Iesiti din lume!

În prealabil postat de florin.oltean75

Pacatele nu exista in sine, asa cum nici persoanele nu exista in sine.

Daca persoanele nu exista in sine... .................................................. .......

omule al lui Dumnezeu.................

pai.... atunci... asadar...

cum alegi tu sa continuam?........................................ ......................................



Florin: daca persoana nu exista, atunci nu exista nici Dumnezeu (care este Persoana).

Asadar te intreb foarte serios, cum nu se poate mai serios:
oare tu existi? eu exist?... Exista ceva, cumva, undeva?...............

De raspunsul TAU la aceasta intrebare atarna viata.
Iarta-ma ca imi iau avant si precizez: viata TA.



P.S. Ai afirmat recent ca te preocupa psihologia. Daca te preocupa cu adevarat, banuiesc ca stii care e PRIMA dilema in dezvoltarea ontologica a omului (a copilului in etapa sugarului: oare eu exist?...)

Hai, curaj... Haide, DA!
DA, existi cu adevarat!!!!!!!!!!!!+

Tu esti , eu sunt, noi suntem, ei sunt.... Suntem cu totii. Fiinta e in noi si noi suntem FIINTA!
AMIN+

[Florin-Ionut]

Florine,

Creaţia "după Chip" presupune că noi am fost făcuţi după modelul Lui Dumnezeu, iar Părinţii Bisericii tîlcuiesc ce presupune asta:

- în primul rînd, existăm. Sîntem, fiinţăm prin pronia divină care ne ţine ca să nu dispărem în nimicul dinainte de a fi ceva. O dată ce anulezi această idee, teologia ortodoxă devine altceva, poate filosofie budistă plină de iluzii şi fără Dumnezeu.
- apoi sîntem eterni. Nimic nu poate să ne curme exiistenţa, adică să ne facă să dispărem anihilaţi în neant. Nici îngerii cei răi nu pot să dispară, nici oamenii păcătoşi nu vor fi exterminaţi după Judecată. Dumnezeu este bun, iar iubirea Sa face posibilă existenţa în libertate deplină, exact pe versiunea preferată de fiecare. Dacă nu credem în ideea de nemurire, alunecăm în greşeala adventistă (şi poate că nu numai a lor), ei crezînd că cei răi vor fi distruşi şi numai cei buni vor rămîne în continuare.
- sîntem raţionali, înzestraţi cu posibilitatea de a gîndi. Altfel ne-am asemăna cu animalele.
- sîntem liberi. Dacă nu am avea liber arbitru, am fi roboţei sau păpuşele în mîna Lui Dumnezeu. Multe grupări creştine eterodoxe cred în predestinare, interpretînd greşit unele pasaje mai dificile din Scripturi.
- avem sentimente. Totul orbitează în jurul alegerii fiecăruia de a iubi mai mult sau mai puţin, acesta fiind criteriul principal al Judecăţii Universale care va urma. Toate acţiunile vieţii noastre sau ale vieţii îngerilor sînt funcţii de iubire, mai simple sau mai complicate. Doar dragostea face trecerea de la chipul la asemănarea cu Creatorul nostru - dar asta numai noi o hotărîm.
- avem capacitatea de a crea. Prin participare, evident. Putem construi o casă sau chiar mai mult de atît, putem scrie cărţi, putem aduce copii la existenţă, putem recupera suflete pierdute, putem avea fii duhovniceşti şamd. Astfel ne asemănăm din ce în ce mai mult cu Hristos, înmulţindu-ne talanţii.
- avem capacitatea de a ne jertfi. Puţini sînt în stare de jertfa supremă pentru aproapele, pentru o cauză nobilă sau pentru binele celorlalţi. Dar putem să ne sacrificăm totuşi zilnic orgoliul şi mîndria, putem arăta dragoste faţă de semeni chiar dacă asta presupune puţină nevoinţă proprie, putem - dacă vrem.

