Până unde merge ascultarea de duhovnic

[florina_drossu]

Ei, în general, ascultam ce zice duhovnicul...

Dar când ne învață altceva decât spun Sfinții Părinti, e clar ca sfinții au dreptate.

Asa e, trebuie sa mai și citim ce spun sfinții. Necunoașterea e un păcat mare care vine și din lenea și comoditatea noastră!

[Mihnea Dragomir]

eu, persoana care nu stie totul despre propria-i religie si care nu a citit Biblia, nu am de unde sa stiu daca ceea ce-mi spune duhovnicul este corect.

A învăţa cât mai mult din Sf Doctrină este o datorie a oricărui creştin. Dumnezeu ne-a creat cu scopul de a-L iubi, de a-I sluji şi de a fi împreună cu El timp de o veşnicie. Dar cum putem să iubim pe Cineva pe Care nu Îl cunoaştem ? Ca să iubim, trebuie să cunoaştem mai întâi ! De aceea virtutea credinţei stă înainte (în ordine cronologică şi pedagogică) faţă de cea a speranţei şi cea a iubirii. Un mai vechi articol al meu despre asta: http://sfantacruce.ro/myblog/mihnead...cole-ale-sale/

Şi la cunoaşterea învăţăturii noastre ne poate ajuta mult duhovnicul, deoarece el este nu numai doctor al sufletelor, ci şi învăţător. El ne va spune ce cărţi este bine să le citim şi pe care să le evităm.

nu e mai bine sa gandesc la rece si sa iau decizia singura, dar in acelasi timp sa tin cont si de sfaturile primite (printre care si sfatul duhovnicului)?

Eu sunt doctor de meserie. Dar, dacă sunt bolnav, prefer să mă duc la un coleg să îl consult şi să îl întreb ce să fac. Nu suntem buni doctori cu noi înşine.
La fel e şi cu cele ale sufletului. Dacă Satan a îndrăznit şi pe Domnul nostru să Îl ispitească, îndrăzneşte şi cu noi. Inteligenţa lui nu trebuie subestimată, inteligenţa lui trece dincolo de a noastră (în limbaj teologic: "este dotat cu praeterinteligenţă"). Pe cel care nu a apucat să urce prea mult pe urcuşul spiritual îl încearcă cu demonul îndoielii, împingându-l la necredinţă. Pe cel care a trecut de asta şi a mai urcat un pic îl încearcă cu demonul scrupulozităţii, împingându-l la deznădejde. Chiar dacă ne cunoaştem perfect doctrina, cine, mai bine decât cel care are har şi calificare, ştie cum să ne îndrume pe un drum îngust şi cu pericole la tot pasul ?

Dar asta inseamna ceva: este totul la latitudinea duhovnicului?

Nu. La latitudinea duhovnicului sunt cele ale Bisericii. Pentru noi, duhovnicul este Biserica. Domeniile în care Biserica are competenţă şi nu poate greşi (este infailibilă) sunt: credinţa şi morala. Evident, limitele duhovnicului nu se pot extinde dincolo de limitele Bisericii. Deci, eventuale sfaturi şi păreri ale duhovnicului în chestiuni ca ştiinţa sau sportul sau sănătatea trupească le vom lua în serios, dar sub titlu de inventar.

Aici pe forum vad asa diferente si asta imi da senzatia ca nu exista de fapt reguli unitare, totul este la latitudinea duhovnicului.

