|
#11
|
||||
|
||||
sau crede ca explica...
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire |
#12
|
||||
|
||||
CONFESIUNILE UNUI FOST ATEU (9)
Revelația creștină -I- Am ezitat mult înainte de a ajunge la creștinism. Deși știam că Evanghelia cuprinde adevăruri atât de mari, atât de impresionante, atât de inimitabile că sunt imposibil de inventat, nu mă puteam hotărî s-o admit. Am căutat prin urmare altceva, dar sistemele cu care se încearcă înlocuirea învățăturii lui Hristos m-au dezamăgit. Eram în acel moment dezorientat. Ce m-a pus pe gânduri, ce m-a determinat în cele din urmă să adopt creștinismul au fost violența și reaua-credință a atacurilor îndreptate împotriva sa. Legătura dintre ostilitatea față de Religie și Biserică, subminarea biologică a Națiunilor, slăbirea Statelor și aspirațiile la dominație globală ale unora e evidentă. Ce se întâmplă nu e de bine. Țara e acum ca o corabie amenințată de furtună, iar noi, echipajul ei, avem toate motivele să căutăm prin apropierea de Dumnezeu putere, unitate și speranță. -II- Analizând atent creștinismul, am remarcat armonizarea sa perfectă cu legile sufletului, societății și naturii. Nu e nimic în el care să nu își aibă rădăcinile în inimile noastre și în realitate. Tainele, în care nu vedeam altădată decât practici superstițioase, m-au uimit prin buna cunoaștere a firii noastre. Împărtășania, cea mai inexplicabilă dintre ele, nu vorbește doar sufletului, ci lasă să i se bănuiască înțelesul la fiecare descoperire a științei care tinde tot mai mult să formuleze principiul "Totul e în toate". Dacă am cunoaște secretele unei picături de apă, le-am cunoaște și pe cele ale universului. Când savanții spun că la nivel atomic direcția trecutului nu se poate deosebi de cea a viitorului, că în stabilitate există o instabilitate permanentă, că ordinea e produsul dezordinii, că ireversibilitatea se bazează pe reversibilitate ș.a.m.d., nu prezintă taine la fel de mari ca ale Religiei? -III- Am constatat personal că rugăciunea creștină e consolatoare. Ea ne smerește și ne face să găsim plăcută contemplarea idealului divin. Ea produce minuni de alinare, de răbdare și de curaj. Dar efectele ei fericite sunt considerate de contestatarii Religiei ca fiind produse de autosugestie. Un psiholog ateu i-a recomandat să-și repete în gând "Mă simt perfect" unei paciente care după o săptămână i-a spus fin: "Mi-e destul de bine acum. Dumnezeu m-a ajutat să mă conving singură că sunt mai puțin deprimată." Omul cu o inteligență superioară și cu o inimă delicată se regăsește în doctrina creștină. Montesquieu spunea: "Religia creștină, ce pare să aibă ca obiect fericirea pe lumea cealaltă, ne face fericiți și pe lumea aceasta." -IV- Studiul mi-a arătat că sistemele așa-zis filozofice înlocuiesc revelația creștină cu supoziții neverosimile care complică problemele în loc să le rezolve și produc efecte deplorabile fie asupra vieții individului, fie asupra vieții comunității. Conținutul evangheliilor e remarcabil. Să ne gândim cât ar fi fost de contestată de experiența trecutului și de descoperirile științei o concepție mai puțin strălucită ca aceea a lui Hristos. Or doctrina Sa e la fel de inatacabilă astăzi ca acum două mii de ani. Cum am putea să nu o socotim divină? -V- Deși mai aveam unele îndoieli cu privire la Religia lui Hristos, morala sa mă fascina. O serie de filozofi din trecut și din prezent fac caz de analogiile dintre creștinism și Religii mai vechi. Dogmele creștine, morala creștină chiar, s-ar regăsi după ei în cărțile sfinte din Egipt, din India și din China. Din punctul lor de vedere Iisus nu ar fi decât un epigon al lui Buddha sau al lui Confucius. Desigur că toate acestea sunt falsuri și exagerări. Creștinismul nu exclude revelația naturală care-i vorbește omului prin rațiunea sa. Revelația naturală și-a găsit interpreți remarcabili în filozofii antici și în întemeietorii Religiilor străvechi, dar ei s-au limitat la noțiuni etice elementare ca dreptatea, bunătatea și omenia. Creștinismul a perfecționat morala ridicând-o la un nivel nebănuit până la el. -VI- Cum să nu fii uimit de ce a realizat creștinismul? Cum să-l contești? Un copac bun se cunoaște după roade. O Religie bună se cunoaște după acțiunea sa asupra lumii. Virtuțile creștine, împiedicându-ne să ne irosim energiile, ne-au asigurat progresul. Oamenii stăpâniți de patimi nici nu mai pot fi considerați oameni, pentru că încetează să mai fie raționali. Predescu Virgil
__________________
AMOR PATRIAE NOSTRA LEX! Last edited by TINERI PENTRU ROMANIA; 03.02.2016 at 16:20:06. |
|