Ce facem intr-o lume pestrita

[Phoenix]

Cred ca multi ar fi de acord ca traiul zilnic in armonie este ceva foarte greu de realizat in ziua de azi. Oriunde intorci capul, rautate, cinism, batjocura, scuipat intre ochi samd. Daca indraznesti sa nu fii de acord cu destrabalarea fara margini deja esti etichetat drept ipocrit, om care nu-si vede barna din ochi, bigot, om plin de ura, frustrat samd.

O gramada de oameni au justificari pentru orice, chiar si pentru atractia sexuala fata de rude de sange. Postam pana de curand pe un forum, si subiectele deschise acolo de diversi, teme de o coloratura extraordinara, includ relatiile intre mai multi parteneri, swinging, sado-masochism si lucruri de genul. Pur si simplu ramai cu gura cascata si cu foarte multa scarba in suflet. Singura trasatura considerata o valoare in ziua de azi este toleranta - toleranta fata de orice, inclusiv fata de avort si deviatiile sexuale. Deschiderea unora fata de felurite practici atat cat si impasibilitatea altora fata de ele, pe sistemul ''cine suntem noi sa judecam'', fac ca aceste lucruri sa intre in sfera banalului. Eu nu cer nimanui sa judece, doar sa nu promoveze.

Peste tot, pe forumuri (afara de cele centrate pe religie) e o avalansa de tineri educati de televizor, care te scuipa in ochi fara motiv, care nu cred in nimic decat in dreptul lor de a ii jigni in mod gratuit pe altii pentru a isi ridica stima de sine. Este debusolant si efortul de comunicare devine practic inutil. Cand ma gandesc ca in mare, oamenii cu care vrand-nevrand intru in contact intr-un domeniu sau altul, sunt asa in intimitatea lor, sub protectia anonimatului, simt ca lumea se duce iremediabil la vale si as vrea sa stau undeva pe varful unui munte, unde e liniste. Desigur ca e mai usor de zis decat de facut. Am renuntat la acea comunitate virtuala pentru ca era ca un fel de Prozac cu efect invers. Ateii sunt din ce mai numerosi si mai agresivi si tendinta pe care o ia lumea este una clara. Mai sunt si tot felul de propovaduitori perfizi ai pacii, care incearca sa convinga pe un ton dulceag ca acceptarea adulterlui este daruire, ca acceptarea deviatiilor sexuale va face lumea mai buna samd. Este dureros cata lume pune botul la minciunile lor.

Intrebarea mea este cum poate un om normal sa isi mentina moralul ridicat printre atatea persoane de genul, sa se poarte civilizat cu ele (rabdarea omului nu e nesfarsita...) si sa nu se lase descurajat de numarul din ce in ce mai mare de indivizi fara limite.

[ap2010]

Simplu:eviti forumurile care nu corespund preocuparilor si convingerilor tale,nu te imprietenesti cu persoane a caror mod de gandire te deranjeaza,si mai ales nu-ti pierde vremea incercand sa-i schimbi.

[hanico]

Evita-i! Acesti oameni sunt de soiul: cine nu-i cu noi e impotriva noastra!
Ca sa-i lamuresti ... e lupta cu morile de vint! Atata pot, atata fac!
Daca vrei sa faci un gest crestinesc, pomeneste-i la liturghie sau roaga-te pentru ei ! Le va fi mai de folos decit sa ai o discutie cu ei, care probabil ca ar fi complet inutila! Doamne ajuta!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Phoenix

Postam pana de curand pe un forum, si subiectele deschise acolo de diversi, teme de o coloratura extraordinara, includ relatiile intre mai multi parteneri, swinging, sado-masochism si lucruri de genul. Pur si simplu ramai cu gura cascata si cu foarte multa scarba in suflet. Singura trasatura considerata o valoare in ziua de azi este toleranta - toleranta fata de orice, inclusiv fata de avort si deviatiile sexuale. Deschiderea unora fata de felurite practici atat cat si impasibilitatea altora fata de ele, pe sistemul ''cine suntem noi sa judecam'', fac ca aceste lucruri sa intre in sfera banalului. Eu nu cer nimanui sa judece, doar sa nu promoveze.

