|
#101
|
|||
|
|||
Invierea
de Mihai Eminescu Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al mortii rece spirit se strecura-n tacere; Un singur glas îngâna cuvintele de miere, Inchise în tratajul stravechii evanghelii. C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada, Din carti cu file unse norodul îl învata Ca moartea e în lupta cu vecinica viata, Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada. O muzica adânca si plina de blândete Patrunde tânguioasa puternicile bolti; „Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt, Inveninând pre însusi izvorul de viete. Nimica înainte-ti e omul ca un fulg, S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa, In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg". Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala Si negrul întuneric se sperie de soapte, Douasprezece pasuri rasuna, miez de noapte, Deodata-n negre ziduri lumina da navala. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie, Colo-n altar se uita si preoti si popor, Cum din mormânt rasare Christos învingator Iar inimile toate s-unesc în armonie: Cântari si laude’naltam, Noi, Tie Unuia, Primindu-L cu psalme si ramuri Plecati-va neamuri, Cântând Aleluia! Christos a înviat din morti, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte calcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!" |
#102
|
|||
|
|||
Voi n-ati fost cu noi în celule
de Radu Gyr Voi n-ati fost cu noi în celule să stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle, strivit de catuse la glezne. Voi n-ati plans în palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer fără stele, în drum spre morminte, voi n-ai dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii. In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii, voi n-ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe, cum inima salta gonind dupa harpele vietii. Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul când frigul patrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde să spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti în crunta-nchisoare cum minte speranta si visul, când usile grele se-nchid în zavoare, si-n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul. Ati stat la ospete-ncarcate gonind dupa fast si orgoliu, nici mila de noi si nici dor, nici dreptate, nici candel-aprinsa si nici libertate, doar ghimpii imensului doliu. Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima. Fatarnici la cuget, pe-alături ne treceti, când noi cu obrajii ca pamantul de vineti, gustam din osanda si spaima. Când portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde să urle, când lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate, voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte, căci n-ati fost cu noi în celule. Un suflet poetic e un bun crestin - spunea Parintele Sofronie. Romanii sunt nascuti cu un suflet poetic... |
#103
|
|||
|
|||
Îndemn la luptă
de Radu Gy Nu dor nici luptele pierdute, nici ranile din piept nu dor, cum dor acele brate slute care să lupte nu mai vor. Cat inima în piept iti canta ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ? Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta când te ridici cu-n steag, mai sus ? Infrant nu esti atunci când sangeri, nici ochii când în lacrimi ti-s. Adevaratele infrangeri, sunt renuntarile la vis. Cântec deplin de Radu Gyr N-ai lăuda de n-ai știi să blestemi, Surâd numai acei care suspină, Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi, De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai, Cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după frânturi de rai De n-ai purta un ciob de iad in tine. Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi Cu fruntea jos, în pulberea amară, Și dacă-nvii în cântecul de azi E că mureai în lacrima de-aseară. Metanie de Radu Gyr Doamne, fă din suferință, Pod de aur, pod înalt, Fă din lacrima velintă Ca intr-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte Faguri facă-se și vin. Din infrângeri, scări și trepte, Din căderi, urcuș alpin. Din veninul pus in cană Fă miresme ce nu pier. Fă din fiecare rană o cădelniță spre cer; Și din fiece dezastru si crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru si fă zâmbet înțelept. Știu că sunt lut de Radu Gyr Știu că sunt lut, dar nu știu cine mi-a pus în piept albine stranii, să-mi scoata mir din mărăcine, din bălării, impărtășanii. Minunea mea se-ntamplă vie din mofturi mici și biete fleacuri... Un colț de-al meu e-o-mpărăție, o zi de-a mea răsfrânge veacuri. De nu strâng mările in brațe, prin câte-o baltă tot deretic si gheara mea tot stă să-nhațe din orice taină câte-un petic. Si dacă-ncălecat pe-o rază ea nu mă urcă-n cer, incalte de-o schioapă-n aer tot cutează peste cotețe să mă salte. |
#104
|
|||
|
|||
Iisus in celula
de Radu Gyr Az’ noapte Iisus a intrat la mine-n celulă. O, ce trist, ce înalt era Christ ! Luna-a intrat după El în celulă, Si-L făcea mai înalt si mai trist. Mâinile Lui păreau crini pe morminte, Ochii adânci ca niste păduri. Luna-L bătea cu argint pe vesminte, Argintându-I pe mâini vechi spărturi. M-am ridicat de sub pătura sură: - Doamne, de unde vii? Din ce veac? Iisus a dus lin un deget pe gură Si mi-a făcut semn ca să tac... A stat lângă mine pe rogojină... - Pune-mi pe răni mâna ta. Pe glezne-avea umbre de răni si rugină, Parcă purtase lanturi, cândva... Oftând, Si-a întins truditele oase Lungeau pe zăpada Lui vărgi. Părea celula munte, părea Căpătână, Si misunau păduchi si guzgani. Simteam cum îmi cade tâmpla pe mână, Si am dormit o mie de ani... Când m-am trezit din grozava genună, Miroseau paiele a trandafiri.. Eram în celulă si era lună, Numai Iisus nu era nicăieri... - Unde esti, Doamne? Am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cătui. M-am pipăit, si pe mâinile mele Am găsit urmele cuielor Lui... |
#105
|
|||
|
|||
Rugaciunea unui dac
Mihai Eminescu Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor, Nici samburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeauna, Caci unul erau toate si totul era una; Pe cand pamantul, cerul, vazduhul, lumea toata Erau din randul celor ce n-au fost niciodata, Pe-atunci erai Tu singur, incat ma-ntreb in sine-mi: Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi? El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri au dat scanteii, El zeilor da suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mantuire: Sus inimele voastre! Cantare aduceti-i, El este moartea mortii si invierea vietii! Si el imi dete ochii sa vad lumina zilei, Si inima-mi implut-au cu farmecele milei, In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de cantec simtii duiosu-i viers, Si tot pe lang-acestea cersesc inc-un adaos: Sa-ngaduie intrarea-mi in vecinicul repaos! Sa blesteme pe-oricine de mine-o avea mila, Sa binecuvanteze pe cel ce ma impila, S-asculte orice gura ce-ar vrea ca sa ma rada, Puteri sa puie-n bratul ce-ar sta sa ma ucida, S-acela intre oameni devina cel intai Ce mi-ar rapi chiar piatra ce-oi pune-o capatai. Gonit de toata lumea prin anii mei sa trec, Pan' ce-oi simti ca ochiu-mi de lacrimi e sec, Ca-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine insumi a nu ma mai cunoaste, Caci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Ca pot sa-mi blestem mama, pe care am iubit-o Cand ura cea mai cruda mi s-ar parea amor... Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor. Strain si far' de lege de voi muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru in ulita l-arunce, Si-aceluia, Parinte, sa-i dai coroana scumpa Ce-o sa amute canii, ca inima-mi s-o rumpa, Iar celui ce cu pietre ma va izbi in fata, Indura-te, stapane, si da-i pe veci viata! Astfel numai, Parinte, eu pot sa-ti multumesc. Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc. Sa cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre ura si blestemuri as vrea sa te induplec, Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mea se curma Si-n stingerea eterna dispar fara de urma! |
#106
|
|||
|
|||
Iubire nebuna
Iubire nebuna De mic, eu frecventat-am temple si biserici. In ele, Dumnezeu era slavit. Cantau zelos si tamaiau feluriti clerici. Ei sustineau ca-i drept sa fii iubit. Crescand, insa, vazut-am asa jale-adanca In lumea asta a lui Dumnezeu, Incat mi-am zis: "El are inima de stanca. Altfel ne-ar usura acest drum greu. Se zbat copiii mici de friguri in spitale. Se roaga pentru ei parintii tristi, Dar e-n zadar. Se duc cei dragi pe-a mortii vale, Chiar daca-n rugaciune mult insisti. Sunt arsi de vii-n cuptoare oameni fara vina Si cerul tace, lasa totu-a fi. Cum sa se mire Domnul daca, in surdina, Si credinciosii-ncep a se-ndoi? Flamanzi si prigoniti pana si-n propria tara, Ei stau far' de raspuns la intrebari. Expus e Insusi Sfantul Nume la ocara Cand peste noi cad grelele ocari. Cum sa-L iubesc pe Cel ce a creat microbii Si tigrii care sfasaie pe om? Cum sa iubesc pe Cel ce-si chinuie toti robii Doar ca mancat-a unul, odata, dintr-un pom? Mai rau ca Iov, stau far' de copii, sotie Si fara de amici mangaietori. Stau fara soare si-aer intr-o puscarie, In cea mai aspra dintre inchisori. Viitorul meu cosciug mi-e astazi pat de scanduri. Intins pe el, eu a-mi da seama-ncerc: De ce mereu spre Tine-alearg-a mele ganduri, Iar prin ce scriu trasez in jurul Tau un cerc! De ce ma arde-o dragoste-nfocata? De ce esti Tu subiectu-a orice cant, Desi stiu bine ca-s mireasa lepadata! Curand voi putrezi intr-un mormant. Dar nu, nu a iubit Mireasa din Cantare Cand intrebatu-s-a de este drept. Iubirea este propria ei justificare. Iubirea nu e pentr-un intelept. Chiar prin ispite mari de-o fi silita-a trece, Nu inceta-va totusi a iubi. De-o arde-un foc, sau valuri stau s-o-nece, Ea saruta-va mana ce-o lovi. La grele intrebari de n-a aflat raspunsuri, E-ncrezatoare - si va astepta, Caci vor patrunde raze-n ascunzisuri Si adevarul se va arata. Iertarea multelor pacate doar sporit-a Al Magdalenei foc mistuitor, Dar ea parfum si lacrimi daruit-a 'Nainte de cuvantu-Ti iertator. Iar daca nu-l spuneai, ea tot ar sta si-ar plange De dragostea ce-Ti poarta si-n pacat. Ea Te-a iubit 'nainte de varsasesi sange. Ea Te-a iubit 'nainte de-ai iertat. Nici eu nu ma-ntreb de-i drept sa-Ti dau iubire, Nu Te iubesc s-ajung eu mantuit. Eu Te-as iubi si-n vesnica nefericire, Si chiar de flacari de-as fi mistuit. De-ai refuza sa Te cobori la oameni, Tu mi-ai fi fost un vis indepartat. De refuzai Cuvantul Tau sa-l sameni, Te-as fi iubit si far' sa-l fi aflat. De sovaiai, de-ai fi fugit de rastignire, Nemantuit, eu totusi Te-as iubi. Chiar si pacat daca-Ti gaseam in fire, Cu dragoste-mi Ti l-as acoperi. Acum cuvintele-mi vor deveni nebune, Ca toti sa stie cat de mult iubesc. Acuma voi atinge necantate strune. Pe-o melodie noua Te slavesc. Profetii toti de-ar fi prezis pe Altul, Pe Tine, nu! Pe ei, i-as lepada. Dovezi cu miile dac-ar avea cel'laltul, Iubirea-mi pentru Tine as pastra. De-as banui la Tine-nselaciune, Plangand, eu pentru Tine m-as ruga. De-ar inceta in lume fala-Ti sa rasune, Iubirea-mi