Q&A

[Tomita]

În prealabil postat de Jamaica

Intrebare : femeia daca are sangerari inafara celor lunare (in caz de boala) poate merge la biserica? se poate mirui sau lua agheasma? multumesc

Parerea mea este ca atat timp cat femeia are pierderi de sange sa nu se atinga de cele sfinte, sa stea fie la iesirea din biserica fie afara.
Nu stiu alte femei cum sunt dar eu ma simt fizic aiurea si mental mai aproape de cele lumesti in perioada respectiva.
Apropierea de cele sfinte presupune o stare de curatie fie pentru Sf Impartasanie prin post rugaciune, etc. fie de SF Moaste, aghiasma, icoane prin rugaciune, inchinaciuni, inclusiv curatie fizica (ma refer inclusiv ca femeia sa nu aiba ciclu).
Putem sa aratam respectul nostru asa cum consideram si sa luam drept bune multe recomandari dar cu cat mai mult respect ai pentru cele sfinte cu atat se vor respecta mai multe elemente de curatie (trupesti: elemente de igiena-de aceea se si spalau oamenii sambata seara sa fie curati la biserica, haine curate -traditionale sau de sarbatoare, nu aveau relatii intime etc. sau mentale - rugaciune, ganduri frumoase sau lupta cu gandurile pentru a le directiona spre bine, etc.)...

Cu binecuvantarea preotului se poate sta mai in spate, in pridvor. Agheasma si anafura nu se consuma in perioada respectiva. Nu sarutam icoanele, ci doar ne inchinam in fata lor. De miruit, cu ulei din candela sau cu mir din sticluta proprie, nu cred ca e o problema.

[Parascheva16]

Jamaica nu a intrebat despre femeia la menstra, ci despre cazul in care o femeie sangereaza din cauza unei boli sau a unui accident. Ce se face atunci?

[Jamaica]

mesaj sters

[cezar_ioan]

În prealabil postat de VladCat

Unirea cu Hristos in Euharistie este „o unire deplina tocmai pentru ca El nu mai este lucrator in noi numai prin energia adusa in noi de Duhul Sau, ci cu Trupul si cu Sangele lui, imprimate in trupul si in sangele nostru. Iar unde este trupul si sangele Sau e prezent si lucrator in mod deplin insusi subiectul lor. Deci insusi subiectul lui Hristos, ca subiect al trupului si sangelui Sau, se face prin Euharistie subiect direct al trupului si sangelui nostru cu care sunt unite intim trupul si sangele Sau, care au dat prin aceasta calificarea lor trupului si sangelui nostru…”
Pr. Prof. Dumitru Staniloaie, Legatura dintre Euharistie si iubirea crestina, in rev. „Studii Teologice” nr. 1-2/1965, p. 8-9.

Vlad, mă bucur că ai adus acest argument clarificator şi îţi mulţumesc pentru citat.
Şi mai bine ar fi fost de l-ai fi scris de la bun început, ca să înţelegem limpede de unde veni ideea ta pe care eu am respins-o mai sus.
Motivul criticii mele e cât se poate de simplu: ni se întâmplă deseori, tuturor, să punem chestiuni majore (de pildă Sfânta Taină a Euharistiei) în planul unor lucruri cu totul minore (de pildă culoarea sandalelor sau calitatea epilării gambei domnişoarelor).
Acest lucru e oarecum comic, nescăpînd de influenţa lui nici oameni bine exersaţi în ale cugetării. Uite, de pildă, profesorul Bădescu, despre care am auzit că se poartă de-o vreme ca un bun creştin, a fost în repetate rânduri ironizat, de către studenţi şi de diverşi intelectuali (creştini) că amestecă prea des vârful Chomolungma cu groapa Marianelor...
Adică, frate, hai să lăsăm fiecare lucru în contextul (planul) lui firesc, altminteri riscăm o libertate oarecum deşănţată a spiritului (ba chiar un libertinaj steril şi chiar contraproductiv) care, oricât de liber ar fi el să se mişte, are nevoie şi de niscaiva limite, repere bine drămuite, pentru a fi fertil. Nu crezi şi tu, oare, la fel?....