Peste tot, pe forumuri (afara de cele centrate pe religie) e o avalansa de tineri educati de televizor, care te scuipa in ochi fara motiv, care nu cred in nimic decat in dreptul lor de a ii jigni in mod gratuit pe altii pentru a isi ridica stima de sine. Este debusolant si efortul de comunicare devine practic inutil.

De fapt, de ce întârziaţi pe acele forumuri ? Nu acolo este locul unde un tânăr creştin trebuie să investească unul dintre darurile lui cele mai scumpe: timpul. Când Isus ne îndeamnă să fim "sarea pământului" nu ne invită să frecventăm locurile rele, fie ele şi virtuale. A fi sarea pământului şi a contribui cu adevărat la opera de misiune a Bisericii nu înseamnă a ne adresa surzilor, orbilor şi celor suferind de învârtoşarea inimii căreia Sfinţii Părinţi îi mai spun "sclero-cardia", ci înseamnă a ne adresa prin sfat bun, prin întărire şi, mai ales, prin exemplul propriu al unei vieţi de credinţă celor care se află "pe drum", celor care îşi pun întrebări. Celor cărora le este sete şi nu ştiu unde este Apa cea Vie.

Cand ma gandesc ca in mare, oamenii cu care vrand-nevrand intru in contact intr-un domeniu sau altul, sunt asa in intimitatea lor, sub protectia anonimatului, simt ca lumea se duce iremediabil la vale si as vrea sa stau undeva pe varful unui munte, unde e liniste.

E foarte posibil chiar aşa să fie: şi eu simt de multe ori că lumea se duce iremediabil la vale. Dar poate că aşa simţea şi locuitorul acela din Sodoma, pe nume Lot. Cert e că istoria a cunoscut suişuri şi coborâşuri, iar noi pesemne că ne aflăm într-o vale. Vom mai urca vreodată (noi, ca civilizaţie, nu noi ca persoane) ? În mâna Lui sunt popoarele şi conducătorii lor.

Mai sunt si tot felul de propovaduitori perfizi ai pacii, care incearca sa convinga pe un ton dulceag ca acceptarea adulterlui este daruire, ca acceptarea deviatiilor sexuale va face lumea mai buna samd. Este dureros cata lume pune botul la minciunile lor.

Asta, iarăşi e poveste foarte veche. Ce rău poate însemna să mănânci un măr, mai ales când vezi că e aşa de dulce ? Oare chiar le-o fi spus Dumnezeu părinţilor noştri să nu mănânce din acel măr ?

Intrebarea mea este cum poate un om normal sa isi mentina moralul ridicat printre atatea persoane de genul, sa se poarte civilizat cu ele (rabdarea omului nu e nesfarsita...) si sa nu se lase descurajat de numarul din ce in ce mai mare de indivizi fara limite.

Speranţa creştinului vine de la Dumnezeu şi este în două direcţii (sau pe două planuri):

-speranţa metafizică (spirituală), potrivit căreia în lume există grâu şi există neghină în stare de amestecare. Dar va veni Cineva şi va separa aceastea două şi va face o lume cu chip nou.
-speranţa temporală în puterea proniatoare a lui Dumnezeu. Când vedem cu ochii noştri cum lumea e formată 99 % din rău şi 1 % din bine, când vedem cum răul se lăţeşte şi cum umbra sa acoperă lumea, când îi vedem, precum Psalmistul, pe răi că prosperă, atunci singura explicaţie a faptului incredibil că lumea nu s-a prăbuşit de mult în haos este ceea ce numim "pronie". Adică există Cineva, care prin mecanisme ce de multe ori par pure întâmplări, îi ajută pe oameni să aleagă binele, iar pe cei buni îi întăreşte.

Sus inima ! Cristos în mijlocul nostru !

[Phoenix]

Multumesc pentru raspunsuri. Aveti dreptate.
Problema insa se intinde din mediul virtual in cel real - pana la urma tot oameni reali sunt cei care scriu pe acolo, este un melanj de opinii si filosofii de viata.
Dar asa este, singura solutie este evitarea. Nu am avut pana acum probleme de participare la discutii, mi-a placut mereu sa interactionez cu altii din diverse medii si cu diverse opinii. Dar de la o vreme incoace m-a apucat asa un dezgust, ma deprima sa citesc ce le mai trece oamenilor prin cap.
Devine din ce in ce mai rau si predomina acest tip de ''oameni noi'', care te fac sa crezi ca traiesti intr-o realitate paralela cu cea in spiritul careia ai fost crescut.