Acuma, ce vreţi de la un forum ? Suntem amatori aici, nu suntem duhovnici. Duhovnicii nu prea stau pe forumuri (din păcate). Pe urmă, reguli există, dar nu sunt suficient cunoscute. În sfârşit, mai există o problemă a ortodoxiei, căreia de multe ori se vede că un centru unic de comandă la nivel văzut îi lipseşte. Nu vreau să insist aici despre asta, ca să nu stârnesc dispute. În orice caz, un bun duhovnic nu face sau spune ce îi trece prin muşchi sau prin cap, ci are un temei întotdeauna şi, când nu ştie, se roagă ca Sf Spirit să-i arate. De ce unii duhovnici recomandă una şi alţii alta, pentru aceeaşi situaţie ? Îndată ce veţi fi răcită, mergeţi la doi doctori diferiţi şi comparaţi reţetele lor. Foarte probabil, ele vor fi mult diferite. Asta nu înseamnă că nu e bine să avem doctor, ci înseamnă că medicina trupului nu poate fi pusă în tipare. Iar medicina sufletului, cu atât mai puţin.

[iustin10]

În prealabil postat de florina_drossu

Ei, în general, ascultam ce zice duhovnicul...

Dar când ne învață altceva decât spun Sfinții Părinti, e clar ca sfinții au dreptate.

Asa e, trebuie sa mai și citim ce spun sfinții. Necunoașterea e un păcat mare care vine și din lenea și comoditatea noastră!

Sunt persoane care sunt incepatoare,si care ,dupa ce c gasesc cu greu un duhovnic,le spuneti ca acesta poate gresi...Pai ei cum sa compare invatatura duhovnicului cu a sfintilor parinti,cand nu o cunosc inca pe aceea.Si pana o vor cunoaste ce sa faca?Sa stea mereu cu indoiala ca poate duhovnicul greseste?

Iar invatatura sfintilor parinti eu cred ca e complexa,sunt zeci de sfinti si multe lucruri de cunoscut.Cred ca mai degraba s-ar zice sa cunoastem spiritul acelei invataturi,astfel ca sa putem discerne eventualele greseli care s-ar putea strecura in practica de azi.
Nu cred ca exista o invatatura completa si sistematizata,dar cam cu toti stim la ceea ce ei se refera

În prealabil postat de The_Fallen

Acum sunt confuz. Asa sunt multi oameni care vor sa inteleaga crestinismul si dau peste asa ceva.
Parca trebuia sa facem ce ne zice duhovnicul, pentru ca daca el greseste raspunde in fata lui Dumnezeu, iar noi prin faptul ca am facut ascultare suntem iertati daca gresim din cauza lui.
S-a ajuns la aceasta concluzie si pe forum in cateva threaduri.
Acum aud ca trebuie sa judec ce imi spune acela, ceea ce ma face sa ma intreb cand stiu ca e corect ce fac si cand nu, cand chiar imi dau seama ca duhovnicul spune gresit si cand este influienta satanei.
Pot ajunge la concluzia ca fac ce vreau eu ca am suficient discernamant incat sa judec un duhovnic.Asa ca...HELP!!!

"Pana sa inteleaga nevoia unei calauze, cei care vin de putina vreme la biserica isi fauresc un sistem propriu de intelegere a credintei crestine." spune Danion Vasile:
http://www.misiune-ortodoxa.ro/artic...-duhovnic.html
Felicitari, The Fallen, ca ai pus degetul pe rana. De multe ori din nestiinta ne facem mai multe ganduri, decat este necesar si decat putem gestiona. Nu asa gasim adevarul, caci duhovnicul dezleaga si leaga atat pe pamant, cat si in cer. Cum sa masuram acest lucru oare? De fapt nu e decat mandria, in lipsa oricarei smerenii, care ne indeamna sa fim noi masura lucrurilor.

[ory]

