Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
Subiect închis
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #351  
Vechi 09.09.2012, 23:54:08
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioan cezar Vezi mesajul
Cu aceasta postare imi inchei dialogul propriu-zis cu Adriana pe acest topic, probabil si pe celelalte.
Eu ti-am spus de la inceput la ce sa te astepti, doar cei cu nervi de otel rezista in dialogurile cu Adriana. Crezi ca porti un dialog, dar vezi ca nu are nicio importanta ce argumente ai, concluzia e deja facuta de la inceput.
  #352  
Vechi 09.09.2012, 23:59:38
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioan cezar Vezi mesajul
Singura deosebire e ca eu prefer sa spun nu atat har chemator si har sfintitor, intrucat cred ca Harul e unul, ci aleg mai degraba sa numesc functii distincte ale harului: functia (finalitatea, lucrarea) de chemare, apoi functia de curatire, iluminare, desavarsire pentru lucrarea sfintirii omului.
Asa este, e vorba de acelasi har, nu are cum sa fie ceva diferit, diferenta este ca cel exterior se numeste asa pentru ca nu patrunde in inima, iar cel lucrator patrunde in inima prin Botez si Mirungere.
  #353  
Vechi 10.09.2012, 01:11:50
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Tot acest razboi este in mintea noastra.
Atata vreme cat nu intelegem pozitia celuilalt,si nu o acceptam , si nu murim odata cu celalalt ,ca sa inviem impreuna (dupa exemplul lui Hristos) , nu facem decat sa ne propovaduim pe noi insine .
Care este finalul acestor lucruri ? Abandonul,plictiseala ,inevitabilul diagnostic : celalalt e pierdut, prost,irecuperabil,absurd.
DAR OARE EU CUM SUNT ?
Aceasta e marea intrebare,pe care fiecare din noi ar trebui sa ne o punem.
Nota zece pentru dialog,pentru rabdarea de a explica ,pentru umanism ,si pentru prietenie.
Un singur pas ar mai fi de facut .Puneti-va in locul celuilalt.Traiti dilemele lui ,convingerile lui ,sistemul sau de idei . Asta nu inseamna sa iti abandonezi credinta , ci sa iti abandonezi eul. Si veti vedea ca,credinta traieste in voi ,dincolo de eul care credeati ca sunteti.
La concluzii logice comune nu se va ajunge prea curind. Dar fiecare va constata ca celalalt nu musca ,ca e rational totusi ,ca are suflet.
In manastiri este exercitiul muncii,pentru cunoasterea de sine. Aici este exercitiul dialogului ,pentru realizarea cunoasterii de sine prin intermediul celuilalt ,fratelui meu cel nesuferit ,aproapele meu.

Last edited by iustin10; 10.09.2012 at 01:13:59.
  #354  
Vechi 10.09.2012, 01:39:51
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de catalin2 Vezi mesajul
Eu ti-am spus de la inceput la ce sa te astepti, doar cei cu nervi de otel rezista in dialogurile cu Adriana. Crezi ca porti un dialog, dar vezi ca nu are nicio importanta ce argumente ai, concluzia e deja facuta de la inceput.
Pai, Catalin, sa inteleg ca tu ramai in dialog doar pentru ca ai nervi tari? Him...
Motivul pentru care m-am retras din dialog nu este taria sau slabiciunea nervilor (de pilda, in profesie, sunt oarecum cunoscut pentru staruinta si indelunga-speranta; dar acolo e jobul meu! Pe cand aici e o discutie cu un partener care nu ia in serios vreo pozitie alternativa la propriile descoperiri, din motive si dispozitii personale pe care cred ca le-am cunoscut in suficienta masura), ci intelegerea ca nevoile mele de dialog si de folos duhovnicesc nu pot fi implinite intr-un asemenea cadru si mod de dezbatere.
Se porneste de la premise false, din capul locului - iata intelegerea mea. Nu s-a pus un inceput bun.
Ce treaba am eu cu un om dovedit adversar si denigrator al Bisericii? Sa-l aiba Domnul in paza Lui si sa-l miluiasca!

