secolului nostru.

Rog sa ma ierte toti cei carora le-am provocat tulburare in suflet!

Cunosc sentimentul uman, de a fi tulburat cand cineva vine si iti zdruncina din temelii credinta. Dar pe cat considerati si pe atat cat puteti voi intelege ca lovesc in credibilitatea dumnezeirii Lui Iisus, va asigur ca din contra, pe atat de mult vreau sa sporesc credibiltatea dumnezeiirii Sale, dar in om si nu in Dumnezeu ca fiind ceea ce imi veti raspunde voi la intrebarea pusa si mai sus: "Ce este Dumnezeu?"
Doamne ajuta! Puteti raspunde si la cate o intrebare, sau doua, la cate va pricepeti...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de omul_2011

-oare nu zicem noi gresit ca El este Dumnezeu, asa cum au zis iudeii despre El ca s-ar fi dat drept regele lor, desi nu o facuse?

1. Faptul că Isus este Dumnezeu e dogma definitorie a creştinismului. Sunt şi alte dogme, dar numai aceasta e definitorie. E interesant cât de mult s-a atrofiat "organul metafizic" al oamenilor: ereziile din primele secole îi contestau...umanitatea. Nu divinitatea. Divinitatea a început a-i fi contestată tot mai mult pe măsură ce ne apropiem de epoca modernă.

2. Isus chiar a fost regele iudeilor. Exact cel pe care îl aşteptau ei, dar nu rege în felul în care se aşteptau ei.

- unde s-a dat Iisus Dumnezeu? (eu stiu unde se poate interpreta ca s-a dat, dar nu am inteles unde concret) (repet, poate nu sunt inzestrat destul incat sa percep constient asta si vreau sa o percep intr-o stare constienta si nu oarba, inconstienta)

În multe locuri din Biblie. Cel mai evident, în Matei cap 16.

- ce este Dumnezeu ?

Un spirit de infinită perfecţiune.

-"S-a pogorât din ceruri Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om"... - noi de la ce ne intrupam? (nu vreau explicatia aia, precum de la spermatozoidul tatalui biologic) Trebuie sa existe ceva metafizic si intre noi si "ceruri".

De la voinţa lui Dumnezeu. El, prin persoana Spiritului Sfânt, este "de viaţă făcătorul".

- Sau noi venim din alte ceruri ?

Nu preexistăm. Sufletele noastre sunt formate din nimic (ex nihilo), probabil la momentul concepţiei noastre (sau foarte aproape de acesta).

-Ceruri se refera oare la Dumnezeu?

Dumnezeu este făcătorul cerului şi al pământului (factorum caeli et terrae). El a făcut Cerul înainte de a face pământul. Cerul este existenţă invizibilă (cu mijloace naturale). Când folosim pluralul ("Cerurile") avem în vedere diversitatea lui şi alcătuirea ierarhică al lui, ca "spaţiu" propriu diferitelor cinuri angelice.

- noi putem sa ne consideram fii ai Lui Dumnezeu, asa cum se raporta Iisus la El ca fiu,
numindu-L Tatal?
- daca nu, in ce consta diferentele si de unde reiese?

Da, cu singura deosebire că suntem fii adoptivi, nu după natură. După natura Sa divină, Dumnezeu a avut un singur fiu: pe Isus Cel Unul Născut din preeternitate. Ca fii adoptivi, suntem chemaţi la aceeaşi glorie şi la împărţirea aceleiaşi moşteniri.

- de ce este gresit sa-l consideram pe Iisus, un sfant, un iluminat, cel mai mare geniu, vazator cu Duhul, etc, asemenea si celorlalti sfinti care au facut si ei tot felul de minuni, chiar si dupa moarte si sa-l consideram om nascut cu aceleasi limite trupesti cum ne nastem si noi?

Nu este greşit.

- Nu ar fi mai usor pentru noi sa credem ca se poate ajunge la gradul Lui de desavarsire chiar daca suntem oameni neputinciosi?

Desigur că putem. În această privinţă, nimeni nu este neputincios.

-de ce sa zicem, da El era asa desavarsit ca asa s-a nascut, Dumnezeu desavarsit?

