Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Din Noul Testament
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #11  
Vechi 02.01.2009, 09:08:50
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit

Și, de vreme ce oarecari au numit scrierile de deasupra mincinoase, socotesc că este lucru de nevoie a vorbi puține și pentru aceasta. Mi se pare că este lucru îndrăzneț a răsturna scrierile de deasupra, care se aflau pe vremea lui Ptolemei[COLOR=#800080][1][/COLOR], celui ce a împărățit peste Egipt după Alexandru[COLOR=#800080][2][/COLOR], pe care toți cei 70 de bătrîni[COLOR=#800080][3][/COLOR]le-au tălmăcit în limba elinească. Și, mai înainte cu o sută cincizeci de ani de tălmăcirea aceea, umplîndu-se de dumnezeiescul dar, minunatul Ezdra[COLOR=#800080][4][/COLOR]a scris de-a doua oară Sfintele Cărți, căci se stricaseră, din lenevirea Iudeilor și din păgînătatea Babilonienilor de demult.[COLOR=#800080][5][/COLOR]Dacă acela, din Preasfîntul Duh, iarăși a înnoit pomenirea lor, iar Cei 70, nu fără de dumnezeiasca insuflare, le-au tălmăcit în limba elinească cu multă împreună-glăsuire și întocmire și, pe lîngă celelalte dumnezeiești Scripturi, au tălmăcit și scrierile de deasupra, apoi socotesc că este lucru îndrăzneț și foarte obraznic să le numească cineva mincinoase pe acestea și să socotească gîndurile lor mai înțelepte decît lucrarea Duhului. Și acest lucru îl va arăta mai luminat tîlcuirea din parte a Psalmilor.
Încă și „diapsalma” (adică schimbarea viersuirii cîntării și a noimei) au tîlcuit-o în multe feluri. Unii au socotit că este încetare a lucrării Duhului, alții - schimbare a proorociei, iar alții - prefacere a viersuirii. Iar unul, folosind tălmăcirea lui Achila[COLOR=#800080][6][/COLOR], în locul diapsalmei a pus acest cuvînt, adică „de-a pururea”, zicînd că el se împreună cu stihul dinainte. După cum, întru al treilea Psalm, după stihul: „Cu glasul meu către Domnul am strigat, și m-a auzit din muntele cel sfînt al Lui”, aflăm adăugată această diapsalmă, căci Achila a împreunat așa: „Și m-a auzit din muntele cel sfînt al Lui de-a pururea”, făcînd împreună o înțelegere cu stihul dinainte.
Aflîndu-i pe Cei 70 și pe toți ceilalți tîlcuitori ai dumnezeieștii Scripturi care au tîlcuit această „diapsalmă”, eu socotesc că nu este drept a-i defăima pe atîția, și mai cu seamă pe unii ca aceștia, și a mă încrede înțelegerii unuia singur. De aceea, socotesc că scrierea diapsalmei însemnează schimbarea viersuirii. Că - de vreme ce a alcătuit cete, care Îi aduceau lui Dumnezeu cîntarea și lauda, neîmplinind Lui vreo trebuință oarecare, ci aducîndu-i folos norodului - marele David a făcut cetele a cînta cu oarecare potrivire, iar pe cei ce foloseau organele i-a făcut să dea glăsuirea întocmită. Iar cîntările au multe schimbări ale viersuirii, și lirele și alăutele au schimbări de lovituri. Se poate vedea multă deosebire ca aceasta și la fluiere. Deci, „diapsalma” mi se pare că însemnează, după cum am zis, schimbarea viersuirii. Iar tîlcuirea cea cu dinadinsul o știe cel ce a pus această deasupra-scriere și cel ce, ca și acela, a primit strălucirea dumnezeiescului Duh.
Cei ce citesc Psalmii cu iubire de osteneală se cuvine a ști că aceștia nu păzesc rînduiala vremii, ci unii, cuprinzînd istorii mai vechi, au dobîndit uneori a doua rînduială; iar alții, care cuprind vreme mai nouă, s-au rînduit mai întîi. Așa, Psalmul al 3-lea are deasupra-scrierea povestirii pentru Avesalom, iar al 141-lea - pe a lui Saul. Și îi este arătat fiecăruia ce știe istoria cu cît sînt mai demult cele pentru Saul decît cele pentru Avesalom.
Iar eu socotesc că însuși dumnezeiescul David a zis Psalmii, iar alții - că alcătuirea acestora au făcut-o oarecari din cei ce au fost mai pe urmă. Și le-am însemnat pe acestea aici, ca să nu curm pentru ele tîlcuirea, fiind silit atunci cînd trebuie a vorbi. Deci, mărginind mai înainte-privirea, să ne apucăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, de tîlcuirea din parte.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #12  
Vechi 02.01.2009, 09:14:02
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 1 (1)

