Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de Illuminatu

Nu stiu, spune-mi tu! Este vorba cumva de momentul eretic 1844 al miscarii lu'miller? Momentul nasterii avortone a ideii voastre religioase?

Nu.........

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Nu neapărat. Pot accepta argumente i din alte domenii, bineîneles neavând aceeai valoare ca o sursă ce a fost inspirată de Duhul lui Dumnezeu. De exemplu, istoria sau arheologia.
Din cele două surse (mă refer acum la Scriptură i Istorie) reiese limpede că icoanele nu erau cunoscute în timpul apostolilor, adică la începutul Bisericii Cretine. Iată câteva surse extrabiblice, aparinând doar istoricilor ortodoci, ca să nu fiu acuzat de pledoarie pro domo:

Tocmai de aceea, e mai bine să nu vorbim înafara Bibliei. Şi să ne concentrăm asupra ei.
Dar pentru că văd că ai pornit şi pe alte părţi, spre bucuria mea, voi da şi eu puţin din Sfinţii Părinţi.
Din sursa istorică, reiese clar că icoanele ERAU cunoscute, din timpurile Sfinţilor Apostoli, adică secolul I, în catacombele marilor oraşe, pe zidurile Bisericii de acolo, dar am scris deja, n-ai fost atent. Nu-i nimic, repetăm.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

La sfâritul Periodului I intrară în uzul Bisericii întâi chipuri simbolice, apoi i tablouri ce reprezentau persoane sacre sau fapte istorice, dar aceasta se făcea încă foarte izolat i nu fără opoziie.
Un sinod inut în Spania la Elvira în 306 sau chiar 300 decretă să nu se vază pe murii bisericilor icoana, i chiar Euseviu din Cesaria Palestinei, istoricul bisericesc contemporan mai tânăr cu sus zisul sinod, a fost unul din bărbaii care considerau icoanele religioase ca o datină păgână. (Eusevie Popovici - Istoria bisericească universală i statistica bisericească vol.II, pag. 222 Mănăstirea Cernica 1926)

1. Eusevie popovici, nu e sfânt. Nu e nicio autoritate.
2. Eusevie Popovici, aminteşte că încă din "periodul I" adică secolul întâi, apar Sfintele Icoane. Pe bună dreptate, sunt biblice. Aveau puţină opoziţie, fiindcă împotriva întregii Biserici din secolul 1, era opoziţie.
3. Sinodul din Spania, la 306, era un sinod ilegal. Creştinismul nu era credinţa oficială a Imperiului Roman, încă. Şi nu a participat nimeni din Răsărit, la el, doar vreo câteva zeci de episcopi creştini. Valoarea sinodului aceluia e nulă.
4. Sinodul arată că, cu mult înainte de anul 300, existau Sfintele Icoane, în Spania.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Cretinismul bizantin de după anul 300 prezintă adesea alunecări în diverse forme de idolatrie sau de superstiii excentrice ce nu sunt decât reînvieri ale păgânismului în stilul vieii religioase cretine. (Ovidiu Drâmba - Istoria culturii i civilizaiei, ed. 1997, vol. II, pag. 191)

1. Ovidiu Drâmba, nu e sfânt, nu e nicio autoritate.
2. "Alunecările" din mintea lui Ovidiu Drâmba, erau şi înainte de anul 300, confirmate ca dogmă creştină, la Sfântul Sinod al 7-lea Ecumenic.
3. Creştinismul bizantin şi latin, aveau Sfinte Icoane, cu mult înainte de anul 300. Deci Ovidiu, a minţit.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Urmând interzicerea din Decalog, cretinii din primele două secole nu i-au făcut imagini... Abia spre sfâritul secolului al VI-lea i în cursul secolului al VII-lea imaginile devin obiect de devoiune i de cult în biserici i in locuine. (Mircea Eliade, Istoria credinelor i ideilor religioase, 1988, vol. III, pag. 66)

1. Mircea Eliade, nu cunoştea Biblia. Şi-a exprimat opinia lui personală, care, scrisă la anul 1988, era infleunţaţă de protestantism. Opiniile particulare, se numesc păreri teologice, care nu sunt dogme mântuitoare.
2. Mircea Eliade, nu a studiat destul înainte să scrie aberaţia că înainte de secolul 6, nu existau Sfinte Icoane.
3. Valoarea cuvintelor lui Mircea Eliade, nu pot avea pretenţia să întreacă Biblia şi Sfinţii Părinţi.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