Speculaţia şi improvizaţia sunt bune, până la un punct. Ele pot servi ca bază pentru noi ipoteze ale cunoaşterii.
Dar, pentru a fi productive, ele nu pot încălca nonşalant legile puse de Dumnezeu în Creaţie. De facem asta, ne dovedim fantaşti sterili, cu tot cu imaginaţia noastră împinsă de cele afective (dorinţi, nevoi neîmplinite etc.).
Pentru a fi productivă în cunoaştere, imaginaţia e mereu însoţită de "paznicul" credincios numit raţiune-cunoştinţe-dovezi limpezi. Altminteri naşte monştri ori, pur şi simplu glume efemere...

Nu ştiu dacă Părintele Stăniloae făcea, în 1965, o demonstraţie teologică care să limpezească legătura dintre Sfânta Împărtăşanie şi .... sângele menstrual al femeii (!!?). Nu cunosc aceasta, repet, însă dacă a făcut-o, să mă ierte Dumnezeu şi să mă ierţi şi tu, dar cred că s-ar fi putut ocupa cu lucruri mult mai serioase.
Sunt lucruri în faţă cărora cel puţin din decenţă ori sfială ar fi bine să ne reţinem...

Dar pentru că tot s-a ajuns aici, la aşa mare problemă, eu reamintesc (celor care au cunoştinţe de anatomie şi fiziologie a corpuluiomenesc) sau informez (pe cei care nu au cunoştinţe temeinice) că, în realitate, conform legilor puse de Dumnezeu în funcţionarea corpul omenesc:

1) Orice aliment introdus în cavitatea bucală este absorbit în sânge fie imediat, prin mucoasa cavităţii bucale (cazul apei şi al alcoolului, al unor vitamine precum vitamina C care tocmai de aceea nu se înghite ci se suge, etc.), fie după ce ajunge în stomac (absorbţia gastrică), fie după ce ajunge în intestin (absorbţia intestinală). Alte căi de trecere a alimentelor ingerate în sânge - nu sunt cunoscute.

2) Odată absorbit, conţinutul alimentar (aflat sub formă de molecule sau ioni, altminteri nu poate trece prin delicatele/minusculele porţi celulare ale mucoasei absorbante) este purtat pe cale sangvină, mai precis prin intermediul sistemului capilar-venulă-venă, până când ajunge la inimă, în atriul drept. De acolo coboară în ventriculul drept de unde este pompat (în sistola ventriculară) prin artera pulmonară şi ajunge la plămâni. După schimburile gazoase de la nivelul plămânilor, sângele se reîntoarce la inimă, prin venele pulmonare, intră în atriul stâng, ajunge în ventriculul stâng apoi, la o nouă sistolă ventriculară este pompat prin artera aortă către tot corpul.

3) Iată-ne ajunşi cu moleculele Sfântului Trup şi Sânge în marea circulaţie arterială a corpului omenesc! Cum vom ajunge de aici în sângele menstrual despre vorbeşti tu şi, tindem să credem, o fi vorbit şi Părintele?
Ar trebui s-o luăm pe calea aortei abdominale, să ajungem la arterele şi arteriolele din zona pelvină şi genitală a femeii şi, finalul călătoriei, iată-ne în amestec cu sângele menstrual. De unde ar reieşi că odată cu acest sânge menstrual s-ar pierde şi Trupul şi Sângele Domnului, Care ar ajunge, nu-i aşa, în acest amestec.

Şi iată FALSUL!!!

Dacă s-a înţeles drumul simplu, mecanica/traiectoria vasculară de la absorbţie la zona genitală a ţesuturilor corpului femeiesc, să ne oprim un pic asupra sângelui menstrual.