TÎLCUIREA PSALMULUI 1
Al lui David, nescris deasupra la Evrei.
Fericit - bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor, și în calea păcătoșilor n-a stătut și pe scaunul pierzătorilor n-a șezut;
De aici este lesne a cunoaște că cei ce au tălmăcit dumnezeieștile Scripturi, aflînd de demult deasupra-scrierile la Evrei, le-au mutat în limba elinească și pe acestea. Căci au lăsat nescris deasupra Psalmul de față și pe cel următor, așa cum i-au aflat, neîndrăznind a adăuga ceva de la sine la cuvintele Duhului.
Unii din cei ce au scris pricinile Psalmilor au zis că acesta de față cuprinde învățătură morală, iar mie mi s-a părut că nu este mai puțin dogmatic decît moral. Căci cuprinde nu numai mustrarea păcătoșilor, ci și pe a păgînilor, și sfătuiește a lua totdeauna aminte la dumnezeieștile cuvinte, dintru care dobîndim folos nu doar moral, ci și dogmatic.
Și foarte cu potrivire a pus marele David înaintea scripturii sale fericirea, urmînd pe al său Fiu și totodată Stăpîn, adică pe Mîntuitorul Hristos, Care a început învățătura către Sfinții Săi Ucenici de la fericiri:
„Fericiți - cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor.” (Stăpînul Hristos este Fiu al lui David ca om, după glasul Sfintelor Evanghelii, căci: „Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui Avraam, fiul lui David”; iar Domn al lui și Făcător - ca un Dumnezeu, că al Lui este glasul: „Zis-a Domnul Domnului meu: Șezi de-a dreapta Mea.”)
Deci începutul fericește pe cel ce nici nu s-a împărtășit în cale cu necredincioșii, nici nu a primit sfatul păcătoșilor ca pe unul adevărat și întemeiat (că pe aceasta a numit-o „stare”), și a fugit de statornica stricăciune a pierzătorilor. Iar acest nume, adică „fericit”, este numire dumnezeiască. Și martor e dumnezeiescul Apostol, strigînd: „Fericitul și singur Stăpînitor, Împăratul împăraților și Domnul domnilor.” Stăpînul nostru Dumnezeu a dat-o cu împărtășire pe aceasta și oamenilor, precum și pe celelalte. Pentru că, numindu-Se El credincios - „Credincios, zice, este Dumnezeu, prin Care v-ați chemat la împărtășirea Fiului Său”, iar Fericitul Moisi zice: „Dumnezeu este credincios și nu este nedreptate întru Dînsul” - a numit și din oameni „credincioși” pe cei ce primesc cuvintele Lui fără de îndoială. Așa, fiind și numindu-Se Dumnezeu, Marele Dăruitor a dat cu împărtășire și oamenilor această numire și strigă: „Eu am zis: Dumnezei sînteți, toți fii ai Celui Preaînalt, iar voi ca niște oameni muriți.” Deci numele acesta, adică „fericit”, este rod al săvîrșirii faptei bune. Că - precum fiecare din meșteșugurile din viață privește la sfîrșit, adică: meșteșugul cel de luptă, către cununile de măslin; cel ostășesc, către biruințe și semne de biruință; cel doctoricesc, către sănătate și către izbăvirea de boli; cel neguțătoresc, către adunarea banilor și către avuția bogăției - așa și știința faptei bune are ca rod și sfîrșit dumnezeiasca fericire. Și nimeni, văzîndu-l fericindu-se aici numai pe bărbat, să nu socotească cum că neamul femeilor se lipsește de această fericire. Stăpînul Hristos, alcătuind fericirile cu neamul bărbătesc, n-a oprit muierilor cîștigarea faptei bune. Cuvîntul cuprinde împreună cu bărbații și pe muieri, căci „cap al muierii este bărbatul”, după cum zice dumnezeiescul Apostol. Celelalte mădulare ale trupului se împreună cu capul, iar capul, încununîndu-se, se bucură. Așa și noi, vorbind către cineva și numindu-l pe dînsul „cap iubit”, nu-l despărțim de celelalte părți ale trupului, ci vorbim
Și nu așa prOST pomenit mai întîi de „cale”, apoi de „stare”, apoi de „scaun”, ci știind cu de-adinsul că gîndul suferă mai întîi pornire - ori rău ar fi, ori bun - apoi stare, apoi oarecare adeverire întărită. Deci sfătuiește ca nici cu mintea să primească vreo înțelegere păgînească, nici să călătorească spre vreo lucrare fără de lege.
Dumnezeieștii Scripturi îi este drag a numi „necredincioși” pe cei ce cred în nedumnezeire ori în multă dumnezeire, „păcătoși” - pe cei ce voiesc a trăi întru fărădelege și au îmbrățișat viață stricată, iar „pierzători” - pe cei ce se pierd nu numai pe ei înșiși, ci îi împărtășesc și pe alții de pierzare și de vătămare, ca și boala ce năpădește și asupra oamenilor, și asupra dobitoacelor, de care se umplu cei ce se apropie de bolnavi. De aceea cuvîntul poruncește a fugi de soboarele acestora.
Dar, fiindcă fuga de răutate nu ajunge pentru săvîrșirea faptei bune - „abate-te de la rău și fă binele”, zice Psalmistul, iar Fericitul Isaia: „Încetați răutățile voastre, învățați-vă a face binele” - Fericitul David a adăugat foarte după cuviință:
2 ci în Legea Domnului - voia lui și, în Legea Lui va cugeta ziua și noaptea.
Nu numai că se cuvine să le urască pe cele zise mai-nainte, ci să și ia aminte la dumnezeiasca Lege, noaptea și ziua, și să le voiască pe acelea pe care le poruncește dumnezeiasca Lege și să-și îndrepte a sa viață după scopul aceleia. Așa a și legiuit Dumnezeul tuturor prin Moisi, zicînd: „Vor fi graiurile Legii acesteia totdeauna în gura ta și vei cugeta întru dînsele șezînd, și sculîndu-te, și zăcînd și în cale umblînd. Și le vei spînzura pe dînsele de mîinile tale și vor fi neclintite înaintea ochilor tăi.”
Apoi, arată și rodul care odrăslește de aici:
3 Și va fi – zice – ca pomul cel răsădit lîngă izvoarele apelor, care rodul său va da în vremea sa,
4 și frunza lui nu va cădea și toate oricîte va face vor spori.



[SIZE=2][/SIZE]




__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #13  
Vechi 02.01.2009, 09:14:52
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 1 (2)

Precum izvoarele fac a înfrunzi pomii ce sînt răsădiți lîngă dînsele, așa și apele dumnezeiescului Duh îi gătesc pe credincioși a aduce dumnezeieștile roade. Deci pentru aceasta și Stăpînul Hristos a numit „apă” învățătura Sa: „Dacă cineva însetează - zice - să vină la Mine și să bea, și îi va fi apa pe care Eu o voi da lui izvor de apă vie ce saltă spre viață veșnică.” Și iarăși: „Cel ce crede întru Mine, precum a zis Scriptura, rîuri de apă vie vor curge din pîntecele lui.” Și încă și către Samarineanca: „Cel ce bea din apa aceasta va înseta iarăși, iar care ar bea din apa pe care Eu o voi da lui nu va înseta în veac.” Așa - și prin Isaia Proorocul: „Că Eu voi da (apă) întru sete celor ce călătoresc prin loc fără de apă și voi deschide prin munți izvoare și prin dealuri rîuri, ca să adăp neamul Meu cel ales, norodul Meu pe care l-am cîștigat.”
Deci, după cuviință, și Fericitul David l-a asemănat pe cel ce s-a îndeletnicit întru dumnezeieștile cuvinte cu pomii răsădiți lîngă izvoarele apelor, care au frunzele de-a pururea înfrunzite și aduc rodul la vreme, pentru că nevoitorii faptei bune vor lua roadele ostenelilor în viața ce va să fie. Și, purtînd întru ei totdeauna nădejdea cea bună, ca pe niște frunze, înverzesc, și se bucură, și prin mîngîiere ușurează greutatea ostenelilor. Au încă și dăruitor cu sîrguință, pe Stăpînul cel mare, ajutîndu-le lor totdeauna: „Că, celor ce iubesc pe Dumnezeu - zice dumnezeiescul Apostol - toate le ajută spre cele bune.” Pentru aceasta a zis și Fericitul David: „Și toate, oricîte va face, vor spori.” „Că de la Domnul - zice - pașii omului se îndreptează și calea Lui o va voi foarte.” Și nu l-a pus așa prost pe acest „toate”, ci cu multă lămurire, că - după ce mai întîi a oprit toate felurile răutății și a arătat săvîrșirea dumnezeieștilor legi - a adăugat așa: „Toate, oricîte va face, vor spori”, știind că unul ca acesta nu va voi să lucreze nimic împotrivnic legilor, alcătuindu-și a sa voie cu dumnezeiasca Lege, că zice: „În Legea Domnului - voia lui.”
Așa, îndemnînd prin aceasta către fapta bună și învățînd filosofia cea desăvîrșită, de aici îi îndeamnă pe nevoitori prin cele împotrivnice, zicînd:
5 Nu așa - necredincioșii, nu așa,
Prin îndoirea opririi, arată mai luminat împotrivirea.
ci ca praful pe care îl spulberă vîntul de pe fața pămîntului.
Zice: Adăpîndu-se de dumnezeieștile cuvinte, aceia sînt de-a pururea înverziți și aduc rodul copt. Iar aceștia, fiind călcați de duhurile împotrivnice, se aseamănă cu praful, purtat cu lesnire aici și acolo de vînturile cele împotrivnice.
6 Pentru aceasta, nu vor învia[COLOR=#800080][1][/COLOR]necredincioșii la Judecată, nici păcătoșii în sfatul Drepților;
Preasfîntul Duh le povestește pe toate cu multă descoperire, că n-a zis: „Nu vor învia necredincioșii”, ci: „la judecată nu vor învia”, în loc de: Nu vor învia spre judecată, ci spre osîndă. Aceia nu au trebuință de mustrări, avînd arătată păgînătatea, ci primesc pedeapsa singură. Precum pe ucigașii de oameni prinși întru însuși lucrul uciderii judecătorul nu îi bagă în judecătorie ca să-i mustre, ci ca să scoată asupra lor hotărîrea hotărîtă de legi, așa și cei ce au trăit întru păgînătate pătimesc munca îndată după înviere, neadunîndu-se la judecată, ci primind hotărîrea pedepsei. Încă și cei izbăviți de dogmele păgînești, dar care au viețuit viață nelegiuită, se vor așeza undeva departe de adunarea Drepților. Pentru că acest nume, adică „sfat”, Achila și Teodotion[COLOR=#800080][2][/COLOR]l-au tălmăcit: „adunare”, iar Simmah[COLOR=#800080][3][/COLOR]: „strîngere”.
7 că știe Domnul calea drepților, și calea necredincioșilor va pieri.
Dreptul Judecător - zice - le știe pe toate încă mai înainte de judecată și nu mai are trebuință nici de dovezi, nici de mustrări. Pentru aceea, împărțind fiecăruia cele după vrednicie, pe unii îi va învrednici de laude și de cununi, iar pe alții îi va trimite la munca neîncetată. Iar acest cuvînt: „calea necredincioșilor va pieri”, se aseamănă cu graiurile acelea apostolești: „Dacă lucrul cuiva se va arde, se va păgubi.” Pentru că lucrul bărbaților drepți rămîne strălucind, iar împreună cu oamenii păgîni și necuvioși se pierde și răutatea lor.