La cretinii primi, icoanele religioase se amintesc la începutul secolului III. În tot decursul acestui secol întrebuinarea lor e rară i nu prea bine văzută Eusebiu din Cezareea considera întrebuinarea icoanelor ca un obicei păgânesc. Sf. Ioan Gură de aur i Augustin nu prea se învoiesc cu acest obicei. Epifaniu era un contrar hotărât i înfocat contra icoanelor. (dr. C. Chiricescu - Istoria dogmelor, Curs litografiat, 1904, pag. 181)

1. C. Chiricescu, nu e sfânt. Nu e autoritate. Îşi scrie şi el părerile personale, bazate pe studiile sumare făcute. La fel ca Mircea Eliade.
2. C Chiricescu nu cunoaşte adevărul. Sfintele Icoane, apăreau din secolul 1, în Biserică. În catacombe.
3. Eusebiu de Cezareea, nu e sfânt. Nu e autoritate. E istoric. Şi e incomplet şi inconsecvent. Mai bun ca Eusebiu, e Iosif Flavius, pe care nici Ovidiu Drâmba, nici Mircea Eliade, nici Chiricescu, nu l-au studiat, pentru că e foarte vast, şi puţin tradus, şi care vorbeşte despre Sfintele Icoane, cu elocvenţă, că erau găsite prin casele creştinilor.
4. Cât priveşte Sfântul Ioan Gură de Aur? "nu prea se învoiesc cu acest obicei"? Dr. Chiricescu, e probabil doctor şi în gastronomie. Îi place să mănânce studii.
5. Epifanie de Salamina, nu e sfânt. Nu e autoritate. E eretic, condamnat la Sfântul Sinod al 7-lea Ecumenic.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

În ultima persecuie [sub Diocleian], fură dărâmate multe biserici... Dar între obiectele din lăuntru lor nu figurează nicidecum icoane ori pictură bisericească (Badea Cireeanu - Tezaur liturgic, vol. II, pag.94, 1911)

Da? Serios? :)
1. Badea Cireşeanu e cel mai... nefondat istoric. Sau înfundat.
2. Diocleţian nu putea să dărâme Bisericile, că erau în subteran. Nu aveau ziduri înafară. Nu avea ce să dărâme, erau în catacombe. Acolo erau pictate pe pereţi.
3. Sfintele Icoane, care erau afară din subteran, erau pe bucăţi de lemn, sau piatră, mici, în casele creştinilor. Case care dacă erau găsite, ca fiind locuite de creştini, erau demolate, creştinii ucişi în Coloseum, şi Sfintele Icoane, mici şi mobile, distruse, firesc.
4. Cea mai veche Sfântă Icoană a fost descoperită şi atestată arheologic, în Egipt, secolul 1. Hristos, în picioare, binecuvântând, pictat pe o piatră mare, considerată ca fiind Sfânta Masă din Sfântul Altar. sursa: lonews.ro

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Chiril din Alexandria: Socotesc pe drept cuvânt că se abat de la tot sfatul bun cei ce, depărtându-se de la slujirea lui Dumnezeu, slujesc zidirii în locul Ziditorului; sau coborând la o rătăcire încă i mai ruinoasă, se închină la lucrul mâinilor lor. (Pr. dr. D. Stăniloaie - Sf. Chiril din Alexandria, 1991, p. 186)[/font]

Cuvântul Sfântului Chiril acesta, n-ar nicio legătură cu Sfintele Icoane. Sfântul Chiril, fiind ierarh creştin. Deci cinstitor al Sfintelor Icoane.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Mă iertai, dar eu nu sunt lutheran, sunt adventist i eu nu văd epistola lui Iacov ca una de paie.