Mai sunt si alti useri care nu pot accepta decat rolul de invatator al altora, uneori de pe pozitii penibile. E o tendinta umana foarte raspindita, o am si eu, mai ales din pricina profesiei, insa ma razboiesc si eu cu ea cat pot si trag nadejde ca Domnul vede lupta mea cu tendintele mele si ca ma va milui si intelepti.

E mai de folos mie sa opresc un dialog neziditor, decat sa il continui doar pentru ca am nervi tari. (Incapatinarea versus flexibilitate, iata o tema de reflectie.) Sau pentru ca am de indeplinit misiunea fara egal de a apara Ortodoxia de caini, serpi si alte lacuste, cum considera unii care au grave probleme de relationare umana. Nu cred ca am eu aceasta misiune. Dar asta e alta tema de discutie, in fine...
  #355  
Vechi 10.09.2012, 01:54:32
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioan cezar Vezi mesajul
Motivul pentru care m-am retras din dialog nu este taria sau slabiciunea nervilor (de pilda, in profesie, sunt oarecum cunoscut pentru staruinta si indelunga-speranta; dar acolo e jobul meu! Pe cand aici e o discutie cu un partener care nu ia in serios vreo pozitie alternativa la propriile descoperiri, din motive si dispozitii personale pe care cred ca le-am cunoscut in suficienta masura), ci intelegerea ca nevoile mele de dialog si de folos duhovnicesc nu pot fi implinite intr-un asemenea cadru si mod de dezbatere.
Se porneste de la premise false, din capul locului - iata intelegerea mea. Nu s-a pus un inceput bun.
Ce treaba am eu cu un om dovedit adversar si denigrator al Bisericii? Sa-l aiba Domnul in paza Lui si sa-l miluiasca!

Mai sunt si alti useri care nu pot accepta decat rolul de invatator al altora, uneori de pe pozitii penibile. E o tendinta umana foarte raspindita, o am si eu, mai ales din pricina profesiei, insa ma razboiesc si eu cu ea cat pot si trag nadejde ca Domnul vede lupta mea cu tendintele mele si ca ma va milui si intelepti.

E mai de folos mie sa opresc un dialog neziditor, decat sa il continui doar pentru ca am nervi tari. (Incapatinarea versus flexibilitate, iata o tema de reflectie.) Sau pentru ca am de indeplinit misiunea fara egal de a apara Ortodoxia de caini, serpi si alte lacuste, cum considera unii care au grave probleme de relationare umana. Nu cred ca am eu aceasta misiune. Dar asta e alta tema de discutie, in fine...
Tocmai asta e folosul ,cel personal ,chiar daca el ar veni prin amare constatari si replieri.
De ce ar trebui sa ii schimbam pe altii ? E o mare inutilitate foruml asta,caci credinta se traieste nu se expune .Atunci cand nu intru ma simt linistit. Singurul folos care ramine ,este tocmai cunoasterea de sine,smerirea.
Important nu e sa ai dreptate,ci sa iti invingi limitele.
  #356  
Vechi 10.09.2012, 02:19:10
ioan cezar
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Tot acest razboi este in mintea noastra.
Atata vreme cat nu intelegem pozitia celuilalt,si nu o acceptam , si nu murim odata cu celalalt ,ca sa inviem impreuna (dupa exemplul lui Hristos) , nu facem decat sa ne propovaduim pe noi insine .
Care este finalul acestor lucruri ? Abandonul,plictiseala ,inevitabilul diagnostic : celalalt e pierdut, prost,irecuperabil,absurd.
DAR OARE EU CUM SUNT ?
Aceasta e marea intrebare,pe care fiecare din noi ar trebui sa ne o punem.
Nota zece pentru dialog,pentru rabdarea de a explica ,pentru umanism ,si pentru prietenie.
Un singur pas ar mai fi de facut .Puneti-va in locul celuilalt.Traiti dilemele lui ,convingerile lui ,sistemul sau de idei . Asta nu inseamna sa iti abandonezi credinta , ci sa iti abandonezi eul. Si veti vedea ca,credinta traieste in voi ,dincolo de eul care credeati ca sunteti.
La concluzii logice comune nu se va ajunge prea curind. Dar fiecare va constata ca celalalt nu musca ,ca e rational totusi ,ca are suflet.
In manastiri este exercitiul muncii,pentru cunoasterea de sine. Aici este exercitiul dialogului ,pentru realizarea cunoasterii de sine prin intermediul celuilalt ,fratelui meu cel nesuferit ,aproapele meu.
Iustin, iar te-a furat iubirea...
Dar mai intai poate ma lamuresti cum e cu "exemplul lui Hristos", cu inviatul impreuna... (cum adica?)