[COLOR=#800080][1][/COLOR]Verbul grecesc „anistimi” se traduce și prin „a învia”, și prin „a se scula”. De aceea, putem înțelege că necredincioșii nu se vor ridica la Judecată pentru a se îndreptăți, căci ei vor învia doar „spre învierea osîndei”.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Tălmăcitor în elinește al Vechiului Testament (vezi Cuvîntul de încheiere).

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Tălmăcitor în elinește al Vechiului Testament (vezi Cuvîntul de încheiere).
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #14  
Vechi 02.01.2009, 09:16:25
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Post Psalm 2

TÎLCUIREA PSALMULUI 2

[COLOR=windowtext]Nescris deasupra la Evrei.[/COLOR]

Săvîrșind întîiul Psalm întru pomenirea necredincioșilor, dintru aceasta a făcut iarăși începutul celui de al doilea, învățînd că vor primi sfîrșitul mai-nainte zis acelora și cei ce s-au turbat asupra Mîntuitorului: și păgîni, și împărați, și boieri și Iudei. Pentru că întru al doilea Psalm mai-înainte vestește Patimile omenești și Împărăția Stăpînului Hristos, și încă mai-nainte proorocește chemarea neamurilor și tînguiește necredința Iudeilor, căci acest „pentru ce s-au întărîtat neamurile?” este al celui ce se tînguiește și prihănește nebunia. Dar nu avem trebuință de multe cuvinte spre tîlcuire, fiindcă dumnezeiescul Petru, verhovnicul Apostolilor, a pus tîlcuirea în Fapte: „împărați” și „boieri” i-a numit pe Irod, pe Pilat Ponteanul, pe arhierei și pe cărturari. Pentru că unul s-a trimis de împăratul Romanilor, ocîrmuind stăpînirea aceluia; iar celălalt era întru aceeași vreme toparh (adică domn) al Iudeilor. Unul avea slugi și supuși din Iudei, iar celălalt - ostași din neamuri. Și, făcîndu-se într-un gînd și unire și măiestrind uciderea Stăpînului, s-au sfătuit lucruri deșarte și zadarnice, neputînd să dea uitării pe Cel ce S-a răstignit de dînșii: că, înviind a treia zi, El a stăpînit toată lumea.
Și prea-cu potrivire și foarte după cuviință l-a încheiat și l-a unit Psalmistul cu fața[COLOR=#800080][1][/COLOR] norodului pe acest „au cugetat deșarte”, pentru că Iudeii au făcut sfatul acesta rău asupra Mîntuitorului: martor este glasul Sfintelor Evanghelii, care ne învață că fariseii, ieșind, au făcut sfat cum Îl vor pierde pe Dînsul, și Caiafa a strigat: „De folos este ca să moară un om, și să nu piară tot neamul.”
Iar acest grai, „s-au întărîtat”, Achila l-a tălmăcit: „s-au tulburat”, iar Simmah: „se amestecă”. Și acesta, stînd alături de „neamurilor”, ne dă a înțelege că Pilat - după ce Iudeii i L-au adus pe Iisus ca pe un oarecare tiran, zicînd de multe ori că se cade ca El să fie ucis – a scos fără de voie hotărîrea aducătoare de moarte, temîndu-se a-L slobozi, după cum s-ar fi cuvenit, ca să nu se ridice de aici vreo pîră și asupra lui. Că, după cum a zis Fericitul Luca: „Îl pîrau pe Dînsul, zicînd: Pe Acesta L-am aflat răzvrătind neamul și oprind să dea dajdie Cezarului, zicîndu-Se pe Sine Hristos că este Împărat.”
Pentru ce s-au întărîtat neamuri și noroadele au cugetat cele deșarte?
2 Stătut-au de față împărații pămîntului și boierii s-au adunat întru una asupra Domnului și asupra Unsului Lui.
Nu zice „neamurile”, cu articol, ca să socotești că-i cuprinde pe toți, ci „neamuri”, aducînd înțelegerea către oarece din parte. Că - de vreme ce, prinzîndu-L, Iudeii L-au dat pe Dînsul neamurilor - pentru aceasta zice: Care este pricina, sau ce este ce s-a făcut, încît și noroadele s-au pornit asupra Lui împreună și L-au dat pe Dînsul în mîinile neamurilor? Iar acest grai: „s-au întărîtat”, se înțelege în loc de: „s-au trufit”.
3 Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor!
Pentru că „cel ce nu cinstește - zice - pe Fiul, nici pe Tatăl nu-L cinstește”; deci, după cuviință, împreună cu jugul Fiului, îl leapădă și pe cel al Tatălui. Mie însă mi se pare că Preasfîntul Duh le poruncește credincioșilor să zică acestea: „Să rupem legăturile lor - adică ale neamurilor celor păgîne - și să lepădăm de la noi jugul lor” - adică al Iudeilor celor prea-fără de lege - și să luăm asupra noastră jugul cel bun al Domnului. Că al Lui este glasul: „Luați jugul Meu pe voi, că jugul Meu este bun și sarcina Mea - ușoară.” Încă și însăși Legea s-a numit „jug” de dumnezeieștii Apostoli. Pentru aceasta zice dumnezeiescul Petru, în Fapte: „Ce ispitiți pe Dumnezeu a pune jug pe grumazul ucenicilor, pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? Fără numai că, prin darul Domnului Iisus, credem să ne mîntuim în același chip ca și aceia.” Cu acestea se aseamănă și graiurile proorocești: „Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor!”, adică: Să ne depărtăm cu inima de a mai voi să fim sub dînșii; să scuturăm de la noi jugul Legii, nimic să socotim închipuirile[COLOR=#800080][2][/COLOR], dacă nu s-ar înțelege duhovnicește; să se socotească nedesăvîrșită către folos umbra[COLOR=#800080][3][/COLOR], dacă nu zugrăvește întru sine taina lui Hristos.
4 Cel ce locuiește în ceruri va rîde de dînșii, și Domnul îi va batjocori pe ei.
Căci Cel pironit și dat la moarte de dînșii, fiind în ceruri și cuprinzîndu-le pe toate, arată sfaturile lor deșarte și zadarnice; încă și Tatăl Acestuia și Stăpînul tuturor le va răsplăti lor cu vrednică osîndă.
5 Atunci va grăi către dînșii întru mînia Sa și întru iuțimea Sa îi va tulbura pe ei.
Tîlcuirea graiurilor acestora ne învață sfîrșitul lucrurilor. Pentru că, venind asupra lor oaste romană, cetatea a prădat-o și a surpat-o, Biserica a ars-o, pe cei mai mulți dintre dînșii i-a omorît, iar pe cei ce au scăpat de junghiere, prinzîndu-i, i-a dat la robie.
Se cuvine a băga de seamă cu mintea că pînă aici a pomenit două fețe: întîi - pe „Domnul”, și apoi, pe „Hristos”[COLOR=#800080][4][/COLOR]: „... asupra Domnului - zice - și asupra Hristosului Lui.” Apoi, pe „Cel ce locuiește în ceruri” și pe „Domnul”: „Cel ce locuiește în ceruri va rîde de dînșii, și Domnul îi va batjocori pe ei.” Și încă iarăși a păzit același chip:
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #15  
Vechi 02.01.2009, 09:17:20
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Post Psalm 2 (2)