Mai sînt probabil şi alte caracteristici ale chipului divin după care sîntem gîndiţi şi clădiţi, dar cele de mai sus sînt cele mai importante. Şi prima este existenţa sau ESTE-le.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Daca persoanele nu exista in sine... .................................................. .......

omule al lui Dumnezeu.................

pai.... atunci... asadar...

cum alegi tu sa continuam?........................................ ......................................


Florin: daca persoana nu exista, atunci nu exista nici Dumnezeu (care este Persoana).

Asadar te intreb foarte serios, cum nu se poate mai serios:
oare tu existi? eu exist?... Exista ceva, cumva, undeva?...............

De raspunsul TAU la aceasta intrebare atarna viata.
Iarta-ma ca imi iau avant si precizez: viata TA.



P.S. Ai afirmat recent ca te preocupa psihologia. Daca te preocupa cu adevarat, banuiesc ca stii care e PRIMA dilema in dezvoltarea ontologica a omului (a copilului in etapa sugarului: oare eu exist?...)

Hai, curaj... Haide, DA!
DA, existi cu adevarat!!!!!!!!!!!!+

Tu esti , eu sunt, noi suntem, ei sunt.... Suntem cu totii. Fiinta e in noi si noi suntem FIINTA!
AMIN+

Buna Cezar,

Nu am afirmat ca nu existam,
ci ca nu existam intr-un mod inerent sau ca nu existam in sine.

Citeste cu atentie inca o data.

Perceptia faptului ca existam prin noi insine, ca fiecare obiect al realitatii exista prin el insusi, este cauza tuturor pacatelor.

Definitia persoanei in crestinism...nu avem asa ceva. Crestinismul nu poate defini persoana (pentru ca nu are termeni filosofici ) dar iti indica cum poti sa o intelegi pe dinlauntru.

Se spune ca Dumnezeu este Persoana dar nu se spune ce este Persoana...asa ca se pleaca de la o intelegere ordinara a termenului.

Nu avem o explicatie, in scrierile exegetilor crestini, ci ramanem la o perceptie dogmatica, axiomatica -pe care o are si o persoana nereligioasa sau fara Dumnezeu. Orice om iti spune ce este o persoana si o poate indica cu degetul, oricine iti spune ca existam - dar nu oricine stie ce este cu adevarat persoana sau fiintarea.

Definitia budista:
"Persoana" reprezinta constientizarea unui "eu intrinsec" (gandit ca existand in sine sau prin sine) imputat in continuumul experientei mentale, intr-un mod fluctuant, pe cele 5 agregate generice tranzitorii (trup, simtire, discriminare mentala, reactivitate mentala, constientizari). Eul poate fi imputat pe un trup de copil sau pe un trup de batran, pe o idee (ideea mea), diferite forme de amintiri...toate fiind in fapt tranzitorii, adica inconsistente. Insa perceptia ordinara le vede clipa de clipa ca fiind permanente - fiintand in sine.

Noi existam, insa nu in sensul ordinar al termenului.

Matematic, doar Dumnezeu exista in Sine, in vastitatea Sa necuprinsa fara nicio obstructie.

Asa zice Sfantul Maxim Marturisitorul: daca vrei sa-L cunosti pe Dumnezeu, trebuie sa renunti la tot, sa-ti golesti mintea si inima, sa vezi in fata ta abisul divinitatii si sa te arunci in el .

Este o forma crestina de instruire pentru intelegerea miezului fiintarii - miezului persoanei.


P.S.

In budism, intelegerea ordinara a fiintarii (prin sine si nu prin Dumnezeu) se numeste "extrema existentiala" sau "extrema reificarii".
Sustinerea ideii ca nimic nu exista se numeste "extrema nihilista".

Amandoua sunt la fel de periculoase si evitate prin educarea mintii in Viziunea de Mijloc sau Calea de Mijloc - Madhyamaka.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de florin.oltean75

Se spune ca Dumnezeu este Persoana dar nu se spune ce este Persoana...asa ca se pleaca de la o intelegere ordinara a termenului.