Eşti la fel de întunecat ca un lutheran, nicio deosebire. Păcatele voastre, vă vor fi osândă.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Ca să fiu scurt, deoarece Hristos a respins acea tradiie nescripturală>

Hristos nu a putut respinge nimic al Bibliei, că El Însuşi nu a vorbit despre Biblie. Biblia e creştinismul fixat în scris. Creştinism care, a existat înaintea Bibliei. Toţi Sfinţii Părinţii au scris epistole, la fel ca Sfântul Apostol Pavel. Ce scriu ei, are valoarea Scripturii. E cuvântul lui Dumnezeu prin gura lor.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră! (Marcu 7,9 - Biblia Ortodoxă)

Dar care poruncă e lepădată? Că nu înţeleg... Că nu-i nicio poruncă lepădată.
Acolo nu se referă la Sfintele Icoane, ci la datini. Datina-i una, adică obiceiuri necreştineşti, care creştinii nu le împlinesc, şi predania-i alta:
să vă feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi primit-o de la noi. - II Tesaloniceni 3, 6
Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat. - I Corinteni 11, 2
Şi mai ales:
Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. - II Tesaloniceni 2, 15.

[Illuminatu]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Păi stai așa nenicule, că deocamdată nu ni s-a descoperit privirii nici ”icoana” adevăratului chivot (deocamdată e pierdută pe undeva, nu se știe), nici adevăratul chivot din cer. Când se va descoperi acela, va fi vai și amar! Apocalips 11,19.

Cred ca tu va trebui sa-ti definesti bine conceptul de icoana. E o varza de nedescris in capul tau cu privire la acest termen! Dar esti fara de pacat pentru ca varza e indusa de altii. Problema apare cand incepi sa transferi varza spre altcineva. Eh, atunci da, e pacat!

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Vreau să-i spun că îi îneleg frustrarea i empatizez cu tine
m-a simi la fel dacă mi-ai posta citate din autori adventiti pro-icoane. Din nefericire pentru tine, aa ceva nu există! Lasă. nu mai fi trist, trece...

Nu-i nimic, dragul meu, şi noi te iertăm. Stai liniştit.

Dar nu ştiu la Judecată cine te va mai ierta. Că acolo va fi "plângerea şi scrâşnirea dinţilor", iadul, ziua mâniei şi a dreptăţii. Acolo gata-i mila şi iertarea. E răsplătirea...

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Păi tocmai asta am vrut să demonstrez! Că în timpul apostolilor, în timpul Bisericii Primare, nu exista cultul icoanelor.

Greşit. Nu poţi demonstra că în timpul Sfinţilor Apostoli, nu existau Sfinte Icoane. Dar conform dovezilor arheologice, noi putem dovedi că existau. Şi conform Bibliei că sunt mântuitoare şi vrednice de închinat.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Cum, nu tii? Este sediul guvernării lui Dumnezeu i locul unde Hristos astăzi mijlocete pentru noi. Asta voia să indice tot serviciul ritual din Templul de la Ierusalim.

Exact ca şi în "Templul" lui Hristos, de astăzi, Biserica. Templul Sfintei Treimi, a lui Dumnezeu Savaot Iubire.
În care e Dumnezeu viu, ca în Templul din Ierusalim, demolat în anul 70, că făcea loc "Templului" nou, Biserica.
Cum atunci, prin Templu, Sfântul Chivot al Legii, azi, în Noul Templu, Creştin, Biserica, Sfintele Icoane, care sunt Legile şi Biblia în imagini. Dumnezeu viu, ca în Biblie.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Ceea ce am dorit sa spun Ioan suna cam asa: in VT exista pasaje exprese in care Dumnezeu da indicatii clare si in detaliu despre cum sa fie facuta inchinarea si aici includ si reprezentarile heruvimilor.In NT nu exista o situatie paralela cu privire la icoane, in sensul ca ar un pasaj similar in care sa fie stipulat ceva de tipul ,,Eu Dumnezeu iti poruncesc...vei zugravi icoane...ele vor arata in urmatorul mod...vor fi pictate de catre....".Ceea ce spun nu este o concluzie polemica ci o constatare faptica. Avand in vedere acest aspect argumentarea merge pe alte coordonate: intrucat Dumnezeu permitea infatisarea heruvimilor....intrucat Hristos s-a intrupat...intrucat icoanele nu sunt idoli...