6 Iar Eu sînt pus Împărat de Dînsul
Aici, se cuvine a pune soroc[COLOR=#800080][5][/COLOR], și a adăuga după aceea:
peste Sion, muntele cel sfînt al Lui, vestind porunca Domnului.
Căci nu împărățește numai peste muntele Sion, ci și peste cele văzute, și peste cele nevăzute și peste toată zidirea. Peste muntele Sion și peste Iudeea a adus dumnezeiasca Lui învățătură celor ce veneau la Dînsul, și cei ce au primit-o au abătut apele ei la toată lumea, plecîndu-se dumnezeieștilor Lui porunci. Pentru că zice: „Mergînd, învățați toate neamurile!”
Iar acest stih: „Eu sînt pus Împărat de Dînsul”, îl grăiește omenește, căci, ca Dumnezeu, are Împărăția din fire, iar ca om, o are hirotonisită. Că are stăpînirea fără de început ca Dumnezeu, ne învață același Prooroc, zicînd: „Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate este toiagul Împărăției Tale”, iar Fericitul Pavel zice că Psalmul acesta s-a zis pentru Fiul. Întru acest chip înalt numindu-Se, ca Dumnezeu, S-a înălțat și ca om. Și David strigă, propovăduind dumnezeiasca înălțime: „Să cunoască ei că numele Îți este Domnul, Tu singur ești înalt peste tot pămîntul!” Și Zaharia, către Ioan: „Și tu, pruncule, Prooroc al Celui Preaînalt te vei chema.” Iar despre înălțimea cea omenească ne învață Fericitul Pavel, zicînd: „Pentru aceea L-a și prea-înălțat pe El Dumnezeu și I-a dat Lui nume mai presus de toate numele“, deși numele acesta - adică „Fiul Unul Născut” - îl avea Dumnezeu-Cuvîntul mai înainte de veci odrăslit împreună cu lucrul. Avînd însă, ca Dumnezeu, numirea Fiului, o ia pe dînsa și ca om. Pentru aceea, a adăugat și în Psalmul ce ne stă înainte:
7 Domnul a zis către Mine: Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut.
Cineva, plecîndu-se învățăturii dumnezeiescului Duh, nu ar putea lipi acest grai la dumnezeirea Stăpînului Hristos. Pentru aceea, să auzim pe Dumnezeul tuturor zicînd prin David: „Din pîntece, mai înainte de luceafăr Te-am născut.” Deci ca om primește și graiul acesta și ca om le aude pe cele adăugate:
8 Cere de la Mine, și voi da Ție neamurile moștenirea Ta, și biruința Ta - marginile pămîntului.
Căci, ca Dumnezeu, este Făcător al tuturor: „Toate printr-Însul s-au făcut, și fără de Dînsul nu s-a făcut nimic; întru Dînsul s-au zidit toate, ori văzute, ori nevăzute.” Dacă este Făcător și Ziditor al tuturor, apoi este și Stăpîn și Domn al acelora pe care le-a făcut. Dar, fiind stăpîn din fire ca Dumnezeu, ia și ca om stăpînirea tuturor.
Căci de demult părea că poartă grijă numai de Iudei, că zice: „S-a făcut parte a Domnului norodul lui Iacov; Israil, împărțeala moștenirii Lui.” Dar acesta s-a lepădat afară, căci nu a primit nici un folos din purtarea de grijă, și, după cuviință, Dumnezeu S-a mutat către neamuri, măcar că nici de demult nu era fără purtare de grijă de acestea, împlinind astfel moisiceasca proorocie, că a aceluia este glasul: „Veseliți-vă, neamuri, cu norodul Lui!” Putem afla și împlinirea asemănată cu mai-înainte-grăirea: că, pe cei ce au crezut din Iudei - nu numai pe cei doisprezece Apostoli, ci și pe cei șaptezeci de ucenici, și pe cei o sută douăzeci cărora Fericitul Petru le-a grăit în norod; și pe cei cinci sute cărora Hristos li S-a arătat deodată după Înviere, după glasul dumnezeiescului Pavel; și pe cei trei mii, și pe cei cinci mii pe care i-a vînat verhovnicul Apostolilor, propovăduind; și pe celelalte zeci de mii, pentru care marele Iacov a zis: „Vezi, frate, cît de mulți sînt Jidovii credincioși?” - deci pe aceștia, și lîngă aceștia pe cei care au crezut din Iudeii de prin toată lumea, arătîndu-i norod sfînt, și vînînd prin ei toate neamurile, împlinește proorocia ce zice: „Veseliți-vă, neamuri, cu norodul Lui!” Pe lîngă aceasta, împlinește încă și a Sa mai-înainte grăire către Iudei, care zice: „Încă și alte oi am, care nu sînt din staulul acesta. Și Mi se cade și pe acelea a le aduce, și glasul Meu vor auzi și se vor face o turmă și un Păstor.” Aceasta o zice și în Psalmul ce ne stă înainte: „Cere de la Mine, și Îți voi da Ție neamurile - moștenirea Ta, și biruința Ta - marginile pămîntului.” Și îmi vine mie să tînguiesc necredința Iudeilor, care - auzind proorocia aceasta, ce pomenește arătat „marginile pămîntului”, și știind că nici unul din cei ce au fost împărați la dînșii n-a cîștigat atîta domnie, ci numai singur Stăpînul Hristos, Cel ce a odrăslit după trup din David - se orbesc la ochii minții, după proorocia ce grăiește: „Pipăi-vor ca niște orbi peretele, și ca și cum nu ar avea ochi vor pipăi.” Pentru aceasta îi și îngrozește pe dînșii proorocescul cuvînt:
9 Paște-vei pe dînșii cu toiag de fier, ca pe vasele olarului îi vei zdrobi pe dînșii.
Îi va zdrobi pe dînșii, ca pe niște vase de tină, cu împărăția romană - pe care proorocia lui Daniil[COLOR=#800080][6][/COLOR]o numește „fier”, cu închipuire[COLOR=#800080][7][/COLOR]pentru tăria și nezdrobirea ei. Căci - de vreme ce s-au lepădat de Dînsul a-L avea Împărat și ziceau, strigînd cu mare strigare: „Noi nu avem împărat, fără numai pe Cezarul!” - a pus peste dînșii pe Cezarul pe care l-au cerut și i-a pedepsit pentru păgînătate prin oastea aceluia.
Iar dacă cineva socotește că acestea nu s-au zis pentru Iudei, ci pentru neamuri, se cuvine să le înțeleagă așa: „Paște-va neamurile cu toiag de fier”, cu Împărăția Lui cea tare și nezdrobită, și „îi va zdrobi pe dînșii ca pe vasele olarului”, risipindu-i și alcătuindu-i din nou prin baia nașterii de a doua[COLOR=#800080][8][/COLOR], și tari îi va lucra cu focul Duhului. Mai-nainte grăindu-le pe acestea, Fericitul David sfătuiește de aici și pe împărați, și pe supuși, să alerge la Mîntuitorul, și să îmbrățișeze legile cele mîntuitoare și să dobîndească folosul prin învățătura și dăscălia[COLOR=#800080][9][/COLOR]dintr-însele, că zice:
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #16  
Vechi 02.01.2009, 09:18:00
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Post Psalm 2 (3)