De unde vine sângele menstrual?
Cunoaştem din fiziologia omului, de la medici, că acesta provine din distrugerea mucoasei uterine. El este plin de celule şi ţesuturi moarte, epitaliale şi secretorii, de aici şi mirosul specific. Sunt eliminate acele părţi ale mucoasei uterine care nu mai nici un rol în corpul femeii, câtă vreme nu a avut loc fecundaţia ovulului de către spermatozoizi.
În ultimele zile ale ciclului menstrual, dacă nu a avut loc fecundaţia, vechiul pat germinativ este eliminat, pentru ca organismul femeii să se regenereze, să producă un nou "pătuţ" care să primească şi să hrănească pe potenţialul embrion uman. Luna viitoare, dacă acum nu a fost să fie...

Este aşadar un sânge care NU are legătură vasculară şi nici de alt gen de legătură anatomică cu sângele adus prin artere în bazinul femeii.

Este acest sânge menstrual, format în ultimele zile ale ciclului, în legătură cu sângele adus azi, să zicem, la Împărtăşanie?
Răspunsul este: NU!
Sângele care a venit prin sistemul arterial (conţinînd şi părţi din Sfânta Împărtăşanie) şi a ajuns în zona genitală, NU se amestecă sub nici o formă cu sângele deja evacuat, în urmă cu câteva zile, prin distrugerea mucoasei. Nu are cale anatomică.
Sângele de azi, de la Împărtăşanie, e proaspăt şi se opreşte în celulele noului pat germinativ pentru a hrăni epiteliile mucoasei regenerate. În timp ce sângele fostului pat germinativ a plecat deja din mucoasă, fiind eliminat în cavitatea uterală şi vaginală, fiind "aruncat" aşadar, în urmă cu câteva zile, din peretele unde tocmai a poposit azi Trupul şi Sângele Domnului.

Aşadar, chiar dacă o femeie ar fi neglijentă faţă de canoane şi s-ar împărtăşi când se află la menstruaţie, sângele ei eliminat NU ar conţine nici un strop din sângele care a adus în organismul ei, la nivelul mucoasei uterine, Trupul şi Sângele Domnului.

În concluzie, argumentul biologic adus pentru "motivarea" opririi femeii aflate la menstruaţie de la Împărtăşanie, este fals. Dumnezeu a luat deja "măsuri" ca aceste două feluri de sânge (cel menstrual şi cel care conţine părţi din Sângele Domnului) să nu se amestece, chiar dacă femeia ar fi neglijentă.

Nu prin pseudo-argumente biologice (operate de oameni care nu au cunoştinţe minimale de biologie umană) se susţine canonul de oprire a femeii de la Împărtăşanie.

Raţiunile opririi sunt altele, ţin de nivelul duhovnicesc şi de ascultarea Bisericii.
Noi greşim mult când voim să întemeiem/explicăm biologiceşte pe cele dumnezeieşti.
Nu mersul biologiei întemeiază/explică Sfintele Taine, ci Sfintele Taine întemeiază/explică mersul biologiei, adică al vieţii noastre omeneşti.

[cezar_ioan]

Mulţi încearcă să "explice" Tainele, apelînd ba la biologie, ba la psihologie, ba la istorie şi la alte ştiinţe omeneşti.
Ei uită că, procedînd astfel, practică raţionalistă metodă, fie şi iluminată, a reducţionismului.

Dar Dumnezeirea nu se lasă cunoscută prin reducerea Ei la cele pământeşti.
Ştiinţele sunt bune, foarte bune.
Până când încep să se bage la cele dumnezeieşti, moment în care, voind să spulbere Taina, s-o reducă la cele ale Creaţiei, încep să devină nebuneşti.

Tainele sunt cognoscibile, într-o anumită măsură, hotârâtă de Dumnezeu (cât e necesar pentru mântuire şi desăvârşirea omului), EXCLUSIV PRIN REVELAŢIE.

De voieşte cineva să înţeleagă de ce femeia aflată la menstruaţie nu are acces la Împărtăşanie, să întrebe pe preoţi, pe Părinţi şi pe Bunul Dumnezeu.