Neexistand un pasaj expres in NT se merge pe o interpretare pe comparatie: intrucat in VT era permis....si intrucat in NT este expres spus ca Mantuitorul s-a intrupat....atunci zugravirea de icoane...si rationamentul se desfasoara.Insa nici acest tip de argumentatie, strict in aceasta forma cu privire la icoane, nu se regaseste intr-un verset expres in NT pt ca in NT nu sunt descrise disputele de mai tarziu cu privire la icoane. Modul acesta de argumentare,luand o situatie din VT si interpretand-o in noul context NT, fara ca in NT sa existe un verset expres, este o metoda patristica de talcuire a VT in lumina NT.Aceasta argumentare patristica,daca doresti sa o analizezi in detaliu,trebuie sa treci de limitele NT si sa aduci in analiza Traditia.In acest punct discutia nu mai este una pe sistem ,,doar Scriptura" (adica postam versete si atat) ci este una cum talcuim VT in lumina evenimentelor din NT.Acest gen de discutii nu sunt niciodata doar pe versete ci pe talcuiri d versete ceea ce te duce dincolo de limitele fixate.Doar pe versete ar fi fost ceva de tipul: intrucat in VT Dumnezeu a permis infatisarea de heruvimi....intrucat in NT Dumnezeu a permis infatisarea in icoane (aici verset nu talcuire) rezulta ca....

Igor, din punctul meu de vedere, fixeaza discutia in cadrul strict scripturistic dar neexistand versete similare in NT atunci inevitabil construieste o argumentatie pe interpretare (nu strict pe aratare a unui verset din NT) a unor pasaje din VT, in cheie patristica.Este evident ca in acest caz se impunea un topic biblic si patristic si nu doar biblic.Aici este diferit cum privim lucrurile si voi argumenta la final.Cam asta spune acel pasaj.

OK. Sunt cu totul de acord; precizarea ta e binevenită, sper, şi pentru alţi colegi care urmăresc dezbaterea.
Abuzul interpretativ este o chestiune care, pe mine unul, mă preocupă în mod special - ca psiholog. Atât în conflictele dintre oameni în general, cât şi în fenomenele care ţin de cross-culture, precum şi în nebunia majoră - mereu avem de-a face cu problema interpretării. Persoana cunoaşte interpretînd şi interpretează cunoscînd...:)
E important să stabilim repere clare, cadre şi limite ferme şi abia apoi să discutăm, fără a depăşi graniţele stabilite de comun acord. Altminteri nu mai poate fi vorba despre o dezbatere ci despre un balamuc colectiv, cu agresivitate şi toate celelalte (disperări, blesteme, invocări etc.). În fine, ar mai putea fi vorba şi despre o minimă onestitate, dar să nu cerem prea mult celor vădit împătimiţi...

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Problema reală este dacă oricine ar putea picta un portret atât de bun i fidel încât să devină normă canonică pentru icoanele ulterioare.
Absurditatea acestei găselnie constă i în faptul că Evanghelistul Luca, chiar dacă ar fi fost un profesionist al penelului, nu umblase cu Hristos să-I poată reda întocmai fizionomia.

Sfintele Icoane, ca bază sunt la fel. Atât contează. Nu trebuie să fie identice. Cum caracterele Sfinţilor Apostoli nu au fost identice. Fiecare cu caracterul şi personalitatea lui. Cei 12, cei 72, şi fiecare creştin de azi, e un apostol.
Norma canonică o dă Persoana care este reprezentată acolo. Nu materialul, sau nu dimensiunile, nu poziţia ochilor, sau a capului, etc. Normele sunt păr lung, barbă scurtă, adică aşa cum arăta Hristos între 30 şi 33 de ani. Iar Sfinţii, fiecare are trăsăturile lui.
Foarte simplu şi frumos. Persoane vii.
Absurditatea găslniţei e la tine, că nu eşti atent şi n-ai logică:

Ia-o logic:

Cum a putut Luca să scrie Evanghelia sa, sau Epistola către Teofil?

Luca 1, 1-3: Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului, Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând,

Prin Luca, vorbea Dumnezeu. El era Apostol prin Sfânta Tradiţie. La fel ca Matias, cei 72, ucenicii celor 72, şi fiecare preot, diacon episcop, azi. Prin har, continuitatea Apostolică, Sfânta Tradiţie e vie şi azi, ea a născut Biblia.

Deci Evanghelia lui Luca, scrisă de Luca, sau Duhul Sfânt prin Luca, era scrisă prin ce a auzit Luca, prin viu grai.