Orice ființă este un ipostas înțeles ca eu sau sine sau atman sau purusa sau cum vrei tu. Persoana presupune un ipostas în comunicare cu alt ipostas, o ființă care are o relație cu altă ființă.

Dacă Dumnezeu ar fi fost numai Unul și nu Trei, atunci nu am fi putut vorbi de Persoană, ci numai de Ipostas divin.

Așa am înțeles de la Părintele Galeriu, care explica undeva diferența dintre cele două noțiuni.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Orice ființă este un ipostas înțeles ca eu sau sine sau atman sau purusa sau cum vrei tu. Persoana presupune un ipostas în comunicare cu alt ipostas, o ființă care are o relație cu altă ființă.

Dacă Dumnezeu ar fi fost numai Unul și nu Trei, atunci nu am fi putut vorbi de Persoană, ci numai de Ipostas divin.

Așa am înțeles de la Părintele Galeriu, care explica undeva diferența dintre cele două noțiuni.

Buna Ionut,
Ar fi fost remarcabila o explicatie clara,
dar evident este intortocheata fara o logica convingatoare.
Atentie. Nu infirm principiul ci doar amendez explicatia.

p -> q
Persoana presupune un ipostas în comunicare cu alt ipostas, o ființă care are o relație cu altă ființă.

non q -> non p
Adica daca un eu (ipostas) nu comunica cu alt eu (ipostas), atunci acesta nu este persoana.

Imi pare rau dar logica sufera.
Intentia este buna dar terminologia nu este adecvata.

În prealabil postat de florin.oltean75

Buna Cezar,

Definitia persoanei in crestinism...nu avem asa ceva. Crestinismul nu poate defini persoana (pentru ca nu are termeni filosofici ) dar iti indica cum poti sa o intelegi pe dinlauntru.

Se spune ca Dumnezeu este Persoana dar nu se spune ce este Persoana...asa ca se pleaca de la o intelegere ordinara a termenului.

Nu avem o explicatie, in scrierile exegetilor crestini, ci ramanem la o perceptie dogmatica, axiomatica -pe care o are si o persoana nereligioasa sau fara Dumnezeu. Orice om iti spune ce este o persoana si o poate indica cu degetul, oricine iti spune ca existam - dar nu oricine stie ce este cu adevarat persoana sau fiintarea.

Definitia budista:
"Persoana" reprezinta constientizarea unui "eu intrinsec" (gandit ca existand in sine sau prin sine) imputat in continuumul experientei mentale, intr-un mod fluctuant, pe cele 5 agregate generice tranzitorii (trup, simtire, discriminare mentala, reactivitate mentala, constientizari). Eul poate fi imputat pe un trup de copil sau pe un trup de batran, pe o idee (ideea mea), diferite forme de amintiri...toate fiind in fapt tranzitorii, adica inconsistente. Insa perceptia ordinara le vede clipa de clipa ca fiind permanente - fiintand in sine.

P.S.

In budism, intelegerea ordinara a fiintarii (prin sine si nu prin Dumnezeu) se numeste "extrema existentiala" sau "extrema reificarii".
Sustinerea ideii ca nimic nu exista se numeste "extrema nihilista".

Amandoua sunt la fel de periculoase si evitate prin educarea mintii in Viziunea de Mijloc sau Calea de Mijloc - Madhyamaka.

Budismul confunda persoana cu individul, neutralizeaza fiintarea particulara... Individul nu este decat o picatura intr-un ocean. Ortodoxia ne invata ca suntem madulare ale trupului lui Hristos care este capul Bisericii, citeste cu atentie, toti avem un rol, fiecare rolul sau, nu suntem doar indivizii unei specii ca animalele, suntem persoane.