Nu pe biologi sau pe medici!
Aceştia, cel mult, vor face cam ce am făcut eu: vor arăta că sângele menstrual NU are amestec cu sângele care conţine Trupul şi Sângele Domnului ingerate prin actul digestiv al femeii care se împărtăşeşte.
Explicaţia, aşadar, se află în raţiunile duhovniceşti ale mântuirii cereşti, iar nu în socotelile fiziologice ale trupului pământesc.

[Jamaica]

poate cineva sa raspunda la intrebarea initiala? multumesc!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Jamaica

Intrebare : femeia daca are sangerari inafara celor lunare (in caz de boala) poate merge la biserica? se poate mirui sau lua agheasma? multumesc

Dar ce anume ar putea să o împiedice? Din ce considerente?
Vă atrag atenţia asupra faptului natural că orice corp omenesc sângerează, mai mult sau mai puţin văzut, în fiecare zi, oră, moment. Vasele sangvine delicate de la nivelul mucoaselor (şi sunt pete tot, în orice organ cavitar), de la nivelul pielii (care e mereu supusă fricţiunilor mecanice, vătămărilor mai uşoare sau mai serioase) se rup uşor şi des şi se refac repede, prin hemostază şi coagulare. Capilarele, arteriolele, venulele mici sunt uşor de rupt. Şi se refac rapid.

Sângerarea, dacă cercetăm corpul cu atenţie, este aproape permanentă, în proporţii mici, desigur. Ca să nu mai vorbim de zgârieturi, juliri etc.

În concluzie, dacă am aştepta o zi în care să nu mai sângerăm deloc, aceasta ar fi ziua morţii, mai precis după moarte când, oprindu-se bătăile inimii se domoleşte şi sângerarea, oricare ar fi ea.

Ce să facem acum? Să murim mai întâi pentru a ne putea, în sfârşit mirui?

Răspuns la întrebarea din topic: da! Fără dubii. E chiar indicat, cât mai grabnic....:)

P.S. Ne puteţi spune mai exact care e obârşia nedumeririi dvs.? Pare cam misterios... V-a spus cineva contrariul? Sub ce motivaţie?
Daţi-ne, vă rog, câteva amănunte pentru o mai bună înţelegere a noimei întrebării.
(Altminteri iar ne bate gândul cu trollul..., vă rog frumos!)

În prealabil postat de cezar_ioan

Este aşadar un sânge care NU are legătură vasculară şi nici de alt gen de legătură anatomică cu sângele adus prin artere în bazinul femeii.

Daca asa este, atunci nu stiu de ce nu are voie femeia sa se impartaseasca cand are ciclu insa, cumva, intuiesc ca asta e practica confirmata de ascetica autentic ortodoxa. Asa cum intuiesc ca ideea conform careia ea ar trebui sa nu intre in Biserica sau sa nu sarute icoanele este o deviatie moderna. Intuitia insa a inselat si pe altii mai priceputi asa ca ma opresc aici.
Cat priveste lehamitea ta fata de inmicsorarea crestinismului, mai ales la dimensiuni ridicole, o impartasesc intru totul. Nu consider neaparat ca am facut asta in sensul in care nu am avut niciun moment pretentia ca discut probleme esentiale ci incercam sa inteleg anumite practici. Dincolo de cateva diferente majore in ceea ce priveste felul in care intelegem „gnoseologia” ortodoxa, cred ca avem asezari destul de similare.
Multumesc pentru explicatii si timpul investit!