Apoi, cum crezi ca as putea sa traiesc dilemele Adrianei? Sau convingerile ei?... Sa imi imaginez cate ceva (ca asa e empatia, prin natura si mecanismele ei), asta da... Dar sa mai si traiesc? Multumesc, nu!! (sesizez a treia persoana in ultimele doua zile care pune accent pe traire... se contureaza oare un club al trairistilor?)

Cea mai tare insa e treaba cu credinta fara... eu (ma rog, cu eu abandonat, adica de care nu ma mai ingrijesc, fie cum o fi, nu-i treaba mea, nu ma priveste cum sunt eu, desi intrebarea tocmai asta era, scrisa cu litere mari de tine). "Credinciosul fara eu", iata noul om propus de Iustin. Regret, Iustin, dar omul nu poate vietui omeneste fara eu. Psihoza nu e acelasi lucru cu credinta. Opereaza te rog distinctia, daca voiesti.

Amuzant e ca sustii simultan o credinta fara de eu (cine o poarta? pesemne altul, s-o gasi vreun binevoitor, nu eu, ca n-am eu) dar si o cunoastere de ... sine, totodata.

Deci nu am eu, dar am credinta si totodata, desi nu am eu, ma cunosc pe mine. Care mine? daca nu am eu.
Cine (sa faca asta, cunoasterea adica)? Eu.
Ba nu, ca am postulat in prealabil ca n-am eu. Doar l-am abandonat!

Ei bine, simplu: ma cunosc ... tu.
Si astfel am credinta si ma mantuiesc (cine? tu, el, ea... - dar cu mantuirea mea cum ramane?... iar revin la eu, ce prost obicei... parca am stabilit deja ca nu am eu! Doar l-am abandonat deja...)

Strasnica treaba!

Last edited by ioan cezar; 10.09.2012 at 03:07:13.
  #357  
Vechi 10.09.2012, 03:32:49
Demetrius Demetrius is online now
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.04.2012
Mesaje: 2.975
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ioan cezar Vezi mesajul
Citat:
În prealabil postat de iustin10;
Tot acest razboi este in mintea noastra.
Atata vreme cat nu intelegem pozitia celuilalt,si nu o acceptam , si nu murim odata cu celalalt ,ca sa inviem impreuna (dupa exemplul lui Hristos) , nu facem decat sa ne propovaduim pe noi insine .
Care este finalul acestor lucruri ? Abandonul,plictiseala ,inevitabilul diagnostic : celalalt e pierdut, prost,irecuperabil,absurd.
DAR OARE EU CUM SUNT ?...

Iustin, iar te-a furat iubirea...
Dar mai intai poate ma lamuresti cum e cu "exemplul lui Hristos", cu inviatul impreuna... (cum adica?)

Apoi, cum crezi ca as putea sa traiesc dilemele Adrianei? Sau convingerile ei?... Sa imi imaginez cate ceva (ca asa e empatia, prin natura si mecanismele ei), asta da... Dar sa mai si traiesc? Multumesc, nu!! (sesizez a treia persoana in ultimele doua zile care pune accent pe traire... se contureaza oare un club al trairistilor?)...