Sigur Anca, la tine lucrurile imbraca numai forma alba sau neagra, nu exista cale de mijloc si judecata mai detaliata care sa admita si alte perspective. Este normal la varsta ta, cand duhovnicul nu-ti poate decat sustine credinta ce, deja ti-ai format-o si ti-a conformat-o cu viata linistita de pensionar.
Tu crezi ca duhovnicul este numai miere si lapte, el este un duh imaculat cazut din cer ca sa coordoneze sufletele spre desavarsire.
Duhovnicii sunt si oameni, sa stii, oameni cu bune si cu rele, oameni cu un simt acut al responsabilitatii, dar si cu un simt mai slab al acesteia, oameni cu sentimente si resentimente, cu o anumita intelepciune sau lipsa de intelepciune, in pofida a ceea ce invata pentru statutul propriu. Sunt oameni , asa cum se manifesta toti oamenii din jur, daca te-ai lasa pe mana fiecaruia ce s-ar alege de viata ta ?
Daca nu ai gandi, ai cugeta si simti cu propria minte si personalitate, ce ai face oare, din stadiul de manipulare " duhovniceasca " in care ti-ai supune existenta ?
Te-ai rataci, te-ai confunda cu perceptiile plagiate, cu simtaminte imprumutate si adulate ca si daruri proprii.
Tie iti convine sa vorbesti, mai cu precadere la aceasta varsta cand cartile au fost deja jucate, viata ti-ai format-o cu " propria minte " aunci cand ai spus ca nu-l cunosteai pe Dumnezeu( in inima ta ), ai luat deciziile care ti-au convenit, bune sau rele, ti-au apartinut si ti-au conferit, in cele din urma, viata pe care o ai astazi, doar ca ai atasat de ea si considerentul credintei. Esenta, insa, a fost formata atunci, din personalitatea ta de-atunci, cu increderea in sine si cu principiile libere fata de ceea ce ai intampinat.
Nu inteleg de ce incerci sistematic sa separi lucrurile, cand ele se leaga intre ele in mod evident, sunt dependente unele de altele, fac parte din acelasi " eu " propriu si ne ofera , in egala masura, posibilitatea de-a discerne ceea ce intampinam astazi.
Nu-ti doresc sa-ti dai viata pe mana unui duhovnic mai putin experimentat sau mai putin moral, viata de la o varsta tanara, pe care sa o zapaceasca si sa o adanceasca spre un haos de credinta si deznadejde, de neimaginat.
Dumneata iti permiti sa visezi si sa dai sfaturi conform propriilor vise care, de multe ori se dovedesc doar vise atunci cand te intalnesti cu realitatea si sensul diferit al credintei concepute de cei din jur si de tine insuti.
Oamenii sunt oameni, fie ei credinciosi sau nu, preoti sau mireni, daca uitam faptul ca suntem oameni si ca avem datoria de-a ne pune mintea la contributie prin rationament, ca de-aia ne-a dat-o Dumnezeu, riscam sa ne impotmolim mereu in perceptiile si egoismul celorlalti, sa ne ratacim in intelesuri fara de inteles, tocmai fiindca si eu-l propriu lucreaza, fie ca-l ignoram sau nu.
Duhovnicul nu este un om sfant, este doar un om, mai mult sau mai putin inzestrat cu intelepciunea sau harul de-a coordona sufletele spre mantuire, intelepciune care nu-i confera niciodata dreptul sau instinctul de monopol asupra
fiintei umane si nici crestinii nu trebuie sa manifeste aceasta tendinta de-a fi monopolizati din punct de vedere religios, altfel risca sa dea vina intotdeauna pe altceva, pe altcineva, decat pe sinele capabil sa discearna lucrurile, inainte de toate.
De aceia apar si smintelile si habotnicia, din lipsa de rationament si libertate individuala de gandire si imbracare intr-o forma sau alta a lucrurilor inconjuratoare.
Nu mai persevera cu ideea ca omul nu trebuie sa-si manifeste credinta si prin propriul rationament, propria gandire, caci mi se pare un lucru grav si, chiar un lucru nedemn de un suflet ce ar trebui sa se zbata intre bine si rau, mai ale prin propria constiinta si structura.

[florina_drossu]

Ma simt datoare sa postez si mesajul primit pe Facebook de la Parintele Firmilian:

"Apare totuşi o problemă: majoritatea oamenilor nu au studii teologice şi atunci e mai cuminte să asculte de duhovnic. Numai dacă îi îndeamnă la ceva rău în mod evident, nu trebuie să asculte."