Ca Dumnezeu, Isus a fost desăvârşit din momentul naşterii Sale. Ca om, a fost la fel de slab ca toţi copiii.

apropous! cine imi poate zice si mie, cam ce a facut Iisus intre anii copilariei si varsta sa de peste 30 de ani? Este o perioada lunga ce lipseste din biografia Sa cunoscuta. Sunt mult elegende, si pro si contra,dar in nici-un fel argumentate.

Biserica spune ceea ce i-a fost revelat. Nu mai mult, nici altceva decât i-a fost revelat. Ce a făcut Isus între vârsta de 12 ani când a mers la Templu şi începutul activităţii Sale publice de la 30 de ani, nu a fost revelat. O aluzie biblică ("nu este Acesta fiul tâmplarului ?") sugerează că, mai degrabă, El s-a ocupat de atelierul de tâmplărie al tatălui Său adoptiv, la Nazaret.

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

1. Faptul că Isus este Dumnezeu e dogma definitorie a creştinismului. Sunt şi alte dogme, dar numai aceasta e definitorie. E interesant cât de mult s-a atrofiat "organul metafizic" al oamenilor: ereziile din primele secole îi contestau...umanitatea. Nu divinitatea. Divinitatea a început a-i fi contestată tot mai mult pe măsură ce ne apropiem de epoca modernă.

2. Isus chiar a fost regele iudeilor. Exact cel pe care îl aşteptau ei, dar nu rege în felul în care se aşteptau ei.


În multe locuri din Biblie. Cel mai evident, în Matei cap 16.



Un spirit de infinită perfecţiune.


De la voinţa lui Dumnezeu. El, prin persoana Spiritului Sfânt, este "de viaţă făcătorul".



Nu preexistăm. Sufletele noastre sunt formate din nimic (ex nihilo), probabil la momentul concepţiei noastre (sau foarte aproape de acesta).



Dumnezeu este făcătorul cerului şi al pământului (factorum caeli et terrae). El a făcut Cerul înainte de a face pământul. Cerul este existenţă invizibilă (cu mijloace naturale). Când folosim pluralul ("Cerurile") avem în vedere diversitatea lui şi alcătuirea ierarhică al lui, ca "spaţiu" propriu diferitelor cinuri angelice.


Da, cu singura deosebire că suntem fii adoptivi, nu după natură. După natura Sa divină, Dumnezeu a avut un singur fiu: pe Isus Cel Unul Născut din preeternitate. Ca fii adoptivi, suntem chemaţi la aceeaşi glorie şi la împărţirea aceleiaşi moşteniri.



Nu este greşit.


Desigur că putem. În această privinţă, nimeni nu este neputincios.


Ca Dumnezeu, Isus a fost desăvârşit din momentul naşterii Sale. Ca om, a fost la fel de slab ca toţi copiii.



Biserica spune ceea ce i-a fost revelat. Nu mai mult, nici altceva decât i-a fost revelat. Ce a făcut Isus între vârsta de 12 ani când a mers la Templu şi începutul activităţii Sale publice de la 30 de ani, nu a fost revelat. O aluzie biblică ("nu este Acesta fiul tâmplarului ?") sugerează că, mai degrabă, El s-a ocupat de atelierul de tâmplărie al tatălui Său adoptiv, la Nazaret.

Felicitări!
Un răspuns clar şi concis!
Deşi sunt studentă la Teologie, nu cred că aş fi putut răspunde într-un mod atât de clar, concis şi bine argumentat.

Doamne ajută!

[laurastifter]

În prealabil postat de omul_2011

sa pun aceste intrebari?
de cand m-am nascut, sunt crestin, crescut intr-o tara profund religioasa (Romania-prin comparatie cu alte tari) cultura crestina manifestata prin traditie puternica, obiceiuri, ritualuri, superstitii etc Tot ce am inmagazinat de pretuutindeni,de peste tot din jurul meu, din punct de vedere religios, este raportat la Iisus Hristos, despre care si fara sa fi citit, ca orice crestin, afli ca s-a nascut dintr-o femeie care a ramas insarcinata, pe care care o chema Maria, ce nu a cunoscut barbat,

"S-a pogorât din ceruri Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om..." despre care zicem ca este Dumnezeu insusi...etc.