pentru Tine nu s-ar micsora. Cum pentru Saul, Samuel o viata-ntreaga In post si rugaciune s-a zbatut, Asa ar rezista iubirea ce ne leaga, Chiar dac-as sti ca esti un fiu pierdut. De nu Satan, ci Tu in ratacite clipe, Revolta cea din cer ai fi produs, De Tu Ti-ai fi pierdut cerestile aripe Si-ai fi cazut din Raiul cel de sus, Eu, neavand nadejdi, nadajdui-voi totusi Caci Tatal cel ceresc Te va ierta, Si impacat cu El, pe-aleile de lotusi, Pe strazile de aur, Tu Te vei plimba. De-ai fi un mit, as parasi realitatea; Cu Tine-n fantezie as trai. De-ar izbuti neexistenta-Ti sa-mi arate, Din dragostea-mi Tu viata ai primi. Nebuna, fara de temeiuri mi-e iubirea, Asa cum este si iubirea Ta. Gaseasca-Si Domnu-n asta fericirea. Mai mult decat atat, eu nu-i pot da. de Richard Wurmbrand
|
#107
|
|||
|
|||
Rugaciune
RUGACIUNE
cu Dumnezeu marturisesc dorul dragostei; inchipuire ferice -n ceruri imi sunt cand in iubire spun ca graiesc dragostea dorului; - Doamne oare pana cand ma vei tine-n intunerecul cel mare zidind Palate pe nisipuri miscatoare visului? - Da Doamne traire sufletului meu iubind Clipa de gratie a rostirii… Cu a Psalmilor fervoare eu lovind In umbra celui rau, prapastie sa-i deschid Sa se arunce-n haul vremurilor de el pretise, noua ca desfrau La ruga mea in noapte catre Tine… Cu lacrima Tu sa improspatezi obrazul meu In zambet sa-mi sadesti Tu Doamne visul Tau Graind eu cu glasul ingerului prin vocea grava a prorocului Apocalipsul vremii in faptul serii omului mereu perfid… RUGACIUNE - DOAMNE de-as fi inaintea Ta doar o palma de pamant Tarana istovita m-as afla in urma privirilor Tale Asteptand ploaia – Ti tamadiutoare Inapoia binecuvantarii Tale mi-as lasa Pacatul meu de-oi fi si anul asta fara rodul cel mucenicesc Rugandu-te ca din placerea zilei , moale Fruct de carne sa ma zidesti in chip si suflet spre asemanare -Tu, Doamne sa daruiesti Raiului Tau, carare Si pasii omului spre cercetare, Calea Ta sa -i fie -Tu, Doamne, lasand de pretutindeni, tuturora Peste intinderi slava Ta… RUGACIUNE Doamne lasă-mi cugetul În umbra măreției Tale Alunecând, în visul rostirilor corale Doamne umple-mi umbletul De purpură în pârgul asfințitului din zumzetul zorilor Doamne doruieste-mi privirea de murmurul norilor în ropotul răsăritului din roua nopților printre lacrimi și nevoințe ca petale de gând ce se aștern peste Rugi și Sfinte Taine precum migdale de cânt Doamne lumina ochilor mei tânjește După a Ta cale Care –n chip de amurg îmi răsare Printre șoapte ce curg în rugi zenitale Se alintă frisonul cerului și se alină firoul taranei Când glasul omului și ruga femeii sunt dăruite în veac rostului nemărgitei aflări a fericirilor din Apoi… |
#108
|
|||
|
|||
De vreti iubiri...
Bunget Marin
De vreti iubiri Sa cresteti, Udati-le cu lacrimi! Din dragoste si vise, Faceti-le vesmant. Si vorbe dulci. si doruri, Rostite fara patimi. Feriti-le de ura Ce naste Din cuvant. Plapande sunt, Si mor La prima vorba goala, Lasand sa Creasca-ntr-una, Durerile din noi. Ce rost Sa suferim...? Iubirea e o boala. Al carei leac E trainic, Dor cand suntem in doi.
__________________
"Credința face totul posibil, dragostea face totul ușor." "Dumnezeu fiind iubire, revarsă peste toți dragostea Sa." |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Poezie cu autor necunoscut mie | arwein | Arta bisericeasca in general | 5 | 01.07.2016 07:03:05 |
Poezie si sfintenie. . . | cristiboss56 | Resurse ortodoxe on-line | 4 | 30.07.2011 11:32:05 |
O poezie pe zi | Mihailescu-Marin Daniel | Generalitati | 32 | 15.06.2010 08:14:28 |
o poezie | maria-luisa | Generalitati | 5 | 09.02.2010 22:23:07 |
Poezie | Florin-stz | Generalitati | 13 | 10.10.2008 20:57:26 |
|