Cum ar trebui

[Marimira]

În prealabil postat de AlinB

Esti sigura?
Nu stiu cati oameni care chiar casatoriti fiind au o raportarea fireasca la casatorie, cel putin dupa standardele crestine.

Nu stiu cati din cei/cele care vor sa se casatoreasca se gandesc in primul rand la mantuire care inseamna pe undeva si o doza de suferinta cat se gandesc la compatibilitate fireasca, stare financiara, intelectuala, ca promisiunile de "impreuna la bine si la rau" pot insemna in ciuda celor mai bune asteptari, mai mult rau decat bine si isi asuma acest rau si il duc efectiv impreuna, etc.

Iar cu rabdarea, la o femeie care se apropie de 40 e mai greu, si mai ales poate sa astepte mult si bine daca nu schimba nimic in abordarea problemei.

Ati interpretat intr-un mod neasteptat ceea ce am dorit eu sa trasnmit...si anume:

"Nu este bine sa fie omul singur...!"

Apoi ce v-a facut sa credeti ca ea nu are o raportare corecta? Se spovedeste , se impartaseste, frecventeaza biserica, cum sa nu se gandeasca la mantuire?

De ce o acuzati fara sa cunoasteti bine situatia?...poate chiar nu a intalnit persoana potrivita...acest lucru se intampla multor persoane.

Chiar ea a spus ca doreste sa primeasca si sa ofere sprijin pentru mantuire, si in acesti termeni a descris persoana pe care si-o doreste alaturi in vederea casatoriei?

Mie se pare ca acuzati si raniti prea usor, fara sa cunosteti in profunzime persoana!

Atentie raniti prea usor!

Fata are un duhovnic, primeste deci sfaturi corecte...ea dorea sa gaseasca aici "o vorba buna" si o idee in plus...cum sa faca...sa-si odihneasca sufletul in Domnul.


Strasnic ati odihnit-o!Pe omul agitat intai il linistesti si apoi il ajuti!

Insa este punctul meu de vedere, d-voastra puteti face cum considerati, nu ma supar! Fiecare e liber sa aleaga o cale!

Numai bine va doresc!

[Monnis]

În prealabil postat de AGabriela

Sa inteleg libertatea data de Dumnezeu daca El nu raspunde la nevoile mele sufletesti? Nu mai inteleg unde-I este mila si dragostea pentru un suflet pierdut care nu Ii cere decar sa iubeasca si sa se simta iubit, spre mantuire. Daca cer gresit atunci de ce nu imi arata unde gresesc? Daca nu cer gresit atunci de ce este indiferent si are grija sa mi arate ca sunt ultimul om de parca nu ar fi de ajuns ca simt asa?

O familie creștină este ceva minunat, plăcut lui Dumnezeu, astfel că și ispitele sunt mari, până să o obțineți. Nu deznădăjduiți, ridicați-vă și mergeți mai departe, cu credință, sigur Dumnezeu are un plan pentru dumneavoastră! Mulți tineri credincioși au în aceste timpuri această încercare, privind oarece dificultăți în găsirea unui partener potrivit, dar în timp problemele își găsesc rezolvare. Dacă sunteți în București, nu ezitați să treceți pe la Patriarhie unde sunt moaștele Sf.Dimitrie Basarabov și ale Sf.Impărați Constantin și Elena și ale Sf.Nectarie, grabnic ajutători! Spuneți-le lor toate problemele și ei vor mijloci la Dumnezeu!
Vă doresc toate cele bune! Doamne Ajută!

[dobrin7m]

În prealabil postat de AGabriela

Si ca sa il contrazic pana la capat pe domnul AlinB, fiti fara grija, nu m-ati suparat si nici nu imi sunteti antipatica. Tot ce ati spus este adevarat, numai ca sunt momente in care sufletul meu nu le poate percepe. Mintea da, dar sufletul nu.