Strasnica treaba!
Mă tem că n-ai înțeles, frate ioan cezar, din aceeași cauză pe care o acuzam eu când am spus că mă retrag fiindcă sunt vulnerabil; aproapele nostru iustin10, se referă la "eul" orgolios care prinde viață și-l afectează și pe cel care ”dialoghează” cu un orgolios și care astfel este contaminat precum contaminează lepra.
Eu m-am surprins dispus să recurg la cuvinte grele și-am renunțat (mai bine) să mai dialoghez; înseamnă că n-am har să mă păstrez curat.
Treaba mea e să mă îngrijorez de curățenia sufletului meu, nu a... altuia; dacă mă simt responsabil de altul(care nu e din familia mea!!!) înseamnă că eu sunt "prea" satisfăcut "i obligat" de înțelepciunea mea, iar această impresie este opera eului orgolios care a uitat vorba aceea: cel mai deștept cedează.

Invitația fratelui iustin10 este cât se poate de binevoitoare fiind adresată sorei Tartaruga, cea care din vârful limbii(tastatură) se ”smerește”, dar corzile-i vocale și mintea ”masterată” nu se ”prind” și nu-nțeleg nici ele la care ”eu”(sau tu) se referă iustin10.

Deci nu se referă la cel care se smerește și binevoiește, ci la celălalt, care din cauza ”eului său” este... orb și nici măcar nu și-l recunoaște, exact precum riscai tu acum.

16. Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască.(Lc24,16)

Last edited by Demetrius; 10.09.2012 at 03:44:49.
  #358  
Vechi 10.09.2012, 08:35:14
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.591
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Adriana , sau cum s-o numi ea in certificatul de nastere , e genul userilor cu probleme de alta natura , dar inteligenti , care au aceasta indeletnicire sa inebuneasca si sa invrajbeasca pe oricine si oricand pe acest spatiu virtual , iar cine musca din momeala va uita si cum il cheama , in cele din urma !
Atentie deci la "cascaval" !
Aprob pozitiv cele scrise de fratele nostru.
Ce nu înțeleg însă e de ce mai există userul respectiv pe forum. Pentru verificarea ispitelor noastre?
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
  #359  
Vechi 10.09.2012, 11:42:04
Eugen7's Avatar
Eugen7 Eugen7 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.580
Implicit Prostia Omeneasca

Fratilor ortodocsi... sa ne destindem putin si sa luam aminte ca nu cumva sa adaugam si noi un noul capitol (cu "tema" teologica...) la povestea urmatoare:

Prostia Omeneasca
http://www.neamt.ro/cmj/Creanga/Prostia_omeneasca.html

"A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.

Noi nu suntem de pe când poveștile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-i ușor.

Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră.

Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!"

Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:

— Ce ai, draga mamei, ce-ți este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când și cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Și?
— De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare!
— Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele!

Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, numai iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și năcăjit ca vai de el.

— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?

Atunci ele, viindu-și puțin în sine, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată.
Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare:

— Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba.

Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om!
Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea... Drumețul nostru, nedumerit, zise:

— Bună ziua, om bun!
— Mulțămesc dumitale, prietene!
— Da' ce faci aici?
— Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordeiu, ca să am lumină, și nici că-l pot...
— Bre, ce trudă! zise drumețul. N-ai vrun topor la îndămână?
— Ba am.
— Ie-l de coadă, sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru.
Îndată făcu așa, și lumina soarelui întră în bordeiu.
— Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram să îmbătrânesc cărând soarele cu oborocul.
"Încă un tont", zise drumețul în sine și plecă.


Și mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat și, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, își lucrase un car și-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ș-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proțap cu toată puterea, dar carul nu ieșea. Știți pentru ce? Așa: ușile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie ușorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumețul l-a învățat să-l desfacă în toate părțile lui, să le scoată pe rând afară ș-apoi iarăși să-l înjghebe la loc.
— Foarte mulțămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai învățat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului...