10 Și acum, împărați, înțelegeți, învățați-vă toți care judecați pămîntul!
Al nostru, al tuturor, este Împărat Cel ce S-a părut de demult că stăpînește numai peste Iudei.
11 Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați Lui cu cutremur!
Bucurîndu-ne și veselindu-ne pentru mîntuire, nu se cuvine să nădăjduim numai la iubirea de oameni, ci să ne și temem și să ne cutremurăm de dreptatea unită cu aceasta. Că „cel ce se pare - zice - că stă să caute să nu cadă”. Căci, temîndu-ne de Stăpînul, lucrăm cele cuvenite și avem multă veselie, conștiința fiind bună și dăruindu-ne bucurie prea-mare prin aceasta. Și să stea „cu cutremur”, adică întru umilință, ca nu cumva bucuria lui Dumnezeu să se prefacă întru bucuria lumii.
12 Luați învățătură, ca nu cîndva să Se mînie Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă.
Că nu ajunge spre desăvîrșire numai avuția cunoștinței de Dumnezeu, ci se cuvine a folosi și fapta bună cea lucrătoare, de care apucîndu-vă, veți călători pe calea cea nerătăcită.
13 Cînd se va aprinde degrabă mînia Lui, fericiți - toți care nădăjduiesc spre Dînsul.
Pentru că în vremea Judecății, răutatea voastră, ca o materie aprinsă, va aprinde dumnezeiasca mînie ca pe un foc, și vă veți îndepărta de calea drepților, osînde luînd pentru cele păcătuite întru această viață. Atunci încă și cei ce cu adevărat și cu întemeiere au nădăjduit spre Dînsul vor lua rodul nădejdii, adică fericirea, că zice: „Fericiți - cei ce nădăjduiesc spre Dînsul.” Că, deși nevoitorii faptei bune au fericirea întru viața aceasta de acum, dar mai adevărat o vor primi în ziua aceea, cînd cei ce au trăit cu răutate vor trage asupra lor dumnezeiasca urgie.


[COLOR=#800080][1][/COLOR]„față” - ipostas, persoană

[COLOR=#800080][2][/COLOR]„Închipuirile” - „umbra” de care se vorbește mai jos (vezi nota următoare).

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Vechiul Testament, Vechiul Legămînt, Legea cea veche, „umbră a Noului Legămînt”, vezi la Sfîntul Apostol Pavel.

[COLOR=#800080][4][/COLOR]Căci „Unsul (Alesul) Lui (al lui Dumnezeu)”, în evreiește: „Mesia”, se tălmăcește în elină „Hristos”.

[COLOR=#800080][5][/COLOR]A ne opri.

[COLOR=#800080][6][/COLOR]Vezi nota de la tîlcuirea Psalmului 116, stih 22.

[COLOR=#800080][7][/COLOR]„cu închipuire” - cu comparație

[COLOR=#800080][8][/COLOR]Sfîntul Botez

[COLOR=#800080][9][/COLOR]Din „didascalia” (în elinește) - lecție, învățătură.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #17  
Vechi 02.01.2009, 09:18:41
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 3