Cand ajungem in astfel de ispite, parintii sfinti au un sfat foarte bun: du-te si te culca. Prima data cand mie mi s-a spus asta am luat in ras si nu am inteles. Cum ma trimiti la culcare? insa apoi am stat si am rumegat. si am inteles. si acum de fiecare data cand am ispite care clintesc statornicia mea, stiu ce am de facut. Adica, odihnesc mintea, o las doar in rugaciune fara a lua nici un fel de decizie si fara a o lasa influentata de vreun gand. De fapt tu trebuie sa faci pace in minte, si sa reusesti sa accepti ceea ce Dumnezeu ti-a oferit. Nu ai pe nimeni inca alaturi de tine, dar priveste la ceea ce ai. Priveste partea plina a paharului si ai rabdare. Poate Dumnezeu iti incearca rabdarea si statornicia in credinta. Fi tare si asteapta.

[Florinvs]

Pana acum nu am vrut sa-mi spun problemele personale pe forum (probabil multi dintre dumneavoastra vor spune ca un barbat nu trebuie sa se planga, ci sa fie tot timpul "tare"), insa am ajuns la punctul in care simt ca nu mai pot.........
Sa va explic mai exact: am iubit o femeie (multi vor zice- vorba unui coleg - ca "n-a fost iubire, ci doar indragosteala"- insa asa am simtit in suflet), insa ea nu a avut acceleasi sentimente!
Stiu ca "dragoste cu forta nu se poate" insa acest gol din suflet ramane.....

M-am rugat- asa cat ma pricep (intradevar, nu foarte bine poate), am incercat sa ma duc si la biserica, insa e greu sa ma concentrez la slujba sau pur si simplu sa fiu atent, cand sunt singur.......nu din rautate, ci din deznadadie..........

N-am vrut bani, n-am vrut averi sau fala, ci doar sa iubesc si sa fiu iubit......multi zic ca "Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate duce", dar cateodata asa imi pare......

Mai cumplit lucru decat singuratate nu cred ca exista........
Daca in viata pot fi doar doua cai: cea a monahismului (care simt ca nu m-ar atrage; imi place prea mult sa fiu cu oamenii) si cea lumeasca (unde fara a iubi si a fi iubit nu merge), atunci ce-ar trebui sa fac ?!
Stiu ca "Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista", am incercat sa valoric toate ocaziile avute (de obicei actionez, nu sunt timid), dar se pare ca nimic nu se leaga......

[aubergine]

În prealabil postat de Corinusha

Cred ca persoana indoctrinata suneti dvs., nu eu. Si nu-s atee, dar pur si simplu nu pot sa cred in unii "sfinti" care au ajus sfinti ca asa a vrut un alt om, in afara de Iisus.

Sunt Biserici cu duiumul. Catedrala Mantuirii Neamului se construieste in mare parte din fonduri europene, dar nimeni nu se gandeste sa ceara fonduri europene pentru constructii de scoli si spitale.
Nu ma pot compara cu asa zisii sfinti si nici nu vreau. Nu ma cred sfanta chiar deloc si nici nu-mi doresc sa fiu.
Scriputura nu o dispretuiesc, ci mi se pare o opera bine scrisa, dar care poate totusi nu prezinta chiar totul cu acuratete si care poate contine inflorituri sau omisiuni.
In unii sfini nu cred, dar asa nu inseamna ca ii dispretiuesc.
Biserica nu mai e ce-a fost acum sute de ani, a ajuns un instrument de indoctrinare si manipulare in masa, un instrument instgator la ura fata de alti oameni care nu apartin bisericii respsective, un instrument al razboaielor (vezi Razboiul din Liban de exemplu) si un instrument de spalare de bani. De asta am eu probleme cu Biserica in general, dar sigur n-aveti cum sa intelegeti asa ceva, cand dvs. crdeti u atata tarie in Ea(Biserica). De asta nu imi place ideea de Biserica.
aubergine, eu nu l-am facut pe Alinb in nici un fel pentru ca are alte conceptii fata de mine. N-am nimic cu el, atata timp cat nu ma ataca pentru conceptiile si ideile mele. Doar pentru ca nu cred in ceva in care crede el (si altii) nu inseamna ca trebuie sa-mi fie bagate pe gat acest lucru si sa fiu facuta in diferite feluri, atata timp cat nici eu nu o fac. Sti, e usor sa ataci, cel mai usor lucru chiar, dar de ce?! pentru ca omul are alte coneptii, idei si pareri? L-am jignit cu ceva pe el personal?
Si nu ma auziti cum vorbesc, ci vedeti cum scriu eventual. Sunt pareri proprii pe care am dreptul sa mi le exprim, si nu pot fi sanctionata pentru asta pentru ca nu am jignit pe nimeni. Ca s-a simtit cineva jignit, asta-i alta problema.
Nu am nevoie de linguseala si nici nu ma astept ca lumea sa fie de acord cu mine, dar nici nu concep sa fiu atacata asa doar de dorul lelii, ca opiniile mele nu coincid cu ale persoanelor care ma ataca.
Eu inca n-am atacat pe nimeni pentru ca are opinii si crezuri diferite fata de ale mele si nu am nimic cu persoanele acestea. Faptul ca un om are alte opinii fata de majoritatea (sau presupusa majoritate, pentru ca sincer, nu stiu procente de ortodocsi PRACTICANTI) nu inseamna ca e de condamnat, ca e om rau, ca e incult sau altele. Inseamna pur si simplu ca are alte idei. Atat.