Epistola 1 Corinteni, cap. 12
1. Iar cât priveşte darurile duhovniceşti nu vreau, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă.
2. Ştiţi că, pe când eraţi păgâni, vă duceaţi la idolii cei muţi, ca şi cum eraţi mânaţi.
3. De aceea, vă fac cunoscut că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! - tot aşa nimeni nu poate să zică: Domn este Iisus, - decât în Duhul Sfânt.
4. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
5. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
6. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi.
7. Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos.
8. Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvânt de înţelepciune, iar altuia, după acelaşi Duh, cuvântul cunoştinţei.
9. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
11. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.
12. Căci precum trupul unul este, şi are mădulare multe, iar toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, aşa şi Hristos.
13. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toţi, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, şi toţi la un Duh ne-am adăpat.
14. Căci şi trupul nu este un mădular, ci multe.
15. Dacă piciorul ar zice: Fiindcă nu sunt mână nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
16. Şi urechea dacă ar zice: Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup, - pentru aceasta nu este ea din trup?
17. Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Şi dacă ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
18. Dar acum Dumnezeu a pus mădularele, pe fiecare din ele, în trup, cum a voit.
19. Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
20. Dar acum sunt multe mădulare, însă un singur trup.
21. Şi nu poate ochiul să zică mâinii: N-am trebuinţă de tine; sau, iarăşi capul să zică picioarelor: N-am trebuinţă de voi.
22. Ci cu mult mai mult mădularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
23. Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.
24. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ. Dar Dumnezeu a întocmit astfel trupul, dând mai multă cinste celui căruia îi lipseşte,
25. Ca să nu fie dezbinare în trup, ci mădularele să se îngrijească deopotrivă unele de altele.
26. Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună.
27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte.
28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
30. Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?
31. Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate:


Dumnezeu sa ne lumineze pe toti!
Doamne ajuta!

Ca sa fiu si mai precisa, religiile orientale desfiinteaza persoana, esti chemat la autodesfiintare, la meditatie prin golire de ganduri, meditatia vidului, etc. Nu te forteaza nimeni, sunt doar momeli prin care te desfiintezi singur si devii un individ al unei specii irationale, o picatura in ocean, ti se promite ca nu trebuie sa faci nimic decat sa ramai vid si sa lasi fericirea sa te umple, esti redus doar la simturi fara sa realizezi. Sa-ti dau un exemplu, meditatiile pe chakre te cheama sa-ti cresti nivelul de senzitivitate pe chakra pe care meditezi, conform orientalismului corpul uman are cel putin 7 chakre (centrii energetici) situate in corpul subtil si responsabile de functionarea asa zisului corp astral. Ce inseamna asta, ca tu practic devii extrem de senzitiv, o sa fii extrem de incantat ca ai feeling dar asta nu este decat reducere a fiintei la nivelul simturilor, un fel de indobitocire, si animalele sunt senzitive, mult mai senzitive decat oamenii, (vezi cainii de urmarire) ... dar asta nu inseamna ca sunt rationale.
Pe noi crestinii, Hristos ne cheama la despatimire, la renuntare la cele ale trupului, ne cheama la indumnezeire prin har.
Fii atent ce spune Avva Ghelasie Gheorghe, iti dau un citat dintr-o discutie cu o ucenita iconar, din cartea Cuviosul Ghelasie isihastul, la pg. 134-135, ii spune asa:
Eu copiez tot fragmentul dar ma refer strict la ce a spus in cuvintele pe care le subliniez si anume ca vointa genereaza simtirea si nu invers.

