Valoarea exceptionala a vietii umane

[florin.oltean75]

Cel ce doreste sa patrunda sensul profund al vietii,
Sa-i extraga esenta,
Trebuie sa mediteze la valoarea exceptionala a vietii umane.

Aceasta se face in cadrul a trei cugetari:

1. valoarea exceptionala a vietii umane din perspectiva scopului temporar

2. valoarea exceptionala a vietii umane din perspectiva scopului ultim

3. valoarea exceptionala a fiecarei clipe din continuumul unei fiinte umane


Rodul acestor meditatii este un sentiment de adanca pretuire a vietii.

Acest sentiment incorporat in continuumul mental,
reprezinta o alta caramida asezata la fundatia practicii spirituale.

Fara maturarea acestei trairi risipim spontan energie interna.

[florin.oltean75]

Toate fiintele vor sa fie fericite.

Sunt doua feluri de fericire: temporara si ultima.

Deci corespunzator acestora, avem un scop temporar si un scop ultim.

Fericirea temporara poate fi experimentata in principal de oameni si zei. Este o fericire limitata, pe care fiintele prizoniere in samsara o pot experimenta.

Fericirea ultima este o fericire pura, este fericirea eterna a libertatii si iluminarii complete.

Daca nu ne-am fi nascut oameni, nu am fi putut experimenta placerile si bucuriile umane.

Alte fiinte, cum ar fi animalele nu pot experimenta fericirile specifice omului,
in primul rand, din cauza faptului ca nu poseda agregatele corespunzatoare.

Omul, spre deosebire de multe fiinte, poate crea cauzele experimentarii fericirilor temporare in vietile viitoare.

Cel ce are intelepciune, lucreaza asiduu pentru a crea cauzele fericirilor temporare, care in principiu se definesc prin “cele sapte atribute ale unei filiatii inalte”:
1. noblete,
2. frumusete neasemuita,
3. mare bogatie,
4. mare putere,
5. intelepciune profunda,
6. vigoare si sanatate,
7. viata lunga.


Dintre toate acestea, intelepciunea profunda este cea mai importanta, pentru ca ne permite sa discernem intre ceea ce trebuie abandonat si ceea ce trebuie practicat, intrand astfel pe cai spirituale corecte.

1. Respectul pentru parinti si invatatori este cauza principala a nobletei,
2. Rabdarea este principala cauza frumusetii,
3. Generozitatea este principala cauza a abundentei,
4. Protejandu-i pe ceilalti obtinem putere,
5. Studiul si delectarea in Dharma este cauza intelepciunii profunde,
6. Grija fata de cei bolnavi este cauza vigorii si sanatatii,
7. Salvarea vietii celorlalti este cauza principala a unei vieti lungi.

Un om este capabil sa creeze toate aceste cauze virtuoase si sa experimenteze in viitor efectele corespunzatoare.

Rezultatul este la fel de sigur ca atunci cand stim ca obtinem foc daca aprindem un chibrit sub o capita de fan uscat.

Expunere prezentata de Kelsang Gyatso

[florin.oltean75]

Scopul ultim este acela de a atinge fericirea eterna.

La aceasta nu se poate ajunge decat prin practica celor trei inalte virtuti:
- inalta disciplina
- inalta concentrare
- inalta intelepciune.

Se spune ca sunt inalte, pentru ca cele trei virtuti au la baza o viziune inalta despre natura realitatii. Cu aceasta constientizare focalizarile sunt extrem de puternice si capabile sa inalte practicantul spre cerul eliberarii. Aceasta constientizare se mai numeste si renuntare. Din punct de vedere conventional renuntarea se defineste prin eliberarea de cele 8 lanturi lumesti:
(1) placerea de a fi bogat si a fi respectat
(2) neplacerea de a nu avea resurse si de a nu fi respectat
(3) satisfactia la experimentarea placerii
(4) disatisfactia cand nu este experimentata placerea
(5) satisfactia de avea o buna reputatie
(6) anxietatea de a nu avea o buna reputatie
(7) satisfactia resimtita cand se primesc laude
(8) neplacerea resimtita cand altii primesc laude

Daca cele trei virtuti nu sunt sustinute de renuntare, nu sunt puternice (nu inalta sufletul), in consecinta nu au forta necesara sa ne scoata la lumina.