De aici, drumețul nostru, mai numărând un nătărău, merse tot înainte, până ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă! Un om, cu-n țăpoiu în mână, voia să arunce niște nuci din tindă în pod.
"Din ce în ce dau peste dobitoci", zise drumețul în sine.

— Da' ce te frămânți așa, om bun?
— Ia, vreu să zvârl niște nuci în pod, și țăpoiul ista, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă...
— Că degeaba te trudești, nene! Poți să-l blastămi cât l-ei blăstăma, habar n-are țăpoiul de scârbă. Ai un oboroc?
— Da' cum să n-am?!
— Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr și suie-le frumușel în pod; țăpoiul e pentru paie și fân, iar nu pentru nuci.
Omul ascultă, și treaba se făcu îndată.

Drumețul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând și alt neghiob.

Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea și altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât și, suindu-se pe-o șură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe șură. Vaca răgea cumplit, și el nu mai putea de ostenit...

— Mă omule! zise drumețul, făcându-și cruce; dar ce vrei să faci?
— Ce să fac, mă-ntrebi? Da' nu vezi?
— Ba văd, numai nu pricep.
— Ia, hăramul ista e hâmisit de foame și nu vrè nici în ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă șură, să mănânce fân...
— Stai puțin, creștine, că spânzuri vaca! Iè fânul și-l dă jos la vacă!
— Da' nu s-a irosi?...
— Nu fi scump la tărâțe și ieftin la făină.
Atunci omul ascultă și vaca scăpă cu viață.
— Bine m-ai învățat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca!


Așa, drumețul nostru, mirându-se și de această mare prostie, zise în sine: "Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură, la fân, n-am mai gândit!"

Apoi drumețul se întoarse acasă și petrecu lângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa.

Ș-am încălecat pe-o șa, ș-am spus povestea așa.
Ș-am încălecat pe-o roată, ș-am spus-o toată.
Ș-am încălecat pe-o căpșună, și v-am spus, oameni buni, o mare minciună!!"


Asadar sa luam aminte... sa nu blestemam "furcoiul" ("tridentul") caci e doar o unealta a celui rau care pacaleste (minte) oamenii lunadu-le mintile, prostindu-i;... preotii si invatatorii si cei ce au acces la hrana tare duhovniceasca sa nu "spanzure" "oile" tragandu-le in sus peste puterea lor la cele duhovnicesti, ci sa le ofera hrana pe nivelul lor ca si ele sa creasca treapta cu treapta in hristificare;... si bineinteles toti sa ajutam cu "toporul" dragostei, pocaintei si al smereniei sa "spargem" inimile noastre impietrite ca lumina harului Duhului Sfant sa patrunda in noi ca sa facem TOATA voia Domnului Iisus Hristos.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.
__________________
Pr. Arsenie Boca: "In mintea stramba si lucrul drept se stramba"; "Sa-ti feresti capul de frig si de prostie!"; "Mustrarea invinge, dar nu convinge"; "Bobul lui de grau se preschimba in taciune, iar el se crede grau nedreptatit";

Last edited by Eugen7; 10.09.2012 at 11:57:45.
  #360  
Vechi 10.09.2012, 13:04:46
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.084
Implicit

Citat:
În prealabil postat de DragosP Vezi mesajul
Aprob pozitiv cele scrise de fratele nostru.
Ce nu înțeleg însă e de ce mai există userul respectiv pe forum. Pentru verificarea ispitelor noastre?
Avocatul diavolului :)
Subiect închis

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Mantuirea ortodoxa-mantuirea protestanta Ioana-Andreea Secte si culte 77 16.11.2013 23:42:56
Mantuirea Daniel777 Biserica Ortodoxa Romana 11 02.06.2010 13:15:26
Mantuirea in lume Nicolae Calugarul 21 18.06.2007 16:24:08
Mantuirea danyel Despre Biserica Ortodoxa in general 1 24.12.2006 23:39:15
Mantuirea vsm Stiri, actualitati, anunturi 1 03.11.2006 00:56:38