TÎLCUIREA PSALMULUI 3
Psalmul lui David, cînd a fugit de la fața lui Avesalom, fiul său.
Celor sîrguitori, istoria le este arătată, dar, pentru cei mai trîndavi, o voi zice pe aceasta în scurt. După acea îndoită nelegiuire[COLOR=#800080][1][/COLOR], marele David a căzut întru primejdii multe și felurite. Pentru că nu numai neamurile vecine s-au pornit spre război, ci și însăși casa lui s-a răzvrătit, și nelegiuirea a urmat nelegiuirii: desfrînării lui Amnon[COLOR=#800080][2][/COLOR]- uciderea lui de către Avesalom, și uciderii de frate - ridicarea asupra tatălui său și depărtarea supușilor. Purtîndu-i de grijă dumnezeiescul dar, nici una dintre acestea nu au venit asupra lui David, apoi însă, depărtîndu-se acela pentru nelegiuirea făcută de dînsul, dumnezeiescului dar i-a luat locul răutatea, care a făcut lucruri vrednice de jale, odrăslindu-i lanț de primejdii. Deci întru acea vreme a scris Psalmul de față, fugind de fiul cel ucigător de tată și de cei ce primiseră a se oști împotriva lui împreună cu acela, dumnezeiescul Duh lucrînd întru dînsul și atunci, pentru pocăința lui fierbinte.
Doamne, cît s-au înmulțit cei ce mă necăjesc! Mulți se scoală asupra mea,
2 mulți zic sufletului meu: Nu este mîntuire lui întru Dumnezeul lui!
Adică: Mulți vrăjmași de multe feluri năvălesc asupra mea dinspre toate părțile. Dar mai mult mă mîhnesc cei ce mă batjocoresc și zic că m-am golit de purtarea Ta de grijă. Însă eu știu că nu vei suferi să mă treci cu vederea, măcar de am făcut și păcate foarte mari, ci, pe cel ce s-a smerit acum pentru păcat, îl vei înălța și îl vei arăta mai înalt decît vrăjmașii.
Că aceasta a arătat-o zicînd:
3 Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea și Cel ce înalți capul meu.
Nu mă bizui nici împărăției, nici stăpînirii, ci pe Tine Te cred că ești slava mea și nădăjduiesc că mă voi înălța degrab de dreapta Ta.
4 Cu glasul meu către Domnul am strigat, și m-a auzit din muntele cel sfînt al Lui.
Pentru aceasta Ție Îți aduc rugăciunile cu toată sîrguința, știind că îndată vei dărui cererile. Iar „strigarea” nu se cuvine a o înțelege ca glas și chiuire, ci ca osîrdie a sufletului, pentru că așa a zis și Dumnezeul tuturor către Fericitul Moisi, cel ce tăcea: „Ce strigi către Mine?” - „strigare” numind tăcerea rugăciunii minții cea cu sîrguință. Iar acest „M-a auzit din muntele cel sfînt al Lui”, s-a zis după socoteala ce stăpînea de demult, care cugeta că Dumnezeul tuturor locuiește în Cort, fiindcă de acolo le da preoților răspunsurile și poruncile.
5 Iar eu am adormit și am dormit. Sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
Dumnezeiasca Scripturănumește de multe ori primejdiile „noapte”, pentru că cei ce cad întru cele prea-mîhnicioase socotesc că petrec ca într-un întuneric. De asemenea, cu nopțile este înjugat somnul. Deci Psalmistul însemnează deodată și necazurile, și izbăvirea de acestea: „sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini” arată că: Dobîndind dumnezeiescul ajutor, m-am înălțat peste relele ce cad asupra mea. Pentru aceea:
6 Nu mă voi teme de zeci de mii de noroade care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mîntuiește-mă, Dumnezeul meu,
Că destul este să fi de față ca să risipești zecile de mii cele multe.
7 că Tu ai bătut pe toți cei ce-mi vrăjmășesc în deșert, dinții păcătoșilor ai zdrobit.
Împărtășește-mă de mîntuirea desăvîrșită, precum i-ai pedepsit de multe ori pe cei ce au avut asupra mea vrăjmășie nedreaptă: și pe cei de o seminție, și pe cei de altă seminție, și pe Israiliteni, și pe Amaleciți, și pe Saul însuși; așa învrednicește-mă și acum de mîntuire. Iar acest „dinții păcătoșilor ai zdrobit” e în loc de: „i-ai golit pe dînșii de toată tăria”, din metafora[COLOR=#800080][3][/COLOR] fiarelor lipsite de dinți, care sînt foarte lesne defăimate și biruite.
8 A Domnului este mîntuirea,
Zice: Nu am nădejdea spre om, ci de la Tine aștept mîntuirea; și nu numai eu singur, ci și norodul Tău, supărat de război împreună cu mine. Mă grijesc încă și de cei ce-mi dau război, pentru că și acela este norodul Tău. Deci dă-le, Stăpîne, și acestora, și acelora, blagoslovenia păcii. Că aceasta a arătat zicînd:
și peste norodul Tău - blagoslovenia Ta.
Și Fericitul Moisi împreunează pacea cu blagosloveniile. Încă și întru istorie îl aflăm pe Fericitul David grijindu-se foarte pentru norod și pentru însuși copilul cel ucigător de tată și făcînd purtare de grijă mai vîrtos de pace decît de biruința asupra norodului.


[COLOR=#800080][1][/COLOR]După o viață petrecută în frică de Dumnezeu, dreptul David s-a lăsat ispitit de frumusețea Vatșevei, soția unuia dintre ostașii lui, Urie Heteul. Păcatul lui David nu s-a oprit însă la prea-curvie, ci a urmat uciderea soțului, pe care împăratul îl trimite la război, poruncind în taină căpeteniei oștirii să îl lase singur în fața vrăjmașilor (vezi Cartea a Doua a Împăraților, capitolul 11).

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Întîiul fiu al lui David, născut în Hevron din Ahinoam Izreeliteanca. Amnon o siluiește pe Tamara, sora lui Avesalom, al treilea fiu al lui David, născut în Hevron din Maaca, și este ucis de acesta (Cartea a doua a Împăraților 13:1-29).

[COLOR=#800080][3][/COLOR]Figură de stil rezultînd dintr-o comparație subînțeleasă.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #18  
Vechi 02.01.2009, 09:19:30
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 4