Ucenita:
- Parinte, simt adesea ca nu ma bucur de natura, de intalnirea cu oamenii, parca tuturor acestora le-a pierit stralucirea. In schimb, as sta singura pentru a picta la icoane, care oricum cer foarte mult timp, pentru a citi, pentru a simti timpul, pentru a ma ruga. Aceasta stare merge pana intr-acolo in nevoia de singuratate incat imi e greu sa raspund la telefon sau unor solicitari din afara care fragmenteaza tot timpul viata, lucruri care se dovedesc adesea neimportante de altfel. Mi-e greu sa ies din casa chiar si pentru a cumpara mancare.
Avva Ghelasie:
- Nu te fixa in starea asta, fa-ti treburile, sa nu te lasi in sensul de respingere, izolationismul devine patologic. Fa lucrurile strict necesare, la ce mai poti renunta renunta, dar fara galagie, pe neobservate. Si sa faci lucrurile voluntar, din dorinta de a fi cu Dumnezeu, iar nu din dorinta de a gusta simtirea singuratatii. E foarte important sa faci lucrurile cu vointa, nu cu simtirea in prim plan. Nu doar purtat de simtirea de moment ca e un fel de structuralism, ci cu vointa care genereaza simtirea, si nu invers. Noi trebuie sa actionam cu Persoana intreaga, prin Acte personale din care apoi sa derive si simtirea.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de oana72

Ca sa fiu si mai precisa, religiile orientale desfiinteaza persoana, esti chemat la autodesfiintare, la meditatie prin golire de ganduri, meditatia vidului, etc. Nu te forteaza nimeni, sunt doar momeli prin care te desfiintezi singur si devii un individ al unei specii irationale, o picatura in ocean, ti se promite ca nu trebuie sa faci nimic decat sa ramai vid si sa lasi fericirea sa te umple, esti redus doar la simturi fara sa realizezi. Sa-ti dau un exemplu, meditatiile pe chakre te cheama sa-ti cresti nivelul de senzitivitate pe chakra pe care meditezi, conform orientalismului corpul uman are cel putin 7 chakre (centrii energetici) situate in corpul subtil si responsabile de functionarea asa zisului corp astral. Ce inseamna asta, ca tu practic devii extrem de senzitiv, o sa fii extrem de incantat ca ai feeling dar asta nu este decat reducere a fiintei la nivelul simturilor, un fel de indobitocire, si animalele sunt senzitive, mult mai senzitive decat oamenii, (vezi cainii de urmarire) ... dar asta nu inseamna ca sunt rationale.
Pe noi crestinii, Hristos ne cheama la despatimire, la renuntare la cele ale trupului, ne cheama la indumnezeire prin har.
Fii atent ce spune Avva Ghelasie Gheorghe, iti dau un citat dintr-o discutie cu o ucenita iconar, din cartea Cuviosul Ghelasie isihastul, la pg. 134-135, ii spune asa:
Eu copiez tot fragmentul dar ma refer strict la ce a spus in cuvintele pe care le subliniez si anume ca vointa genereaza simtirea si nu invers.

Ucenita:
- Parinte, simt adesea ca nu ma bucur de natura, de intalnirea cu oamenii, parca tuturor acestora le-a pierit stralucirea. In schimb, as sta singura pentru a picta la icoane, care oricum cer foarte mult timp, pentru a citi, pentru a simti timpul, pentru a ma ruga. Aceasta stare merge pana intr-acolo in nevoia de singuratate incat imi e greu sa raspund la telefon sau unor solicitari din afara care fragmenteaza tot timpul viata, lucruri care se dovedesc adesea neimportante de altfel. Mi-e greu sa ies din casa chiar si pentru a cumpara mancare.
Avva Ghelasie:
- Nu te fixa in starea asta, fa-ti treburile, sa nu te lasi in sensul de respingere, izolationismul devine patologic. Fa lucrurile strict necesare, la ce mai poti renunta renunta, dar fara galagie, pe neobservate. Si sa faci lucrurile voluntar, din dorinta de a fi cu Dumnezeu, iar nu din dorinta de a gusta simtirea singuratatii. E foarte important sa faci lucrurile cu vointa, nu cu simtirea in prim plan. Nu doar purtat de simtirea de moment ca e un fel de structuralism, ci cu vointa care genereaza simtirea, si nu invers. Noi trebuie sa actionam cu Persoana intreaga, prin Acte personale din care apoi sa derive si simtirea.