Viata umana are o valoare exceptionala pentru ca omul este capabil sa practice cele trei inalte virtuti care conduc la eliberare.

Se spune ca forma umana este ca o barca,
care poate traversa oceanul samsarei si scoate la limanul eliberarii.

Asa cum spunea Shantideva in “Indrumar privind felul de a fi al unui Bodhisattva”
Bizuindu-ne pe aceasta forma umana care este ca o barca,
Putem traversa marele ocean al suferintei.

Mult mai mult decat atat, o fiinta umana poate practica si cele 4 forme foarte profunde:
-bodhicitta
-viziunea corecta a vacuitatii
-stadiul creativ al mantrei secrete
-stadiul final al mantrei secrete

Chiar daca renastem ca zei in taramurile foarte pure, cu forma sau fara forma, nu avem aceasta oportunitate exceptionala, cat suntem in trup uman.

Chiar si puternicii Bodhisattva, care fiinteaza in cerul edenic Sukhavati, nu au posibilitatea sa practice cele cinci forme.

Astfel putem medita in acest fel:

Intrucat din vremuri fara inceput,
renasc fara sa vreau,
fara sa detin vreun control asupra renasterii,
imbatranesc fara sa am vreun control,
si mor fara sa vreau,
in frica si durere,
samsara este cea mai terifianta inchisoare,
De aceea, nu trebuie sa irosesc aceasta extraordinara oportunitate,
Si sa folosesc aceasta viata cu intelepciune pentru a atinge in cele din urma
fericirea eterna.

[florin.oltean75]

Fiecare secunda, fiecare minut, fiecare ora, fiecare zi, poate fi petrecuta virtuos, poate fi plina de sens.

Fiecare clipa din viata umana are o semnificatie profunda.

Intr-o singura ora, un om poate crea mai multa energie virtuoasa decat poate genera un zeu intr-un eon (un ciclu cosmic - miliarde de ani).

Daca cugetam adanc la dragoste doar cinci minute, putem genera din abundenta efluvii de energie benefica.

Astfel, intr-un timp extrem de scurt, putem purifica toate actiunile nevirtuoase savarsite in nenumarate vieti.

Toate actiunile contaminate savarsite in trecut, raman in mintea noastra sub forma de potentialitati.
Fiecare dintre acestea are puterea sa ne traga in iad.
Acestea nu au o forma specifica.
Se spune ca daca ar avea o forma, ar umple intregul univers.

Acestea pot fi purificate intr-un timp foarte scurt, asa cum o mare capita de fan este rapid consumata de flacari.

Asa cum spunea Je Tsongkhapa:
Daca vom contempla libertatile si inzestrarile vietii umane,
Vom simti un puternic regret ca am risip oportunitatea extraordinara pe care o ofera aceasta.

Asemeni unei persoane chibzuite careia ii pare rau ca a cheltuit bani fara minte,
asa si noi, daca am dezvolta o apreciere profunda pentru viata umana,
ne-ar parea rau pentru fiecare clipa risipita in van.

Je Phabongkhapa spunea:
In loc sa ne para rau ca pierdem bani,
Sa ne para rau cand irosim ore si zile din viata noastra.

Banii se pot inmulti din nou, insa viata odata pierduta nu mai poate fi recuperata.


Viata prezenta este infinit mai pretioasa ca aurul.
Viata prezenta este infinit mai pretioasa ca legendarul giuvaer care indeplineste toate dorintele.

Daca vom cugeta la valoarea acesteia, vom ajunge sa o percepem ca pe o oportunitate extraordinara, care nu trebuie irosita.

Astfel, vom da nastere unei puternice determinari interioare de a realiza atat scopul temporar cat si cel ultim.

Daca vom gandi astfel, cu siguranta ca vom extrage esenta pretioasei vieti umane.

Daca nu vom gandi astfel, exista marele pericol ca viata sa se scurga pe langa noi, fara sa-i realizam semnificatia profunda.

[florin.oltean75]

In general, ramanem complet ignoranti cu privire la cat de pretioasa este viata umana, pentru ca nu avem idee cat de glorioasa si plina de fericire este starea desavarsirii.

Nu realizam ca forma umana are potentialul necesar atingerii fericirii ultime, imaculate.

Majoritatea covarsitoare a celorlalte forme de existenta nu au aceasta capabilitate.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de florin.oltean75

In general, ramanem complet ignoranti cu privire la cat de pretioasa este viata umana, pentru ca nu avem idee cat de glorioasa si plina de fericire este starea desavarsirii.

