Un preot a fost înjunghiat mortal la Focsani !

[Lavrentiu]

În prealabil postat de AlinB

Nu poti fi martir doar daca esti ucis din betie, nebunie, neatentie, doar pentru ca esti botezat crestin sau chiar si preot fiind.

In cazul acestui preot este vorba de un om cu mintile zdruncinate, care a facut un lucru rau crezand ca face un bine.
La fel de bine se putea intampla sa fie calcat de o masina pe strada, sa cada tavanul bisericii peste el sau alte lucruri care n-au o logica sau certitudine facil accesibila mintii omenesti.

Perfect de acord.

În prealabil postat de AlinB

Daca trebuie onorat, este onorat pentru viata care a avut-o, nu pentru circumstantele nefericitei intamplari care i-a adus moartea.

De acord iarasi, numai ca eu nu cred in intamplari. Nici eu nu cred ca trebuie fortate lucrurile in privinta martirilor, cu atat mai putin in cazul unor crime de acest gen.

[lore86]

Cred ca cel mai rau lucru care i se poate intampla unui om e sa aiba parte de o moarte brusca fara sa aiba timp de pocainta. Biserica noastra a si randuit asa frumos o rugaciune ptr ferirea de moarte naprasnica si mintea intreaga in ceasul mortii.

Cred ca esentialul sta in aceasta cum te prinde moartea....
in ceea ce te voi gasi, in aceea te voi judeca... zice Domnul.

poate ca evenimentul acesta e ocazia potrivita ptr a medita mai mult la modul nostru de viata, gandindu-ne ca oricand putem noi urma....

[glykys]

Mare e insa puterea Domnului, care face din desfranati si betivi martiri ai Sai!
Iata viata Sf. Muc. Bonifatie (19 dec.):

"Acesta a trait pe vremea imparatiei lui Diocletian, fiind rob al unei femei de neam mare si de cinste, anume Aglaia, fiica a lui Avachei, prefect al Romei. Si era femeia aceasta, Aglaia, foarte bogata, iar Bonifatie, sluga ei credincioasa, purta de grija averii sale, dar el vietuind in pacate trupesti cu stapana-sa si era si betiv. Nu spre defaimare se spune aceasta, ca degraba se va arata si fericita schimbare a acestora, cum pacatosul se face sfant, ba inca si mucenic al lui Hristos.
Dar, si in vremea vietuirii sale, cea cu iubire de patima, macar ca slujea pacatului, avea si parti bune, ca era milostiv si iubitor de straini si da cu dragoste celor lipsiti si i se frangea inima si i se facea mila de nevoile oamenilor, ca n-astepta sa fie rugat ca sa vina in ajutor; asemenea si stapana lui era milostiva si iubea pe mucenici. Si, fiindca adeseori suspinau catre Dumnezeu pentru pacatele lor, Domnul nu i-a lasat mai mult sa se intineze, cu pacatele lor cele necurate, ci a randuit o spalare de intinarile lor.
Deci, intr-una din zile, stapana a zis lui Bonifatie: "Mergi in Rasarit, unde marturisesc Sfintii, si-mi ada moaste de Mucenici, ca sa le avem de ajutor si de sufleteasca mantuire." Iar Bonifatie, raspunzand, a zis: "De vor aduce moastele mele le vei primi oare?" Iar ea a ras, zicandu-i: "Betivule." Si, invatandu-l, l-a trimis. Si el a luat douasprezece slugi si multi galbeni si a ajuns la Cilicia, unde erau dati la chinuri Sfintii. Si, aflandu-i in chinuri, le saruta legaturile si ranile.
Deci, aprinzandu-se de ravna dumnezeiasca, a stat Bonifatie in fata dregatorului, marturisind ca este crestin. Si, prinzandu-l, l-au spanzurat cu capul in jos si l-au strujit fara mila si l-au impuns cu trestii ascutite pe sub unghii si i-au dat plumb topit pe gura, si l-au bagat cu capul in jos intr-o caldare plina de smoala ce fierbea. Dar, din toate, nevatamat a iesit. Atunci dregatorul a poruncit sa i se taie capul. Deci, l-au luat ostasii si l-au scos, spre ucidere. Iar Sfantul, dupa ce s-a rugat, si-a plecat capul si a fost taiat. Si ceea ce zisese stapanei sale, razand, cand a plecat, s-a implinit cu fapta.
Iar slugile ce venisera cu dansul de la Roma, daca vazura ca zaboveste, socotira ca va fi umbland prin carciumi dupa betie, cum ii stiau naravul. Iar daca au aflat de chinurile si de taierea ce a rabdat si cum si-a dat sfarsitul, au umblat de i-au gasit moastele si, plangandu-l, cadeau catre el, cerandu-si iertare, ca il graisera de rau, ci cumparandu-i trupul cu pret de cinci sute de galbeni, l-au adus la Roma. De acestea afland, Aglaia, stapana lui, a dat slava lui Dumnezeu si l-a primit cu cinste mare si l-a ingropat aproape de cetate, ca la cincizeci de stadii si, facand o o biserica cu numele lui, la casa ei in oras, l-a mutat acolo. Si, in toate zilele, la sfintele lui moaste, se faceau multe tamaduiri. Iar ea, de atunci binevietuind, cu cuviinta si randuiala dumnezeiasca, cu pace si-a dat sufletul la Dumnezeu."

