Suferinta

[Ovidiu_26]

Va salut pe toti, numele meu este Ovidiu si am 26 ani. Sufar f mult din dragoste, am avut o relatie de 5 ani, au fost cei mai frumosi ani din viata mea. In ultimii ani ma facut sa ma apropiu tot mai mult de Dumnezeu, eram tot mai implinit, pana in momentul cand mi-a spus ca nu mai simte iubire pt mine, ne-am despartit cam de peste 1 an, mai vorbim la tel, dar ea nu stie ca sufar f mult ca nu mai suntem impreuna. Mai nou mia zis ca e din nou imdragostita, de un baiat de la departare, e un chin tot mai mare pt mine, am incercat sa o uit dar nu pot, am fost si cu alcineva dar nu o iubeam parca nu mai am o picatura de iubire pt alta fata. Imi vine sa-mi iau zilele nu mai sunt eu cel dinainte. Cu lacrimi in ochi va rog pomenitima la rug voastre sa-mi gasesc alinarea si sa nu fac ceva rau, oricum sunt cel mai pacatos si nu merit mare lucru. Cu drag Ovidiu

[machho]

În prealabil postat de Ovidiu_26

Va salut pe toti, numele meu este Ovidiu si am 26 ani. Sufar f mult din dragoste, am avut o relatie de 5 ani, au fost cei mai frumosi ani din viata mea. In ultimii ani ma facut sa ma apropiu tot mai mult de Dumnezeu, eram tot mai implinit, pana in momentul cand mi-a spus ca nu mai simte iubire pt mine, ne-am despartit cam de peste 1 an, mai vorbim la tel, dar ea nu stie ca sufar f mult ca nu mai suntem impreuna. Mai nou mia zis ca e din nou imdragostita, de un baiat de la departare, e un chin tot mai mare pt mine, am incercat sa o uit dar nu pot, am fost si cu alcineva dar nu o iubeam parca nu mai am o picatura de iubire pt alta fata. Imi vine sa-mi iau zilele nu mai sunt eu cel dinainte. Cu lacrimi in ochi va rog pomenitima la rug voastre sa-mi gasesc alinarea si sa nu fac ceva rau, oricum sunt cel mai pacatos si nu merit mare lucru. Cu drag Ovidiu

..."Veniti la Mine toti cei impovarati,ca' EU va' voi odihni pe voi"...,cu siguranta',daca' ai ajuns sa' spui:imi vine sa'-mi iau zilele,este o povara a vietii tale.Dar,daca' este o cruce a ta,Domnul nimanui nu da' cruce,fara' ca sa' dea putere.Gandeste putin,oare daca' Dumnezeu considera ca' acea fata' era pt. tine.."nu sunt Eu,Domnul Dumnezeul tau,care si din piatra' pot face un serafim".Cateodata',pt. binele nostru,Domnul uneste dar si separa'. E lectia vietii tale, si daca' asa cum spui esti mai aproape de Dumnezeu,comporta'-te crestineste,adica' :da'-i cezarului ce este al cezarului, si lui Dumnezeu,ce este a lui Dumnezeu....adica' inima ta. Mergi la spovedanie,si-ti vei usura sufletul.Daca' te iubea,era cu tine.Asa cum noi il suparam pe Dumnezeu,dar El din multa' iubire,nu ne paraseste.Sa' te intareasca' Domnul si sa' aduca' lumina' in mintea si sufletul tau.Doamne ajuta'


...''omul sfatuieste precum stie,iar Domnul lucreaza' in cel ce aude precum acela a crezut''...

În prealabil postat de Ovidiu_26

Va salut pe toti, numele meu este Ovidiu si am 26 ani. Sufar f mult din dragoste, am avut o relatie de 5 ani, au fost cei mai frumosi ani din viata mea. In ultimii ani ma facut sa ma apropiu tot mai mult de Dumnezeu, eram tot mai implinit, pana in momentul cand mi-a spus ca nu mai simte iubire pt mine, ne-am despartit cam de peste 1 an, mai vorbim la tel, dar ea nu stie ca sufar f mult ca nu mai suntem impreuna. Mai nou mia zis ca e din nou imdragostita, de un baiat de la departare, e un chin tot mai mare pt mine, am incercat sa o uit dar nu pot, am fost si cu alcineva dar nu o iubeam parca nu mai am o picatura de iubire pt alta fata. Imi vine sa-mi iau zilele nu mai sunt eu cel dinainte. Cu lacrimi in ochi va rog pomenitima la rug voastre sa-mi gasesc alinarea si sa nu fac ceva rau, oricum sunt cel mai pacatos si nu merit mare lucru. Cu drag Ovidiu

Ovidiu draga, da click pe sageata din dreptul lui dobrin7m, care te va introduce in alt thread, pe care te rog sa-l citesti cu atentie. Parintele Pantelinom de la Manastirea Oasa vorbeste despre dragoste.( eu am postat aici doar primul mesaj de pe acel thread) Ai sa gasesti multe raspunsuri si multe solutii acolo. Daca mai ai apoi nelamuriri, mai vorbim.

