Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 27.05.2014, 23:31:35
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.913
Implicit Acasă la Sfântul Ioan Rusul !



Moaștele Sfântului Ioan Rusul se află în localitatea Procopie din insula grecească Evvia. Grecii l-au adus aici pe sfântul atunci când au plecat din localitatea Procopie din Turcia, în urma schimbului de populații între Grecia și Turcia, în jurul anului 1924. La Sfântul Ioan Rusul, mare tămăduitor și făcător de minuni, au evlavie credincioșii de pretutindeni.



Pe insula Evvia, în orașul Procopie „cel nou“, Sfântul Ioan Rusul îi adună pe toți în jurul moaștelor sale. La raclă, de dimineață până seara, se aude murmur de rugăciune. Până și copiii își mai temperează zburdălnicia, apropiindu-se de el ca de un prieten.
Aici, grecii i-au ridicat o biserică impunătoare Sfântului Ioan Rusul, cel care a trăit toată viața ca un rob, în grajd, împreună cu animalele. S-au chinuit timp de 21 de ani (1930-1951) să o zidească. Este în formă de navă, zugrăvită cu fresce bizantine și îmbrăcată în marmură. Impresionantă este și catapeteasma prin filigranele în marmură albă.
Cu toate că este înconjurat de bogății, primite în semn de mulțumire de la credincioșii care i-au simțit ajutorul, sfântul îi întâmpină pe toți în picioarele goale și cu fața întoarsă spre cei care îi șoptesc printre lacrimi și frânturi de rugăciuni necazurile.
După ce și-au descărcat inima, credincioșii merg la micul paraclis de lângă biserică, unde se încing cu centura și se acoperă cu camilafca sfântului, și apoi se închină, fac metanii și plecăciuni în fața icoanelor Sfinților Siluan Aghioritul și Serafim de Sarov, prieteni și împreună-rugători cu Sfântul Ioan Rusul. Din tinda paraclisului, de la niște robinete special amenajate, credincioșii își iau acasă ulei sfințit de la candela care arde neîncetat la racla sfântului tămăduitor și făcător de minuni. Ultima oprire este la agheasmatarul cu apă sfințită, aflat la câțiva pași de paraclis.

Doctorul Ioan Rusul



Întâlnirea pelerinilor cu smeritul Sfânt Ioan Rusul îi reamintește fiecăruia că este robul lui Dumnezeu, în care trebuie să ne punem nădejdea. Iar minunile pe care le face Dumnezeu prin robul său, Sfântul Ioan Rusul, sunt grăitoare în acest sens. Oameni care și-au pierdut orice speranță s-au rugat sfântului și, lăsându-se cu totul în voia lui Dumnezeu, au trăit cu adevărat starea de robie întru Hristos care i-a mântuit.
Doctorul Matzuros din orașul Limni, situat pe insula Evvia, este printre cei care și-au pus ultima speranță în ajutorul Sfântului Ioan Rusul. Toată viața a fost ateu, având încredere doar în știință. Și, conform științei, s-a dovedit că este bolnav de cancer în metastază. În timp ce era întins pe patul de spital, s-a rugat pentru prima oară lui Dumnezeu - Cel în care nu crezuse până atunci - să-l vindece prin moaștele Sfântului Ioan Rusul. La scurt timp, este vizitat de un doctor tânăr. Din una în alta, acesta îi spune că nu o să moară, pentru „că o să iau eu tot ce ai rău înăuntru“. Doctorul a crezut abia atunci când sfântul i-a spus că este acela pe care „l-ai cerut mai înainte“. Următoarele analize au demonstrat limitele științei, cancerul dispăruse complet.
Altă dată, îmbrăcat tot în doctor, sfântul chiar și-a spus numele, „Ioan Rusul“, atunci când soția lui Constantin Polihronie l-a întrebat cine este și i-a cerut să îl ajute pe soțul ei paralizat de zece ani. După ce sfântul l-a vindecat, soțul povestea că a simțit cum niște mâini invizibile îl ridicau din pat.



„Sfinte Ioane, fă-mi copilașii bine. Nu pot să rabd atâta suferință. Sfinte Ioane, vino și în casa noastră, intră aici în această seară și caută măcar puțin spre durerea noastră“, se rugau sfântului părinții a doi copii bolnavi de leucemie. Dimineața, știința a fost iar înfrântă, copiii erau vindecați. Drept mulțumire, familia de ciprioți a adus la racla sfântului două statuete din ceară de mărimea celor doi copii.
Sfântul Ioan Rusul este și grabnic ajutător. Părinții unei studente dependente de droguri, care nu mai era de găsit de mult timp, nu s-au mai clintit de la racla sfântului și au ținut post negru toată Săptămâna Patimilor a anului 1980. În Sâmbăta Mare, au plecat în satul lor pentru slujba Învierii Domnului. A doua zi, la Vecernie - „A doua Înviere“, familia întregită se ruga la moaștele sfântului. „Săptămâna aceasta am dus o luptă între viață și moarte. Alegeam întotdeauna moartea. O putere nevăzută însă, mai presus de om, m-a răpit din drumul către moarte și m-a readus la viață, acasă, aici“, a spus fata adusă în sânul familiei de Sfântul Ioan Rusul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #2  
Vechi 27.05.2014, 23:32:44
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.913
Implicit Acasă la Sfântul Ioan Rusul ! ( continuare )