Buna Oana,
Sunt in asentimentul tau. Si eu am studiat putin yoga (indiana) - si am avut aceeasi impresie, ca este golita de "taine" si traire profunda. Centrarea practicii pe golirea mintii de ganduri consider ca este o greseala.

Dar aceste practici, asa cum sunt prezentate de diferiti guru, mai mult sau mai putin calificati, sunt extrase din contextul lor devotional, profund religios si expuse sub forma unor exercitii de fitness fizic si mental. Nu este practic sa spui unui occidental ca exercitiile sunt golite de esenta daca nu sunt sustinute de credinta si devotiune.

Este dificil ca un om crescut intr-un spatiu crestin, educat de mic in aceste invaturi sa dezvolte o devotiune sincera, spontana in Brahma (creatorul), Visnu (atoatetiitorul) sau Shiva (distrugatorul). Este strain de aceste repere spirituale asa ca par exotice si artificiale. Nu aceeasi perceptie o are insa un indian care a fost invatat din pruncie sa se roage in acest context spiritual.

Tehnica este o anumita carare a mintii in emotie si intelegere, care este strabatuta repetat, de-a lungul careia au loc revelatii din ce in ce mai adanci.

Cititul unui acatist cu o anumita frecventa este o tehnica bazata pe cuvinte asociate in metafore devotionale pentru a stimula trairi virtuoase din ce in ce mai profunde.

Acesta este un aspect particular din ceea ce se numeste in budism "Calea Vasta"...pentru ca mintea se focalizeaza pe "forme virtuoase nenumarate" suscitate prin cuvinte, firul central fiind dialogul bazat pe cerere.

Crestinismul nu explica "Calea Profunda" (fara forma) care echilibreaza si sustine "Calea vasta", insa la ea se poate ajunge, cu multa multa sarguinta, asa cum ai spus "prin inchiderea mintii in cuvintele rugaciunii" pana cand inima devine de la sine lucratoare si plina de lumina.

În prealabil postat de florin.oltean75

Tehnica este o anumita carare a mintii in emotie si intelegere, care este strabatuta repetat, de-a lungul careia au loc revelatii din ce in ce mai adanci.

Cititul unui acatist cu o anumita frecventa este o tehnica bazata pe cuvinte asociate in metafore devotionale pentru a stimula trairi virtuoase din ce in ce mai profunde.

Acesta este un aspect particular din ceea ce se numeste in budism "Calea Vasta"...pentru ca mintea se focalizeaza pe "forme virtuoase nenumarate" suscitate prin cuvinte, firul central fiind dialogul bazat pe cerere.

Din nou tehnica...
Nu e rea, in atatea situatii de viata, dar aici cred ca e vorba despre altceva, cu totul altceva decat tehnica.
Sa cred ca femeia care se ruga neincetat la Iisus, sacaindu-l cu rugamintile ei indurerate, folosea ... tehnica rugamintii sacaitoare (sau, ca sa sporesc intentionat posibila confuzie - tehnica rugaciunii neincetate?...)...
Si de aici, pentru ca ea detinea tehnica (adica, vezi bine, reteta de succes, acel "know how" raspandit ca nisipul marii in lumea de azi), a castigat bunavointa Domnului?

Cred ca cititul unui acatist cu o anumita frecventa, la fel cu citirea staruitoare a Bibliei, ca si mersul regulat la Biserica, miluinta, rugaciunea, practica postului, spovedania, impartasirea, participarea regulata la slujbe si Sfintele Taine: toate acestea sunt pur si simplu un mod de viata. Izvorat din inganarea Duhului, din Dragoste (fara de care e numai ... tehnica si alte lucruri scremute).
Nu e Dragoste, nu e nici viata crestina.
Crestin e un mod de a fi, de a trai. Un mod prin care ai ales, prin harul lui Dumnezeu, sa iti petreci timpul vietii acesteia. Pe acesta, pe modul acesta de traire, hranit cu lacrimi si umilinta, cu efort de nevointa izvorit din Dragoste, si de aici din constiinta pacatelor si nevredniciei personale, precum si pe nadejdea ca Unul Domnul Dumnezeu iti este Mantuitor, pe toate acestea (si doar pe acestea) le rasplateste Domnul prin rezultatele vestite noua de sfintii Lui.
Nu rasplateste Domnul tehnica, ci daruirea inimii indragostite de El, jertfelnic.

