Suntem robii placerii.

[alexdu]

Mi s-a intamplat si mi se itampla sa fiu robul placerii. In copilaria mea am avut mai multe experiente de acest gen. Aveam la indemana multe dulciuri fiind in perioada Craciunului si am inceput sa mananca fara sa ma vada cineva atat portia mea cat si portiile fratilor mei pana mi s-a facut rau. Obisnuiam sa ma uit la televizor foarte mult timp, putea sa se intample orice eu nu ieseam din casa. Intotdeauna pe primul loc era sa imi satisfac placerile. Chiar si in liceu cand mai faceam cate un chef nu puteam sa ma opresc din baut pana nu mai puteam. De cand am avut calculator am inceput sa ma joc foarte mult timp, chiar uitam sa mai mananc. Uram sa fac treaba, curatenie, etc. care nu imi aducea placere. Eram foarte lenes, imi placea sa dorm mult. Cu timpul acestea sau mai diminuat dar sunt inca prezente. Nu imi place deloc sa muncesc, sunt foarte dezordonat si nu am un plan pe care sa il urmez, nu stiu ce vreau sa fac in continuare. Bine ca nu m-am apucat de fumat sau de droguri pentu ca nu aveam bani.

S-a făcut o experiență pe un sărman șobolan: i s-a pus un finuț electrod în creier, în centrul plăcerii și a fost învățat să apese cu lăbuța pe o clapetă pentru a-și produce plăcere. A încetat să mănânce, să bea, să facă orice altceva. Și dacă experimentatorul n-ar fi oprit „cercetarea”, sărmanul animăluț ar fi murit de plăcere...

1 Cum ar arata viata noastra daca nu am avea deloc placere trupeasca? Am putea noi oare sa traim fara confortul pe care il avem? Parintele Cleopa spunea ce pofta vine de la cel rau.

2 Cum scapam sa mai fim robii placerii? Putem oare sa renuntam la tot?

3 Daca credem intradevar in Dumnezeu de ce oare mai pacatuim?

Va multumesc.

[adrian010155]

Foarte putini oameni reusesc sa se elibereze de placerile lumesti desi multi sunt cei care isi doresc acest lucru. Viata in lume este o lupta cu placerile. Eu ma zbat de vreo jumatate de veac si nu reusesc mare lucru dar sper in continuare. Ce ar fi viata fara placeri? Iata, ar fi starea aceea de fericire interiora, senina, plina de iubire, ingaduinta, iertare, altruism, pe care am vrea sa o atingem, ale carei profunzime si dimensiuni nici macar nu ni le putem imagina. Exista o realtie de directa proportionalitate intre nivelul de credinta si nivelul de eliberare de placeri. Dumnezeu ne stie slabiciunile si ne asteapta cu rabdare sa ne indreptam. Noi insa nu avem nici o sansa de indreptare cu putere de la noi ci cu dorinta mare din partea noastra si cu ajutor de la Dumnezeu in urma rugaciunilor noastre adresate Lui de a ne intari in credinta. Altfel ramanem niste caldicei, care merita sa fie scuipati din gura Lui, asa cum sta scris in Apocalipsa. Asadar, dorinta, rugaciune, actiune efectiva si speranta. Sa ne ajute Dumnezeu.

[ory]

Eu nu am inteles niciodata sintagma ; "...sa se lepede de placerile lumestri ...", cum adica sa te lepezi de placerile lumesti, traind in lume. Si faptele noastre care tin de supravietuire tot placeri lumesti s-ar traduce in multe din intentiile bisericesti, si totusi cu ce am ramane in aceasta lume, daca am renunta si la supravietuire.
Ori, sa inteleg ca aceste placeri lumesti tin de lucrurile inventate pe parcursul evolutiei si de care ne putem lipsi, supravietuind in continuare ? !
Nu stiu , dar stiu ca aceste placeri pot fi destul de relative, in timp ce pentru unii si rutina zilnica poate semnifica o placere in existenta, pentru altii, care apeleaza la tot felul de energizante si halucinogene considera ca reprezinta placeri...ori, banii, hainele, bijuteriile, mancarea buna tot placeri lumesti inseamna, si atunci unde le situam, casa, mai ales, in functie de fiecare individ si mediul propriu ? !
si sarbatorile le incununam cu placeri lumesti, noi insine suntem fiinte lumesti, de ce am incerca sa ne departajam prin atata abstractie, cand ceea ce este viu, palbabil este aici cu noi si in constiinta noastra si trebuie sa facem o armonie intre acestea.
Libertatea pentru care s-au luptat martirii neamului reprezinta o placere lumeasca, fiindca notiunea ei semnifica atatea libertati tranformate in placeri pamantene.
Deci, nu stiu de ce se mai discuta de lepadarea placerilor lumesti, intr-o lume atat de evoluata in care aproape toti ne-am contaminat si ne convine acest statut, am luptat pentru el.
Nimeni, absolut nimeni nu se leapada de placerile lumesti, nici cei din manastire, ele existand in viata fiecaruia sub diferite forme si in functie de disponibilitati, mai putin in viata unor triburi de oameni salbatici, existente si astazi, care, cu adevarat traiesc atat cat sa supravietuiasca.
..." putem oare sa renuntam la tot ? "..Adica, ce vrea sa insemne asta ? Nu inteleg de ce se emit teorii , practic, incompatibile cu viata, de ce se exagereaza, cine a spus sa renuntam la tot, sau, ce inseamna acest tot ?
Placerea in sine, face parte din constructia fiintei noastre fizice, psihologice si spirituale, nu avem cum sa ne dispersam e ea, decat sa-i rationam nivelul pana la care tinde sa ajunga si care ne este folositor.