Asadar, subscriu vorbelor parintelui. E mai greu pentru incepatori sa discearna, regula e sa ascultam.

[iustin10]

Duhovnicul trebuie ascultat ca insusi darul lui Dumnezeu pe pamant.
Increderea noastra in el,face cumva,la un nivel necunoscut de noi ,ca si lui sa i se daruiasca sfaturile cele bune.Un duhovnic bun ,poate fi facut bun de increderea fiilor sai.
Cumva ochiul cel bun face toate lucrurile bune,si la fel,ochiul cel rau,parca cheama el insusi intunericul.
Si noi insine trebuie sa ne rugam pentru el,nu sa asteptam numai de la el sa se roage pentru noi.
Si daca e vorba totusi de greselile duhovnicilor ,eu nu prea inteleg in ce constau ele.Oare sa ne alegem noi indrumatori care ne convin,sau sa il lasam pe Dumnezeu sa ne contrarieze un pic,daca asa considera El?

[sophia]

@Florina - pai ce are teologia a face?
Daca duhovnicul da sfaturi si in afara teologiei. Eu am inteles ca lumea il intreaba de toate din viata, ca da sfaturi de viata.
De aia spun sa delimitam putin sfera de activitate a duhovnicului.
Da, sfaturi din teologie numai el paote da, dar in rest cum facem?

@Mihnea - nu vreau nimic de la forum. Spuneam ca aud asa lucruri diferite, de la preot/parohie, la preot/parohie. Unul lasa femei sa faca unele lucruri, altul interzice, unul da canoane, altul nu, etc.
Unde este corect?
Ca daca auzi la altii ca se face altfel, intri la ganduri.
Normal este sa asculti de preotul tau. Dar revin atunci la ideea ca totul este la latitudinea preotului/duhovnicului.

[The_Fallen]

Dar Ory, tocmai aceasta este problema, ca duhovnicul se presupune ca atunci cand da un sfat este sub influienta Sf Duh si altfel nu ar da, daca este in masura sa dea sfaturi duhovnicesti se cunoaste pe sine si stie cand nu este in comuniune cu sf Duh.
Iar daca incepem sa privim sfaturile lui prin prisma limitata a cunostintelor teologice personale si a experientelor spirituale personale ajungem la erezia sectelor care tot asa au inceput.

[ory]

Poate ca unele sfaturi care creeaza vre-o revelatie, sunt insuflate de Duhul Sfant, insa sfaturile de peste zi care se dau crestinilor tin, mai degraba, de experiente duhovnicesti, de lucrurile invatate in timp, de cunostinte si intelepciunea prorpie. Dar, bine-nteles, tin si de cat de capabil se dovedeste a fi un preot si de personalitatea acestuia.
Oamenii sunt oameni, duhovnicii sunt oameni, crestinii sunt oameni....si ne comportam ca atare .
Cred in harul preotului dar nu ma dedic in totalitate conceptiilor acestuia si sfaturilor lui, nu as avea cum...este absurd, pana la urma ! Tine de gandirea fiecaruia dintre noi, o gandire ce ne calauzeste dincolo de lucrurile pe care le intampinam.
Trebuie sa existe un echilibru.
Chiar, cine spune ca sfatul preotului se presupune a fi insuflat de Duhul Sfant ? Ceva nu suna bine, totusi, nu are cum ! Preotul este si el om cu neputinte si virtuti, cu o anumita educatie si mediul in care s-a dezvoltat, cu instincte si simtiri, cu invataminte si principii...care pot sa difere de la un preot la altul, asa cum pot sa difere si la crestini.
Sau cine spune ca sfatul preotului nu trebuie si rationat de catre cel care-l primeste ?
Multe dintre conceptiile crestine par , mai degraba, lucruri fantastice, poate ca de aceia ne rezumam de cele mai multe ori la " povestirea lor " si la aplicarea lor doar la nivel teoretic, fiindca, nu ma indoiesc de faptul ca oamenii, in mare parte, discern in mod individual asupra propriilor decizii.