Pacatul sinuciderii are iertare?

[nutucutu]

În prealabil postat de dianagroza

Ba da, in credinta ortodoxa exista treptele spre rai povestite de Fericita Teodora parca Sfantului Grigorie. Nu un tunel de lumina. Cum sa mergi spre lumina si sa-l pomenesti pe vrajmas. E deja un start extrem de prost.
Judecata particulara in credinta ortodoxa este diferita. Momentul in care sufletul se poate prezenta in fata Lui Dumnezeu. Daca vrei pot sa iti transcriu exact sau daca te intereseaza poti sa cauti tu.

Treptele spre rai, in credinta catolica, se numesc Purgatoriu. Referitor la tunelul de lumina, mai multe persoane care au fost in moarte clinica au vorbit despre acest tunel (inclusiv ortodocsi). Viziunea catolica referitoare la parcursul sufletului dupa moarte e similara cu cea descrisa de Gloria Polo: exista o judecata dupa moarte, judecata in urma careia sufletul merge in Rai, Iad sau Purgatoriu. In cazul ortodocsilor este aceiasi judecata, dupa care sufletul merge in Rai sau Iad, iar in iad sint niste trepte pina ce sufletul ajunge in Rai. In cazul marturiei Gloriei Polo nu e important tunelul de lumina (dupa parerea mea) ci felul in care se face judecata.

[dianagroza]

În prealabil postat de nutucutu

Treptele spre rai, in credinta catolica, se numesc Purgatoriu. Referitor la tunelul de lumina, mai multe persoane care au fost in moarte clinica au vorbit despre acest tunel (inclusiv ortodocsi). Viziunea catolica referitoare la parcursul sufletului dupa moarte e similara cu cea descrisa de Gloria Polo: exista o judecata dupa moarte, judecata in urma careia sufletul merge in Rai, Iad sau Purgatoriu. In cazul ortodocsilor este aceiasi judecata, dupa care sufletul merge in Rai sau Iad, iar in iad sint niste trepte pina ce sufletul ajunge in Rai. In cazul marturiei Gloriei Polo nu e important tunelul de lumina (dupa parerea mea) ci felul in care se face judecata.

Uite, ca sa eliminam orice urma de confuzie am sa-ti dau eu informatiile exacte.
http://bisericaromanaortodoxalessand...icita-teodora/
Numai ca nu sunt explicate treptele, pe rand si cu ce pacate. Cartea am imprumutat-o cuiva, cand intru in posesia ei am sa scriu de acolo.

[dianagroza]

Părintele Sava (Tutunov) Adjunctul șefului Afacerilor Interne a Patriarhiei Ruse, a respins ideia conform căreia Biserica Ortodoxă Rusă intenţionează să introducă practica de înmormântare a sinucigașilor. Făcând totalurile Soborului Arhieresc de la Moscova, el a spus că Biserica nu şi-a schimbat atitudinea Sa faţă de sinucidere, şi înmormântarea acestora rămâne în continuare imposibilă. ”Nu a fost vorba de o rânduială specială pentru sinucigași. Era vorba despre o anumită rugăciune, care ar fi fost concepută pentru a ajuta rudele celor care au comis sinuciderea” - a spus părintele Sava, luni, la Conferinţa de presă ce a făcut totalizările Sinodului de la Moscova. Potrivit Sfinției Sale, Patriarhul în discursul său de la Soborul Arhieresc din Moscova a făcut trimitere la dezvoltarea anumitor rugăciuni pentru rude. Astfel de ritual de rugăciune, a fost compus în timpul Mitropolitul Filaret pentru rudele persoanelor decedate de altă credință, care însă nu a fost definit drept un Prohod deplin. Rânduiala rugăciunilor date sunt în proces de lucru. Scopul lor este - de a ajuta rudele indoliate, a spus părintele.

[dianagroza]

1849. -Sinuciderea este curmarea vietii proprii. Animalele nu se pot sinucide, caci ele n-au un trup incredintat spre pastrarea unei ratiuni, adica un suflet constient de misiunea fata de trupul in care traieste si de rostul sau in aceasta lume si in viata viitoare. Sinuciderea este cel mai mare pacat fata de sine, caci prin ea omul isi inchide definitiv calea spre pocainta. Sinucigasul da dovada de necredinta sau o credinta bolnava (Jud. 9, 54-57; I Regi 31,4-6; F. Ap. I, 28); pacatuieste contra trupului sau care este biserica Duhului Sfant (I. Cor. 6,19; Matei 27,5; Rom. 14, 8-12), si deci nu mai are iertare nici in lumea aceasta, si nici in cea viitoare, de aceea, sinucigasului nu i se mai poate face nici un fel de slujba, si nici nu se ingroapa in cimitir cu cei credinciosi (V. Miridele).