Conteaza cum mori, nu doar ce viata ai avut. Au fost multi cu viata curata, care s-au lepadat in ultimul moment si altii cum este sfantul acesta.

[lore86]

În prealabil postat de glykys

Conteaza cum mori, nu doar ce viata ai avut. Au fost multi cu viata curata, care s-au lepadat in ultimul moment si altii cum este sfantul acesta. .

Da, asa zic si eu.Conteaza care e starea ta atunci cand moartea vine.
Am citit ieri un caz care m-a cutremurat.Poate e bine sa il postez aici.

O sa fac un scurt rezumat.
E vorba de viata unei tiganci, Zamfira, inchisa ptr multi ani ptr ca si-a ucis pruncul si alte multe nelegiuri facuse.Statea inchisa de la varsta de 16 ani, acum avnd 25-26.
Era inchisa la o inchisoare mixta din Chisinau. Aici venea periodic un preot care spovedea si impartasea detinutii, le dadea sa citeasca dn cartile sfinte, din ceaslov, din psaltire.
In zilele cand era in pentenciar, facea slujbe la paraclisul din incinta penitenciarului. Si iata, ca intr-una din zile, o detinuta Zamfira doreste si ea sa mearga la rugaciune.
Preotul se aduna ptr rugaciune, oamenii(35-40) stau in genunchi....numai Zamfira sta in picioare, rade, ingana preotul, repeta Amin.
Mult sa tulburat preotul de aceasta intamplare.La fel si ceilalti detinuti, veniti fie ptr spovedanie, fie ptr rugaciune. Colega de camera a Zamfirei se spovedea si ea.primeste canon, urmand ca dupa 2 saptamani sa vina iar preotul sa o impartaseasca.
La sfarsit, preotul o intreaba si pe Zamfira :Vrei sa te spovedesti? nu, raspunde femeia. Atunci poate vrei sa iti citesc vreo rugaciune? Nici asta. Atunci ptr ce ai venit?intreba din nou parintele. Sa te vad cat esti de frumos, fu raspunsul femeii.

Iata ca trec si cele 2 saptamani, iar parintele trimite vorba pe unul din detinutii care il ajuta cu pregatirea oamenilor sa ii spuna colegei Zamfirei sa citeasca rugaciunile necesare ptr a o impartasi a doua zi. Cand omul ajunge la celula, Zamfira ziceSi eu vreau sa merg. Tu nu mai mergi, ii raspunde omul, dupa cum te-ai purtat data trecuta...Ba vreau sa merg, da-mi si mie sa citesc ceva. Atunci omul ii da psaltirea si pleaca.

A doua zi vine preotul, o cheama pe colega Zamfirei sa o impartaseasca. Aceasta plina de mirare ii ziceParinte, o innebunit Zamfira...Cum asa? se mira preotul.
Pai de aseara tot citeste si plange, apoi s eopreste iara plange, iara citeste....

Preotul trimise un om dupa Zamfira.Zamfira a venit, dar total schimbata. Cu fata schimonosita de plans, incercanata. S-a asezat intr-un coltisor pana ce preotul a terminat.
La gata, parintele a intrebat-o:Vrei sa te spovedesti, Zamfira?
Da....dar nu asa...altfel. Vreau sa spun tare tot ce am de spus.
Si astfel, in fata a 35-40 de oameni incepu marturisirea publica a femeii.A durat in jur de 45 de minute. A fost cutremuratoare.Dupa fiecare pacat, facea cate o inchinaciune si plangand spunea"Rog sa fiu iertata".
In timpul asta, asistenta asculta cu stupoare. Chiar preotul gandeaDoamne, ptr ce pacate are, dupa randuiala sfantului Vasile ar trebui s-o leg ptr 300 de ani. Ce sa fac , Doamne? . Din cele marturisite, intelese ca femeia nu s-a impartasit niciodata, fusese botezata in copilarie si...atat. Mai intelese ca trase vreo 2 fumuri de tigara de dimineata, dar nu gustase nimic. Dupa inelunga framantare, preotul hotareste sa o impartaseasca. Povestea ca dupa ce s-a impartasit o bucurie cereasca a invadat chipul, o bucurie rar intalnita in toata activitatea sa.
Apoi Zamfira s-a intors in celula, iar preotul la ale sale.Seara, la ora 9 parintele primeste un telefonParinte, a murit Zamfira. Cum sa moara? Doar azi am fost la ea si era bine...
Pleaca de urgenta la penitenciar.Aici discuta cu colega de camera a tinerei. aceasta marturisesteParinte, s-a intamplat ceva cu ea.Dupa ce ati impartasit-o, s-a intors in celula si radia de bucurie.Mi-a vorbit toata ziua despre Dumnezeu, despre dragoste, pace , iubire si iertare. Apoi a plecat sa faca un dus, s-a imbracat cu hainele cele mai bune, s-a asezat pe pat si mi-a zis:Ma, mie mi rau.Eu mor. Dati-mi o lumanare, ceva.... apoi s-a intors cu fata la perete si dusa a fost.
preotul ramane consternat. A doua zi se intalnesc medicii din spital ptr a discuta cazul Zamfirei.tanara nu suferea de nimic, afara de o hernie, dar acre nu era grava si in nici un caz nu i-ar fi cauzat moartea. Asadar, moartea Zamfirei a ramas un mister.


Asadar, important e cum traiesti, dar mai important e cum te gaseste moartea.

P.S. articolul l-am citit in revista Familia Ortodoxa.