Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

Poate nu stiai, dar noi nu suntem catolici.

Poate tu nu ştiai dar în simbolul de credinţă exprimăm credinţa întru una, sfântă, catolică şi apostolică biserică. Cel puţin mie asta îmi spune Crezul ortodox. Deci dacă Biserica ta Ortodoxă nu este catolică, să fii sănătos, că a mea este.

În prealabil postat de ovidiu b.

Aici s-ar putea să nu ai dreptate. Nu vreau să intru în amănunte.

Cand am vorbit de sfintenie, m-am gandit la umplerea cu Duh Sfant, precum sfintii.
Si noi, oamenii obisnuiti ne sfintim prin indepartarea de pacate, dar nu atingem acel grad de sfintenie al sfintilor, care este insotit de primirea multor harisme: rugaciunea pe treptele superioare, vederea lui Dumnezeu, proorocia, vindecarile si multe altele.
De aici neintelegerea.

În prealabil postat de Yasmina

Scuzati-ma pt interventie,insa este clar ca daca ati mai avut aceasi discutie acum cativa cu aceleasi rezultate nu stiu cat rost mai are discutia de acum?
Sau cu ce rezultat?

Are rost, caci a ramas o problema nerezolvata. Ma folosesc de aceasta ocazie, ca sa aduc putina lumina in aceasta neintelegere mai veche, in care unii credeau ca sfaturile Sf. Apostol Pavel sunt de natura personala si nu au caracter de porunca pentru noi. Iata ce am gasit azi:

Sfaturile lui Pavel trebuie socotite drept sfaturile lui Hristos.
Cand Pavel spune: "Celor casatoriti le poruncesc, nu eu, ci Domnul" (I Cor. 7, 10), si: "Celorlalti le spun eu, nu Domnul" (I Cor. 7, 12), nu spune aceste cuvinte cu gandul de a arata ca altele sunt gandurile lui, si altele gandurile Domnului.

Ar putea oare rosti sau gandi altceva decat ce gandeste Hristos, mai cu seama cand da legi de conduita in viata, Pavel, in care graia Hristos; Pavel, care nu voia sa traiasca el, pentru a trai Hristos intr-insul; el, care punea si Imparatia cerurilor, si viata si ingerii si puterile si alta zidire si ingeneral totul in urma dragostei sale pentru Hristos?

Dar ce sens au cuvintele "eu" si "nu eu"? Unele legi si invataturi ni le-a dat insusi Hristos; pe altele ni le-a dat prin apostoli. Asculta ca insusi Hristos spune ca nu ne-a dat El insusi toate legile si toate invataturile. "Multe am inca a va spune, dar nu le puteti purta".

Hristos a legiuit mai inainte, inca pe cand era pe pamant, ca femeia sa nu se desparta de barbat. (Matei 19, 9) Din acesta pricina si Pavel spune: "Celor casatoriti le poruncesc, nu eu, ci Domnul". Femeia sa nu se desparta de barbat, iar de se va desparti, sa nu se marite, sau sa se impace cu barbatul sau; si barbatul sa nu-si lase femeia (I Cor. 7, 10-11).

Dar despre cei care aveau sotii necredincioase, Hristos nu a spus nimic cu gura Sa, ci a legiuit raporturile dintre ei, punand in miscare sufletul lui Pavel. Pentru aceasta Pavel spune: "Iar celorlalti le spun eu, nu Domnul: De are vreun frate femeie necredincioasa si ea va voi sa stea cu el, sa nu o lase; si femeia, de are barbat necredincios si acela va voi sa stea cu ea, sa nu-l lase. Pentur ca barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa, iar femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios." (I Cor. 7, 12-14)

Prin cuvintele "Nu Domnul, ci eu", Pavel n-a vrut sa arate ca spusele sale sunt omenesti, ci a vrut sa spuna numai, ca porunca aceasta n-a dat-o Hristos pe cand era cu ucenicii Sai, ci o da acum, prin el. Dupa cum cuvintele "Domnul, nu eu" nu sunt potrivnice poruncii lui Hristos, tot astfel nici cuvintele "Eu, nu Domnul", nu inseamna ca-si exprima gandul propriu, independent de voointa Domnului, ci arata numai, ca Hristos da acum prin el aceasta porunca.

Textul apartine Sf. Ioan Gura de Aur si sper ca este edificator.

[Solveig]

În prealabil postat de ioan cezar

Voi ilustra cu un caz cunoscut in literatura AA. Caz real, din cartile biografice.
Un barbat se obisnuise sa mearga seara cu colegii de facultate la o terasa din apropierea campusului. Azi o bere, maine un pahar de vin, cumulat si cu oboseala de dupa cursuri, adaugat si cu oarecari clipe de timiditate cu fetele, in fine, sub mai multe presiuni omul s-a deprins cu placerea nevinovata de a bea cam zilnic un nevinovat pahar. Nimic mai mult deocamdata!
Mai tarziu, in momente grele ale vietii, cand a ramas singur si tradat prin anumite imprejurari de catre prieteni buni si chiar de sotie, omul a inceput sa mearga mai des la carciumioara, sa lege diverse amicitii dubioase, sa se dedea tot mai vartos la bautura. Altminteri om serios, pasnic, iubitor si destul de dus la Biserica, in media credinciosilor obisnuiti. Dar nepravazator cu placerea.
La varsta maturitatii depline era deja alcoolic.
Printr-un cumul de factori nefasti a ajuns alcoolic veritabil, dependent care parea fara scapare de placerea consumului cu tot ce implica acesta. Cu greu a fost recuperat, cu Mila lui Dumnezeu. Si cand a iesit din iadul dependentei, a jurat ca va fi mult mai atent cu sine si cu placerile toate si ca se va face iarasi un om serios. A devenit un adevarat ascet.
Cu o vointa extrema si cu multa bogatie de suflet, omul acesta si-a pus in gand sa faca un lucru important pentru semeni: sa creeze cateva mii de locuri de munca din propria afacere. I-a luat 25 ani pentru aceasta si a reusit. A devenit unul din oamenii bogati ai Americii, candva era cunoscut si indragit in mai toata America.
Si, la varsta de aproximativ 65 ani a ajuns la concluzia ca si-a vazut visul cu ochii. Reusise! Cu ajutorul lui Dumnezeu devenise un invingator indiscutabil.
Si atunci, intr-o clipa de relaxare, convins de-acum ca e un om stapan pe sine si capabil de fapte deosebite, a ...comandat un mic pahar de whyski.
A baut necontenit o saptamana intreaga, nemaiputindu-se opri (manifestare tipica pentru boala cumplita a alcoolismului) apoi a murit.
Propun sa reflectam la aceasta...
Dumnezeu sa-l ierte pe acest om bun la suflet, serios si inteligent, insa total neprevazator in privinta placerii...

Aici avem de-a face nu cu placerea de a bea un pahar de alcool, ci cu anumite probleme sufletesti si duhovnicesti...si cred ca un alcoolic bea ca sa uite de toata viata lui pe care nu o poate controla, nu pentru ca ii face placere..

[Demetrius]

În prealabil postat de Solveig

Aici avem de-a face nu cu placerea de a bea un pahar de alcool, ci cu anumite probleme sufletesti si duhovnicesti...si cred ca un alcoolic bea ca sa uite de toata viata lui pe care nu o poate controla, nu pentru ca ii face placere..

Ai dreptate. Din cauza ca planurile personale nu se implinesc asa cum se doreste, se profileaza un conflict intre realitate si sperante, conflict la care un caracter labil nu poate sa faca fata; pentru a atenua presiunea constiintei, subconstientul recurge la o forma comoda de atenuare a ei cu un paharel de alcool si astfel la diminuarea conflictului.

alcolul doar sporeste raul,afectind mintuirea,fiind un drog aprobat de guvernele lumii.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Solveig

Aici avem de-a face nu cu placerea de a bea un pahar de alcool, ci cu anumite probleme sufletesti si duhovnicesti...si cred ca un alcoolic bea ca sa uite de toata viata lui pe care nu o poate controla, nu pentru ca ii face placere..

Si cine isi poate controla propria viata ? Nu ne spune Hristos la Ioan : fara de Mine nimic nu puteti face !
A crede ca iti poti controla viata este semn de altceva . Si tot vorba Mintuitorului : controleaza-ti macar un fir de par , sau o unghie , sau intregul limbaj. Controleaza-ti ficatul ... ia vezi poti , ori poate poti glicemia. Sau daca viata care este in tine nu o poti controla (caci nu este de la tine si nu ai putere asupra ei) controleaza-ti viata de dinafara : fa-te profesor universitar , sau leapada-te definitv de pacate (ori poate fugi de sfintenie ?), iubeste pe toti citi ii vezi cu ochii ... s.a.m.d.

Poate omul un singur lucru cu adevarat dar si pe acela nu deplin : a se ruga din ce in ce mai mult . Dar rugaciunea spornica si profunda , continua si roditoare a mintuirii este tot dar Dumnezeiesc .

Nimic din launtru si din afara noastra nu putem controla noi cu de la noi putere. Si ma repet : a crede asa ceva este semn de altceva ... destul de neplacut .

In istoria omenirii sunt cunoscute doar 3 situatii, dar mari toate, in care omul a crezut ca poate ceva , orice, fara de Hristos . Ca poate el controla ceva in legatura cu el fara sa fie inriurit, unit , cu Hristos : Adam, Iuda si papa ! Si au avut caderi cumplite !

Credeti ca vreun betiv , in cele din urma ar vrea sa fie betiv , sa ajunga un paria , un urit si abandonat de toata lumea sau macar greu suportat de unii ?
Credeti ca vreun bolnav de cancer ar vrea el sa ramina canceros ? Credeti ca un desfrinat nu ar vrea si el sa se isbaveasca de patima sa ?
Dar pina nu se unesc cu Hristos in mod real (adevarat ca pina acolo este cale lunga dar pe care nu o poate face nici macar pe aceasta singur !) nu se pot isbavi .

Noi am fi tentati f. rapid sa criticam aceasta parere , ca vezi doamne nu este chiar asa si ca nu trebuie sa ducem in absurd relatia om-Dumnezu si sa devenim habotnici de nu mai vedem pe unde sa calcam !
Dar sa stiti ca primul Habotnic adevarat , pt. viata omului, a fost Hristos deoarece El a spus raspicat : fara Mine nimic nu puteti !

Ei da si ce , nu ne putem si noi indoi de aceste cuvinte ? Cum ca nu este chiar asa !
Putem noi sa facem si sa desfacem orice vrem , dar David proorocul ne spune la psalmul 11 : " Cuvintele Domnului , cuvinte curate , argint lamurit in foc, curatat de pamint , curatat de 7 ori !"
Si cu asta am terminat cu indoiala si cu scepticismul : nimeni nu-si poate controla viata, in mod indubitabil .
De aceea ori de cite ori crestine crezi ca poti controla si stapini o ... ceva, orice , din viata ta facind intr-un anume fel este tare bine sa il intrebi si pe Dumnezeu daca este de acord cu ce vrei tu sa faci pt. ca daca nu este de acord ... atunci sa vezi control !

În prealabil postat de Solveig

Aici avem de-a face nu cu placerea de a bea un pahar de alcool, ci cu anumite probleme sufletesti si duhovnicesti...si cred ca un alcoolic bea ca sa uite de toata viata lui pe care nu o poate controla, nu pentru ca ii face placere..

Ii face placere sa uite...:) Il ajuta sa traga draperia peste sentimentele vraiste si dureroase, il ajuta ca un anestezic, il impinge unde vrea sa ajunga (in dezastru, conform unei dereglari adinci a menirii lui).
Si mai ales ii da pentru cateva momente impresia teribil de falsa ca si-a recapatat controlul si puterea.
De aici are doua cai:
a) sa caute mai departe controlul si puterea, apelind fireste la "solutia" alcool; si face asta pana moare in ipostaza unei caricaturi a propriei persoane.
b) sa accepte ca Altcineva este Izvorul puterii si sa caute intrarea in comunicare/comuniune cu Acela. Sa puna la inima intelesul cuvantului "Fara Mine nimic nu puteti face!". Sa devina, adica, un om credincios, cu frica de Dumnezeu. Iar asta nu vad cum se poate face altfel decat in Biserica.

Insa, dincolo de problema alcoolismului (care e boala duhovniceasca, psihologica, somatica) eu dadusem exemplul acela cu scopul de a ilustra cum o placere nevinovata, la inceput, poate fi un factor cheie intr-un context de alti factori care duc fiinta umana la cadere, boala crunta si chiar moarte.
Vroiam sa arat "riscurile placerii", subliniind ca omul ar trebui sa fie foarte vigilent cu placerea, oricat de nevinovata pare ea. In vreme ce recomandarea Bisericii, care consta in infranare si vigilenta permanenta, se dovedeste a fi tocmai antidotul potrivit pentru vicleana si derutanta cursa a raului.
Inteleapta este Biserica noastra, Domnul fie laudat impreuna cu Sfintii Sai!

P.S. Orice hot a fost candva un om cinstit. Orice curvar a fost candva un fecior neprihanit. Orice alcoolic a baut candva un prim pahar insotit de nevinovata placere. Toate au inceput, candva, intr-un moment al vietii, ca placeri nevinovate. Si, vai, ce a urmat mai apoi in mult prea multe cazuri dramatice si tragice... Nu mai e necesar sa insist. (Prevederea e mama intelepciunii. Frica pazeste pepenii. S.a.m.d.)

[stefan florin]

În prealabil postat de Miha-anca

"Sufletul coborandu-se in trup indata se intuneca de intristare si de placere, si se pierde. Intristarea si placerea sunt ca niste tumori ale trupului. Dar mintea iubitoare de Dumnezeu lucrand impotriva, intristeaza trupul si mantuieste sufletul, ca doctorul care taie si arde trupul."

mai sa fie! Placerea este o tumora a trupului!? Dar placerea asta trupeasca CINE a facut-o? Nu Dumnezeu? Dumnezeu a creeat ceva rau pentru trupul uman?

În prealabil postat de stefan florin

mai sa fie! Placerea este o tumora a trupului!? Dar placerea asta trupeasca CINE a facut-o? Nu Dumnezeu? Dumnezeu a creeat ceva rau pentru trupul uman?

odata ce cuvintele apartin Sf. Antonie.
Am dat si link-ul unde gasesti tot articolul despre Sf. Antonie, caci nu e suficient sa te multumesti doar cu o frantura, care, neavand si o explicatie, ci fiind ca si o concluzie, te poate soca.

Scopul acestor discutii nu este sa citim doar ceea ce scrie unul si altul pentru a ne trece timpul, ci este acela de a ne mari orizontul, citind articolele si cartile la care se face trimitere. Este incredibil cat se poate acumula in acest fel. Este si un mod de a controla corectitudinea afirmatiilor, care se fac, avand in vedere ca traim vremurile cu multi prooroci mincinosi, cum scrie in profetii. Exista si carti si articole de care trebuie sa ne ferim, dar cum sa stim acest lucru, daca nu ne formam o baza solida si sigura in ceea ce priveste ortodoxia?!?

Deci, oricat de socanta ar fi afirmatia, la care faci referire, trebuie sa incercam sa intelegem motivul pentru care Sf. Antonie ne lasa asemena invatatura. Nu cred ca e cineva, care poate pune la indoiala spusele Sf. Antonie; si atunci e bine sa incercam sa intelegem ce vrea sa spuna.