Ok!
Mai incolo ramane totul tabu.Nimeni, dintre crestini nu are voie si puterea sa puna intrebari; ma refer la crestinii practicanti, ca ateii si erecticii o fac ptr a-l desconsidera pe El si pe adeptii Lui. Stim cu totii ce a patit Arie! Care in loc de argumente a primit o palma..., dar sfanta, ce-i drept...Nu, nu sunt arian, ptr ca nu spun nimic din convingerile sale, ci dintr-ale mele.
Adica "crede si nu cerceta"!

Ca sa nu sara unii oripilati de cele ce urmeaza, mentionez ca sunt crestin-ortodox si cam de 12 ani, destul de straduitor in a fi practicant, a tine randuiala si tocmai de aceea, observand niste lucruri, mai ales in Biblie, am ajuns sa-mi pun niste intrebari, la care sper sa primesc niste raspunsuri inteligente si nu ocari "crestine".
Scurt comentariu:
traiesc in comuniune cu Iisus prin rugaciune si sper eu si prin manifestare, atata cat pot si sunt inzestrat sa pot, dar cu sentimentul ca Iisus a fost, este si va fi luat in batjocora, nefiindu-i inteleasa personalitatea, nici in vremurile Sale si nici in vremurile acestea,... cred eu ca nici in cele viitoare; atunci cand s-a zis despre El ca este regele iudeilor ( Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat dregătorul, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici. ) azi ca se zice despre El ca este Dumnezeu, la fel, iar in viitor nu stiu cu ce-o mai putea fi batjocorit,dar sigur va mai aparea ceva, de aceea intreb:

-oare nu zicem noi gresit ca El este Dumnezeu, asa cum au zis iudeii despre El ca s-ar fi dat drept regele lor, desi nu o facuse?

- unde s-a dat Iisus Dumnezeu? (eu stiu unde se poate interpreta ca s-a dat, dar nu am inteles unde concret) (repet, poate nu sunt inzestrat destul incat sa percep constient asta si vreau sa o percep intr-o stare constienta si nu oarba, inconstienta)

- ce este Dumnezeu ?


-"S-a pogorât din ceruri Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om"... - noi de la ce ne intrupam? (nu vreau explicatia aia, precum de la spermatozoidul tatalui biologic) Trebuie sa existe ceva metafizic si intre noi si "ceruri".

- Sau noi venim din alte ceruri ?

-Ceruri se refera oare la Dumnezeu?


- noi putem sa ne consideram fii ai Lui Dumnezeu, asa cum se raporta Iisus la El ca fiu,
numindu-L Tatal?

- daca nu, in ce consta diferentele si de unde reiese?

- de ce este gresit sa-l consideram pe Iisus, un sfant, un iluminat, cel mai mare geniu, vazator cu Duhul, etc, asemenea si celorlalti sfinti care au facut si ei tot felul de minuni, chiar si dupa moarte si sa-l consideram om nascut cu aceleasi limite trupesti cum ne nastem si noi?
- Nu ar fi mai usor pentru noi sa credem ca se poate ajunge la gradul Lui de desavarsire chiar daca suntem oameni neputinciosi?
-de ce sa zicem, da El era asa desavarsit ca asa s-a nascut, Dumnezeu desavarsit? apropous! cine imi poate zice si mie, cam ce a facut Iisus intre anii copilariei si varsta sa de peste 30 de ani? Este o perioada lunga ce lipseste din biografia Sa cunoscuta. Sunt mult elegende, si pro si contra,dar in nici-un fel argumentate.