„De ce mă urăști, Sfinte Ioane?“



„Mare Sfinte Ioane, te rog, te implor, mijlocește către Domnul nostru și roagă-L să mă învrednicească să devin și eu mamă“, se ruga săraca Arhondula, căsătorită de opt ani. Într-o noapte, Arhondula izbucnește în lacrimi: „Ce ți-am făcut eu, Sfinte Ioane, de ce mă urăști? De ce Dumnezeu nu vrea să-mi dea această bucurie?“ În următoarea noapte, bate cineva la ușă. Femeia vede afară o lumină având chipul Sfântului Ioan, care i-a spus: „Arhondula, ce rugăciune a fost aceea pe care ai făcut-o aseară? Sfinții nu urăsc pe nimeni. Nu este însă voia lui Dumnezeu să dobândești acum copii. Vor mai trece doi ani și va veni și această bucurie“. În urma rugăciunilor, familia a fost binecuvântată cu trei copii care au umplut de fericire casa și inimile părinților.



Spuneam că Sfântul Ioan Rusul este perceput de copii ca un prieten drag.
Așa îl considera și moșulețul Nicolae. „De ani de zile suntem prieteni! Și cum să nu fie așa, dacă îmi împlinește imediat tot ceea ce îi cer?“, spunea tuturor bătrânul. Dar într-un an a venit la sfântul cu o adâncă mâhnire în suflet. Cu o zi înainte tot auzea o voce care spunea: „Așa sunt uitați prietenii?“ Nedumerit de unde vine vocea, a intrat într-o băcănie, unde se auzeau niște cântări bisericești. După ce a aflat de la vânzător că se transmitea în direct la radio slujba de la sărbătoarea Sfântului Ioan Rusul, a plecat acasă într-un suflet. A doua zi era la racla sfântului, cerându-i iertare. „Puțin lucru este să-ți spună un sfânt că l-ai uitat? Pot să-i mai zic acum prieten?“, se văita el, în curăția inimii sale. Dar sfântul îl chemase tocmai pentru că îl considera un prieten drag al său.
Însă sfântul îi ajută și pe cei care nu sunt prietenii lui, care nu se roagă lui. După moartea prematură a soțului, Areti și fiica ei Hrisa au fost alungate de frații soțului din casa lor. După multe procese care au fost în favoarea fraților, Areti a hotărât să renunțe. Însă, în noaptea de dinaintea ultimului proces, văduvei îi spune în vis un tânăr cu fața senină: „Casa e a ta. De proces o să am eu grijă. La orice necaz și primejdie cereți ajutorul lui Dumnezeu și nouă, celor ce-I slujim Lui. Eu sunt Ioan din Rusia. Mergeți mâine la judecătorie liniștite.“ După ce judecătorul le-a dat dreptate, au venit direct la sfântul ca să-i mulțumească, uimite că sfinții lucrează printre noi și ne știu toate necazurile, chiar dacă noi nu îndrăznim să le spunem.



Sunt convins că pelerinajul la racla cu moaștele Sfântului Ioan Rusul poate înmuia chiar și pe cei necredincioși și reci la inimă. Aici simți cu adevărat ospitalitatea și tinerețea sfântului, care prin smerenie și simplitate îți intră la inimă, devenindu-ți un prieten drag.

Viața Sfântului Mărturisitor Ioan Rusul



Sfântul Ioan Rusul s-a născut în jurul anului 1690 în Rusia. A căzut prizonier la turci, în timpul războiului dintre ruși și turci, în jurul anului 1711. Așa a ajuns rob la un ofițer superior turc din Procopie, Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei, pe care l-a respectat și i s-a supus cu smerenie. Pentru că nu l-a obligat să se lepede de Hristos, Dumnezeu i-a dăruit turcului bogății și faimă. Cu toate că stăpânul i-a cerut să nu mai locuiască în grajd cu dobitoacele, sfântul nu și-a părăsit locul de nevoință. În urma faptului minunat prin care i-a trimis stăpânului mâncarea preferată tocmai la Mekka, oamenii l-au privit cu teamă și respect, ca pe un om drept și plăcut lui Dumnezeu. A plecat la Domnul la vârsta de aproximativ 40 de ani, pe 27 mai 1730, la înmormântarea sa fiind prezenți chiar și mulți musulmani. Sfintele sale moaște au fost descoperite peste trei ani, după ce s-a arătat sfântul în vis preotului satului. În anul 1832, Osman Pașa a aruncat moaștele sfântului în foc, dar pentru că au văzut că acesta se mișca prin foc ca un om viu, turcii au fugit îngroziți. Sfintele moaște nu au ars, dar au rămas negre de la fum până astăzi. Moaștele Sfântului Ioan Rusul au fost aduse în Grecia în jurul anului 1924.



La Ioan noi credincioșii să alergăm, cei ce în suferințe și în necazuri ne aflăm, și să cădem strigând cu evlavie din adâncul sufletului: Sfinte, ajută-ne nouă, celor ce ne rugăm ție, aleargă și ne izbăvește din această nevoie. Nu trece, Sfinte, cu vederea, rugăciunea umilă a celor ce aleargă la acoperământul tău."

Cere de la Dumnezeu pace, liniște sufletelor, până la sfârșit răbdare și mântuire sufletelor pentru noi, cei ce ne rugăm ție și lăudăm cele minunate ale tale."
Cu mijlocirile Sfântului Ioan, pe care-l sărbătorim astăzi, să reverse Dumnezeu milostivirile Lui peste noi toți!
Doamne ajuta!
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare