Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de stefan florin

Abstinenţa de la relaţii sexuale cu soţul sau soţia nu este înfrânare a poftelor pentru că întreţinerea unei relaţii sexuale sănătoase cu soţul sau soţia este o datorie, lăsată de Dumnezeu

Datoria soţilor legată de relaţia conjugală lăsată de Dumnezeu este de a da viaţă şi nu pentru satisfacerea plăcerilor apelând la mereu la confort şi neputinţă, apelând la "dragostea" faţă de apropele şi uitând de dragostea faţă de Dumnezeu. Dacă Îl iubim cu adevărat pe Dumnezeu, prima noastră datorie este să nu săvârşim păcatul, căci prin păcat îl duci la moarte şi pe aproapele având conştiinţa împăcată că tu "îl iubeşti" de fapt.

În prealabil postat de stefan florin

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine; credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23) si NU abstinenta

Şi de ce dragoste vorbeşti? Poţi să-mi spui tu că-L iubeşti pe Dumnzeu când nici măcar un post nu-l putem ţine? Îţi iubeşti tu aproapele săvârşind împreună cu el păcatul?

Şi cum îţi înfrânezi pofta? Nu prin răbdare? Nu prin abstinenţă? Sau relaţiile conjugale nu ţin de poftă?

În prealabil postat de stefan florin

Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine; credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. (Galateni 5:22-23) si NU abstinenta

Asa e, asa cred si eu.
Iar abstinenta, fie si pentru o perioada, cum spunea Andrei, implica si rabdare indelunga, si infranarea poftelor si desigur dragoste.
Cand abstinenta e pusa in slujba smeririi noastre si a dragostei de aproapele, atunci ea nu mai este act trufas, ci jertfelnic. E greu de dus uneori, chiar sperie cand ne gandim la ea ca la o povara indelungata, insa prin punerea duhului cu umilinta la Hristos jugul infranarii devine usor, venind la schimb pacea, linistea, bucuria, blandetea si sporind prin acestea credinciosia. Eu asa am inteles, asa am vazut la altii si asa mi s-a intamplat si mie, cu picatura (ca sunt tare de cerbice si patimas, din pacate).

În prealabil postat de ioan cezar

Toate cele bune, frate si iarta-ma ca te-am necajit!

Nu m-ai necăjit deloc. Înţeleg idea ta şi ai dreptate...dar tocmai de la lecţia pe care mi-ai dat-o şi pentru care îţi mulţumesc, ar trebui să pleci şi tu. Încearcă să mă înţelegi şi pe mine. Nu toţi suntem la fel...şi nu putem fi la fel aşa cum tu ţi-ai dori, la fel cum nu sunt toţi aşa cum mi-aş dori. Şi atunci trebuie să dezbatem subiectele aici deschise. Sunt convins că fiecare dintre noi suntem diferiţi de imaginea pe care neam făcut-o unii despre alţii aici în cadrul acesta virtual. Nu am nimic cu cineva, ci doar cu păcatul, care se provoduieşte pe aici. Că eu sunt mai direct şi pun degetul pe rană, că pot greşi de multe ori, nu neg. Dar ăsta sunt eu...te rog ia-mă aşa cum sunt şi iartă-mă dacă prin mesajele mele ţi-am adus tulburare.

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi de ce dragoste vorbeşti? Poţi să-mi spui tu că-L iubeşti pe Dumnzeu când nici măcar un post nu-l putem ţine? Îţi iubeşti tu aproapele săvârşind împreună cu el păcatul?

Şi cum îţi înfrânezi pofta? Nu prin abstinenţă? Sau relaţiile conjugale nu ţin de poftă?

Da, Ovidiu, poti iubi pe Dumnezeu desi NU POTI sa tii postul. E cu totul posibil si mai ales e destul de frecvent. Ca nu e dragoste desavarsita, de acord. Dar cine e in stare de dragoste desavarsita fata de Domnul, de postire pana la sange? Putini, foarte putini pamanteni...
Si invers, poti sa tii postul ceva de speriat, dar sa nu-l iubesti pe Domnul ci pe tine, marele postitor... Atentie la asta, un picut, iti mai cer: POATE E O NEBUNIE dar eu as recomanda unui mare "postitor", cand e vadita oarecare trufie acolo, sa procedeze invers! Sa se "desfraneze"! Ca sa-si taie voia, adica, si mai degraba sa lucreze altceva, de pilda sa ia lectii de umilinta pe ici pe colo sau lectii de generozitate etc.
Pentru unii e usor sa tina post (sunt si chestiuni de tip de personalitate, de pilda personalitatea anancasta e prin natura ei auto-constrictiva, cu reduse impulsuri spre desfatare, cu severitate de sine) insa e tare greu sa fie calzi si generosi in relatii. Pentru altii e greu sa tina post, din varii motive, insa sunt oameni saritori, sunt mari sufletisti. Oare nu avem nevoie si de astfel de oameni? Ce s-ar face lumea fara cei saritori la greu?
Important e ca omul sa fie cu inima si gandul la Hristos si sa isi treaca singur, in cercetarea de sine, neimplinirile ca act de pocainta si sa aiba oarecare ingaduinta cu sine si desigur cu altii, vazind la sine ca nu e mereu la indemana sa fii virtuos. Astfel cu vremea se mai fac si progrese, prin lucrarea harului in om.
Dar cine poate sa posteasca in tandem cu altele, tot duhovnicesti, foarte bine!
In fine, e treaba de duhovnic, pana la urma... Ca fiecare cu sufletul si tainitele lui... Nu putem sa punem reguli generale ca pe o obligatie strictaca devenim nerealisti, nedrepti...

P.S. Da, incerc mereu sa tin cont ca altii nu sunt ca mine si viceversa. Tocmai de aceea nu insist decat pana la un punct si prefer, in schimb, sa subliniez ca exista multa variatie/diversitate impreuna cu o anumita unitate.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de lore86

Din discutiile purtate cu unii prieteni, am inteles ca o metoda eficienta e de a dormi separat. Apoi alimentatia. O alta metoda care ajuta sunt metaniile atunci cand trupul isi cere drepturile. Si un alt lucru pe care l-am observat este munca. Dupa o zi istovitoare de munca, singurul lucru care il doresti la sfarsitul zilei e un pat confortabil si un somn tihnit.
Dar repet, solutia functioneaza pe termen scurt(o luna, doua , trei). E posibil sa functioneze si pe un termen mai lung, dar eu inca nu am cunostinta practica de asta.

In definitiv, ce vorbesc eu...Sunt deja la a patra nastere in termen de 6 ani...

Da, la alimentatie mai putina carne,ca mai linisteste hormoni in vene.
Si daca nu munca nu e destul de obositoare,sa bage putin sport la sfarsitul zilei. In plus, ajuta si la sanatate.

În prealabil postat de ioan cezar

Da, Ovidiu, poti iubi pe Dumnezeu desi NU POTI sa tii postul. E cu totul posibil si mai ales e destul de frecvent. Ca nu e dragoste desavarsita, de acord. Dar cine e in stare de dragoste desavarsita fata de Domnul, de postire pana la sange? Putini, foarte putini pamanteni...

Fiecare dintre noi frate Ioane...după puterile noastre, adică de la Domnul...dar ca noi să primim trebuie să renunţăm, trebuie să vrem, trebuie să credem. Fiecare dintre noi suntem copii mai mici a lui Dumnezeu şi fraţii mai mici ai lui Hristos. De ce să ne lăsăm înşelaţi de ideea "dar oare cine poate". Hai să fim noi primii care să spunem "se poate", eu, tu, el...hai să ne scoatem ideea asta din cap "nu se poate". Avem credinţa amestecată. La Dumnezeu nu există: „pot, nu pot”, nu există! Credinţa în propiul ego aduce nesinguranţă.

În prealabil postat de ioan cezar

Si invers, poti sa tii postul ceva de speriat, dar sa nu-l iubesti pe Domnul ci pe tine, marele postitor...

Aşa este...ai mare drepate. Nu cât posteşti, ci cum posteşti este mai important. Hai să lămurim şi aspectul ăsta dacă l-ai adus în discuţie. Majoritatea dintre noi postim pentru că privim postul ca pe o interdicţie sau că aşa e bine, postim pentru că ne aduce un beneficiu – pentru unii sănătate, pentru alţii iertare de păcate, iar pentru alţii şi sănătate şi iertare de păcate, dar puţini postesc din dragoste, din dragostea pentru Hristos, pentru aproapele, pentru întreaga zidire. Deci depinde foarte mult din ce unghi privim postul.

În prealabil postat de ioan cezar

Atentie la asta, un picut, iti mai cer: POATE E O NEBUNIE dar eu as recomanda unui mare "postitor", cand e vadita oarecare trufie acolo, sa procedeze invers! Sa se "desfraneze"! Ca sa-si taie voia, adica, si mai degraba sa lucreze altceva, de pilda sa ia lectii de umilinta pe ici pe colo sau lectii de generozitate etc.