Numai bine iti doresc!

În prealabil postat de dobrin7m

Despre dragoste, cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

"Fara Dumnezeu, orice iubire moare"

- Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata -

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"

- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?


- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.

- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?

- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.

PS- multumesc inca o data Mihaelei pentru aceasta "declaratie de iubire"..

[gabriela8]

În prealabil postat de Ovidiu_26

Va salut pe toti, numele meu este Ovidiu si am 26 ani. Sufar f mult din dragoste, am avut o relatie de 5 ani, au fost cei mai frumosi ani din viata mea. In ultimii ani ma facut sa ma apropiu tot mai mult de Dumnezeu, eram tot mai implinit, pana in momentul cand mi-a spus ca nu mai simte iubire pt mine, ne-am despartit cam de peste 1 an, mai vorbim la tel, dar ea nu stie ca sufar f mult ca nu mai suntem impreuna. Mai nou mia zis ca e din nou imdragostita, de un baiat de la departare, e un chin tot mai mare pt mine, am incercat sa o uit dar nu pot, am fost si cu alcineva dar nu o iubeam parca nu mai am o picatura de iubire pt alta fata. Imi vine sa-mi iau zilele nu mai sunt eu cel dinainte. Cu lacrimi in ochi va rog pomenitima la rug voastre sa-mi gasesc alinarea si sa nu fac ceva rau, oricum sunt cel mai pacatos si nu merit mare lucru. Cu drag Ovidiu

Eu cred ca ar trebui sa nu iti pierzi speranta si in niciun caz sa te sinucizi! Nimeni dar nimeni pe lumea asta nu merita sa iti pierzi sufletul!
Esti ranit se intelege, vezii prin ochii tai lucrurile si doresti implinirea dorintei tale. Spune-I lui Dumnezeu asa cum ne scrii noua aici, vorbeste cu El ca si cum ai vorbi cu prietenul tau, iti va fi aproape de fapt iti este deja pentru ca acolo unde exista suferinta mereu este prezent.
Vei simti alinare si daca vei avea aceleasi simtaminte pentru ea si ea este perechea ta, cu siguranta Dumnezeu va face in asa fel incat si ea sa revina la tine.
Totusi spune-i si ei ce simti, poate crede ca deja ai uitat-o; cauta sa o recuceresti si nu da bir cu fugitii!
Sfatul meu este sa ceri si ajutorul Sfantului Nectarie, pe foarte multi tineri a ajutat si ajuta!

[diana-lorena]

În prealabil postat de Ovidiu_26

Va salut pe toti, numele meu este Ovidiu si am 26 ani. Sufar f mult din dragoste, am avut o relatie de 5 ani, au fost cei mai frumosi ani din viata mea. In ultimii ani ma facut sa ma apropiu tot mai mult de Dumnezeu, eram tot mai implinit, pana in momentul cand mi-a spus ca nu mai simte iubire pt mine, ne-am despartit cam de peste 1 an, mai vorbim la tel, dar ea nu stie ca sufar f mult ca nu mai suntem impreuna. Mai nou mia zis ca e din nou imdragostita, de un baiat de la departare, e un chin tot mai mare pt mine, am incercat sa o uit dar nu pot, am fost si cu alcineva dar nu o iubeam parca nu mai am o picatura de iubire pt alta fata. Imi vine sa-mi iau zilele nu mai sunt eu cel dinainte. Cu lacrimi in ochi va rog pomenitima la rug voastre sa-mi gasesc alinarea si sa nu fac ceva rau, oricum sunt cel mai pacatos si nu merit mare lucru. Cu drag Ovidiu

Doamne ajuta!
Draga Ovidiu, poate aceasta este o incercare de la Dumnezeu. Stii ca nici un fir de par din cap nu se misca fara voia Lui. Daca nu poti intelege suferinta (pentru ca esti in mijlocul ei, vezi lucrurile de undeva dinauntru), spune-I lui Dumnezeu ca nu o intelegi. Fii sincer cu El, daca te doare, mergi si spune-i si roaga-L sa iti lumineze mintea cu o solutie asa cum numai El poate si stie! Mergi la Sfanta Liturghie, la Sfantul Maslu daca poti.
,,Ce-i va folosi omului daca va castiga toata lumea, daca isi va pierde sufletul sau?''