-Cate informatii din Biblie, cu precadere vechiul testament, in care o gramada de fenomene naturale sunt considerate voci venite de la Dumnezeu, sau pedepse venite de la El?
(cunoscatorii stiu la ce ma refer )


Mentionez ca nu ma indoiesc nici-o clipa de tot ce inseamna Iisus, ca reper al desavarsirii si al mantuirii noastre, dar asta prin respectarea invataturilor Sale geniale, iluminate, inspirate clar de la Duhul Sfant, dar din postura de om, si da pot spune -de Dumnezeu din acel om Iisus, de la care putem invata ca este posibil ca si in noi sa se manifeste Bunul Dumnezeu (care apropous- nu cred ca este un mos cu barba) daca respectam o traire desavarsita in duhul nostru si nu in trupul nostru. Daca s-ar recunoaste intr-o zi ca Iisus a fost un simplu om care a ajuns la stadiul de desavarsire absoluta, nici nu l-ar mai batjocori nimeni si ar fi mai usor si pentru cei care il urmam, sa credem ca este posibil sa ne desavarsim si noi, asa cum El a putut. El a fost mereu lovit numai din cauza supranumelui care i s-a dat, ba de rege atunci, iudeilor fiindu-le teama de El, pamanteste vorbind, iar acum ptr ca este numit Dumnezeu, este luat la misto ptr ca este greu ptr orice minte logica a mileniului trei si a nivelul stiintei de azi (mama cate discutii o sa iasa pe chestia asta cu logica si stiinta!) sa si-l imagineze pe Dumnzeu intrupat, cand noi nu-l percepem bine pe Dumnezeu Insusi.

Sper ca admin sa lase aceasta discutie libera, astfel incat cei care sunt cu adevarat avizati sa raspunda acestor intrebari, cred eu puse din ce in ce mai des in zilele secolului nostru.

Rog sa ma ierte toti cei carora le-am provocat tulburare in suflet!

Cunosc sentimentul uman, de a fi tulburat cand cineva vine si iti zdruncina din temelii credinta. Dar pe cat considerati si pe atat cat puteti voi intelege ca lovesc in credibilitatea dumnezeirii Lui Iisus, va asigur ca din contra, pe atat de mult vreau sa sporesc credibiltatea dumnezeiirii Sale, dar in om si nu in Dumnezeu ca fiind ceea ce imi veti raspunde voi la intrebarea pusa si mai sus: "Ce este Dumnezeu?"
Doamne ajuta! Puteti raspunde si la cate o intrebare, sau doua, la cate va pricepeti...

Doamne ajută!
Încerc să vă dau şi eu un răspuns, deşi am observat că domnul Mihnea Dragomir v-a explicat aspectele esenţiale ale învăţăturii de credinţă despre Iisus Hristos.
Domnul nostru Iisus Hristos ni S-a revelat, prin întreaga Sa activitate şi prin cuvintele Sale, drept Fiul lui Dumnezeu întrupat, a doua Persoană a Sfintei Treimi, egal şi consubstanţial cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Astfel, El există din eternitate, fiind născut (nu creat) de către Tatăl şi de o fiinţă cu Acesta, egal întru totul cu celelalte două Persoane ale Trinităţii. Din iubire faţă de omenire, aşa cum se mărturiseşte şi în textul Simbolului Credinţei, "S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om". Ce semnificaţie au aceste cuvinte, formulate de către Sfinţii Părinţi de la Sinodul I ecumenic din Niceea (325)? Mântuitorul Hristos Şi-a asumat în Persoana Sa divină natura noastră umană, devenind astfel şi Om. De aceea, noi mărturisim că Domnul Iisus Hristos este o Persoană unică având două naturi/firi (dumnezeiască şi omenească). El a devenit şi Om din dragoste faţă de oameni, rămânând şi ceea ce era - Dumnezeu adevărat. El este, potrivit hotărârii dogmatice de la Sinodul IV ecumenic (Calcedon 451), Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, "de o fiinţă cu Tatăl după dumnezeire şi de o fiinţă cu noi după omenitate". El este unic, dar rămâne Dumnezeu şi Om în acelaşi timp.
Mântuitorul Hristos, fiind Dumnezeu şi Om, S-a sacrificat pe cruce pentru mântuirea noastră, arătându-ne, revelându-ne astfel iubirea Sa infinită faţă de noi, iubire superioară capacităţii de înţelegere a raţiunii noastre.