[Phoenix]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De fapt, de ce întârziaţi pe acele forumuri ? Nu acolo este locul unde un tânăr creştin trebuie să investească unul dintre darurile lui cele mai scumpe: timpul. Când Isus ne îndeamnă să fim "sarea pământului" nu ne invită să frecventăm locurile rele, fie ele şi virtuale. (............)

Am incercat sa duc o campanie de informare cu privire la avort, fireste ca mi-am pus in cap o gramada de oameni care tineau cu dintii de cliseul ''e dreptul femeii sa aleaga ce face cu corpul ei'' .... Pot sa spun ca e un loc ...colorat, nu rau in totalitate, ca si cand ai sta la coltul strazii, pe unde trec tot felul de oameni - insa raul a inceput sa predomine.
Fara sa am vreo pretentie cum ca as fi avut un comportament foarte frumos fata de altii pe acolo. Dimpotriva, asemenea locuri cultiva raul din om.
Asa e, multumesc pentru sfat.

[George.m]

În prealabil postat de Phoenix

Intrebarea mea este cum poate un om normal sa isi mentina moralul ridicat printre atatea persoane de genul, sa se poarte civilizat cu ele (rabdarea omului nu e nesfarsita...) si sa nu se lase descurajat de numarul din ce in ce mai mare de indivizi fara limite.

Mi-am amintit, citindu-ti postarea, de cuvintele lui Mantuitorului: În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.

Hristos nu S-a lasat descurajat, n-a fost biruit de rautatea oamenilor; ura lor nu L-a impiedicat sa-i iubeasca. Chiar pe cruce fiind, ii indreptatea, Se ruga Tatalui: Iarta-i, ca nu stiu ce fac.

Cred ca un om isi poate mentine ridicat moralul in lumea acesta "pestrita", alungand din suflet mandria, care-l impiedica a iubi.

În prealabil postat de Phoenix

Cand ma gandesc ca in mare, oamenii cu care vrand-nevrand intru in contact intr-un domeniu sau altul, sunt asa in intimitatea lor, sub protectia anonimatului, simt ca lumea se duce iremediabil la vale si as vrea sa stau undeva pe varful unui munte, unde e liniste.

Imi vine acum in minte, fostul ministru al muncii,familiei si egalitatii de sanse( si fost senator de Galati)Paul Pacurar,care se masturba de zor in fata webcam-ului.Probabil ati vazut filmul difuzat si la tv.Era filmat pe vremea cand era ministru in functie.De-a dreptul macabru...
Acelasi dezgust il impartasesc si eu ...si deseori mi-a venit si mie sa merg in varf de munte, unde nici cucul nu se aude...daramite gandul cuiva..

În prealabil postat de Phoenix

Intrebarea mea este cum poate un om normal sa isi mentina moralul ridicat printre atatea persoane de genul, sa se poarte civilizat cu ele (rabdarea omului nu e nesfarsita...) si sa nu se lase descurajat de numarul din ce in ce mai mare de indivizi fara limite.

Eu cred ca practicand detasarea.Detaseaza-te de orice informatie/loc/persoana care iti face rau si evita sa rezonezi cu lucrurile pe care le percepi negative.
Fa-ti o introspectie si regaseste-ti linistea pe care ai pierdut-o intrand in contact cu indivizi fara limite,cum ii numesti chiar tu.Nu mai cauta armonie in exterior.Ea se afla in unicul loc in care o poti gasi si pastra: inlautrul tau!

[arwein]

Cu ocazia acestui fir de discutie imi vine in minte o alta intrebare: ce credeti despre epoca actuala? Ati fi preferat sa traiti in alt timp? credeti ca lumea era mai putin pestrita? ce va aduce bun si ce rau aceasta lume?
Daca ne-a lasat Dumnezeu acum, atunci rolul nostru acum e, trebuie sa ne mantuim chiar in conditiile astea.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de arwein

Cu ocazia acestui fir de discutie imi vine in minte o alta intrebare: ce credeti despre epoca actuala? Ati fi preferat sa traiti in alt timp? credeti ca lumea era mai putin pestrita? ce va aduce bun si ce rau aceasta lume?
Daca ne-a lasat Dumnezeu acum, atunci rolul nostru acum e, trebuie sa ne mantuim chiar in conditiile astea.