Am citit o data si inca o data si inca o data... Daca "desavarsirea" noastra este sau nu placuta lui Dumnezeu, asta vom afla cand nu mai putem face nimic.

În prealabil postat de florin.oltean75

Nu realizam ca forma umana are potentialul necesar atingerii fericirii ultime, imaculate.

Potential, omul poate atinge starea de dumnezeire. Potential, in orice bolovan se ascunde o desavarsita sculptura de Michelangelo. Omul realizeaza cate ar fi putut sa faca in viata lui, abia cand simte ca trebuie sa traga linie. Altfel, orice om matur sau in varsta, isi bate gura de pomana incercand sa le explice celor mai tineri ceea ce ar trebui sa faca si ceea ce el insusi nu a fost in stare. Doar Dumnezeu oranduieste si desavarseste, nu omul. Omul viseaza. Cel ce nu viseaza, nici nu-si pune problema mantuirii...

În prealabil postat de florin.oltean75

Majoritatea covarsitoare a celorlalte forme de existenta nu au aceasta capabilitate.

Ei, aici e mai greu sa tin pasul cu logica. Ratiunea i-a fost data de Dumnezeu, omului. De ce amesteci lucrurile, e mai greu de inteles...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Am citit o data si inca o data si inca o data... Daca "desavarsirea" noastra este sau nu placuta lui Dumnezeu, asta vom afla cand nu mai putem face nimic.

Potential, omul poate atinge starea de dumnezeire. Potential, in orice bolovan se ascunde o desavarsita sculptura de Michelangelo. Omul realizeaza cate ar fi putut sa faca in viata lui, abia cand simte ca trebuie sa traga linie. Altfel, orice om matur sau in varsta, isi bate gura de pomana incercand sa le explice celor mai tineri ceea ce ar trebui sa faca si ceea ce el insusi nu a fost in stare. Doar Dumnezeu oranduieste si desavarseste, nu omul. Omul viseaza. Cel ce nu viseaza, nici nu-si pune problema mantuirii...

Ei, aici e mai greu sa tin pasul cu logica. Ratiunea i-a fost data de Dumnezeu, omului. De ce amesteci lucrurile, e mai greu de inteles...

"Desavarsirea" presupune, in termeni crestini, cunoasterea directa ( in chip duhovnicesc ) a Lui Cristos.

Budistii spun sa intelegi Natura Ultima sau Adevarul, singura cunoastere care poate elibera si da viata vesnica. Altfel omul trebuie sa moara la nesfarsit in necunostinta.

De aceea practica refugiului in Buddha Dharma si Sangha, facuta zilnic, cu frecventa cu care crestinii isi fac cruce este definitorie budismului.

Buddha inseamna natura ultima, adevarul care se descopera progresiv, in chip duhovnicesc celui ce cauta, mediteaza si se roaga. Buddha este "Doctorul" care vindeca necunostinta.

Dharma sunt intelesurile sfinte care trebuie practicate pentru hrana si cresterea sufletului. Este "doctoria".

Sangha sunt toti sfintii care s-au unit cu natura ultima si astfel au putere. Ei sunt "asistentele".

Cele trei sunt denumite nestemate, pentru ca au o valoare nepretuita.

O paralela cu crestinismul ar fi astfel:
Isus inteles ca Buddha,
cuvintele Sale intelese ca Dharma,
sfintii Sai intelesi ca Sangha (comunitate).

Astfel, Isus, invatatura Sa si Sfintii Sai sunt cele trei givaeruri nepretuite care merita adanca veneratie si respect.

Putem invata sa pretuim religia proprie intr-un mod mai profund urmarind si alte coordonate de gandire.

Cand omul se uneste in interior cu Adevarul ( Isus) atunci devine perfect, desavarsit - "asa cum Tatal Ceresc este".

Noi trebuie sa visam, sa o dorim cu putere, sa aspiram clipa de clipa la desavarsire.
"Celui ce cere i se va da"



Nu doar omul a fost inzestrat cu ratiune.

Toate fiintele au o anumita forma de ratiune mai mult sau mai putin evoluata, de la spiritele intunecate la miriade de fiinte angelice.