Unde ni S-a revelat El ca Dumnezeu? Aşa cum arăta domnul Mihnea Dragomir, în Matei cap. 16. Mai există şi multe alte texte biblice în care Hristos, Domnul nostru, ni Se descoperă ca Dumnezeu adevărat.
De exemplu: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine." (Ioan14, 6); "Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem."; "Adevărat adevărat zic vouă: mai înainte ca Avraam să fi fost, sunt Eu." Regret că am prea puţin timp la dispoziţie acum... dar voi încerca să găsesc în Biblie citatele exacte unde Domnul Hristos spune despre Sine că este Dumnezeu. Mai mult decât atât, atunci când iudeii au încercat să arunce cu pietre în El, acuzându-L de "blasfemia" de a Se fi numit pe Sine Dumnezeu, El nu neagă acuzaţia, ci întăreşte această afirmaţie (Ioan, cap. 10).
În alte locuri din Evanghelii, Hristos Îşi atribuie Lui Însuşi puteri specifice Divinităţii: capacitatea şi dreptul de a ierta păcatele, puterea de a dărui viaţă celor morţi, dreptul de a judeca lumea etc. Atunci când săvârşeşte minuni, El nici nu Se roagă lui Dumnezeu să-I dăruiască putere (aşa cum făceau profeţii Vechiului Testament), ci arată clar că prin autoritatea Sa divină are capacitatea de a realiza acele miracole. De exemplu, atunci când alungă demonii, Hristos nu Se roagă lui Dumnezeu-Tatăl să-Lajute şi nici nu izgoneşte spiritele negative "în numele lui Dumnezeu" (cum fac sfinţii), ci li se adresează demonilor cu autoritate, spunându-le: "Eu vă poruncesc...". Hristos are, de asemenea, stăpânire asupra fenomenelor naturii, fapt ce-i surprinde pe ucenicii Săi, care se întreabă: "Cine este Acesta, că porunceşte valurilor şi vântului şi-L ascultă?".
Cea mai importantă dovadă a divinităţii lui Iisus Hristos este, în mod incontestabil, Învierea Sa. El a înviat într-un mod diferit de alţi sfinţi (de Lazăr, de exemplu), care au fost... resuscitaţi din moarte, revenind la această viaţă trecătoare. Hristos a înviat fizic, cu trupul, dar pentru eternitate, precum scrie Sfântul Apostol Pavel că "moartea nu mai are stăpânire asupra Sa".
Închei aici mesajul, pentru a avea timp să caut în Biblie mai multe citate despre dumnezeirea Mântuitorului Hristos. Revin.

[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!
Încerc să vă dau şi eu un răspuns, deşi am observat că domnul Mihnea Dragomir v-a explicat aspectele esenţiale ale învăţăturii de credinţă despre Iisus Hristos.
Domnul nostru Iisus Hristos ni S-a revelat, prin întreaga Sa activitate şi prin cuvintele Sale, drept Fiul lui Dumnezeu întrupat, a doua Persoană a Sfintei Treimi, egal şi consubstanţial cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Astfel, El există din eternitate, fiind născut (nu creat) de către Tatăl şi de o fiinţă cu Acesta, egal întru totul cu celelalte două Persoane ale Trinităţii. Din iubire faţă de omenire, aşa cum se mărturiseşte şi în textul Simbolului Credinţei, "S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut Om". Ce semnificaţie au aceste cuvinte, formulate de către Sfinţii Părinţi de la Sinodul I ecumenic din Niceea (325)? Mântuitorul Hristos Şi-a asumat în Persoana Sa divină natura noastră umană, devenind astfel şi Om. De aceea, noi mărturisim că Domnul Iisus Hristos este o Persoană unică având două naturi/firi (dumnezeiască şi omenească). El a devenit şi Om din dragoste faţă de oameni, rămânând şi ceea ce era - Dumnezeu adevărat. El este, potrivit hotărârii dogmatice de la Sinodul IV ecumenic (Calcedon 451), Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, "de o fiinţă cu Tatăl după dumnezeire şi de o fiinţă cu noi după omenitate". El este unic, dar rămâne Dumnezeu şi Om în acelaşi timp.
Mântuitorul Hristos, fiind Dumnezeu şi Om, S-a sacrificat pe cruce pentru mântuirea noastră, arătându-ne, revelându-ne astfel iubirea Sa infinită faţă de noi, iubire superioară capacităţii de înţelegere a raţiunii noastre.