Si sustin in continuare constructia de scoli, gradinite si spitale in detrimentul bisericilor ca suntem un popor de analfabeti si inculti. Cautati niste statistici daca nu credeti, sa vedeti ca, chiar ducem lipsa de educatie si spitale.

Nu un om oarecare i-a considerat sfinti, ci Biserica.

Nu sunt destule biserici raportat la ortodocsii practicanti si cele existente nu sunt destul de incapatoare. Sunt prea multe biserici pentru cei care urasc bisericile, exemplu sunteti d-voastra.

Asta e buba, ca nici nu va doriti sa ajungeti la sfintenie.

Daca d-voastra considerati Scriptura ca o opera bina scrisa, lipsita de acuratete, cu inflorituri si omisiuni, eu sunt fara cuvinte..... Si considerati ca nu sunteti atee?

In unii sfinti nu credeti si pe cativa nu ii considerati sfinti, dar nu ii dispretuiti. Interesant.....

Nu vorbim aici de islamisti, nici nu ma intereseaza subiectul, nu comparati biserica ortodoxa cu acestia, nu exista termen de comparatie intre Mamona si Dumnezeu.
Biserica ortodoxa nu instiga la ura, la razboaie, nu indoctrineaza si nu manipuleaza.
D-voastra sunteti indoctrinata cu idei ateiste din mass-media.

Nu va ataca, incearca sa va aduca pe calea cea buna, sa va deschida ochii, pentru ati ratacit calea cea dreapta.

Da, ne jigniti personal prin parerile d-voastra pentru ca jigniti Biserica, Sfintii si Scriptura, nu stiu ceilalti, dar eu cand aud ca jigniti ma simt de parca mi-ati jigni mama, eu asa simt.

Aici discutam ideile , nu oamenii, nimeni nu v-a atacat personal, ci ideile care sunt profund gresite, de fapt nu stiu la ce va asteptati cand intrati aici, sa va aplaude lumea pentru ce spuneti, mai ales stiind care sunt conceptiile ortodoxe? Sau intrati doar sa provocati,? Eu asa cred, mai ales stiind ca mai demult pentru asta ati intrat...

Un popor de analfabeti si inculti, poate, dar cand vom muri oare Dumnezeu ne va intreba ce cultura avem sau daca stim sa scriem, sau ce am facut cu sufletul nostru?

[anisoara]

În prealabil postat de Florinvs

Pana acum nu am vrut sa-mi spun problemele personale pe forum (probabil multi dintre dumneavoastra vor spune ca un barbat nu trebuie sa se planga, ci sa fie tot timpul "tare"), insa am ajuns la punctul in care simt ca nu mai pot.........
Sa va explic mai exact: am iubit o femeie (multi vor zice- vorba unui coleg - ca "n-a fost iubire, ci doar indragosteala"- insa asa am simtit in suflet), insa ea nu a avut acceleasi sentimente!
Stiu ca "dragoste cu forta nu se poate" insa acest gol din suflet ramane.....