[anna21]

În prealabil postat de alexdu

Mi s-a intamplat si mi se itampla sa fiu robul placerii. In copilaria mea am avut mai multe experiente de acest gen. Aveam la indemana multe dulciuri fiind in perioada Craciunului si am inceput sa mananca fara sa ma vada cineva atat portia mea cat si portiile fratilor mei pana mi s-a facut rau. Obisnuiam sa ma uit la televizor foarte mult timp, putea sa se intample orice eu nu ieseam din casa. Intotdeauna pe primul loc era sa imi satisfac placerile. Chiar si in liceu cand mai faceam cate un chef nu puteam sa ma opresc din baut pana nu mai puteam. De cand am avut calculator am inceput sa ma joc foarte mult timp, chiar uitam sa mai mananc. Uram sa fac treaba, curatenie, etc. care nu imi aducea placere. Eram foarte lenes, imi placea sa dorm mult. Cu timpul acestea sau mai diminuat dar sunt inca prezente. Nu imi place deloc sa muncesc, sunt foarte dezordonat si nu am un plan pe care sa il urmez, nu stiu ce vreau sa fac in continuare. Bine ca nu m-am apucat de fumat sau de droguri pentu ca nu aveam bani.

S-a făcut o experiență pe un sărman șobolan: i s-a pus un finuț electrod în creier, în centrul plăcerii și a fost învățat să apese cu lăbuța pe o clapetă pentru a-și produce plăcere. A încetat să mănânce, să bea, să facă orice altceva. Și dacă experimentatorul n-ar fi oprit „cercetarea”, sărmanul animăluț ar fi murit de plăcere...

1 Cum ar arata viata noastra daca nu am avea deloc placere trupeasca? Am putea noi oare sa traim fara confortul pe care il avem? Parintele Cleopa spunea ce pofta vine de la cel rau.

2 Cum scapam sa mai fim robii placerii? Putem oare sa renuntam la tot?

3 Daca credem intradevar in Dumnezeu de ce oare mai pacatuim?

Va multumesc.

Ma regasesc in mesajul tau.
Mai ales partea cu Craciunul.. (cand eram mica am mancat intr-o zi toate bomboanele din pomul de Craciun.. ).. si de cand ma stiu am facut doar ce mi-a placut.. vai, ce ma regasesc in mesajul tau! De cand ma stiu am facut doar ce mi-a placut.
Cand nu stiam inca multe despre crestinism ..ajunsesem la concluzia ca dorinta este sursa suferintelor. Viata mea ar fi mult mai senina daca nu mi-as dori atatea!
Chiar daca ma dau drept ortodox, nu pot sa nu observ ca slujesc propriilor pofte.. astept ziua in care ma voi trezi bucuroasa sa dau slava lui Dumnezeu! (Astazi ma trezesc cu gandul la cafea.. )

[adrian010155]

..... "Deci, nu stiu de ce se mai discuta de lepadarea placerilor lumesti, intr-o lume atat de evoluata in care aproape toti ne-am contaminat si ne convine acest statut, am luptat pentru el." ...

Excelenta radiografie a realitatii vremii acestia. De fapt asta vrea diavolul, sa ramanem in mocirla, considerandu-ne evoluati, contaminati de falsurile lui si chiar sa ne luptam sa ramanem acolo.

[ory]

Eu nu cred ca diavolul vrea incolo si diavolul vrea incoace, eu cred ca, pur si simplu omul vrea multe, iar in precizarea mea de mai sus, m-am referit tocmai la ipocrizia cu care infatisam atatea notiuni crestinesti, in acelasi timp in care NE PLACE sa traim asa cum traim. Deci, ca o controversa si nu o demnitate.

[Marius22]

În prealabil postat de ory

Eu nu am inteles niciodata sintagma ; "...sa se lepede de placerile lumestri ...", cum adica sa te lepezi de placerile lumesti, traind in lume.

Si eu sunt de acord ca omul, in lumea aceasta nu poate sa paraseasca in chip deplin cercul vicios al placerii si al durerii. Acestia suntem noi, oameni ai placerilor si ai durerilor. Numai ca Dumnezeu ne chema sa ne traim viata cu placere nu pentru placere.

[Seraphim7]

Sa cugetam putin la sintagma ,,iar grija trupului sa nu o faceti spre pofte'',zisa de sfantul apostol Pavel.Deci este un fel de porunca,ca este la modul imperativ zisa,,sa nu o faceti'' deci trupului nu este recomandat sa-i facem placeri caci nu se va mai supune duhului,dar infranadu-ne putem sa nu mai tanjim dupa placeri efemere,ci doar dupa cele spirituale,care sunt o pregustare a Raiului,si implicit vesnice.

[adrian010155]

În prealabil postat de ory

Eu nu cred ca diavolul vrea incolo si diavolul vrea incoace, eu cred ca, pur si simplu omul vrea multe, iar in precizarea mea de mai sus, m-am referit tocmai la ipocrizia cu care infatisam atatea notiuni crestinesti, in acelasi timp in care NE PLACE sa traim asa cum traim. Deci, ca o controversa si nu o demnitate.

Ory, am scris exact gandul care mi-a venit in minte atunci cand ti-am citit postarea. Am avut sentimentul ca "cineva" ranjeste multumit. Nu am avut nici un fel de intentie de a formula vreo acuzatie. Daca interventia mea ti se pare ipocrita, te rog sa ma ierti.

[ory]

Nicidecum !, cand am pomenit de ipocrizie, m-am referit la cea generala a oamenilor care se lafaie in placeri, dar pretind sistematic lepadarea de acestea....o controversa sociala a vietii noastre care, in realitate nu lasa loc de adevarate cugete pioase .
Deci, imi cer scuze daca s-a inteles un atac la persoana...