Unde ni S-a revelat El ca Dumnezeu? Aşa cum arăta domnul Mihnea Dragomir, în Matei cap. 16. Mai există şi multe alte texte biblice în care Hristos, Domnul nostru, ni Se descoperă ca Dumnezeu adevărat.
De exemplu: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine." (Ioan14, 6); "Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem."; "Adevărat adevărat zic vouă: mai înainte ca Avraam să fi fost, sunt Eu." Regret că am prea puţin timp la dispoziţie acum... dar voi încerca să găsesc în Biblie citatele exacte unde Domnul Hristos spune despre Sine că este Dumnezeu. Mai mult decât atât, atunci când iudeii au încercat să arunce cu pietre în El, acuzându-L de "blasfemia" de a Se fi numit pe Sine Dumnezeu, El nu neagă acuzaţia, ci întăreşte această afirmaţie (Ioan, cap. 10).
În alte locuri din Evanghelii, Hristos Îşi atribuie Lui Însuşi puteri specifice Divinităţii: capacitatea şi dreptul de a ierta păcatele, puterea de a dărui viaţă celor morţi, dreptul de a judeca lumea etc. Atunci când săvârşeşte minuni, El nici nu Se roagă lui Dumnezeu să-I dăruiască putere (aşa cum făceau profeţii Vechiului Testament), ci arată clar că prin autoritatea Sa divină are capacitatea de a realiza acele miracole. De exemplu, atunci când alungă demonii, Hristos nu Se roagă lui Dumnezeu-Tatăl să-Lajute şi nici nu izgoneşte spiritele negative "în numele lui Dumnezeu" (cum fac sfinţii), ci li se adresează demonilor cu autoritate, spunându-le: "Eu vă poruncesc...". Hristos are, de asemenea, stăpânire asupra fenomenelor naturii, fapt ce-i surprinde pe ucenicii Săi, care se întreabă: "Cine este Acesta, că porunceşte valurilor şi vântului şi-L ascultă?".
Cea mai importantă dovadă a divinităţii lui Iisus Hristos este, în mod incontestabil, Învierea Sa. El a înviat într-un mod diferit de alţi sfinţi (de Lazăr, de exemplu), care au fost... resuscitaţi din moarte, revenind la această viaţă trecătoare. Hristos a înviat fizic, cu trupul, dar pentru eternitate, precum scrie Sfântul Apostol Pavel că "moartea nu mai are stăpânire asupra Sa".
Închei aici mesajul, pentru a avea timp să caut în Biblie mai multe citate despre dumnezeirea Mântuitorului Hristos. Revin.

"Eu sunt Lumina lumii. Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." (Ioan 8, 12)

Ioan 8, 51-59: 51.Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. 52.Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. 53.Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi? 54.Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru. 55.Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui. 56.Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. 57.Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam? 58.Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. 59.Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

[laurastifter]

În prealabil postat de laurastifter

"Eu sunt Lumina lumii. Cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii." (Ioan 8, 12)

Ioan 8, 51-59: 51.Adevărat, adevărat zic vouă: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. 52.Iudeii I-au zis: Acum am cunoscut că ai demon. Avraam a murit, de asemenea şi proorocii; şi Tu zici: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veac. 53.Nu cumva eşti Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi proorocii. Cine te faci Tu a fi? 54.Iisus a răspuns: Dacă Mă slăvesc Eu pe Mine Însumi, slava Mea nimic nu este. Tatăl Meu este Cel care Mă slăveşte, despre Care ziceţi voi că este Dumnezeul vostru. 55.Şi nu L-aţi cunoscut, dar Eu Îl ştiu; şi dacă aş zice că nu-L ştiu, aş fi mincinos asemenea vouă. Ci Îl ştiu şi păzesc cuvântul Lui. 56.Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat. 57.Deci au zis iudeii către El: Încă nu ai cincizeci de ani şi l-ai văzut pe Avraam? 58.Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. 59.Deci au luat pietre ca să arunce asupra Lui. Dar Iisus S-a ferit şi a ieşit din templu şi, trecând prin mijlocul lor, S-a dus.

