Remember

[cristiboss56]

14 septembrie 2002 – A trecut la cele veşnice în Bucureşti, Arhimandritul Sofian Boghiu (din botez Serghei), apreciat duhovnic şi pictor bisericesc. Frate în Mănăstirea Rughi, judeţul Soroca (1926). Studii la Şcoala de cântăreţi din Mănăstirea Dobruşa. la Seminarul monahal din Mănăstirea Cernica (1932-1940), la Academia de Belle Arte din Bucureşti (1940-1945) şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1942-1946). Călugărit la Mănăstirea Dobruşa, sub numele Sofian (1937), hirotonit ierodiacon în 1939 şi preot-ieromonah în 1945 pentru Mănăstirea „Antim” din Bucureşti, pe care a condus-o ca stareţ între anii 1950-1955, apoi din nou în ultimii ani de viaţă; în 1958 arestat în lotul „Rugul aprins” şi condamnat la 15 ani de închisoare (eliberat în 1964). A pictat numeroase biserici în ţară şi peste hotare: bisericile Schitului Darvari, Mănăstirii „Radu Vodă”, ambele din Bucureşti, la Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Deir-el Harf în Liban, Catedrala din Horms în Siria, biserica din Hama, în Siria, şi altele.

Lucrări: Chipul Mântuitorului în iconografie (2001, Bucureşti); postum, volumul Buchet de cuvântări (2006, Bucureşti, cuprinzând predici şi meditaţii teologice).

[cristiboss56]

Cu ocazia celei de-a 90-a comemorări a „Catastrofei din Asia Mică”, Arhiepiscopul Demetrios, întâistătător al grecilor al Statelor Unite, din cadrul Patriarhiei Ecumenice a trimis o enciclică creştinilor ortodocşi.
Se împlinesc 90 de ani de când, la sfârşitul celui de-al doilea război greco-turc, a avut loc masacrul creştinilor ortodocşi greci din Asia Mică şi expulzarea lor masivă.
În enciclica sa arhiepiscopală, Înaltpreasfinţitul Demetrios a spus:
„În întâlnirea noastră la slujba dumnezeiască, în cadrul frăţiilor şi slujirilor noastre, noi subliniem necesitatea memoriei istorice pentru creştinii ortodocşi. Acest lucru îl facem când comemorăm pe martiri, sfinţi şi evenimentele importante din viaţa Bisericii. Noi comemorăm pe părinţii, mamele, fraţii şi surorile care au trăit înaintea noastră. Ne aducem aminte de locul nostru natal, despre moştenirea, credinţa, cultura noastră, de naţiune şi de comunităţile noastre, care au răbdat suferinţe îngrozitoare, tragedii şi victorii.
În cazul prezent, comemorăm holocaustul din Asia Mică. Această duminică a fost aleasă pentru că în septembrie 1922 masacrul şi-a atins apogeul. În această lună, grecii din Smirna au suferit atacuri barbare, iar casele, bisericile şi atelierele lor au fost incendiate. Mii de oameni au fugit atunci. Această tragedie concretă de dimensiuni uriaşe este o parte din seria de tragedii asemănătoare care le-au lovit pe greci şi pe alţi creştini din Asia Mică. Milioane de oameni au fost forţaţi să fugă din casele lor de secole. Prin execuţii masive şi prin frica permanentă de violenţă, bucuria lor a fost răpită şi libertatea desfiinţată”.


Sursa: www.orthodoxie.com

[cristiboss56]

Pentru trecutul nostru cultural, Râmnicu Vâlcea a fost unul dintre cele mai importante centre tipografico-editoriale. Nicolae Iorga considera Râmnicul din secolul al XVIII-lea drept 'capitala tipografilor', iar Nicolae Bănică-Ologu numeşte secolul al XVIII-lea vâlcean 'veacul de aur'. După cele cinci cărţi tipărite la Govora în perioada 1637-1642, activitatea editorială s-a reluat pe meleaguri vâlcene în anul 1705, odată cu venirea în scaunul episcopal de aici a lui Antim Ivireanul.
Deşi socotită de mulţi 'o aşezare vremelnică', tipografia Sfântului Antim de la Râmnic a avut o importanţă deosebită. Ea l-a inspirat pe episcopul Damaschin Dascălul, urmaşul său în scaun, care, cu mari eforturi, a reuşit să reînfiinţeze la Râmnic o nouă tipografie, în jurul anului 1724. Este deci şi meritul Sfântului Antim Ivireanul că, timp de 120 de ani, la Râmnic au fost tipărite între 137 şi 157 de ediţii ale unor cărţi de cult, de învăţătură ori de zidire sufletească.

[cristiboss56]

Organizatia Natiunilor Unite (ONU) a stabilit, in cadrul sesiunii din februarie 1991, ca ziua de 1 octombrie sa fie sarbatorita drept "Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice".

La 16 decembrie 1991, Adunarea Generala a ONU a adoptat, prin rezolutia Nr. 45/106, "Principiile Natiunilor Unite pentru persoanele in varsta destinate a le permite sa traiasca mai bine in anii castigati".