În mod cert lumea a avut un început şi va avea un sfârşit. Acest lucru este menţionat clar în Biblie, în numeroase locuri, nu e nimic de interpretat aici.
Dar care este sensul dinamicii lumii ? Există progres, sau există regres, ori vreun alt tip de curbă ? Mergem de la Chaos spre Cosmos, sau mergem de la Cosmos spre Chaos ? În această privinţă, lucrurile sunt ceva mai puţin limpezi şi oricare teorie e sustenabilă. Într-una din cărţile sale (Trilogia culturii ? a Cunoaşterii ? nu mai ţin minte) Lucian Blaga observă că la această întrebare a felului cum curge timpul se poate răspunde în trei moduri posibile:
-lumea izvor, adică evoluţia, este felul în care au înţeles evreii dinamica lumii.
-lumea cascadă, adică involuţie, este felul în care au înţeles gnosticii.
-lumea-fluviu, cu meandre, cu suişuri şi coborâşuri, este o altă posibilitate susţinută de unele religii orientale.

Toate cele trei teorii pot fi sprijinite cu extrase din Biblie. Personal, îmbrăţişez teoria a doua, adică a unei lumi în involuţie, de la Cosmos spre Chaos. Probabil mă aflu sub influenţa lui Guenon şi altor colegi de idei, de descendenţă gnostică. Cartea în care eu cred cel mai mult începe cu descrierea raiului pe pământ, a Edenului. Se termină cu Armagheddon-ul: eu nu văd nici pic de evoluţie aici. Nu altceva mărturisesc spunând Doxologia Mică, atunci când mă rog "să fie toate cum erau la început" (sicut erat in principio, et nunc, et semper, et in saecula saeculorum). Lumea "evoluează" centrifug, îndepărtându-se de Principiul ei, de Neschimbat. Iar această "evoluţie" nu se desfăşoară potrivit unei legi de mişcare uniformă, ci potrivit unei legi de mişcare accelerată. În acest sens, în ultimele două secole lumea a involuat cât în ultimele două milenii. Cu precădere din anii 60 încoace, adică în ultima jumătate de secol a fost concentrată această involuţie. Dar, să nu ne facem iluzii şi să credem într-un sfârşit iminent al lumii: mai avem destule trepte de coborât şi o vom face tot mai în grabă. Ca să vă răspund în mod mai direct la întrebare: regret că nu am trăit cu patru milenii în urmă, dar mă bucur că nu voi trăi peste 100 de ani.
Acuma, două obervaţii sunt necesare:
-în această mişcare foarte generală, au existat şi perioade de încetinire a involuţiei, ba chiar de progres pentru scurte perioade de timp. În general, acestea s-au întâmplat în urma intervenţiei supranaturale şi de mare magnitudine a lui Dumnezeu. O vreme, o generaţie sau cel mult câteva, oamenii au ascultat şi au devenit mai buni. Apoi, au uitat şi au mai coborât o treaptă.
-o întrebare dificilă este dacă această involuţie este inexorabilă sau nu. Aş fi înclinat să răspund mai degrabă afirmativ. Dacă nici Întruparea Domnului nu a putut schimba cursul descendent al lumii, mă tem că nimic nu-l va schimba.

Aparent, ceea ce am scris mai sus e teribil de trist. Dar nu e aşa. Mântuirea este un lucru individual şi mântuirea va fi posibilă chiar la sfârşit. Sfârşit care va veni, probabil, atunci când Creatorul va vedea că mai sunt foarte puţini oameni care urmează drumul Lui şi va cunoaşte, în baza preştiinţei Sale, că lor nu este nimeni să le urmeze. Pentru cei drepţi, sfârşitul lumii va fi ceva mult aşteptat şi dorit, fiindcă va fi un nou început. Pentru ceilalţi, sfârşitul lumii va fi, de fapt, sfârşitul unei iluzii.

Kyrie eleison !