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de cezar_ioan

Vlad, mă bucur că ai adus acest argument clarificator şi îţi mulţumesc pentru citat.
Şi mai bine ar fi fost de l-ai fi scris de la bun început, ca să înţelegem limpede de unde veni ideea ta pe care eu am respins-o mai sus.
Motivul criticii mele e cât se poate de simplu: ni se întâmplă deseori, tuturor, să punem chestiuni majore (de pildă Sfânta Taină a Euharistiei) în planul unor lucruri cu totul minore (de pildă culoarea sandalelor sau calitatea epilării gambei domnişoarelor).
Acest lucru e oarecum comic, nescăpînd de influenţa lui nici oameni bine exersaţi în ale cugetării. Uite, de pildă, profesorul Bădescu, despre care am auzit că se poartă de-o vreme ca un bun creştin, a fost în repetate rânduri ironizat, de către studenţi şi de diverşi intelectuali (creştini) că amestecă prea des vârful Chomolungma cu groapa Marianelor...
Adică, frate, hai să lăsăm fiecare lucru în contextul (planul) lui firesc, altminteri riscăm o libertate oarecum deşănţată a spiritului (ba chiar un libertinaj steril şi chiar contraproductiv) care, oricât de liber ar fi el să se mişte, are nevoie şi de niscaiva limite, repere bine drămuite, pentru a fi fertil. Nu crezi şi tu, oare, la fel?....

Speculaţia şi improvizaţia sunt bune, până la un punct. Ele pot servi ca bază pentru noi ipoteze ale cunoaşterii.
Dar, pentru a fi productive, ele nu pot încălca nonşalant legile puse de Dumnezeu în Creaţie. De facem asta, ne dovedim fantaşti sterili, cu tot cu imaginaţia noastră împinsă de cele afective (dorinţi, nevoi neîmplinite etc.).
Pentru a fi productivă în cunoaştere, imaginaţia e mereu însoţită de "paznicul" credincios numit raţiune-cunoştinţe-dovezi limpezi. Altminteri naşte monştri ori, pur şi simplu glume efemere...

Nu ştiu dacă Părintele Stăniloae făcea, în 1965, o demonstraţie teologică care să limpezească legătura dintre Sfânta Împărtăşanie şi .... sângele menstrual al femeii (!!?). Nu cunosc aceasta, repet, însă dacă a făcut-o, să mă ierte Dumnezeu şi să mă ierţi şi tu, dar cred că s-ar fi putut ocupa cu lucruri mult mai serioase.
Sunt lucruri în faţă cărora cel puţin din decenţă ori sfială ar fi bine să ne reţinem...

Dar pentru că tot s-a ajuns aici, la aşa mare problemă, eu reamintesc (celor care au cunoştinţe de anatomie şi fiziologie a corpuluiomenesc) sau informez (pe cei care nu au cunoştinţe temeinice) că, în realitate, conform legilor puse de Dumnezeu în funcţionarea corpul omenesc:

1) Orice aliment introdus în cavitatea bucală este absorbit în sânge fie imediat, prin mucoasa cavităţii bucale (cazul apei şi al alcoolului, al unor vitamine precum vitamina C care tocmai de aceea nu se înghite ci se suge, etc.), fie după ce ajunge în stomac (absorbţia gastrică), fie după ce ajunge în intestin (absorbţia intestinală). Alte căi de trecere a alimentelor ingerate în sânge - nu sunt cunoscute.

2) Odată absorbit, conţinutul alimentar (aflat sub formă de molecule sau ioni, altminteri nu poate trece prin delicatele/minusculele porţi celulare ale mucoasei absorbante) este purtat pe cale sangvină, mai precis prin intermediul sistemului capilar-venulă-venă, până când ajunge la inimă, în atriul drept. De acolo coboară în ventriculul drept de unde este pompat (în sistola ventriculară) prin artera pulmonară şi ajunge la plămâni. După schimburile gazoase de la nivelul plămânilor, sângele se reîntoarce la inimă, prin venele pulmonare, intră în atriul stâng, ajunge în ventriculul stâng apoi, la o nouă sistolă ventriculară este pompat prin artera aortă către tot corpul.