TÎLCUIREA PSALMULUI 4
Întru sfîrșit, întru laude. Psalmul lui David.
În loc de „întru sfîrșit”, Achila și Teodotion au tălmăcit: „făcătorului de biruință”, iar Simmah: „de biruință”. Și „întru sfîrșit” însemnează că cele proorocite se vor împlini după multe vremi mai pe urmă, iar David a mai-nainte grăit întru sfîrșitul Psalmului pentru învierea din morți, zicînd: „În pace voi adormi și voi dormi, că Tu, Doamne, deosebi întru nădejde m-ai sălășluit.”
Iar după ceilalți, Psalmul de față se aduce de către Fericitul David cîntare de biruință lui Dumnezeu, „Făcătorului de biruință”, după biruința asupra lui Avesalom, părîndu-li-se lor că s-a zis după risipirea războiului aceluia, pentru că, în Psalmul dinainte, Fericitul David a zis: „Mulți zic sufletului meu: Nu este mîntuire lui întru Dumnezeul lui”, iar aici zice: „Fiii oamenilor, pînă cînd grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna? Și să cunoașteți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său”. Deci în Psalmul acesta învață pe cei ce bolesc cu nedumnezeirea că El este Cel ce privește și ocîrmuiește toate; și, spre dovada învățăturii, le povestește pe cele de rînd pentru fiecare.
Cînd am strigat eu, auzitu-m-ai, Dumnezeul dreptății mele,
Învățați-vă - zice - din cele făcute de mine cum stă de față oamenilor Dumnezeul tuturor și îi aude pe cei ce Îl cheamă curat, că eu am dobîndit cererea îndată după ce I-am adus rugăciunea mea. Iar aceasta: „dreptății mele”, a pus-o în loc de: „al dreptei mele cereri”, căci nu era lucru al socotelii și înțelepciunii lui David să-și mărturisească lui-și dreptate și faptă bună. Și se aseamănă graiurile acestea cu cele zise de Dumnezeu prin Isaia: „Atunci Mă vei chema, și Eu te voi auzi. Încă grăind tu, voi zice: Iată, de față sînt.”
întru necaz m-ai desfătat.
Dumnezeul tuturor obișnuiește a slobozi să se întîmple Sfinților pricini de scîrbe, iar după iscusire[COLOR=#800080][1][/COLOR]și cercare, înalt propovăduiește pe nevoitori, și încă întru înseși ispitele le aduce toată mîngîierea. Aceasta ne învață aici și marele David, zicînd: Întru înseși necazurile am dobîndit ajutorul și mîngîierea Ta. La fel este și acea zisă a Dumnezeului tuturor către dumnezeiescul Pavel: „Destul îți este ție darul Meu, că întru neputință se face desăvîrșită puterea Mea.”
2 Milostivește-Te spre mine, și auzi rugăciunea mea!
Dreptul nu se satură de rugăciune, ci - rugîndu-se, și dobîndind milostivire și culegînd roadele rugăciunii - stăruie aducînd rugăciune, știind folosul ce va să fie de aici.
3 Fiii oamenilor, pînă cînd - grei la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna?
O oameni! Cunoașteți din cele făcute pentru mine pe Ocîrmuitorul și Stăpînitorul tuturor: în ce chip privește cele omenești și dăruiește cererile celor ce se apropie cu sîrguință. Și lepădați deșartele voastre gînduri. Iar „grei la inimă” i-a numit după cuviință pe necredincioși, pe cei ce nu voiesc a căuta în sus către Dumnezeu și a vedea dumnezeieștile iconomii, ca și cei din metafora celor îngreuiați la cap din beție de vin, care, din aburii ce se ridică în sus de dedesubt, sînt siliți a închide ochii, și nu pot a-i deschide.
4 Și să cunoașteți că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său. Domnul mă va auzi cînd voi striga către Dînsul.
Nu așa prost m-a slobozit de primejdiile ce au căzut asupră-mi, ci m-a făcut strălucit și vestit prin biruință - căci aceasta însemnează cînd zice: „minunat a făcut”. Și așteaptă totdeauna, primind rugăciunile mele. Iar pe „cuvios”, iarăși l-a pus aici în loc de: „nevinovat, care n-a nedreptățit cu nimic pe vrăjmași, ci el s-a nedreptățit de dînșii”.
5 Mîniați-vă,
Aici, se cuvine a pune soroc, și apoi a le citi pe celelalte:
și nu păcătuiți,
Mîniați-vă - zice - și îngreuiați-vă asupra celor ce se scoală cu nedreptate asupra voastră, văzîndu-i bine-norociți. Dar să nu măriți răul cu rău, ispitindu-vă – și plecîndu-i și încredințîndu-i și pe alții - cum că toate se poartă nerînduite și nechivernisite. Pentru că se cuvine să facem împotrivă păcatelor noastre de peste zi, noaptea cerîndu-ne seama de la noi înșine:
de cele ce ziceți în inimile voastre, întru așternuturile voastre umiliți-vă.
Că vremea de noapte, fiind izbăvită de gîlcevile din afară, dă multă liniște gîndurilor. După cuviință, atunci a poruncit a face cercarea celor grăite sau lucrate ziua și a legiuit a vindeca rănile prin doctoria umilinței.
6 Jertfiți jertfa dreptății și nădăjduiți spre Domnul.
Și prin graiurile acestea leapădă slujba Legii, ca pe una de prisos, și legiuiește a aduce jertfa dreptății. Căci lui Dumnezeu Îi este mai dorită avuția dreptății - unită fiind cu ea și nădejdea spre Dînsul - decît toată jertfa de o sută de boi și de o mie de boi. Fiindcă mulți - și din Elini, și din Iudei și din ereticii ce cugetă cele împotrivnice - uneori doresc întreaga înțelepciune și dreptate, dar, fiind lipsiți de buna-credință, nu dobîndesc de aici nici un rod. Pentru aceea, Preasfîntul Duh poruncește, prin dumnezeiescul David, nu numai să jertfească jertfa dreptății, ci să și nădăjduiască spre Domnul. Așa zice și Stăpînul Hristos ucenicilor Săi: „Eu sînt Vița cea adevărată, voi – mlădițele, și Tatăl Meu este Lucrătorul. Toată mlădița ce nu aduce rod întru Mine, o ridică pe dînsa.” Și nu așa prost a zis „ce nu aduce rod”, ci „ce nu aduce rod întru Mine”, adică: „după poruncile Mele, după legiuirile Mele, cu credința cea întru Mine”, fiindcă unii par că se îngrijesc de fapta bună și fără mărturisirea întru Dînsul, pentru slava oamenilor.
Mulți zic: Cine va arăta nouă cele bune?
Însemnează pe aceia pe care i-a numit „grei la inimă”, ca pe cei ce se îngreuiază pentru ispitele de scîrbă ce cad asupră-le, și nu cred purtării de grijă a lui Dumnezeu și îndrăznesc a spune aceasta.
7 Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne, dat-ai veselie în inima mea.
Deci unele ca acestea gîndesc și grăiesc aceia, iar noi, cei ce am primit strălucirea cunoștinței Tale de Dumnezeu și ne-am luminat cu razele Tale, întru înseși primejdiile ridicate asupra noastră avem destulă mîngîiere nădejdea spre Tine.
8 Din rodul grîului, al vinului și al untului de lemn al lor s-au înmulțit.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]cercare, probare, ispitire
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #19  
Vechi 02.01.2009, 09:20:23
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Psalm 4(2)