M-am rugat- asa cat ma pricep (intradevar, nu foarte bine poate), am incercat sa ma duc si la biserica, insa e greu sa ma concentrez la slujba sau pur si simplu sa fiu atent, cand sunt singur.......nu din rautate, ci din deznadadie..........

N-am vrut bani, n-am vrut averi sau fala, ci doar sa iubesc si sa fiu iubit......multi zic ca "Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate duce", dar cateodata asa imi pare......

Mai cumplit lucru decat singuratate nu cred ca exista........
Daca in viata pot fi doar doua cai: cea a monahismului (care simt ca nu m-ar atrage; imi place prea mult sa fiu cu oamenii) si cea lumeasca (unde fara a iubi si a fi iubit nu merge), atunci ce-ar trebui sa fac ?!
Stiu ca "Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune si in traista", am incercat sa valoric toate ocaziile avute (de obicei actionez, nu sunt timid), dar se pare ca nimic nu se leaga......

Vreau sa-ti spun ca te inteleg .
Si eu ma chinui de trei ani cu o relatie in care senzatia mea a fost ca ne iubim amandoi.Pana si cei din jurul nostru ne-au vazut o pereche potrivita...dar nu, am obosit dand si asteptand raspunsuri.
Nu veneau ca eram departe,avea mult de munca ...dar adevarul era altul ,el nu ma vedea "cea potrivita" si asa a trecut timpul .
Cu rabdare ,speranta si rugaciune se trece peste voia noastra si se accepta ,asteapta voia lui Dumnezeu in viata noastra. Doamne ajuta!

[Florinvs]

Multumesc! Partea cea mai grea e sa incerci s-o uit pe persoana respectiva, ca sa merg mai departe!
Bine macar ca nu locuim in accelasi oras- daca as vede-o in fiecare zi pe strada ar fi prea dureros.....

Emotionanta si plina de vorbe intelepte aceasta predica a Parintelui Mihail Jar (in prezent episcopul Longhin) de la Manastirea Banceni:

http://www.youtube.com/watch?v=BJVaq6jKjMQ#t=2941

[Florinvs]

Multumesc pentru link! Frumoase cuvinte intradevar, insa acum sunt prea suparat ca sa le pot intelege prea bine........

[Iliana]

Dupa parerea mea iubirea nu poate fi la timpul trecut, ci doar la timpul prezent! In momentul in care spunem ''iubesc pe cineva'' acest lucru poate fi adevarat sau nu, ne putem da seama de acest lucru doar in timp. O iubire care s-a terminat (in sufletul omului, nu ma refer la relatia in sine), aceea n-a fost iubire. N-are cum. Asta am inteles eu ca inseamna iubirea, va rog sa ma contraziceti daca gresesc. E ca si cum ai spune: mi-am iubit copilul, dar acum nu-l mai iubesc, a plecat departe sau stiu eu ce lucruri rele a facut si gata, s-a terminta iubira). Sau am iubit-o pe mama...

Eu cred ca atunci cand iubesti cu adevarat pe cineva n-ai cum sa suferi. Cand poti sa iubesti e suficient ca sa fi fericit. Nefericirea e atunci cand nu poti iubi. Poti iubi o persoana toata viata ta fara ca acea persoana sa te iubeasca sau sa fiti impreuna. Daca o iubesti, o iubesti si gata! Esti fericit ca exista, esti fericit ca acea persoana e fericita, chiar daca cu altcineva....

Cand ''suferi'' pentru ca nu e cu tine, atunci se cheama egoism, vanitate, atasament, impatimire sau oricum altcumva, dar nu iubire!
Nu poti sa fi nefericit pentru ca persoana pe care o iubesti tu a ales sa aiba alta viata, a ales sa fie cu altcineva, iubeste pe altcineva...

Asta am inteles eu ca este iubirea. Dar poate ca n-am inteles bine...