Ioan10, 17-18: 17.Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. 18.Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.


P. S. Şi eu sper să ne lase admin să discutăm la acest topic, chiar dacă subiectul ar fi BOR... pentru că este foarte important să ştiţi cine este Domnul Iisus Hristos pentru noi, mai ales pentru că sunteţi dispus să credeţi.

[laurastifter]

Potrivit Sfântului Evanghelist Ioan (cap. 14), atunci când Apostolul Filip L-a rugat pe Domnul Hristos să i-L arate pe Tatăl, Mântuitorul i-a răspuns astfel: "Sunt cu voi de atâta vreme şi tu nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl".
Un alt text clar despre divinitatea lui Iisus este pericopa evanghelică citită de Biserică în Duminica Tomei. Astfel, după ce Mântuitorul Hristos i S-a arătat lui Toma, convingându-L de adevărul Învierii Sale, Apostolul, plin de entuziasm a strigat: "Domnul meu şi Dumnezeul meu". Domnul Hristos nu l-a contrazis... ci i-a replicat: "Fiindcă M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut".
Iată alt citat biblic în care Hristos este numit clar "Dumnezeu":
3.Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup, 4.Care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava şi legămintele şi Legea şi închinarea şi făgăduinţele, 5.Ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin! Acest ultim citat este din Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel (9, 3-5).
Un alt text referitor la tema discuţiei noastre este prologul Evangheliei după Ioan (mai exact, primele 18 versete din această Evanghelie). În acest text, Evanghelistul mărturiseşte că Hristos, "Cuvântul lui Dumnezeu", a preexistat întrupării şi a participat la crearea universului. Trebuie să mă opresc aici, din păcate. În următoarele două săptămâni, voi fi plecată într-un loc în care funcţionează foarte greu internetul. Sper din tot sufletul să mai pot participa la discuţiile de pe forum şi în următoarele zile, dacă-mi va merge internetul. Dacă nu... oricum sunt foarte mulţi utilizatori care vă mai pot lămuri în privinţa învăţăturii de credinţă despre Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Acum aş dori să mai adaug doar faptul că divinitatea Sa este mărturisită chiar şi în Vechiul Testament, în profeţiile mesianice.

Numai bine tuturor!

Doamne ajută!

Cu respect,
Laura Stifter

[mihailt]

Cand am deschis topicul nu stiam de cum inseala dracii pe unii prin BC sa faca din crestinism,neo-iudaism.
Ideile astea cu mantuirea exclusivista sunt de pe la BC,nu stiu daca toti membri zic asa,da noul Papa asa zice.
Eu am vazut un interviu cu parintele Petroniu (Tanase),unde fiind parintele Petroniu intrebat de cei care nu au cunoscut pe Dumnezeu Iisus Hristos in aceasta viata daca se mantuiesc sau nu,a zis ca nu stie,ca poate vor ocazia in viata viitoare (adica pe lumea cealalta) sa cunoasca pe Dumnezeu Iisus Hristos.
Prin BC pare ca sunt doua Filioque ,unul extrem si unul moderat (de zice cel moderat ca pana la venirea lui Dumnezeu Iisus Hristos in trup,Duhul Sfant si Dumnezeu Cuvantul nu erau prezenti in lume prin lucrare).

Nici nu vazusem ce au inselat dracii pe unii de prin BC sa puna sa se cante in noaptea de Pasti sa ii zica lui Dumnezeu Iisus Hristos "Lucifer" (adica luceafar pe latina) si sa faca neo-iudaism,adica absurditatea aceea de cantare insuflata de draci,Exsultet,ca se pune mare accent pe foc.Cautati sa vedeti poze pe inet ,episcopi catolici stand in noaptea de Pasti la foc,cu credinciosii catolici.
Pai nu se smintesc credinciosii,daca aud zicandu-i-se lui Dumnezeu Iisus Hristos Lucifer (da la catolici se zice Satana,la ingerul acela cazut,da cati din credinciosi or face deosebirea asta?)