Ai duhovnic? Vorbeste cu el, primeste-L pe Hristos in Sfintele Taine si El te va intari!
Gandurile acestea urate sunt numai de la vrajmasul, care nu vrea sa stam linistiti in Hristos. Iubirea nu e obsesie, cred ca stii prea bine. Chiar daca fata spune ca nu mai simte ce simtea si tu continui sa o iubesti, iubirea ta va fi calma si calda, ca o lumina lina, dar numai in Hristos.
Capul sus!
Doamne ajuta!

[glykys]

Of, Ovidiu, cu totii am iubit de am dat pe afara si am suferit.
Stii care e greseala ta?
Tu o pui pe fata asta mai presus de tine - si asta nu ar fi nimic -, dar o pui si mai presus decat Dumnezeu, care ti-a dat viata.
Credinta nu e manta de ploaie pentru zile grele, Dumnezeu iti ofera tot, dar iti cere si tot.

Poate ar ajuta sa rupi orice legatura cu ea, sa iesi in lume, sa vizitezi manastiri, sa socializezi cu oameni de varsta si preocuparile tale. Ai un duhovnic, mergi la biserica, te spovedesti regulat, duci o viata cat de cat placuta Domnului? In afara de problema cu prietena ta, duci o viata echilibrata (la scoala /serviciu, in familie...)? Ca, stii, universul nu se rezuma doar la ea.

Sa te ajute Domnul sa iti dea liniste si pace, sa te lasi in voia Lui si sa fii tare!

[Mosh-Neagu]

Oviudiu, fruntea sus, tata! La 26 de ani habar n-ai ce viitor straluicit iti oranduieste Dumnezeu. Crede-ma. Tu ramai prietenui ei "de suflet", iubeste-o pana la capat, nevinovat si roaga-te pentru ea. Ce vei primi in schimb? Asteapta si ai sa vezi. Oare crezi ca Dumnezeu nu vede ce-ti trebuie? Oare crezi ca Dumnezeu nu stie ce merita fiecare?
In popor sunt niste vorbe de duh care ar trebui sa-ti dea de gandit: "Sacul si petecul"; "Boul si beleaua", etc. Casatoria nu este la intamplare in fata lui Dumnezeu. Pentru cei cu nadejdea mantuirii, este stiut ca sotii trebuie sa lupte unul pentru altul pentru mantuire. De obicei unul este mai indaratnic in credinta, dar e mai pragmatic si mai bun organizator. Aminteste-ti de cele doua surori: Marta si Maria. Debunaseama ca Maria a castigat mai mult profitand de Cuvantul lui Dumnezeu care venea chiar in casa ei, dar fara Marta, nu s-ar mai fi simtit sarbatoarea din casa. Asa sa gandesti, si sa te rogi cu rabdare sa le aseze Dumnezeu in calea ta.
Cat despre... suferinta, Dumnezeu sa te ierte si sa te fereasca sa afli vreodata ce este adevarata suferinta...

[AlinB]

Asta nu e iubire, adevarata iubire nu este distructiva, este pasiune oarba.

Am cunoscut cand eram copil un baiat "de bani gata", obisnuit de parinti sa primeasca cam orice (ne povestea ce avea pe acasa, nici nu visam noi..) si intr-o seara ne spune de o fata care abia o cunoscuse, si ii placea de ea, si ea nu vroia deloc sa-l bage in seama. Si din povestit o ajuns la plans si de la plans o ajuns sa se dea cu fundul de pamant, exact ca un copil alintat de 2-3 ani (si avea vreo 14).

Ei, cam asa e cu "dragostea" de genul asta..probabil mai toti am trecut prin asta si tine de o anumita maturizare sa intelegi ca dragostea nu e ce primesti sau ce ai ci ceea ce oferi.

Si daca ai ceva de oferit si cineva nu vrea sa primeasca, nu-i bai, sunt atati alti oameni in nevoi..

Si fii si tu un om mai chibzuit si mai intelept, pai ce iubire ti-a oferit ea daca se termina asa brusc deodata si fara motiv aparent?
Chiar merita sa tanjesti dupa o persoana capabila sa ofere doar un astfel de "iubire"?
Sa fim seriosi.

Ai grija ca astfel de "iubiri" sunt o mare ispita, treptat treptat te rup de Dumnezeu si nu-ti dai seama decat intr-un moment critic ca asta cand vezi ca tot sistemul tau de valori e gata sa cada si pentru ce, daca stai sa socotesti bine?
Pentru o iluzie, pentru sperante niciodata devenite realitate, practic pentru nimic.