Ei bine, la fel a pictat şi pe Maica Domnului şi pe Hristos prunc. Nu-i logic? E minunat de simplu şi firesc.

[stefan florin]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Cum, nu știi? Este sediul guvernării lui Dumnezeu și locul unde Hristos astăzi mijlocește pentru noi. Asta voia să indice tot serviciul ritual din Templul de la Ierusalim.

adica tu vrei sa spui ca exista in ceruri un chivot din aur cu table ale legii, primite de Moise in Sinai, in el? Chivotul este sediul guvernarii lui Dumnezeu?
ps: cum adica Hristos mijloceste pentru noi? El mijloceste catre El insusi?

[Illuminatu]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In acest punct discutia nu mai este una pe sistem ,,doar Scriptura" (adica postam versete si atat) ci este una cum talcuim VT in lumina evenimentelor din NT.Acest gen de discutii nu sunt niciodata doar pe versete ci pe talcuiri d versete ceea ce te duce dincolo de limitele fixate.Doar pe versete ar fi fost ceva de tipul: intrucat in VT Dumnezeu a permis infatisarea de heruvimi....intrucat in NT Dumnezeu a permis infatisarea in icoane (aici verset nu talcuire) rezulta ca....

Si in perioada VT au fost discutii "pe versete", nu se discuta numai aici si numai acum despre talcuirea VT prin prisma NT.
Un exemplu de "contrare" strict pe versetele VT a fost adus si in acest topic: Dumnezeu interzice reprezentarea celor din ceruri, dar, totodata porunceste construirea cortului dupa un model aratat Sf.Pr.Moise. Insusi acest episod forteaza limitele VT.
"Noul Testament in cel vechi se-ascunde", spunea Fer.Augustin.

Exista o Traditie si la evrei: acolo ei au specificat si clarificat - asa cum erau ei luminati - Legea veche.
Ideea ca VT isi are limitele sale, iar NT, "nelimitat" fiind in interpretare va sparge limitele VT si-l va interpreta si pe acesta in mod "nelimitat" este nociva pentru cunoasterea teologica. Sf.Traditie va ajuta la descoperirea NT in litera VT si le va armoniza (talmacii) pe cele doua impreuna.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

OK. Sunt cu totul de acord; precizarea ta e binevenită, sper, şi pentru alţi colegi care urmăresc dezbaterea.
Abuzul interpretativ este o chestiune care, pe mine unul, mă preocupă în mod special - ca psiholog. Atât în conflictele dintre oameni în general, cât şi în fenomenele care ţin de cross-culture, precum şi în nebunia majoră - mereu avem de-a face cu problema interpretării. Persoana cunoaşte interpretînd şi interpretează cunoscînd...:)
E important să stabilim repere clare, cadre şi limite ferme şi abia apoi să discutăm, fără a depăşi graniţele stabilite de comun acord. Altminteri nu mai poate fi vorba despre o dezbatere ci despre un balamuc colectiv, cu agresivitate şi toate celelalte (disperări, blesteme, invocări etc.). În fine, ar mai putea fi vorba şi despre o minimă onestitate, dar să nu cerem prea mult celor vădit împătimiţi...

Frate Ioan, reconsideraţi vă rog.

Am văzut aseară că a-ţi scris că sunteţi de acord cu el. Foarte rău. Cu elucubraţii calvine, eu nu sunt de acord.
Am văzut că a-ţi lăudat opiniile unor profesori de facultate, ce lăudau cu smerenie, spuneţi dvs., (pardon cu ecumenism, ca să nu-l numesc şi linguşire a apusului eretic). Foarte rău. Sunt opinii. Sunt defondate. Sincer. Nu li se recunosc niciun merit istoric. Ei nu au istorie. Au apărut de niciunde, din franco-latini ("romano-catolici") şi merg spre nicăieri. Li se recunoaşte un merit, în şcolile lor speciale, că trebuie să le piardă cumva timpul, celor ce intră în ele cu scopul de-a le cerceta întunericul. Întuneric în care a mai băgat nasul, câte-un profesor de la noi, care apoi are pretenţia că poate contrazice dogmele şi istoria, invitând la "reconciliere", la "dialog". Cu ce? Cu dogmele? S-ar mânia sfinţii, dacă n-ar fi sfinţi. La cine vrea el poate vorbi, acel profesor bucureştean, cu înclinaţii vădit ecumeniste, din autosufienţă autoafirmată, dar nu la mine, care vreau să învăţ mereu. Am citit atât(!) de puţin din Sfinţii Părinţi, cum să citesc din eretici? Ce credit să le dau lor? Apusului? E întro tot mai mare spirală spre adâncul iadului.