Transpunerea in concret a prevederilor inscrise in toate documentele ONU a impus crearea unui sistem de mecanisme , capabile sa puna in lucrare toate obiectivele organizatiei mondiale, ce aveau ca scop imbunatatirea calitatii vietii persoanelor varstnice.

In Romania, "Ziua Internationala a Persoanelor Varstnice" a fost sarbatorita pentru prima data in anul 1998.

[cristiboss56]

 Părintele Sofian Boghiu, 100 de ani de la naştere



Duminica aceasta se împlinesc 100 de ani de la naşterea părintelui Sofian Boghiu. Născut pe 7 octombrie 1912, în Basarabia, Serghei Boghiu a intrat ca frate la schitul Rughi – Soroca, în toamna anului 1926. Având o voce foarte frumoasă, a urmat şcoala de cântăreţi bisericeşti de la Manastirea Soroca, între anii 1928 şi 1932. În 1940 a absolvit Seminarul monahal de la Manastirea Cernica.

A fost tuns în monahism la 25 decembrie 1937, primind numele de Sofian. În perioada 1940-1945 a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti.

Între anii 1942 – 1946, monahul Sofian urmează şi cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti

Numele Părintelui Sofian Boghiu se leagă şi de cunoscuta mişcare „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim.

La 15 iunie 1950 a fost numit staret al Manastirii Antim, iar între 1954 si 1958 a staretit Manastirea Plumbuita din Bucuresti. A pictat mai multe biserici si a fost câtiva ani profesor la Seminarul Monahal din Manastirea Neamt.

Arestat în anul 1958, sub acuzatia 'de uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistica dusmanoasa în cadrul organizatiei Rugul Aprins', parintele Sofian a fost condamnat la 16 ani de munca silnica, iar în temniţă şi-a recăpătat liniştea.

Dupa trei ani de la eliberare a revenit la Manastirea Antim, unde a ramas pâna la sfârsitul vietii sale pamântesti.

Parintele Sofian Boghiu a trecut la cele vesnice la 14 septembrie 2002, si a fost înmormântat la Manastirea Caldarusani, unde el însusi îsi alesese din vreme locul de îngropaciune.

Bucurie lină, smerenie, chip de sfânt, blândeţe... Astfel vorbesc despre Părintele Sofian Boghiu cei care l-au cunoscut.

Mai multe despre viaţa Părintelui Sofian puteţi afla din documentarul „Părintele Sofian. Duhovnicul Bucureştilor”, producţie TRINITAS TV. Documentarul, realizat de Anca Filoteanu, va fi difuzat de postul de televiziune al Patriarhiei Române, în două părţi, sâmbătă, 13 octombrie şi duminică 14 octombrie, la ora 20:00.

[cristiboss56]




În urmă cu 90 de ani, pe 15 octombrie 1922, erau încoronaţi la Alba Iulia Regele Ferdinand al României şi Regina Maria. Evenimentul, de o importanţă covârşitoare pentru istoria românilor, a fost evocat la Catedrala Reîntregirii printr-o slujbă de Te Deum, oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu, informează TRINITAS TV.

„În Alba Iulia, cetate milenară de o importanţă istorică deosebită, a avut loc încoronarea Majestăţilor lor regale Ferdinand şi Maria, consacrându-se astfel desăvârşirea unităţii noastre naţionale şi statale. Printr-un Te-Deum am adus mulţumire lui Dumnezeu pentru acest moment providenţial din istoria neamului nostru”, a spus ÎPS Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei.

Casa Regală a României a fi reprezentată de Alteţele Lor Regale Principesa moştenitoare Margareta, Principele Radu şi Principele Nicolae.

În continuare, în Sala Unirii a fost vernisată expoziţia '90 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia' în cadrul căreia au fost expuse coroanele, mantiile şi sceptrul regale, dar şi alte obiecte care au aparţinut foştilor suverani ai României.

Tot în cadrul manifestărilor au fost organizate, în Cetatea Vauban din Alba Iulia, o paradă a portului popular, în Sala Unirii o lectură publică din 'Jurnalul' Reginei Maria, ziua încheindu-se cu un moment inedit în care angajaţii Muzeului Unirii din Alba Iulia, îmbrăcaţi în personaje istorice, au povestit auditoriului cele mai importante momente ale încoronării.

Au fost prezenţi la eveniment şi Militarii Regimentului 30 Gardă Mihai Viteazul.

[cristiboss56]

La 28 octombrie 312 Constantin cel Marerepurta o mare victorie la Ponce Milvius (Podul Vulturului), lângă Roma împotriva lui Maxenţiu, chiar dacă armata sa era mai mică şi obosită faţă de cea a lui Maxenţiu. În acest loc Constantin are celebra viziune relatată de istoricul Eusebiu de Cezareea în lucrarea sa Vita Constantini, precum şi de apologetul creştin Lactanţiu, tutorele lui Crispus, fiul lui Constantin (De mortibus persecutorum). Evenimentul relatat în cele doua lucrări constituie actul prin care s-a explicat convertirea lui Constantin cel Mare la creştinism.