3) Iată-ne ajunşi cu moleculele Sfântului Trup şi Sânge în marea circulaţie arterială a corpului omenesc! Cum vom ajunge de aici în sângele menstrual despre vorbeşti tu şi, tindem să credem, o fi vorbit şi Părintele?
Ar trebui s-o luăm pe calea aortei abdominale, să ajungem la arterele şi arteriolele din zona pelvină şi genitală a femeii şi, finalul călătoriei, iată-ne în amestec cu sângele menstrual. De unde ar reieşi că odată cu acest sânge menstrual s-ar pierde şi Trupul şi Sângele Domnului, Care ar ajunge, nu-i aşa, în acest amestec.

Şi iată FALSUL!!!

Dacă s-a înţeles drumul simplu, mecanica/traiectoria vasculară de la absorbţie la zona genitală a ţesuturilor corpului femeiesc, să ne oprim un pic asupra sângelui menstrual.

De unde vine sângele menstrual?
Cunoaştem din fiziologia omului, de la medici, că acesta provine din distrugerea mucoasei uterine. El este plin de celule şi ţesuturi moarte, epitaliale şi secretorii, de aici şi mirosul specific. Sunt eliminate acele părţi ale mucoasei uterine care nu mai nici un rol în corpul femeii, câtă vreme nu a avut loc fecundaţia ovulului de către spermatozoizi.
În ultimele zile ale ciclului menstrual, dacă nu a avut loc fecundaţia, vechiul pat germinativ este eliminat, pentru ca organismul femeii să se regenereze, să producă un nou "pătuţ" care să primească şi să hrănească pe potenţialul embrion uman. Luna viitoare, dacă acum nu a fost să fie...

Este aşadar un sânge care NU are legătură vasculară şi nici de alt gen de legătură anatomică cu sângele adus prin artere în bazinul femeii.

Este acest sânge menstrual, format în ultimele zile ale ciclului, în legătură cu sângele adus azi, să zicem, la Împărtăşanie?
Răspunsul este: NU!
Sângele care a venit prin sistemul arterial (conţinînd şi părţi din Sfânta Împărtăşanie) şi a ajuns în zona genitală, NU se amestecă sub nici o formă cu sângele deja evacuat, în urmă cu câteva zile, prin distrugerea mucoasei. Nu are cale anatomică.
Sângele de azi, de la Împărtăşanie, e proaspăt şi se opreşte în celulele noului pat germinativ pentru a hrăni epiteliile mucoasei regenerate. În timp ce sângele fostului pat germinativ a plecat deja din mucoasă, fiind eliminat în cavitatea uterală şi vaginală, fiind "aruncat" aşadar, în urmă cu câteva zile, din peretele unde tocmai a poposit azi Trupul şi Sângele Domnului.

Aşadar, chiar dacă o femeie ar fi neglijentă faţă de canoane şi s-ar împărtăşi când se află la menstruaţie, sângele ei eliminat NU ar conţine nici un strop din sângele care a adus în organismul ei, la nivelul mucoasei uterine, Trupul şi Sângele Domnului.

În concluzie, argumentul biologic adus pentru "motivarea" opririi femeii aflate la menstruaţie de la Împărtăşanie, este fals. Dumnezeu a luat deja "măsuri" ca aceste două feluri de sânge (cel menstrual şi cel care conţine părţi din Sângele Domnului) să nu se amestece, chiar dacă femeia ar fi neglijentă.

Nu prin pseudo-argumente biologice (operate de oameni care nu au cunoştinţe minimale de biologie umană) se susţine canonul de oprire a femeii de la Împărtăşanie.

Raţiunile opririi sunt altele, ţin de nivelul duhovnicesc şi de ascultarea Bisericii.
Noi greşim mult când voim să întemeiem/explicăm biologiceşte pe cele dumnezeieşti.
Nu mersul biologiei întemeiază/explică Sfintele Taine, ci Sfintele Taine întemeiază/explică mersul biologiei, adică al vieţii noastre omeneşti.

imi place totusi rationamentul.
"Daca tot vreti sa fim rationalisti, sa arat ca si asa gresiti."

În prealabil postat de Jamaica

poate cineva sa raspunda la intrebarea initiala? multumesc!

cel mai sigur, intreaba duhovnicul.
El e sef in eparhia sa.