Iarăși mustră pe aceia care zic: „Cine va arăta nouă cele bune?”, ca pe cei ce dobîndesc atîtea încă întru această viață de acum, dar totuși bolesc cu nemulțumirea. Iar înțelegerea este cu ipervaton[COLOR=#800080][1][/COLOR]: „Mulți zic: «Cine va arăta nouă cele bune»? Din rodul grîului, al vinului și al untului de lemn al lor s-au înmulțit”. Adică: Măcar că întreabă, dar tot ei se îndulcesc de roadele de multe feluri ale pămîntului. Căci prin aceste trei feluri de folos firii omenești - grîul, vinul și untul de lemn - a cuprins și celelalte bunătăți împreună, mustrînd nemulțumirea acelora care, în mîini purtînd darurile lui Dumnezeu și cu îndestulare întru bunătățile Lui desfătîndu-se, îndrăznesc a zice, ca unii ce n-ar fi dobîndit nimic: „Cine va arăta nouă cele bune?”
Iar eu, îndulcindu-mă de lumina Ta și cîștigînd cunoștința Ta:
9 Cu pace voi adormi și voi dormi,
10 că Tu, Doamne, deosebi întru nădejde m-ai așezat.
Izgonind toată gîlceava și împerecherea gîndurilor[COLOR=#800080][2][/COLOR], împărțindu-le pace și învățîndu-mă să cuget pentru Pronia Ta cea bună, voi primi moartea spre nădejdea învierii. Căci „somn” a numit aici moartea. Și foarte după cuviință a înjugat nădejdea cu pomenirea morții după ce a grăit cuvintele pentru purtarea de grijă. Căci - pe cei mulți ce cad întru rele-norociri în viața aceasta de acum, și se nedreptățesc de cei ce trăiesc întru răutate și primesc sfîrșitul vieții nedobîndind nici un ajutor - marele David îi învață să nu se îngreuieze, fiindcă moartea este înjugată cu nădejdea, și după moarte va să fie răsplătire.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„Hiperbat” - figură de stil constînd în schimbarea ordinii firești a cuvintelor, sau din „împletirea” lor, cum zice Fericitul Teodorit.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]șovăială, îndoială a minții, viclenie.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #20  
Vechi 02.01.2009, 09:21:52
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Post Psalm 5

TÎLCUIREA PSALMULUI 5


Întru sfîrșit, pentru moștenitoarea, Psalmul lui David.

Așa au tălmăcit și ceilalți scrierea de deasupra, deci e vădit că dumnezeiescul cuvînt numește „moștenitor”, îndeobște, Biserica lui Dumnezeu, iar deosebit - sufletul ce trăiește cu bună-credință. Că este cu putință a auzi pe Domnul zicînd în Sfintele Evanghelii: „Veniți, blagosloviții Părintelui Meu, moșteniți împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii!” Și dumnezeiescul Pavel zice la fel: „Duhul împreună mărturisește duhului nostru că sîntem fii ai lui Dumnezeu. Iar dacă sîntem fii, apoi și moștenitori, moștenitori ca fii ai lui Dumnezeu, și împreună moștenitori cu Hristos, fiindcă împreună pătimim, ca împreună să ne și proslăvim.” Și iarăși: „Drept aceea, nu mai ești rob, ci fiu; și dacă fiu, apoi și moștenitor al lui Dumnezeu, prin Hristos.” Și încă multe altele de acest fel este cu putință a afla în dumnezeiasca Scriptură, dintru care povățuindu-ne, vom putea cunoaște înțelegerea.
Graiurile mele ascultă-le, Doamne, înțelege strigarea mea,
2 ia aminte la glasul cererii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu!
Bătîndu-se cu multe valuri dinspre toate părțile, Biserica lui Dumnezeu și fiecare suflet care îmbrățișează viață cu bună-credință le biruiește pe acestea și totdeauna înoată mai presus de furtună cînd cheamă dumnezeiescul ajutor. Deci aceasta ne arată nouă proorocescul cuvînt, învățîndu-ne cum se cuvine a-L ruga și a-L îndupleca pe Împăratul și Dumnezeul tuturor: „Graiurile mele ascultă-le, Doamne, înțelege strigarea mea, ia aminte glasul cererii mele!”
Iar pe acest „ascultă-le”, l-a pus în loc de: Facă-se graiurile rugăciunii mele în lăuntrul urechilor Tale, și cu milostivire auzi rugăciunea mea și ia aminte cu de-adinsul la cuvintele cererii mele, fiindcă pe Tine Te știu Dumnezeu și Împărat. Dar nici „strigarea” nu se cuvine a o înțelege „strigare”, nici „urechile” - „urechi”, căci este obiceiul dumnezeieștii Scripturi să grăiască mai trupește pentru Dumnezeul tuturor, numind dumnezeieștile lucrări prin mădulare omenești: „ochi” - lucrarea cea văzătoare, cea auzitoare: „urechi”, și pe celelalte la fel. Deci „strigare” numește sîrguința celor ce se roagă și rugăciunea osîrduitoare a minții.
3 Căci către Tine mă voi ruga, Doamne, și dimineața vei auzi glasul meu.
4 Dimineața voi sta înaintea Ta, și mă vei vedea,
Căci, cutezîndu-mă că îmi primești rugăciunile și scuturînd somnul de la gene, îndată ce se luminează stau înaintea Ta, ca a Unuia cu adevărat Împărat și Stăpîn, aducîndu-Ți cererea. Și nu este al fiecăruia să zică Dumnezeului tuturor: „Voi sta înaintea Ta, și mă vei vedea”, ci al celor ce, ca marele Ilie, pentru îndrăzneala viețuirii sfinte, îndrăznesc a zice: „Viu este Domnul, Căruia astăzi Îi stau înainte.”
că Dumnezeul cel ce nu voiește fărădelegea Tu ești.
5 Nu va locui lîngă Tine cel ce viclenește, nici nu vor petrece călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi.
Zice: Tu primești cererile mele și mă privești pe mine, cel ce mă rog, fiindcă oprești toată fărădelegea și cu totul Te întorci de la cei ce trăiesc întru răutate. Te îngrețoșezi - zice - de toți cei ce îmbrățișează viață nelegiuită - căci a adăugat:
6 Urît-ai, Doamne, pe toți cei ce lucrează fărădelegea, pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna. Pe bărbatul sîngiurilor și vicleanul, îl urăște Domnul.
În mijloc a adus catalogul răutății, arătînd toate cele împotrivnice dumnezeieștii voiri, că zice: Dumnezeu nu numai că oprește răutatea, și fărădelegea, și minciuna, și vicleșugul și uciderea, ci îi și urăște pe lucrătorii acestora care nu voiesc a lua aminte la pocăință. Și însemnează prin acestea pe cei ce s-au ridicat asupra Bisericii în felurite vremi, dar n-au putut a o birui, după oprirea și nelăsarea Dumnezeului și Mîntuitorului nostru Însuși, Care zice: „Porțile iadului nu o vor birui pe dînsa.” Acest lucru l-a arătat încă și Psalmul de față.
7 Iar eu întru mulțimea milei Tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi către Sfîntă Biserica[COLOR=#800080][1][/COLOR] Ta întru frica Ta.
Zice: Dobîndind iubirea Ta de oameni și cu dreapta Ta fiind păzit, Ție Îți aduc închinăciunea cea necurmată în Biserica afierosită slavei Tale, purtînd întru mine frica Ta de-a pururea. Că, nădăjduindu-mă la iubirea Ta de oameni, nu voi suferi să o lepăd pe aceasta.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Psalmii in lectura lui Marcel Iures mariusmanta75 Generalitati 9 20.12.2015 09:12:12
psalmii de laudă... myself00 Generalitati 2 13.06.2012 02:23:27
Filozofia crestina vs celelalte filozofii Pestisorul de Aur Generalitati 90 12.12.2011 00:47:07
Inmormantarea la celelalte religii tigerAvalo9 Generalitati 19 19.02.2009 00:08:38
Cum se citeste Evaghelia? costel Reguli in Biserica 4 13.01.2009 09:23:23