[glykys]

28 octombrie 1952-28 octombrie 2012 - 60 ani de la mutarea la cele vesnice a lui Mircea Vulcanescu

Interviu cu fiica sa - http://www.ziarullumina.ro/print.php?articol=18103

http://www.observatorcultural.ro/In-...s_details.html

[cristiboss56]

Astăzi se împlinesc 109 ani de la naşterea părintelui Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog ortodox român. Părintele Dumitru Stăniloae s-a născut pe 16 noiembrie 1903 în localitatea Vlădeni, judeţul Braşov, şi a trecut la Domnul pe 5 octombrie 1993, la Bucureşti. A fost profesor de teologie la Facultăţile de Teologie Ortodoxă din Sibiu şi Bucureşti şi membru al Academiei Române.

Prin gândirea teologică, prin lucrările şi traducerile din Sfinţii Părinţi, între care amintim cele 12 volume ale "Filocaliei", la care a lucrat 45 de ani, părintele Dumitru Stăniloae a adus cea mai mare contribuţie teologiei ortodoxe româneşti, care cu greu va putea fi egalată.

"Părintele profesor Dumitru Stăniloae poate fi considerat o personalitate providenţială deoarece s-a afirmat într-o perioadă în care teologia românească era pe drumul căutării propriei identităţi. Identitatea pe care a câştigat-o prin părintele Dumitru Stăniloae înseamnă întoarcerea spre ceea ce are Ortodoxia mai autentic, către o înţelegere duhovnicească a Sfintei Scripturi, o înţelegere în duh a Sfinţilor Părinţi şi mai ales o deschidere către problematica societăţii contemporane. Gândirea sa teologică este o sinteză între învăţătura de credinţă, spiritualitatea ortodoxă autentică şi expresia ei eclesială", a declarat pentru "Ziarul Lumina" părintele Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă "Justinian Patriarhul" din Bucureşti.

[glykys]

"Avea un chip foarte frumos. Închipuiți-vă un om mai în vârstă, roșcovan la față și cu barbă albă și părul alb, cu plete pe lângă cap. Și, așa cum era el, sufletesc și duhovnicesc, permanent avea expresia unei bucurii lăuntrice - o bucurie care i se vedea în afară. Starea sufletească a omului totdeauna se reflectă în afară. Și ortodoxia noastră arată că viața interioară se transpune în afară. (...)


Era omul care nu făcea pauză, era neîntrerupt în viața duhovnicească. Omul care s-a convertit ca Sfântul Apostol Pavel la credință, dintr-un om necredincios cum era - un fiu de boier, care avea pământ mult, vreo 300 de hectare, avea două blocuri cu 12 etaje în București, avea avion propriu... Un om care a studiat foarte mult, avea o capacitate intelectuală imensă. Nici nu găsesc cuvinte ca să pot exprima și nici nu știu exact capacitatea lui reală, pentru că era un om deosebit - nu avea adversar în orice discuție, în orice fel de convorbire, în orice manifestare religioasă... Nu avea atuncea Patriarhia atâtea cărți câte avea Daniil Tudor: vreo 6000 de volume - am auzit, nu le-a numărat nimeni. Avea și în București, avea și la Câmpulung, avea și la mănăstire, el știe pe unde mai avea cărți date ca oamenii să se folosească. Cunoștea vreo cinci limbi străine și citea toate cărțile, și era omul care se ocupa pentru cinstea și lauda lui Dumnezeu, permanent. Acesta era singurul lui scop...
Trimitea Partidul Comunist așa-ziși oameni de cultură să îl combată. Și, așa cum veneau ei la mănăstire, plecau schimbați! Discuțiile porneau social, politic și religios, și dogmatic, dar și național - și pe toți îi convertea. Pe toți! Nici unul nu s-a dus cum a venit. Ceea ce i-a enervat pe comuniști, și l-au arestat și l-au condamnat vreo douăzeci de ani, fără motiv penal. Și a făcut pușcărie, și la Aiud și-a sfârșit viața lui pământească și a ajuns în Ceruri - pentru că a fost cel mai persecutat dintre toți deținuții.
Era omul care n-a cedat absolut nimic în ceea ce privește credința. Comuniștii aveau tendința asta în închisori, mai ales la deținuții politici, să îi îndepărteze de Dumnezeu și de credință. Părintele Daniil nu a acceptat niciodată lucrul acesta, și a fost foarte dur în răspunsuri și peste tot, ceea ce i-a atras ura și dușmănia față de el. În fiecare zi scria de el că a luat bătaie. Și, când a venit Decretul pentru eliberarea deținuților politici, atunci l-au omorât. Așa a spus acolo comandantul: ”Daniil Tudor nu trebuie să scape, trebuie să-l omorâm!”. I-au scos dinții de viu din gură, l-au bătut până l-au lăsat jos la pământ - așa am auzit, că i-ar fi băgat un par în cap și, după aceea, Dumnezeu știe ce au făcut cu el... la groapa comună, sfinte moaște..."

http://www.fericiticeiprigoniti.net/...mucenic-daniil


Cine doreste sa afle mai multe:

http://www.fericiticeiprigoniti.net/...gului-romanesc
http://www.fericiticeiprigoniti.net/...-prietenul-meu