1850. -”Daca cineva fiind iesit din minte, se sinucide, sau se arunca in prapastie se poate face liturghie pentru el sau nu ?
-R: Cu privire la sinucigasi clericul trebuie sa se lamureasca daca s-a sinucis fiind cu adevarat iesit din minte (adica nu a avut intentiunea, sau intamplarea l-a dus la moarte). Rudele celui sinucis, mint si spun ca era iesit din minti, ca sa se obtina pomenirea lui la rugaciune si jertfa miridelor. Insa uneori sinucigasii fac aceasta din pricina persecutiei oamenilor, sau necaz mare, si astfel, nu trebuie sa se aduca jertfa (miridelor), caci isi este sinucigas. Deci, clericul trebuie sa cerceteze cu bagare de seama ca sa nu cada sub osanda” ( aruncarii margaritarelor inaintea porcilor). (Matei, 7,7) Timotei 14.-

1851. -”Sinucigasul de buna voie nu trebuie sa fie slujit sau pomenit la vreo slujba, caci si-a dat sufletul satanei ca si Iuda Iscarioteanul. Cel ce s-a sinucis fiind bolnav si iesit din minti, poate fi slujit. Sinucigasul care s-a omorat din imputinarea sufletului, adica din frica de oameni, sau de persecutii, sau de boala, care nu-i atinge mintea, acela nu poate fi pomenit”. -ILT, 250.

1852. -”Cine se va ucide singur de buna voie, acestuia sa nu se cante nici sa i se faca pomenirea lui niciodata, iar de va cadea fara voia lui, si se va ucide, si va muri, acestuia sa i se cante si sa i se faca pomeniri”. -PBG, 40; Trebnic p. 527.

1853. -” Orice om de voia lui de se va arunca pe sine dintr-un tarmure jos si va muri, sau intr-o apa, sau dintr-o piatra sau se va junghia pe sine insusi, sau in orice fel de moarte, sau cu o funie se va spanzura; unul ca acela sa nu se ingroape ca crestin, nici sa-l prohodeasca, ci sa-l lepede pe dansul ca pe un spurcat. Iar de va fi facut aceasta pentru Dumnezeu sa nu se crute, fiindca niste bunatati ca acelea si fel de moarte n-a invatat Dumnezeu pe nimenea. Iar de-i va fi facut lui altcineva aceasta, pe acela sa-l cante si sa-l ingroape si pomeniri sa-i faca ca si la tot crestinul”. PBG, 143.

1854. - Unii sunt de parere, ca s-ar putea face o slujba sumara cu aprobarea episcopului, numai la mormant, fara a fi dus in biserica, preotul fiind imbracat numai cu epitrahilul, a celor sinucigasi a caror moarte ar avea motive de ingaduinta, cu conditia, ca preotul sa nu faca necrologul, ci numai sa vorbeasca de pacatul sinuciderii cu scop moral si pastoral (Sirah 30,17; Filip. 1,21-30; II Regi 1,1-27).

[calator prin ploaie]

Deci, precum afirmam odata, sinucigasii nu trebuiesc bagati in aceasi oala cu totii, deoarece cauza gestului lor poate sa difere si exista circumstante in care ei vor fi iertati...Dumnezeu sa-i ierte!

[Mihnea Dragomir]

Este evident că sinuciderea e o materie gravă. Adică un lucru care, dacă este făcut cu deplină intentie si deliberare suficienta, duce la caderea din starea de gratie, iar cei care mor in stare cazuta suferă damnarea perpetuă. În cazul celor care în mod sigur au suferit damnarea perpetuă este înţelept ca Biserica să nu se roage, cel puţin în mod public, acest lucru fiind perfect inutil celor morţi şi putând fi pricină de sminteală celor vii.

Aşadar, practica neacordării funeraliilor celor ce se sinucid are în vedere două prezumţii:
1) că sinuciderea s-a făcut cu deplină intenţie şi deliberare suficientă
2) că făptuitorul nu a avut o perfectă căinţă faţă de fapta sa.