Numai ca in iad sau in forma animala, cuvintele Lui Dumnezeu nu pot fi practicate corespunzator din cauza intensitatii suferintei si a ratiunii limitate ( de aceea se spune "intuneric" - pentru ca lumina intelesurilor dumnezeiesti nu poate patrunde).

De asemenea, in anumite locasuri ceresti nu poate fi dezvoltata compasiunea sau mila, pentru ca nu sunt percepute fiinte suferinde....

Asa ca omul are pozitia cea mai avantajoasa din perspectiva posibilitatii de a atinge desavarsirea.

Se afla la confluenta dintre cer si iad.

Are ratiune si poate dezvolta dragoste in forma compasiunii.

"Mila Voiesc"

Multi ingeri se roaga sa devina oameni ca sa poata sa cultive dragostea in forma compasiuni. Si trec vesnicii pana cand dorinta sa le fie indeplinita...

[anna21]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cel ce doreste sa patrunda sensul profund al vietii,
Sa-i extraga esenta,
Trebuie sa mediteze la valoarea exceptionala a vietii umane.

Aceasta se face in cadrul a trei cugetari:

1. valoarea exceptionala a vietii umane din perspectiva scopului temporar

2. valoarea exceptionala a vietii umane din perspectiva scopului ultim

3. valoarea exceptionala a fiecarei clipe din continuumul unei fiinte umane


Rodul acestor meditatii este un sentiment de adanca pretuire a vietii.

Acest sentiment incorporat in continuumul mental,
reprezinta o alta caramida asezata la fundatia practicii spirituale.

Fara maturarea acestei trairi risipim spontan energie interna.

Cate cuvinte!
Noi nu suntem capabili sa intelegem sau sa apreciem valoarea vietii.
Este imposibil pentru o fiinta umana, profund limitata fizic, psihologic, intelectual etc.. dar mai ales profund limitata de pacate si patimi, sa patrunda care este valoarea vietii..

Totusi, daca vrem sa meditam asupra acestei teme (valoarea vietii), punctul de pornire (si cel de sfarsit) este intruparea, patimirea si invierea lui Iisus Hristos.
Restul este pierdere de vreme.

[florin.oltean75]

Unii au nevoie de cuvinte ca sa ajunga sa iubeasca (ma numar printre ei),

unii iubesc natural (Dumnezeu a fost mai generos cu ei).

Acestia din urma nu mai au nevoie de cuvinte si explicatii.

Doar crezand inima lor se aprinde din ce in ce mai mult - din ora in ora, din zi in zi, din an in an.

[florin.oltean75]

Extras din Bodhisattvaciariavatara - Calea Bodhisattvasilor scrisa de Shantideva

Despre atitudinea fata de cele sase pacate radacina:
1.pofta
2.ura
3.mandria
4.ignoranta
5.conceptia gresita despre natura persoanei
6.indoiala care tinde spre neadevar


DELUSIONS HARM US FOR A LONG TIME

All our external enemies, no matter who they are, are unable to remain our enemies forever.

However, the inner enemy of delusion has harmed us since beginningless time and, if we do not defeat it during this present lifetime, it will continue to harm us for infinite lifetimes to come.

FOLLOWING DELUSIONS AS IF THEY WERE FRIENDS IS UNWISE

We can turn an ordinary, external enemy into our friend merely by agreeing with him and entrusting ourself to him.

If we do this he will return joy and benefit to us and will cease to harm us.

However, if we make friends with and entrust ourself to the inner enemy of delusions it will only cause us more suffering and pain in the future.

Therefore we must never regard a delusion as our friend.


BEING PATIENT WITH DELUSIONS IS UNWISE

Delusions are my worst enemy and have the longest duration;

They are the principal cause increasing my suffering, fear and misery
As long as this enemy dwells within my heart, how can I remain without fear and be joyful while still in samsara?

Delusions are the guards of this prison of samsara.

They cast me into hell and butcher and torture me incessantly

As long as the net of delusions is permanently spread in my mind, how shall I ever experience happiness?



For me to remain patiently under the influence of self-grasping is a source of great shame.

This is no time to be patient!

If all the gods, demi-gods and sentient beings throughout the universe were to rise up against me as one enemy they would only be able to harm me during my present lifetime.

They do not have the power to lead me to the roaring fires of the deepest hell and throw me in.

However, the power of the delusions is such that it can instantly cast me into the flames of hell, flames so strong that they can reduce Mount Meru to a heap of ashes.