P.S. Gasim in "Vietile Sfintilor" pe fiecare luna, zilnic, nenumarate exemple de oameni care aveau o singura tehnica: umilinta inaintea lui Dumnezeu, frica de Dumnezeu. Duhul umilit, inima smerita si infranta. Analfabeti, care habar nu aveau de vreun acatist sau alte minunate, desigur, daruri pentru drumetul insetat si flamind care a pornit hotarat spre Imparatia lui Dumnezeu. Oameni care abia murmurau un "Doamne, miluieste!", ca atat stiau sau puteau, insotit de o inchinaciune izvorita din inima.
Sau, iata pe 1 septembrie, Viata Sfantului Simeon Stalpnicul! Unde era vreo tehnica?
Baiatul de 13 ani a pornit pur si simplu, ca o sageata, spre Dumnezeu, lasind toate ale sale, pentru ca a auzit in Biserica, iarna cand nu mai avea treaba cu pastoritul oilor, Cuvantul Domnului: "Fericiti cei saraci..."!

Cand iubesti pe Dumnezeu nu ai nevoie de tehnica.
Iti daruieste El Scara, cu toate tehnicile/treptele Ei, ca sa te bucuri de apropierea de El.

Dragostea (Dumnezeu) nu are nevoie de tehnica (de tehnica ta sau a mea).
Curvia, da. Mare mester de tehnici este, nenumarate si mereu reinnoite... Cum oare nu vedem inselaciunea "tehnica" din noi si dimprejur?...

Si a dat Domnul Lumina celor saraci, celor gangavi, celor orbi, celor muti si peltici, celor prosti, ca sa rusineze intelepciunea veacului acestuia (cu toate tehnicile ei si ale lui, ale veacului).

Laudat fie Domnul in veci, ca Lui I se cuvine toata cinstea, lauda si multumirea, in vecii vecilor! AMIN+

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Cand iubesti pe Dumnezeu nu ai nevoie de tehnica.
Iti daruieste El Scara, cu toate tehnicile/treptele Ei, ca sa te bucuri de apropierea de El.

Dragostea (Dumnezeu) nu are nevoie de tehnica (de tehnica ta sau a mea).
Curvia, da. Mare mester de tehnici este, nenumarate si mereu reinnoite... Cum oare nu vedem inselaciunea "tehnica" din noi si dimprejur?...

Si a dat Domnul Lumina celor saraci, celor gangavi, celor orbi, celor muti si peltici, celor prosti, ca sa rusineze intelepciunea veacului acestuia (cu toate tehnicile ei si ale lui, ale veacului).

Laudat fie Domnul in veci, ca Lui I se cuvine toata cinstea, lauda si multumirea, in vecii vecilor! AMIN+

Dragostea nu are nevoie nici de cuvinte, nici de rugaciune.
Doar iL "respiri" pe Dumnezeu prin toti porii fiintei.

Insa avem nevoie de cuvinte stereotipe ca sa ajutam trairea sa se inalte.

Niciun om nu iubeste perfect,
de aceea avem nevoie de rugaciune.

Rugaciunile frumos talcuite sunt metoda.
Slujba in toata splendoarea ei este metoda.

Metoda este necesara pentru ca mintea este intunecata.

Trebuie sa invatam sa vorbim, altfel strigatul nostru catre Dumnezeu
este doar un mormait sau icnet, fara patrundere intelegatoare.

Starea de care pomenesti, cand Dumnezeu da tehnica, este atunci cand Duhul pune stapanire pe inima si incepe sa se roage singur, "cu suspine negraite".

Insa noi, pana la odihna dragostei trebuie sa ne nevoim.