Revin.
Nu-mi pasă de psihologie şi nici de profile psihologice, cu tot respectul pentru psihologi. Am vrut şi eu să dau la psihologie, dar aprofundând-o puţin din câteva tratate obiective şi un dicţionar de psihologie, am înţeles că e pierdere de timp. Psihologia e definiţia laică, indirectă, a teologiei.

Eu i-am spus clar: sola scriptura. Cât timp el scrie altceva, nu îl pot citi. E Calvin. Unul din mulţii protestanţi. Pentru mine, definiţia prostestantismului e un soi de creştinism agnostic. Pentru că au demolat totul.

Nu pot şi nu vreau să urmăresc discuţia, psihologic, sociologic, sau nimic, decât doar teologic. Sola Scriptura. Aşa cum s-a lansat topicul.

I-am spus: versetul şi apoi: sunt de acord, nu sunt de acord pentru că. Scurt. Concis. Clar. Limpede. I-am pus condiţia. I-am arătat termenii. Nu teorii calviniste. Inima lui. De ce simte în inima lui că în Sfintele Icoane nu e Dumnezeu, comparat cu cuvântul Bibliei.

Nu vedeţi ce scrie? Sola Scriptura, până la un punct... Apoi iese, intră, întrun coridor cu multe uşi, şi la fiecare uşă e... nimic. Şi nimeni. Aşa va fi iadul calvinilor. Cred... Nu nădăjduiesc. Scrie despre nimic. Calvinist doar, nu?

Îi dau singurul precept, prin care poate respira teologic ca eretic. Sună paradox. Dar e real, ce scriu. Singurul precept: Sola Scriptura. Că dacă iese de aici, e demolat. Îl prăbuşesc Sfinţii Părinţi. Nu vreau să intru în ei. În Filocalii, în compendii patritice. Îi dau singurul precept, prin care poate respira şi se poate adresa Bisericii. Pentru că aşa grăim aceaşi limbă, Biblia. Iar pe marginea Bibliei, comentariile inimii, pe care i-oi cunoaşte Dumnezeu.

Aş mai scrie. Iertare. Dar mă opresc. Nu mă mai aşteptaţi.

Prefer să vin şi revin la aceleaşi idei reexprimate repetându-mă, cu Centesimus, decât să... pierd timpul, vorbind nimicuri întrun labirint calvin. Îl las pe Calvin singur în labirint. Că şi l-a creat singur. L-a dorit, l-a construit, s-a băgat în el şi nu mai poate ieşi niciodată. La fel toţi calviniştii. Şi pelerin spre apus. Nu răsărit, ci apus, că e întunericul minţii pe care îl doreşte, ca întro spirală, spre abisul iadului, şi lipsirii de Dumnezeu. Mult i s-a dat, mult i se va cere...

În Ortodoxie se vorbeşte cu inima. Se scrie cu inima. Se plânge cu toată umanitatea, se bucură cu întreg Cerul, cu tot Universul. În Ortodoxie, deci în creştinism, se vorbeşte viu. Se ating cuvintele cu mâna. Cu viaţa. Viu. Cu curaj? De cine să ne temem? Doar de Dumnezeu, care ne iubeşte.

Atâta vreme cât nu facem rău aproapelui, fizic, ca să nu devenim fanatici, suntem pe calea ce bună, şi luptăm lupta cea bună.

Evrei 12, 1: De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.
Evrei 12, 4: În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.
II Timotei 4, 7: Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit.

Dar mai ales:

Efeseni 6, 12: Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii,

Deci, la arme, frate Ioan. LA ARME ! Care arme?

Efeseni, 6, 13: Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.
Efeseni 6, 14: Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
Efeseni 6, 15: Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii.
Efeseni 6, 16: În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului.
Efeseni 6, 17: Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Dar dacă sunteţi atent, nu sunt arme de atac... şi nu fac rău nici unui om... Şi nu fac "rău" deloc...

Doamne ajută.