În realitate, noi rareori putem fi siguri că prezumţia 1 este adevărată şi practic niciodată că prezumţia 2 este adevărată. Altfel spus, eu pot să iau două flacoane de Fenobarbital fiindcă sunt dus cu capul, caz în care vorbim de nebunie şi nu de deliberare suficientă. Sau, pot să am deplină intenţie şi să aleg liber să mă omor, dar imediat după comiterea actului suicidar să-mi pară rău că mă lepăd de Cel care mi-a dăruit viaţa, să cer ajutor, adică să mă căiesc în mod perfect.
Prin urmare, nu este greşit ca Biserica să se roage şi pentru cei care se sinucid, aşa cum se roagă pentru cei care fac orice alt păcat de moarte. În practică, în special când există unele indicii că prezumţia 1 sau 2 nu este sigură, episcopii obişnuiesc să acorde cu generozitate dispensă canonică (pogorământ). Biserica menţine această regulă, probabil din motive prudenţiale, pentru ca toţi să ştie că sinuciderea face parte dintre păcatele cele mai grave, fiind păcat teologic, ca şi schisma, erezia, apostazia, sacrilegiul sau avortul.

[dianagroza]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este evident că sinuciderea e o materie gravă. Adică un lucru care, dacă este făcut cu deplină intentie si deliberare suficienta, duce la caderea din starea de gratie, iar cei care mor in stare cazuta suferă damnarea perpetuă. În cazul celor care în mod sigur au suferit damnarea perpetuă este înţelept ca Biserica să nu se roage, cel puţin în mod public, acest lucru fiind perfect inutil celor morţi şi putând fi pricină de sminteală celor vii.

Aşadar, practica neacordării funeraliilor celor ce se sinucid are în vedere două prezumţii:
1) că sinuciderea s-a făcut cu deplină intenţie şi deliberare suficientă
2) că făptuitorul nu a avut o perfectă căinţă faţă de fapta sa.

În realitate, noi rareori putem fi siguri că prezumţia 1 este adevărată şi practic niciodată că prezumţia 2 este adevărată. Altfel spus, eu pot să iau două flacoane de Fenobarbital fiindcă sunt dus cu capul, caz în care vorbim de nebunie şi nu de deliberare suficientă. Sau, pot să am deplină intenţie şi să aleg liber să mă omor, dar imediat după comiterea actului suicidar să-mi pară rău că mă lepăd de Cel care mi-a dăruit viaţa, să cer ajutor, adică să mă căiesc în mod perfect.
Prin urmare, nu este greşit ca Biserica să se roage şi pentru cei care se sinucid, aşa cum se roagă pentru cei care fac orice alt păcat de moarte. În practică, în special când există unele indicii că prezumţia 1 sau 2 nu este sigură, episcopii obişnuiesc să acorde cu generozitate dispensă canonică (pogorământ). Biserica menţine această regulă, probabil din motive prudenţiale, pentru ca toţi să ştie că sinuciderea face parte dintre păcatele cele mai grave, fiind păcat teologic, ca şi schisma, erezia, apostazia, sacrilegiul sau avortul.

Pai e clar ca pacatul sinuciderii nu este un pacat ca oricare altul, iar pomenirea sinucigasului, potrivit BO este interzisa, cu exceptia cazurilor prezentate mai sus. Nu facem decat sa ne dam cu presupusul, cand pozitia bisericii e clara.
Care este pozitia BC referitoare la sinucigasi? Ii pomeneste pe sinucigasi?
La faza cu cainta imediat dupa comiterea actului, mi se pare asemanatoare cu situatia in care cineva incearca sa se sinucida si nu reuseste. In ambele cazuri, nu gasesc o explicatie. In primul caz, cum de pe final exista cainta si e voia lui Dumnezeu sa moara, iar in al doilea caz, desi nu e cainta, Dumnezeu nu voieste ca acel om sa moara.
Nu incerc neaparat sa gasesc o logica, ci ca sunt multe lucruri care nu ne sunt descoperite, dar totusi, pana le aflam ar trebui sa respectam deciziile bisericii.

[calator prin ploaie]

Eu zic ca judecata , masura cu care sau dupa care se face judecata este a Domnului...cred ca EL cunoaste perfect sufletul celui ce a procedat astfel...Si oricum ca se face slujba aceea sumara, ca nu , dincolo TOATA puterea deciziei este a LUI ! Doamne ajuta si ne iarta !

[dianagroza]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Eu zic ca judecata , masura cu care sau dupa care se face judecata este a Domnului...cred ca EL cunoaste perfect sufletul celui ce a procedat astfel...Si oricum ca se face slujba aceea sumara, ca nu , dincolo TOATA puterea deciziei este a LUI ! Doamne ajuta si ne iarta !

Sunt de acord.
Dar asta nu inseamna ca BO ne duce pe cai gresite. Cred ca au decis ca sinucigasii sa nu se pomeneasca cu un motiv intemeiat.

[calator prin ploaie]

Eu iubesc "vocea" lui Dumnezeu ...in rest e numai murmur....dar il ascult din respect pt aceasta lume......