Din nou îţi dau dreptate. Îţi mulţumesc de grija pe care mi-o porţi. Sunt departe de a fi un virtuos, aşa cum şi alţi useri au mai crezut că mă consider un virtuos. În primul rând un virtuos nu şi-ar etala aici deile, ba mai mult nu ar lăsa rugăciunea în schimbul conversaţei pe un forum. Consider că mai de folos este să ne ascudem păcatele, frica şi neputinţa, adică aici pe forum, ca nu cumva să cadă şi aproapele şi să le discutăm mai bine cu duhovnicul. Cum suntem fiecare numai Dumnezeu ştie mai bine.

[lore86]

În prealabil postat de ovidiu b.

Lore, Lore...de la tine chiar aşteptam mai mult. Părintele Arsenie ne spune: Nu vreţi copii, trăiţi ca fraţii! Ce e rău în a te abţine de la relaţia conjugală, dacă nu vrei copii? Sau mai corect e să nu te abţii şi să te fereşti prin diferite metode de a nu avea copii? Asta e cumva soluţia?

Ovidiu, nu ma contrazic. dar discutia asta mereu capata alte valente.
Din postul initial al initiatorului topicului am inteles ca el vb de o relatie permisa doar in zilele cand femeia poate ramana insarcinata.(acele 5-6 pe luna). De aceea ma revoltam, oarecum.

Din punctul meu de vedere, relatia conjugala poate avea loc regulat, atata vreme cat se respecta posturile, sarbatorile, zile de miercuri si vineri fara a se opri de nasterea de prunci!
Nu discutam aici de situatia de sarcina, sau chiar de alaptare cand de asemenea e recomandata infranarea!
Scopul casatoriei nu e doar nasterea de prunci. Acestea e darul minunat care decurge din relatia conjugala. Sotii se pot bucura de relatia conjugala, atata vreme cat nu opresc nasterea de prunci prin nici o metoda(fie naturala, fie nu) fara sa fie pacat.
Cum nu e pacat sa te bucuri de gustul aromat al unui mar, atata vreme cat scopul tau nu e doar cautarea gustului bun.
Daca sotii considera ca le sunt destui pruncii trimisi de Domnul, atunci se pot pazi doar prin infranare(abstinenta, cum vrei sa zici)!
Dar asta nu inseamna ca relatia conjugala le este ingaduita doar in zilele fertile!

Ovidiu, punctul meu de vedere nu difera de al tau, deoarece avem ca model aceeasi persoana.(in ceea ce priveste aspectul acesta, la treaba cu alimentatia vedem lucruile diferit) Dar repet, subiectul acesta capata mereu alte valente si daca pui o virgula gresit.

[stefan florin]

În prealabil postat de ovidiu b.

Şi de ce dragoste vorbeşti? Poţi să-mi spui tu că-L iubeşti pe Dumnzeu când nici măcar un post nu-l putem ţine? Îţi iubeşti tu aproapele săvârşind împreună cu el păcatul?

Şi cum îţi înfrânezi pofta? Nu prin răbdare? Nu prin abstinenţă? Sau relaţiile conjugale nu ţin de poftă?

ai vreun temei biblic la tot ceea ce spui?

[stefan florin]

În prealabil postat de lore86

Ovidiu, nu ma contrazic. dar discutia asta mereu capata alte valente.
Din postul initial al initiatorului topicului am inteles ca el vb de o relatie permisa doar in zilele cand femeia poate ramana insarcinata.(acele 5-6 pe luna). De aceea ma revoltam, oarecum.

Din punctul meu de vedere, relatia conjugala poate avea loc regulat, atata vreme cat se respecta posturile, sarbatorile, zile de miercuri si vineri fara a se opri de nasterea de prunci!
Nu discutam aici de situatia de sarcina, sau chiar de alaptare cand de asemenea e recomandata infranarea!
Scopul casatoriei nu e doar nasterea de prunci. Acestea e darul minunat care decurge din relatia conjugala. Sotii se pot bucura de relatia conjugala, atata vreme cat nu opresc nasterea de prunci prin nici o metoda(fie naturala, fie nu) fara sa fie pacat.
Cum nu e pacat sa te bucuri de gustul aromat al unui mar, atata vreme cat scopul tau nu e doar cautarea gustului bun.
Daca sotii considera ca le sunt destui pruncii trimisi de Domnul, atunci se pot pazi doar prin infranare(abstinenta, cum vrei sa zici)!
Dar asta nu inseamna ca relatia conjugala le este ingaduita doar in zilele fertile!

Ovidiu, punctul meu de vedere nu difera de al tau, deoarece avem ca model aceeasi persoana.(in ceea ce priveste aspectul acesta, la treaba cu alimentatia vedem lucruile diferit) Dar repet, subiectul acesta capata mereu alte valente si daca pui o virgula gresit.

ai temei biblic la ceea ce zici?